1,985 matches
-
gură mestecând repede cu ochii spre bucătărie. Cotoiul mirosi bomboana și miorlăi întorcîndu-și capul. ― Cât pot fi de zăpăcită! Am uitat de mâncarea ta. Întinse o pungă de plastic pe covor și așeză deasupra feliile umede de parizer. Mirciulică se năpusti ca un smintit, dar bătrâna îl dădu la o parte delicat. ― Fii civilizat, dragul meu. Așteaptă să-l curăț întîi... Îi zâmbi luminos profesorului: Îmi pare bine că i-a revenit apetitul. Nu-ți închipui ce îngrijorată am fost azi-dimineață
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
în picioare azvârlind ceaiul clocotit în obrazul căruntului. Nucu Scarlat scoase un urlet îngrozitor. Se chirci apăsând automat pe trăgaci. Proiectilele se înfipseră în piciorul mesei. Șerbănică Miga alunecă pe lângă zid. Privea îngrozit fără să scoată un sunet. Șoferul se năpusti spre ușă. Gloanțele îi vâjâiau pe lângă trup fără să-l nimerească. Scarlat, pe jumătate orb, trăgea în neștire. Melania Lupu își reprimă strigătul în capul pieptului. " Trebuie să-l oprești! Cu orice preț! Totul e în mâinile tale. Nu uita
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
niște toporași... E de ajuns să mă ciocnesc cu stejarul ăsta... N-am făcut nimic pentru ea toată viața. Poftim la tablă, Iordache! Conjugă-mi laboro-laborare, indicativ prezent. Laboro, laboras, laborat..." Apăsă brusc pe accelerator. Cu un scrâșnet, mașina se năpusti spre stejarul de la cotul șoselei. Azimioară întrerupse convorbirea. Maiorul ridică sprâncenele. ― Ce-au vrut? ― Două turisme, un Fiat și o Dacie, în total șapte persoane, au trecut prin fața postului de control din Mărăcineni. Ei trebuie să fie. ― Da... Cristescu își
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Șantaj? ― Sânt aproape sigură că ăsta e cuvântul. Contabilul își arătă dinții mari. ― N-o să-ți meargă, Melania! Cu mine n-o să-ți meargă! ― Mai reflectați. Între timp, v-aș putea servi o dulceață de caise sau căpșuni. Vâlcu se năpusti spre bătrână. Rămase brusc țintuit locului. Cineva umbla la ușă. ― Ce-i asta?! Melania Lupu zâmbi obosită. Suflă moale: ― Abia acum am pierdut! Amîndoi! Dacă jucăm pe aceeași mână, șuieră Vâlcu, mai avem o șansă. Gîndește-te bine! Bătrâna îi aruncă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
putuse spera pînă atunci să facă fusese o fugă de la Arsenale. Se întoarse și ieși pe o ușă; apoi, în ultima clipă văzu pericolul de moarte și încercă să sară înapoi. PREA TÎRZIU ÎNSĂ. MONSTRUL DE ȘASE METRI ÎNĂLȚIME SE NĂPUSTI ASUPRA LUI. LABELE LUI CA NIȘTE BAROASE ÎL ARUNCARĂ ÎNVÎRTINDU-SE DE-A LUNGUL UNUI PERETE, AMEȚIT, CONȘTIENT DOAR PE JUMĂTATE ȘI CU UN GOL ÎN STOMAC. ÎNCERCĂ SĂ SE MIȘTE, SĂ SE RIDICE \ ȘI VĂZU GIGANTICUL ȘOBOLAN ALB REPEZINDU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
CU SIGURANȚĂ VA DUCE LA CAPTURAREA LUI. SAU, POATE CHIAR MAI GRAV, POATE SE AFLAU DEJA ÎN PREAJMA ULTIMEI BARIERE ȘI PESTE CÎTEVA MINUTE VOR ȚÎȘNI AFARĂ DIN CASA UNDE SE SFÎRȘEA TUNELUL SI, DÎND CU OCHII DE EL, SE VOR NĂPUSTI ASUPRA LUI ȘI-L VOR UCIDE. SĂRI PESTE UN GARD ÎNALT, ÎNTR-O ALTĂ CURTE DIN DOS. DESCOPERI UN ȘIR DE PAZNICI CU CĂȘTI CU VIZOR DE-A LUNGUL FAȚADEI CASEI. DAR ACUM CĂ SE ÎNDREPTA SPRE NAVĂ, CU SPERANȚA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
de milă. Făcînd un gest brusc, Gonish își apropie mîna de gură, trase puțin într-o parte mîneca și rosti limpede în emițătorul minuscul instalat acolo: ― Căpitanul Hedrock se află în apartamentul personal al Împărătesei.... Erau iuți, cei trei bărbați. Năpustindu-se toți deodată asupra lui, îl răsturnară cu scaun cu tot și-l doborîră sub greutatea lor. Gonish nu opuse nici o rezistență, ci se supuse calm arestării. După o clipă simți cu ușurare că el, pe care datoria inexorabilă îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
una singură. Cea de a doua iluzie fusese că barca lui de salvare se află în interiorul mașinii lor. Acum, eliberat de sub stăpînirea lor putea vedea că nu e. Se pregătea să continue de aceeași manieră organizată, cînd mintea lui se năpusti asupra eventualei posibilități ca stăpînirea lor asupra lui să fie în momentul acela foarte slabă. Închise ochii și aproape că se credea înapoi în apartamentul lui, cînd se produse o întrerupere. OMULE, NU NE SILI SĂ TE DISTRUGEM. Așteptase o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
privească închizînd pe jumătate ochii. Îl întrebă repede: ― Ce s-a întîmplat? Negatistul zise: ― Eu cred că ea te iubește și asta complică foarte rău lucrurile. Vezi tu, ea nu poate avea copii. Hedrock se ridică de pe scaun și se năpusti la negatist ca și cum ar fi vrut să-l violenteze: ― Vorbești serios? Păi mie mi-a spus că.... Gonish se învineți de tristețe: ― Noi cei de la Arsenale o studiem pe Împărăteasă încă din copilărie. Firește, dosarul ei nu e accesibil decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
crengi, un manechin de înălțimea unui om, căruia îi înfășurase în jurul gâtului un fular și dresa un câine uriaș să sară la gâtul manechinului și să-l sfârtece. "Ucide-l!", icnea el, scurt, poruncitor, și, în clipa următoare, câinele se năpustea de lângă picioarele lui, în salturi mari și negre, își înfigea colții în gâtul manechinului, tăvălindu-l la pământ. Apoi, cu ochii injectați de sânge și cu fire de iarbă atîrnîndu-i de buze se întorcea la Hingherul, care-l mângâia mulțumit
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
tânăr funcționar comercial care omorâse un arab pe o plajă. ― Dacă ar fi băgat toate lepădăturile astea la pușcărie, spusese tutungioaica, oamenii cinstiți ar putea să răsufle. Dar trebuise să se întrerupă în fața agitației subite a lui Cottard, care se năpustise afară din prăvălie fără un cuvânt de scuză. Grand și tutungioaica, cu brațele atârnând de uimire, îl priviseră cum fuge. Mai târziu, Grand avea să-i semnaleze lui Rieux și alte schimbări în caracterul lui Cottard. Acesta din urmă avusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Spre mijlocul acestui an vântul se pornise și a suflat timp de câteva zile, peste orașul ciumat. Vântul este temut în mod deosebit de locuitorii Oranului, deoarece nu întâlnește nici un obstacol natural pe podișul pe care este construit orașul, și se năpustește așadar cu toată violența pe străzi. După aceste nesfârșite luni în care nici un strop de apă nu răcorise orașul, Oranul se acoperise cu un soi de pastă cenușie care s-a scorojit și a căzut la suflarea vântului. Vântul ridica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
La drept vorbind, este greu de presupus că aceste acte ar fi fost premeditate. Cel mai adesea o ocazie neașteptată împingea oamenii, până atunci onorabili, la acțiuni blamabile care au fost imitate imediat. Se găsiseră astfel smintiți care să se năpustească într-o casă încă în flăcări, în prezența proprietarului însuși, năucit de durere. În fața nepăsării acestuia, exemplul celor dintâi a fost urmat de mulți dintre spectatori și, pe această stradă întunecoasă, la lumina incendiului, s-au văzut fugind în toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
ca fata din spitalul lui Rieux, ajungând timp de două-trei zile la paroxism în unele cartiere, în timp ce dispărea complet din altele, înmulțindu-și prada lunea iar miercurea lăsând-o să-i scape aproape cu totul, văzând-o astfel gâfâind sau năpustindu-se, ai fi zis că se dezorganiza de enervare și de lehamite, că pierdea, o dată cu stăpânirea de sine, eficacitatea matematică și supremă care constituise forța ei. Serul lui Castel cunoștea deodată o serie de reușite care-i fuseseră refuzate până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
nu vor fi răsplătiți pentru aceste lungi suferințe. Deși luni întregi perseveraseră în așteptare cu o tenacitate obscură, în ciuda închisorii și a exilului, cea dintâi speranță fusese suficientă ca să distrugă ceea ce disperarea și teama nu putuseră știrbi. Ei s-au năpustit, ca niște scoși din minți, s-o ia înaintea ciumei, incapabili să-i țină pasul până în ultima clipă. În același timp, de altminteri, s-au manifestat și semne spontane de optimism. Astfel a fost înregistrată o scădere sensibilă a prețurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
soarele, învingând adierile reci care se luptau de dimineață să rămână în aer, revărsa asupra orașului valurile neîntrerupte ale unei lumini nemișcate. Ziua se oprise în loc. De pe vârful colinelor, tunurile fortărețelor bubuiau fără întrerupere sub cerul imobil. Tot orașul se năpustise afară pentru a sărbători acest minut chinuit când timpul suferințelor lua sfârșit și când timpul uitării încă nu începuse. Se dansa în toate piețele. De la o zi la alta circulația se mărise considerabil și mașinile, devenite mai numeroase, circulau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Gloanțele intrau fără îndoială în pătratul ferestrei pentru că unul din ele făcuse să sară o așchie de cărămidă. În aceeași secundă, trei agenți au traversat șoseaua fugind și au năvălit pe ușa de la intrare. Aproape îndată, încă trei s-au năpustit într-acolo și tirul de automat a încetat. Din nou au așteptat. Două detunături îndepărtate au răsunat în imobil. Apoi s-a auzit un fel de freamăt și a fost zărit ieșind din casă, mai curând dus pe sus decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
n-a dispărut. Și vor să răsucească iar destinele Basarabiei spre Răsăritul cel hrăpăreț de pământuri străine. Pleava se crede bob și vrea să dea rod. În „Domnișorii”, conchide că: „Astăzi... se ridică dintre noi câte un îndrăzneț și... se năpustește împotriva scaunului domnesc al poeziei românești, vrând să-l lase fără stăpân. Câinii latră, iar Domnul (Eminescu) stă în scaunul său dobândit prin iubire, prin trudă și har dumnezeiesc”. în „Iartă-mă, frate codre”, afirmă că: „De demult, când neamuri
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
mama adoptivă nu va mai trăi mult și se va înstăpâni el ca proprietar al casei și agoniselii de o viață. Speranța aceasta i se spulberă într-o zi nefastă - de vară caniculară. O ploaie, rupere de nori, s-a năpustit pentru orașul și lumea ce viețuia în el. Un pârâiaș bicisnic, care uneori vara nu avea pic de apă, în urma acestei ruperi de nori își iese din firea lui obișnuită și în răstimp de două ore o bună parte din
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
Ultimul testament Tatălui meu, această dovadă a dragostei și admirației mele nețărmurite Prolog Bagdad, aprilie 2003 Mulțimea se îmbulzea și mai tare acum, de parcă ar fi simțit miros de sânge. Se năpustiră prin arcadă și greutatea lor apăsă ușile înalte, de fag până când acestea se prăbușiră. Salam înainta odată cu ei. Nu avea de ales. Făcea pur și simplu parte din monstrul în mișcare alcătuit din bărbați, femei și copii, unii chiar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
se luară la bătaie, dărâmând o etajeră metalică plină cu vase. Cineva scoase un cuțit. Altcineva îl îmbrânci pe Salam din spate, aruncându-l în încăierare. Instinctiv, acesta se întoarse, plonjă prin gaura din zidul de zgură și fugi. Se năpusti în jos pe scări, auzind strigăte noi pe fiecare palier. Toate cele optsprezece galerii ale muzeului erau jefuite. Zgomotul îl înfricoșa. Salam continuă să coboare, etaj după etaj, până când lăsă în urmă mulțimile: nimeni nu se sinchisea să vină până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
în goană scările până când zări lumina lunii. Ajunsese în partea din spate a muzeului, unde putea să vadă o nouă ceată de tâlhari care intra cu forța. Așteptă să se facă o spărtură în rând și ieși pe ușile dărâmate. Năpustindu-se afară, se cufundă în noaptea Bagdadului, purtând cu el o comoară a cărei adevărată valoare n-o va cunoaște niciodată. Capitolul 1 Tel Aviv. Sâmbătă noaptea. Câțiva ani mai târziu. Mulțimea obișnuită era acolo. Extremiștii de stânga, bărbații cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
o poreclă de mult uitată. Kobi! Ochii îi erau bulbucați și fața îi șiroia de transpirație. Agenți de securitate din toate părțile închideau acum cercul, doi de fiecare parte, împreună cu cel care se apropia din spate. Erau gata să se năpustească asupra lui, după cum fuseseră antrenați, când un al șaselea agent, aflat în dreapta scenei, surprinse o mișcare bruscă. Guttman, încă holbându-se maniacal la prim-ministru, căuta ceva în jachetă. Primul foc de armă fu tras direct în cap, așa cum exersaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
și bătăi de cap. Asta era ideea, cel puțin. Le făcu semn să se așeze, le aminti unde rămăseseră săptămâna trecută și ce probleme mai erau încă de discutat. Atunci, ca și cum ar fi tras cu un pistol de start, se năpustiră unul la altul cu o agresivitate care se păstrase neschimbată de la prima ședință. —Iubito, îți dau bucuros casa. Și mașina, de altfel. Pun doar anumite condiții... Adică să stau acasă și să-ți cresc copiii. —Copiii noștri, Kathy. Ai noștri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
se dorea ca tinerii oameni de acțiune să iasă în față. Din poziția sa convenabilă de pe margine, își dădea seama că totul se va transforma în curând într-o bătălie medievală corp la corp, cele două armate urmând să se năpustească una asupra celeilalte. Nu lipseau decât caii. În curând ieși din mulțime un tânăr, ca un Venus portocaliu din apă, ridicat de o mână invizibilă până când fu în stare să stea în picioare și să-și rostească discursul, într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]