1,621 matches
-
nu într-una dintre poveștile copilăriei, așa cum făcea bunica fetei căreia îi spune Ana, ci în propria poveste de viață și de artă. ... Știu că merg alături de el prieteni de-o viață. Și capăt încredere și eu. Și iar mă năpădesc amintirile: îl văd pe Răzvan Vasilescu, Spiridon, în O noapte furtunoasă (1979, la Teatrul Odeon)... Acum, după 35 de ani, Răzvan Vasilescu în personajul principal din filmul Ana. Ana, sinteza unei opere Filmul, adus în locurile de aici și în timpul
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
memorii transfiguratoare, ce purifică și salvează trecutul de accidentele neconvenabile, întîlnirea lui Maxențiu cu Elena Drăgănescu se desenează glorios din perspectiva prințului. Împrejurarea marchează suplimentar, repetitiv ca o partitură muzicală, stadiul "actual" al ființei sale: "Maxențiu, dimpotrivă, fusese de îndată năpădit într-o formă poetică de trecut. Episodul fostei logodne, proiectat prin transparența lui actuală și purificat de elemente ostile, se confundă cu dulceața ce se desprindea din vecinătatea Elenei." Mărturiile sînt, de altfel, concordante în privința treptatei transfigurări a personajului. La
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
glasul cunoscut al vîntului, bărbatul regăsește o halucinantă chemare; vînătoarea de lipitori îl arată pentru prima dată ca pe un element al naturii, trupul său fiind una cu imensa masă lichidă inertă, așa cum îl vedem lăsîndu-se, ca o uriașă plantă, năpădit de viețuitoarele sîngelui; în puhoaiele Buzăului, orbul pășește uriaș prin albia rîului și se salvează prin prodigiu, forța neomenească manifestîndu-se din nou: în picioare, ținînd piept vîrtejurilor ucigașe, el iese din ape ca un renăscut la lumină. Așa îl văd
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
sublimare a dragostei"15. Versuri că acestea : "Exist fără să trăiesc în mine / Și viața înaltă o aștept / Că mor pentru că nu mor"16 ale Sfintei nu-l lasă indiferent pe Cioran, chiar dacă, după aceste experiențe mistice, Cioran se simte "năpădit de conștiință eșecului" și "înțeleg că nu aparțin rasei celor care găsesc, ci că destinul meu este să mă chinuiesc și să lâncezesc"17. Eșecul mistic face din Cioran un om fără Dumnezeu, ca și alt gânditor al disperării tragice
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
lor. De câte ori se micșorează ură în mine, am impresia că sunt pierdut pentru această lume, iremediabil pierdut. Numai în ură mă simt creatură, numai în ură fac parte din turmă de dobitoace a lui Dumnezeu. Și numai când ură mă năpădește dincolo de margini, în Creator văd creatură. Ar trebui să lase orice speranță acei care nu iubesc ură, ura cea mare"8. Alt Cioran: cel care vede în iubire o formă de comuniune și intimitate, legată de fenomenul iraționalității, dar și
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
de lumi onirice: Și atunci, privirile îmi căzură pe cele șapte sfetnice înalte de pe masă. La început au luat chipul îndurării înseși și păreau îngeri albi și plăpânzi, care veneau să mă mântuie, dar deodată un leșin de moarte îmi năpădi sufletul și simții că mă înfior până în adâncul ființei, ca și cum m-aș fi atins de firele unei baterii galvanice, în vreme ce îngereștile chipuri se preschimbau în stafii fără noimă, cu frunțile în flăcări, și văzui că din partea lor nu voi avea
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
se omora după inele, cercei, sau alte podoabe. Dar brățara de la Claudia era altceva. Îi plăcuse de la-nceput amestecul ei geometric, în nuanțe cafenii. Și-o pusese de două ori, pe sub mînecile puloverelor lăbărțate. Tița o ascultă pe mătușă și, năpădită de gînduri negre, dădu fuga acasă. Prin geamurile verandei văzu cîteva vecine în negru. Intră să-și vadă tatăl... Îl puseseră deja pe masă. De disperare, sparse toate oglinzile - acoperite cu pînză - din casă. S-a-ntors în București imediat după înmormîntare
O pasăre pe sîrmă -fragmente- by Ioana Nicolaie () [Corola-journal/Imaginative/8146_a_9471]
-
T.S) ca amintirile și experiența unui potențial limitat să rămână una dintre cele mai trainice moșteniri ale carnavalului din Europa Centrală". (1, p. 439) Anul 1989 a adus inevitabile schimbări în mai toată lumea și o agitație cam zadarnică. Ne năpădesc tot mai mulți "factori ezoterici", iar crizele lumii moderne înăspresc relațiile interumane. Încercările de depășire a lor par a eșua. Fie se escamotează adesea esențialul, fie forțele necesare marilor schimbări încă nu s-au coagulat. Mai intervin noua ideologie a
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
credincioase animale pentru oamenii din toate timpurile și altele. Lumea modernă diferă de lumea tradițională pentru că vrea în permanență să domine cu orice preț natura și ființele umane ce o compun. Se trâmbițează cu ipocrizie binele, dar oamenii se simt năpădiți de tot mai multe rele. Tot mai des auzim critici la adresa informaticii și comunicărilor prin sateliți a datelor structurate și difuzate prin rețele de calculatoare naționale și internaționale. Lumea e înfricoșată de hackeri, de turbulențele și dezechilibrele politice, militare, economice
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
căi s-au înmulțit paraginile, a crescut "forța de muncă eliberată" (șomeri, pensionați cu anticipație, eliberați cu salarii compensatorii). Reconversia nu i-a ajutat prea mult, așa că, treptat, munca și creația de valori s-au redus și ele. Ne-au năpădit "metamorfozele" muncii și capitalului (munca la negru, evaziunile, activități semi- și i-legale). De la micul trafic de frontieră s-a trecut la trafic de persoane, de la exportul de forță de muncă la export de "carne vie", stupefiante, armament, substanțe radioactive
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
care îi alege periodic se adaptează la condiții prin absenteism în alegeri, indecizii provocate de carieriști, dezinteres pentru viața de comunitate. Multe din lentorile noastre nu se datorează numai "lipsei banilor", ci și a temeiurilor tot mai fluide care ne năpădesc mințile. Ne lăsăm ușor furați de obiective secundare, amânăm mereu repetarea acelor temeiuri care au dus la România înfloritoare și atrăgătoare în deceniile interbelice din secolul trecut. Printre ele, apărarea limbii și culturii proprii de riscurile virusării prin noile amestecuri
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
suflete. Trei erau greutățile cele mai considerabile care se opuneau la restabilirea unei vieți normale: chestia alimentării, dificultatea organizării transporturilor și lipsa combustibilului. Ceea ce a dat proporții catastrofale grelei situații, a fost influența rușilor. Aproape un milion de ruși au năpădit Moldova în lunile dezastrului. Această masă de oameni trebuia hrănită, și încă bine hrănită. La cea mai mică greutate în chestia aprovizionării armatelor rusești, comandanții ruși amenințau cu părăsirea frontului și retragerea peste Prut. Furajul fusese consumat de numeroasa cavalerie
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
agricultori, guvernul a revenit asupra măsurilor privind exportul cerealelor. Trebuie remarcat faptul că în motivarea prevederilor primului proiect menționat se mergea pe linia explicării că greutățile interne s-ar datora, în special unor factori externi, anume “speculanții străini, care au năpădit țara [...] în număr necrezut de mare, îndată ce s-a mărit cererea în străinătate”. În expunerea de motive a acestui proiect se afirma că taxele respective se justificau prin faptul că cererea exagerată venită din străinătate amenința, pe de o parte
Iniţiative interne între anii 1914-1916 : putere şi opoziţie by Daniela Ramona Hojbilă () [Corola-publishinghouse/Science/1206_a_1890]
-
Crocodiles, P. Djian evocă această dispariție: "ce oare era cel mai teribil în dispariția lui? Aș da zece mii de vieți pentru viața lui Richard Brautigan... Brautigan era unul dintre motivele întemeiate să iubești viața, era cît pe ce să mă năpădească plînsul atunci... Din acel moment, nu mai sînt același. Mă trezesc noaptea". Babilonul, loc mitic al tuturor viselor, simbolizează tărîmul ideal al morții și al drumului pe care aceasta îl reprezintă. Epigrafele din Maudit Manège și din Échine denotă interesul
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
și salvarea sunt ale personajului, de aceea la început Slavici le dă totală libertate de mișcare. El e doar scriitorul care le aduce în pagina scrisă pentru că nu putea altfel și pentru a se descărca sufletește de gândurile ce-l năpădeau. "Slavici era un observator minunat își amintește cu nostalgie soția de anii cei buni se uita la oameni stăruitor, fără a-i cunoaște, încât mulți îl salutau din politețe. El prindea figuri, gesturi și ticurile oamenilor de care avea nevoie
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
noastre a Romanului și Bacăului, nu și-a uitat locul de baștină, cartea domniei sale vine să dea un exemplu pozitiv tuturor celor care părăsesc justificat sau nejustificat pământul străbun și uită că au niște strămoși undeva, a căror morminte sunt năpădite de buruieni, iar casele în care s-au născut și bisericile în care s-au botezat se găsesc în paragină. Un inspirat dicton spune că: morții nu mor când sunt puși în morminte, ci când cad în uitare! Așadar, amnezia
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
lui Telepinus. O redăm în întregime, în forme arhaice de grai, pentru marea ei raritate: Sub cel roșu răsărit, Florile dalbe, ler de măru, Greu e Domnu adormitu, Sub un spin mîndru-nfloritu. De cînd Domnu-a d-adormitu, Florile l-au năpăditu, Rugăciuni nu s-au făcutu, Nici în cer, nici în pămîntu. Vine-un stol de golumbei Cu glasul de feciorei; Jos în pom ei se lăsau, Și din grai așa grăiau: «- Scoală, scoală acest domn bunu, Că de cînd ai
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
făcutu, Nici în cer, nici în pămîntu. Vine-un stol de golumbei Cu glasul de feciorei; Jos în pom ei se lăsau, Și din grai așa grăiau: «- Scoală, scoală acest domn bunu, Că de cînd ai adormitu, Florile te-au năpăditu, Rugăciuni nu s-au făcutu, Nici în cer, nici în pămîntu». Nu-l putură deșteptare. Vine-un stol de turturele, Cu glasul de feciorele: «-Scoală, scoală acest domn bunu, Că de cînd ai adormitu, Florile te-au năpăditu, Rugăciuni nu
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
te-au năpăditu, Rugăciuni nu s-au făcutu, Nici în cer, nici în pămîntu». Nu-l putură deșteptare. Vine-un stol de turturele, Cu glasul de feciorele: «-Scoală, scoală acest domn bunu, Că de cînd ai adormitu, Florile te-au năpăditu, Rugăciuni nu s-au făcutu, Nici în cer, nici în pămîntu». Nu-l putură deșteptare. Vine-un șir de rîndunele, Cu glasul de curve rele: «- Scoală, scoală acest domn bunu, Că de cînd ai adormitu, Florile te-au năpăditu, Rugăciuni
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
au năpăditu, Rugăciuni nu s-au făcutu, Nici în cer, nici în pămîntu». Nu-l putură deșteptare. Vine-un șir de rîndunele, Cu glasul de curve rele: «- Scoală, scoală acest domn bunu, Că de cînd ai adormitu, Florile te-au năpăditu, Rugăciuni nu s-au făcutu, Nici în cer, nici în pămîntu». Nu-l putură deșteptare. Se luară, se duseră, Jos pe prund de se lăsară Și ele că își luară Pietricele-n gherișele Și apușoară-n gurișoară, Și iarăși ele zburară
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
văd zugrăveala de la Hurezi, să pun ispravnici să se întărească mânăstirile de la Cozia, Polovragi, Câmpulung, Cotmeana, Strehaia și câte mai sunt încercate de ultimul cutremur. Doamne, câtă nevoie e de pace... Gândurile lui vodă, în timp ce se mustra că se lăsa năpădit de griji lumești, alergau spre treburile domniei. Când a trecut pe sub Sfântul Epitaf în biserica pustie de lume, îl aștepta sfinția sa mitropolitul; au pășit alături spre naos, maiestuos ca și cum ar fi mers prin mulțime. — Am primit o scrisoare de la mitropolitul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
strălucitor ale cireșilor, alb palid verzui ale prunilor, roz și alb rozaceu ale merilor și gutuilor, se lăsară scuturate deodată de prima boare caldă ce bătea dinspre raialele de la Dunăre. Livezile prinseră verdele lor strălucitor iar lanurile mătăsoase se lăsară năpădite pe margini de galbenul florilor de rapiță. Porumbul fusese semănat în arăturile negre și-și aștepta ploile. Drumurile erau sub stăpânirea turmelor ce se trăgeau spre munte venind dinspre Balta Brăilei unde iernaseră. La Mogoșoaia grădinile își revărsau prinosul de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
înapoi peste Bosfor? Vor reuși oare într-o bună zi descendenții colonilor romani, ce populează azi Valahia, Moldova, Transilvania și Banatul Ungariei, să formeze o națiune, dând mâna fraților lor răspândiți în Bulgaria și Macedonia? Acestea erau întrebările care ne năpădeau în vreme ce coboram Dunărea. Ne mai întrebam de ce al patrulea bazin al fluviului, atât de înzestrat de la natură cu păduri și minereuri, cu pământuri a căror fertilitate nu se poate compara decât cu țărmurile Nilului, rămâne pe trei sferturi necultivat și
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
aceea de a-l îndepărta. Se înțelege că, mare parte din an, e imposibil a ieși pe jos și că trăsura e un obiect de primă necesitate. Așa că o droaie de trăsuri și de sănii, iarna încurcă circulația pe străzi; năpădesc piețele publice și toată lumea se grăbește să recurgă la ele. Micii comercianți, muncitorii, servitorii și toți cei din clasele inferioare, obligați să meargă pe jos, nu ies decât încălțați cu cizme lungi, chiar și femeile. Trecătorul se află într-un
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
să nu trebuiască să le părăsești într-o călătorie, iar noi plecăm din Buzău cu vehiculul nostru, reparat de data aceasta de mâini mai experimentate. Bravul nostru comandant vine să ne salute de plecare; dar, cum afirmă că drumul e năpădit de răufăcători pe care îi vânează adesea, ne recomandă să ne încărcăm armele, să le ținem la îndemână și, din mai multă precauție, ne aduce o escortă și îl pune pe plăcutul nostru dorobanț pe capră, cu arma pregătită. În
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]