1,379 matches
-
în vederea creșterii eficienței învățământului, a cheltuirii cu mare grija a banului public; aceste hotărâri trebuie respectate în litera, dar și în spiritul lor, ținând seama de condițiile concrete și de rezultatele obținute. 6.Luând în considerare cele de mai sus, nădăjduim că vom primi avizul pentru ca în Facultatea de Fizică să funcționeze, în anul universitar 2006-2007, ciclul de masterat în structura prezentată la pct. 1. g) Problema finanțarii la Facultatea de Fizică. În atenția conducerii Universității Facultatea de Fizică a depus
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
astfel încât să-și însușească cunoștințe de-a lungul întregii vieți, a-i învăța să iubească lumea și s-o facă mai umană, a-i învăța să se desăvârșească în și prin muncă creatoare. Felicităm inițiatorii și organizatorii acestei întâlniri-discuție și nădăjduim că astfel de inițiative vor fi continuate și în următorii ani, instituindu-se ca schimburi de experiență între profesorii care predau fizica în școli de diferite grade din România și Republica Moldova. Decan, Prof. dr. M. Toma 23 august 2005 IV
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
școlii și este mai bine să o părăsească; și pentru el, și pentru școală. Trebuie ca oamenii politici cu putere de decizie să înțeleagă importanța școlii în viața unui stat. Trebuie, de asemenea, să fim convinși că numai prin educație nădăjduim noi îndreptări; misiunea scolii este așa de însemnată, încât aceasta ar trebui să devină cea mai importantă instituție a statului. Prin urmare, avem nevoie în România de un învățământ bine susținut de societate. Tot ea, școala, trebuie să fie etalonul
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
veți iscăli În condica de prezență. De neexecutare sunteți răspunzător Împreună cu Păr. Protoiereu respectiv. Cucernice părinte, Luați aminte la ceea ce s-a Întâmplat În Rusia și la frământările sociale cu groaznicul război ce va schimba concepția de viața, și . Noi nădăjduim că vă veți adânci În Înțelepciunea biblică și veți fi preotul apostolic cerut astăzi mai mult ca oricând. Cu arhierești binecuvântări. + Episcop Grigorie Consilier referent, Pr. Ec. A. Popescu Arhiva bisericii din Frenciugi, dosar 2 / 1943, Original. Bătrânul Trifon Românul
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
timp, Hugo se apropiase de el și, ca pentru a-și dovedi Îndemânarea, Îl Împinse pe captiv. Acesta se rostogoli și legăturile Îi pătrunseră adânc În carne, Înfiorându-l de durere. Nici de la Hugo, nici de la stăpânul lui nu putea nădăjdui scăpare. Trebuia să câștige timp, era singurul lucru care-i rămăsese, trebuia să câștige timp și să nu măr turisească nimic din ceea ce văzuse Înainte. Cu iuțeală ful gerătoare, pricepuse că acești oameni aveau ceva de-a face cu iasca
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
În mână, a sărit pe cal și a dispărut În pădure. Credeam că s-a Întors la castel... Părintele Bernhard clătină din cap: — De alaltăieri n-a mai văzut-o nimeni pe prințesă. Până acum am reușit să tăinuim faptul, nădăjduind că se va Întoarce. Acum Însă va trebui să-i spunem ducelui vestea cea rea. Gândeam că poate vrea să Întâlnească În secret pe cineva și nu voiam să primejduim acea persoană. Căci stăpânul nostru are părerile sale În privința viitorului
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
În chilia lui. Ultimele raze ale soarelui atinseseră deja culmile dimprejur când Adelheid se Închină scurt În bisericuță, Încălecă și porni ca o vijelie, urmată de credincioasa ei Bertha. Nu știa ce să creadă. Ca orice om necăjit și speriat, nădăjduia Într-o minune. Poate că se Întorsese Conrad din Burgundia. Poate că părintele Bernhard aflase ceva. Coborî În vale pe drumul cel mai scurt, căci se temea să se Întoarcă pe unde venise, prin poienile de sus. Deodată, la o
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Voi căuta să aflu Între timp ce-i cu Bodo. Rotofeiul se trânti la pământ, cu fața În țărână: — Mea culpa! Mea maxima culpa! Am mințit, nobilă domniță, am păcătuit, am mințit, mărturisesc plin de rușine și de căință, dar nădăjduiesc că Preacurata Fecioară și Sfântul nostru patron Trudperd nu mă vor pedepsi prea aspru. Ei citesc În inima mea și știu că intențiile mele sunt cele mai curate. Nu sunt un trădător, nobilă prințesă! Sunt un novice prost și nepriceput
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
eliberează. și mai e și Conrad...“ Nu Îndrăzni să se gândească la tatăl ei. Ducele Bertold era plecat În Alsacia. „Mai bine să nu știe ce s-a Întâmplat... Dacă află adevărul...“ Nici pentru ea, nici pentru Bodo nu putea nădăjdui nimic, nici un pic milă. Se așeză speriată și deznădăjduită pe marginea jilțului. Nu Înțelegea ura Împotriva ei. „Întâi au vrut să mă omoare. Acum mă răpesc... Adalbrecht e vasalul ducelui. L-am văzut poate o dată la Curte, de departe, n-
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
sfârșit, ce să mai lungesc vorba. Domnul Conrad ne-a promis tot sprijinul. și-a pus În mișcare oamenii de Încredere ca să afle unde este ascunsă Adelheid. „De Îndată ce se va afla“, mi-a spus, „o vom elibera din robia rușinoasă. Nădăjduim că nu e moartă. Dar atunci răzbunarea noastră va fi groaznică.“ Totuși, nu cred să fie așa. O persoană de rang Înalt ca ea nu poate să dispară așa, fără urmă. Nimeni nu va cuteza să ridice mâna asupra ei
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
e așternută umbra morții. și să nu uităm de asemenea primejdia În care se vor afla cei doi tineri dacă reușesc să scape. Mânia ducelui poate să-i loveas că cumplit pe cei doi nesăbuiți. Domnița Adelheid mai poate să nădăjduiască milă, fiind copila lui, dar Bodo... Iertați-mă că Îndrăznesc să vorbesc astfel. O cinstesc ne spus pe prințesă, e o domniță nobilă și frumoasă ca un În ger... Bogatul negustor avea lacrimi În ochi și tăcu de tea mă
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
lui Bodo; Îi spuse lui Simeon să-l aștepte până va fi gata de plecare. Toți fură de părere ca jupân Urs să rămână pe loc, În aștep tarea veștilor de la iscoadele lui, iar părintele Bernhard se Întoarse la castel, nădăjduind că, așa cum promisese Conrad, În scurtă vreme vor afla și oamenii lui unde se afla prizoniera. Bancherul Îl urmă pe pustnic până la chilia unde zăcea Bodo. — Părinte, spuse el, aș vrea să vă vorbesc Între patru ochi. Pustnicul Încuviință pe
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
a Îndrăznit s-o necinstească pe nepoata mea și apoi să vină la Curte ca și cum nimic nu s-ar fi Întâmplat. Cred că aici se ascunde și altceva. Cred că e vorba de o conjurație, de o trădare, și el nădăjduiește că ne vom pierde puterea. Asta ar fi singura explicație. Nu știu ce are de gând. Poate că e prea târziu, poate că nu. Pleacă neîntârziat! Prefă-te așa cum știi prea bine. Ești un biet cocoșat, pe care nu-l cunoaște nimeni
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
jurat odinioară. N-a fost să fie. Deși Întristat peste măsură, Îmi voi călca jurământul de tăcere. Dumnezeu mi-e martor că o fac doar pentru Bodo și pentru a-i netezi drumul pe care și l-a ales. și nădăjduiesc, pustnicul se Înclină În fața unei mici statuete a Maicii Domnului cu Pruncul În brațe, nădăjduiesc că Sfânta Fecioară va pune o vorbă bună pentru mine În fața Tronului Ceresc, ca să-mi fie iertat acest păcat. Îl socotesc mai mic decât pe
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
de tăcere. Dumnezeu mi-e martor că o fac doar pentru Bodo și pentru a-i netezi drumul pe care și l-a ales. și nădăjduiesc, pustnicul se Înclină În fața unei mici statuete a Maicii Domnului cu Pruncul În brațe, nădăjduiesc că Sfânta Fecioară va pune o vorbă bună pentru mine În fața Tronului Ceresc, ca să-mi fie iertat acest păcat. Îl socotesc mai mic decât pe acela de a privi nepă sător la nefericirea celor doi tineri. Cred cu tărie că
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
În acest colț de lume uitat până și de Dumnezeu. Va trebui să-mi calc un jurământ pe care l-am păstrat cu sfințenie până astăzi și Stăpânul nostru Atotputernic va hotărî dacă trebuie să mă pedepsească pentru acest sperjur. Nădăjduiesc Însă că El Îmi va Îndulci pedeapsa și nu mă va trimite În flăcările iadului, acolo unde Își ispășesc pedeapsa toți sperjurii, pentru că o fac numai din dorința de a ajuta două suflete tinere și curate, care-mi sunt dragi
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
vorba. E și asta o poveste pe care doresc s-o cunosc numai eu, cred că Înțelegi, părinte. Călugărul Înclină capul, Încuviințând: — Ereticul din Bizanț s-a dus pe Stouff. Priceput cum e, cred că de intrat a intrat el, nădăjduiesc că și-a atins țelul. — Așa deci, e eretic! Cred că e mai bun creștin decât mulți. E un om de bine, părinte, care a salvat vieți omenești, și În clipa de față și-o riscă pe a lui ca
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Doamne, ce i s-a Întâmplat? Mișcat la culme, tânărul duce Încercă s-o liniștească, explicându-i că se teme mai ales pentru ziua de mâine și că, orice ar fi, nimeni n-ar cuteza să se atingă de stăpân. — Nădăjduiesc, dragă cumnată, că Îngrijorarea noastră este de prisos. Oricum, nu pot lăsa lucrurile În voia lor. Plec cu cavalerii noștri să-l căutăm. Poate are nevoie de ajutor. Poate că n-are și ne ducem de pomană. Oricum, mai bine
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
cavalerii noștri să-l căutăm. Poate are nevoie de ajutor. Poate că n-are și ne ducem de pomană. Oricum, mai bine mai devreme decât mai târziu... Roagă-te Sfintei Fecioare, cumnată Sophie. Ea ascultă totdeauna rugăciunile sufletelor curate. Să nădăjduim că totul va fi bine! Își luă rămas-bun de la femeia Înlăcrimată și dădu să plece. În timp ce se Îndrepta spre ușă, ochii lui ageri vă zură o draperie care se mișca ușor. Își continuă drumul și, de În dată ce ieși
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
altfel decât ca pe fiul tău... Întinse brațele și-l trase spre el pe bătrânul căruia Îi curgeau lacrimi de fericire pe obraz. Bodo al lui! Totdeauna fusese un suflet nobil și nici acum nu era altfel! — ... Totuși mă bucur. Nădăjduiesc că acum... Se opri brusc. Nu știa cât cunoșteau ceilalți din taina lui. — Da, fiule, dacă nu vrei să devii rege, poți cel puțin să te gândești la cea mai strălucită căsătorie. Bodo Îl Îmbrățișă Încă o dată pe tatăl lui
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
nu mai vorbim niciodată despre drepturile mele și despre tron, pe care nu am nici o În dreptățire să urc. La alt noroc și la altă fericire râvnesc eu. De aceea, trimite te rog pe cineva cu vestea la domnița Adelheid. Nădăjduiesc că și ea se va bucura la fel ca și mine... Prea slăbit Încă, Bodo Închise ochii. Urs părăsi chilia În vârful picioarelor, dând de fratele Heribert, care tocmai venea să-l vadă pe bolnav. „Nu știu ce să fac“, gândi el
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
tatălui său și a ducelui, căruia starea lui de slăbiciune nu-i scăpase, Bodo ceru să meargă cu micul grup de ostași care Îl Întovărășeau pe fratele Ulrich. Nu pot să stau aici și să aștept fără să fac nimic, nădăjduind că totul o să fie bine! spuse el. Ceata porni În galop. Trecură În goană prin poienile de pe malul pârâului Neumagen. Când turlele mânăstirii Sfântul Trudpert Începură să se vadă În zare, monahul Își struni calul și o coti spre stânga
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
mânăstire. știți poate domniile voastre mai mult? — Vasăzică au lovit cu adevărat, exclamă furios tânărul, am ajuns prea târziu. De altfel Îl cunosc bine pe domnul Bodo. Atât el, cât și tatăl lui se bucură de mare prețuire la noi. Să nădăjduim că vom putea Împiedica și altceva mai rău. — Când am auzit vestea cea rea, am crezut la Început că a fost vorba de niște hoți obișnuiți, sau de o răzbunare personală, din partea cuiva care ar fi fost invidios pe el
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
astăzi oricum la Sfântul Petru, ca să transmit mai departe această veste. Pentru că mai e ceva. Se zvonește că celor doi duci ai noștri li s-a Întins o capcană. Pare-se că trădătorii s-au hotărât pentru lovitura decisivă. Să nădăjduim că ajungem la timp ca să-i prevenim. Ajunseră cu bine și fără mare Întârziere la mânăstire. Nu-i urmărise nimeni. Oare o fi un semn bun? se Întrebă Solomon, clătinând din cap. Când intrară Însă sub bolta porții celei mari
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
apăsător: nimeni nu glumea, nimeni nu râdea; cu toții eram în așteptarea unui eveniment inedit, al unui miracol. Atenția noastră era încordată al maximum pentru a nu rata cel mai mic semnal venit de undeva. De unde? Încă mai speram, încă mai nădăjduiam. Ce? Nu era decât o frământare surdă, inutilă, care ne arăta cât de grea este despărțirea de cei dragi: cât de mult suferim. Cât de slabi și neputincioși suntem în fața destinului. Suntem niște marionete, niște păpuși care acționează după scenariul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]