1,904 matches
-
o parte, și elemente-etalon, pe de cealaltă parte (vezi și III, nota 6, unde din această perspectivă facem o comparație cu "filozofia formelor simbolice" a lui Ernst Cassirer). Referindu-se la Blaga, Mircea Flonta vorbește despre "o permanentă tensiune între năzuința de cunoaștere a absolutului și imposibilitatea de a o împlini pe deplin". Aici regăsim dualismul funciar pe care-l vădește conceptul generic de filozofie. Ca și în cazul lui Blaga, "rostul acestei tensiuni" este până la urmă pentru Dilthey acela de
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
noi și noi conținuturi. Și tot de aceea, filozofia ca Weltanschauung ne apare ca o filozofie a hiatusului repetabil. Pentru Dilthey, ca și pentru Blaga, "insondabilul" în sine devine o motivație a creației filozofice, un imbold spre cunoaștere. El întreține năzuința spre adevăr, chiar dacă orice încercare de "revelare" lui este "cenzurată" fie de istoricitatea noastră, fie de un Mare Anonim. "Insondabilă" în primul rând este "enigma vieții și a lumii", care în viziunea lui Dilthey atrage investigația filozofică numai atâta timp cât rămâne
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
se transformă într-o utopie a gândirii, atât timp cât posibila filosofie nu ține cont de cadrul legal al acțiunii, de modul cum legile oferă sau nu posibilități multiple de acțiune, de condițiile materiale existente la un moment dat în societate; 4) năzuința oamenilor de pe stradă, a acelor oameni ai cotidianului spre "mai mulți bani" este, în esență, năzuința spre libertate, căci, într-un sistem materialist, de factură occidentală, a fi liber devine condiționat de a avea bani. Însă nu trebuie confundată libertatea
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
al acțiunii, de modul cum legile oferă sau nu posibilități multiple de acțiune, de condițiile materiale existente la un moment dat în societate; 4) năzuința oamenilor de pe stradă, a acelor oameni ai cotidianului spre "mai mulți bani" este, în esență, năzuința spre libertate, căci, într-un sistem materialist, de factură occidentală, a fi liber devine condiționat de a avea bani. Însă nu trebuie confundată libertatea cu materialismul modern. Cât de liber poți fi atunci când posibilitățile tale de acțiune sunt condiționate de
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
Un sistem social-politic coerent, echilibrat și prosper nu ar trebui "să lege" libertatea de acțiune de numărul de bani. Condiționarea omului față de material are derivatele ei negative: constrângerile, sclavia, inegalitatea, atotputernicia patronatelor, revoltele și luptele anti-capitalism sunt efectele concrete ale năzuinței omului modern spre un soi de libertate "capitalistă", acea libertate a banului; 5) năzuința modernă spre libertate prin capital este, în fond, năzuința spre egalitate cu bogații zilei, cu privilegiații sistemului, cu toți aceia care se iluzionează că dețin puterea
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
acțiune de numărul de bani. Condiționarea omului față de material are derivatele ei negative: constrângerile, sclavia, inegalitatea, atotputernicia patronatelor, revoltele și luptele anti-capitalism sunt efectele concrete ale năzuinței omului modern spre un soi de libertate "capitalistă", acea libertate a banului; 5) năzuința modernă spre libertate prin capital este, în fond, năzuința spre egalitate cu bogații zilei, cu privilegiații sistemului, cu toți aceia care se iluzionează că dețin puterea. Toată această luptă modernă pentru "egalitate și libertate în drepturi" se înscrie în raporturile
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
are derivatele ei negative: constrângerile, sclavia, inegalitatea, atotputernicia patronatelor, revoltele și luptele anti-capitalism sunt efectele concrete ale năzuinței omului modern spre un soi de libertate "capitalistă", acea libertate a banului; 5) năzuința modernă spre libertate prin capital este, în fond, năzuința spre egalitate cu bogații zilei, cu privilegiații sistemului, cu toți aceia care se iluzionează că dețin puterea. Toată această luptă modernă pentru "egalitate și libertate în drepturi" se înscrie în raporturile mutuale dintre cele două aspirații. Libertatea și egalitatea sunt
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
structurile clevetitoare, la cabala de tip conspirativ. Eminescu n-a fost un deznădăjduit organic, alienarea sa motivându-se punctual, dependentă de "problema astei vieți cu care lupt". Prevalându-se de firea sa demonstrativă și exaltată, poetul a supralicitat fantezia și năzuința spre valorile afective ale artelor. A reușit astfel, în virtutea tipologiei hăruite al cărei exponent era, să se sustragă rulajelor vieții, ispitit irepresibil de abstracțiunea structurilor poetice, alegorice, simbolice. Evident, poezia eminesciană rămâne o realitate sustrasă concatenării evenimentului, ceea ce nu înseamnă
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
a-și recunoaște și dezavua public alinierea la dreapta extremistă. Pentru psihanalist, Cioran este un subiect border, la granița dintre nevroză și psihoză, dar situat între acest tip nosocomic și normalitate. Conotația narcisică nu lipsește din acest tablou, dată fiind năzuința permanentă a autorului "Exercițiilor de admirație" de a fi curtat, celebrat, iubit. Cartea lui Valentin Protopopescu va reactualiza multe idiosincrazii, dar și elogii, fiind prima sinteză în cheie hermeneutică despre viața și opera lui Cioran. Tradusă în câteva limbi europene
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
orientându-se spre mit, literatura populară, estetica expresionistă (tensiunea vizionară, sentimentul absolutului, interiorizarea ideilor, retrăirea fondului mitic primitiv, lupta conștiinței umane cu forțele iraționale). Meșterul Manole amplifică semnificațiile mitului creației (balada Mănăstirea Argeșului), dezvoltă tema sacrificiului ("jertfa creației") și evidențiază năzuința artistului spre absolut, căutarea adevărului ce depășește condiția umană, transformarea personajelor în simboluri. Manole este protagonistul acestei drame de idei, un erou mitic și tragic, arhetip al artistului. Îndepărtându-se de modelul baladic, L. Blaga individualizează meșterii sub aspect social
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
ani, dragostea lui Manole cu Mira a durat șapte ani; se rețin viziunile stihiale ale lui Găman, revolta meșterilor zidari, jurământul, zidirea Mirei, Manole care înainte de a se prăbuși din clopotniță trage clopotele de "parcă s-ar certa cu cerul". Năzuința lui Manole "de a zămisli noi frumuseți" va fi dusă mai departe de alți meșteri. BIBLIOGRAFIE: Balotă, N, Euphorion, EPL, București, 1969; Braga, Corin, Lucian Blaga, Geneza lumilor interioare, Institutul European, Iași, 1998; Bălu, Ion, Lucian Blaga, Editura Albatros, București
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
se refugiază în timpul mitic al Daciei legendare (Memento mori) sau într-un timp istoric, în viziunea lui grandioasă (Scrisoarea III). Evaziunea în spațiu: un spațiu cosmic sau un spațiu terestru paradisiac. Viziunea cosmică se află sub semnul titanismului revoltat, a năzuinței spre Absolut (tabloul călătoriei lui Hyperion în spații intergalactice). El este fiu al cerului și al mării (simboluri ale spațiului infinit). În cosmogonia din Scrisoarea I, asistăm la nașterea universului dintr-un punct miraculos, care se mișcă înlesnind creația. Sărmanul
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
ca o consecință firească a solidarizării mai multor generații în jurul unei idei. De la Ureche, care sesizase unirea etnică a "lăcuitorilor" din cele trei țări până la desfășurarea de mare care a proclamat solemn solidaritatea națională, e o înlănțuire intimă de idei, năzuințe, proiecte și înfăptuiri, dincolo de care nu s-ar putea înțelege cum se cuvine fenomenul unificării statale românești. Ideile vin și se coc, ca și fructele", spunea Kogălniceanu, evocând tocmai ideea Unirii, pe care o știa pierzându-se în "noaptea timpurilor
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
a cântat dumnezeiește, eu-l sau sentimental cel mai profund revine la ce este, fără necaz, fără pasiune".149 Leon Benaros atribuie transformarea tangoului în muzică națională, în ciuda originii sale marginale, faptului că, "născut în La Plata, reprezenta insatisfacția și năzuințele oamenilor locului, însă fără a se fi oprit aici. Tangoul avea o forță sugestiva și o cadența molipsitoare care i-au deschis ușor ușile. A trecut de la leagăn la centrul orașului"150. Tangoul este un univers mental special, care pornește
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Bataille numește "abandonul suveran", din cauza transparenței lui acel mod aparte, atât de diferit de al nostru, de a fi în lume, unde se află, după cum spune autorul, "ca apa înlăuntrul apei". Nicio dorință, la animal, de a se demarca, nicio năzuință, spre deosebire de om, de a se opune naturii. Într-adevăr, ceea ce definește apariția umanității este, după Lévi-Strauss, o mișcare amplă de opoziție față de natură, prin intermediul unui întreg sistem de reguli, de interdicții, de prohibiții. * * * Tocmai apariția umanității condițiile în care a
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
vedere, dar o creație artistică este cu atât mai profund individualizată, iar autorul ei cu atat mai distinct conturat, cu cât în substanța acesteia se încorporează o cantitate mai mare din gândirea și simțirea unei întregi societăți, din aleanurile și năzuințele unei întregi epoci. Pentru ca o operă artistică să fie strict personală, emanație exclusivă a unui creator trăind într un absurd turn de fildeș - care de fapt nu a existat niciodată pentru că artistul este un exponent social ar trebui ca autorul
Claudiu Paradais by MIHAI CĂMĂRUŢ () [Corola-publishinghouse/Science/1681_a_2948]
-
prin sine însuși, prin părinții săi și prin toate generațiile de țărani români care s-au sedimentat la temelia ființei sale și din adâncurile cărora s-au ivit, o dată cu harul de a le zugrăvi, cuminte și frumos, chipurile și meleagurile, năzuințele și aleanurile, strădaniile și împlinirile, roadele muncii lor și ale pământului străbun. Prin asemenea relații cu viața, cu uimitoarele frumuseți ale naturii și cu oamenii care trăiesc într-o comuniune milenară cu ele, Mihai Cămăruț se înscrie în marea familie
Claudiu Paradais by MIHAI CĂMĂRUŢ () [Corola-publishinghouse/Science/1681_a_2948]
-
desen realizat de elevi, test ce pune în evidență: relațiile copilului cu părinții; relațile copilului cu frații; relațiile copilului cu alți membrii ai familiei; preocupările importante ale copilului; atmosfera familială; locul copilului în familie; raportarea copilului la mediul familial; speranțe, năzuințe neexprimate 33 TEST PROIECTIV DESENUL LIBER: ASPECTUL LINIILOR:( gradul de apăsare al liniilor) care pot fi: -apăsate puternic-efort excesiv pentru a crea o imagine, îndrăzneală; -foarte slabe, imprecise-timiditate; -mâzgălituri fără continuitate-dezechilibru motor. STRUCTURA GENERALĂ A DESENULUI:claritatea, repartiția culorii, a
Metode de cunoaștere a individalității elevilor utilizate în obținerea informației by Lenuța Barbu / Florentina Chitic () [Corola-publishinghouse/Science/1662_a_3065]
-
desen realizat de elevi, test ce pune în evidență: relațiile copilului cu părinții; relațile copilului cu frații; relațiile copilului cu alți membrii ai familiei; preocupările importante ale copilului; atmosfera familială; locul copilului în familie; raportarea copilului la mediul familial; speranțe, năzuințe neexprimate 33 TEST PROIECTIV DESENUL LIBER: ASPECTUL LINIILOR:( gradul de apăsare al liniilor) care pot fi: -apăsate puternic-efort excesiv pentru a crea o imagine, îndrăzneală; -foarte slabe, imprecise-timiditate; -mâzgălituri fără continuitate-dezechilibru motor. STRUCTURA GENERALĂ A DESENULUI:claritatea, repartiția culorii, a
Metode de cunoaștere a individalității elevilor utilizate în obținerea informației by Lenuța Barbu / Florentina Chitic () [Corola-publishinghouse/Science/1662_a_3064]
-
greu încap câte două alăturea în un veac”, pe care timpul cât la trăit a fost prea scurt, și spațiul în care i-a fost învoit să se miște pera neâncăpător spre a dezvolta uriașa putere a concepțiilor, cugetărilor și năzuințelor lui. 14 Mihail Kogălniceanu, este unul din cei mai activi promotori ai conceptului de independență și participant activ la elaborarea unei concepții, care să includă dobândirea, recunoașterea și garantarea independenței naționale. În lucrarea, Histoire de la Valachie, de la Moldavie et des
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
Catargiu considera că doar o apropiere de Germania, Austro-Ungaria și Rusia putea aduce independența țării noastre. La 27 aprilie/ 3 mai 1873 Carol I a pus în discuția guvernului, în mod deschis problema independenței de stat. În același timp, multe năzuințe erau legate de cucerirea independenței, și anume îmbunătățirea condițiilor de viață, rezolvare ” chestiunii țărănești”, dezvoltarea industriei și adoptarea unor măsuri protecționiste. La jumătatea secolului trecut România pornise în chip hotărât pe un drum propriu .Grație politicii ”prin noi înșine” legăturile
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
Vidinul și Turtucaia. La Dunăre s-a instaurat astfel, deși nedeclarată oficial, o stare de război între România și Poartă. Un curent tot mai insistent de opinie în rândul oamenilor politici și a maselor populare se pronunța pentru proclamarea independenței, năzuință seculară a tuturor românilor. La 29-30 aprilie/11-12 mai 1877 Parlamentul a votat, în ambele sale Camere, moțiuni prin care se cereau ruperea legăturilor de dependență față de Imperiul Otoman, declararea stării de război între țara noastră și Poartă și apărarea
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
drepturi cu celelalte state independente. Ca stat care se bucura de independență deplină, România putea să-și înfăptuiască, nestingherită de intervenții din afară, politica sa internă și să promoveze în politica externă o linie proprie activă și în conformitate cu interesele și năzuințele sale naționale. Se creau, ca urmare, prin independență, condițiile pentru săvârșirea unității naționale de stat, prin unirea cu România și a celorlalte teritorii românești aflate sub stăpânire străină. Independența aducea schimbări esențiale și în viața economică și socială a țării
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
pentru cucerirea independenței și personalităților care au contribuit la obținerea acesteia în lucrarea, Istoria modernă a României, din 1985. Declarațiile oamenilor politici - explică autorul - precum și presa de toate nuanțele reliefa un puternic curent de opinie, dorința generală de împlinire a năzuințelor și luptei seculare pentru independență. La 29/30 aprilie -11/12 mai 1877, corpurile legiuitoare au votat o moțiune prin care se cerea ruperea legăturilor și a dependenței față de Poartă, proclamarea stării de război între România și Turcia; totodată se
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
avantajele oferite de o atare grilă de lectură. Dacă opera literară este produsul imaginației și afectivității unui scriitor, dacă acesta își trăiește plenar existența în interiorul cărții, atunci ce altă cale decât cea a psihanalizei este mai recomandabilă ? Psihanaliza, prin chiar năzuințele sale (consideră Doubrovsky), devine un sistem autonom dorit ideal, de decodare a imaginarului: "Baza solidă necesară studiului psihismului uman, pe care o doreau marii critici din trecut, e oferită în zilele noastre tocmai de psihanaliză. Și mai exact încă, dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]