5,372 matches
-
pacifism, guvernarea reprezentativă republicană poate conduce la agresiune externă. Doyle, de exemplu este gata să admită că instituțiile democratice sunt perfect compatibile cu o politică externă de inspirație realistă atunci când preferințele [populare] sunt, în mod complet și integral, de orientare naționalistă, sau cu solidaritatea socialistă și războiul internațional de clasă atunci când preferințele sunt strict egalitariene - în detrimentul liberatăților individuale și al respectului proprietății civile (Doyle, 2005, p. 463). În aceste condiții, agresiunea statului sau a statelor democratice nu are loc numai împotriva
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
războiului și nu a păcii. Printre motivele care ar explica acest fenomen ce afectează atât cazurile istorice ale Marilor Puteri, cât și cazurile contemporane s-ar număra: încercările vechilor elite de a-și menține poziția de putere; sporirea apelului ideologiilor naționaliste de care atât elitele epocii precedente, cât și noile elite sunt gate să profite; dificultatea controlării noul public abia mobilizat; pericolul instaurării unui regim autoritar populist, gata să se aventureze în exterior pentru a compensa/masca dificultățile interne ș.a.m.
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
punct de vedere economic, de statele emergente. Turcia este unul dintre cei trei pivoți ai spațiului geopolitic european, alături de UE și Rusia. După anul 1989 (încetarea Războiului Rece și „perimarea umbrelei americane”), Turcia și-a propus o politică proprie, egocentrică, naționalistă, foarte sigură pe sine, o atitudine externă mai energică, dublată de securizarea piețelor în favoarea industriei proprii aflate în expansiune. Ca reacții la procesul de globalizare sunt evidente următoarele preocupări: extinderea orizontului opțiunilor diplomatice pentru clarificarea rolului Turciei în lume, în
GLOBALIZAREA. Manifestări şi reacţii by Florina BRAN,Gheorghe MANEA,Ildikó IOAN,Carmen Valentina RĂDULESCU () [Corola-publishinghouse/Science/228_a_334]
-
multe ori, cu prietenie societatea majoritară. Apare neliniște în societate. Soluția oficială este respectarea Constituției, a legilor țării-gazdă. Multiculturalismul, ca experiență europeană, a însemnat adaptarea migrației la societatea globalizată, dar cu condiția respectării entităților state-națiune, și anume: renunțarea la gândirea naționalistă și cultural-șovină; religia să nu fie mai presus de Constituția țării-gazdă; recunoașterea și respectarea principiilor democrației; emigranții trebuie să respecte societatea locală, să cunoască limba, istoria, cultura, legislația țării, obiceiurile, regulile conviețuirii sociale etc. Emigranții se stratifică, în timp, în
GLOBALIZAREA. Manifestări şi reacţii by Florina BRAN,Gheorghe MANEA,Ildikó IOAN,Carmen Valentina RĂDULESCU () [Corola-publishinghouse/Science/228_a_334]
-
care erau adevăratele minorități, ca în Rusia anului 1917) e un univers transnațional, care nici măcar nu recunoaște națiunile. Acesta este un reziduu al unei civilizații precedente (sau un cumul de civilizații precedente, toate foarte asemănătoare între ele); iar clasa dominantă (naționalistă) modela acest reziduu conform propriilor interese și scopuri politice (pentru un pugliez - și mă gândesc aici la De Martino 1 -, națiunea care îi era complet străină a fost mai întâi Regatul burbonic, apoi Italia piemonteză, apoi cea fascistă, pe urmă
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
prevederea, respectabilitatea, pudoarea, reținerea; într-un cuvânt, toate „bunele sentimente” de odinioară. Așa se manifestă prăbușirea politicii creștin-democrate, a cărei criză constă pur și simplu în necesitatea de a se debarasa cât mai rapid posibil de Vatican, de vechea armată naționalistă etc.; dar aceasta nu coincide și cu prăbușirea „politicii culturale” creștin-democrate. Și aceasta din simplul motiv că ea nu a existat niciodată. Într-adevăr, având caracter dominant, adică fascist, Creștin-democrația a continuat să elaboreze, în cheie mai accentuat catolică și
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
puterea, pe care ei înșiși continuau s-o dețină și s-o gestioneze, nu mai știa ce să facă cu Vaticanul - centru de viață țărănească, retrogradă și săracă. S-au amăgit că vor putea conta la nesfârșit pe o armată naționalistă (întocmai ca predecesorii lor fasciști) și nu vedeau că puterea, pe care ei înșiși continuau s-o dețină și s-o gestioneze, făcea deja manevre pentru a pune bazele unor armate noi, transnaționale, aproape niște poliții tehnocratice. Același lucru se
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
cu subtitlul „Cultural, economic, social și politic independent”, din februarie până în decembrie 1937. Redactor: Octavian Lupeanu. Scopul publicației este să ofere „modeste și nepretențioase îndemnuri, curate și binevoitoare îndrumări”, îndeosebi culturale. Rubrici: „Biblioteci”, „Știrile săptămânii”, „Aiudul sportiv”. De orientare moderat naționalistă, publicația poate fi consultată cu profit pentru informațiile privitoare la viața social-politcă-economică și culturală a Ardealului interbelic. Numărul 20-21/1937 are o pagină dedicată Blajului, tot aici, cu prilejul închiderii anului școlar la Liceul „Titu Maiorescu” din localitate, în lista
AIUDUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285207_a_286536]
-
X-lea, cînd un legendar țăran, pe nume Piast, va fonda statul polon. Expansiunea spre vest, respectiv spre spațiul german, a fost legitimată prin acest mijloc, În timp ce expansiunea spre est a fost susținută de amintirea Poloniei jagellone. Afirmarea acestor teze naționaliste a fost indusă de imixtiuni din afară, astfel că pretențiile sovietice au Împins spre jagellonism, În timp ce cele germane spre piastism. Cazul Cehoslovaciei. Modelul politic pentru statul cehoslovac a fost statul medieval Boemia. Ca și În alte state central-europene, și În
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
imixtiuni din afară, astfel că pretențiile sovietice au Împins spre jagellonism, În timp ce cele germane spre piastism. Cazul Cehoslovaciei. Modelul politic pentru statul cehoslovac a fost statul medieval Boemia. Ca și În alte state central-europene, și În Cehoslovacia au existat curente naționaliste care doreau refacerea vechii unități a statului boemian, bineînțeles pe seama statelor vecine. Însă aici naționalismul a cunoscut și alte aspecte, respectiv identitatea perfectă dintre cehi și slovaci. Astfel, a fost inventată o nouă limbă, cehoslovaca, fără a se ține seamă
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
internă nu au reușit să ducă o politică proprie. Antagonismele dintre cele două popoare slave s-au manifestat prin pretențiile asupra Bosniei și Herțegovinei. Criteriul lingvistic nu a fost relevant, Întrucît limba sîrbă și cea croată nu diferă mult. Teza naționalistă adoptată, pentru a Întreține disputa, a fost cea a dreptului istoric, astfel, croații ajungînd să solicite nu numai teritorii În Bosnia și Herțegovina, ci și teritorii În Slovenia și Austria. Kolarz oferă o explicație acestei controverse, studiind recensămintele religioase, din
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
obțină mai ușor demnități În Imperiul Otoman, ceea ce a favorizat extinderea zonei locuite spre nord și est, În dauna sîrbilor, care au fost determinați să se refugieze. Astfel s-au creat, În perioada interbelică, noi focare de conflict, cu bază naționalistă. Cazul Greciei. În opinia lui Kolarz, naționaliștii greci au fost cei mai aroganți, extinzînd pretențiile lor teritoriale, În Europa, asupra unor state Întregi, cum ar fi România, Bulgaria sau Albania. Prezența bazei culturale grecești, destul de subțiri În opinia autorului, a
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
ceea ce a favorizat extinderea zonei locuite spre nord și est, În dauna sîrbilor, care au fost determinați să se refugieze. Astfel s-au creat, În perioada interbelică, noi focare de conflict, cu bază naționalistă. Cazul Greciei. În opinia lui Kolarz, naționaliștii greci au fost cei mai aroganți, extinzînd pretențiile lor teritoriale, În Europa, asupra unor state Întregi, cum ar fi România, Bulgaria sau Albania. Prezența bazei culturale grecești, destul de subțiri În opinia autorului, a creat bază de doctrină pentru naționalismul lor
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Europa Occidentală. În opinia sa, fondarea unor State Unite ale Europei, care să țină cont de particularitățile locale, prin constituirea unor regiuni speciale multilingve, ar detensiona situația. Mai propune adoptarea unei limbi comune, după părerea sa engleza, care să spargă barierele naționaliste Între germani și cehi, polonezi și ruși sau români și unguri. În final, vorbește despre naționalism În Europa Centrală și de Est și ca o problemă de cultură, atîta timp cît alte „națiuni mici”, cum sînt cele scandinave, nu-și
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
ai PSD (PDSR) și-au afirmat deschis simpatia pentru dictatorul român, printre care Adrian Păunescu și Sergiu Nicolaescu (și exemplele ar putea continua), primul - trîmbițat poet de curte, iar al doilea - un inginer obscur, devenit celebru prin filmele cu tentă naționalistă, fabricate În slujba regimului Ceaușescu. Deci actuala condamnare a mareșalului și a crimelor comise În timpul dictaturii sale nu are un scop sincer, ci este utilizată ca propagandă politică pentru a cîștiga Încrederea puterilor occidentale, precum și pentru a acoperi recrudescența antisemitismului
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
În timpul războiului sau modul În care au fost uciși. Capitolul al doilea, semnat de Dalia Ofer, se ocupă de emigrația și imigrația evreilor și de efectul asupra situației lor În România. După o trecere În revistă a partidelor și mișcărilor naționaliste și/sau extremiste din perioada interbelică, studiul se apleacă asupra emigrației evreiești, subliniind că „posibilitățile de emigrare legală se reduceau În vreme ce presiunea exercitată asupra evreilor creștea” (p. 54). Politica statului român privind emigrația s-a schimbat În funcție de conjunctura internațională, astfel
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
drept «salvator al evreilor» face parte din campania politică a naționaliștilor Împotriva Ungariei și a ungurilor” (p. 80), prin acuzele unilaterale aduce regimului hortyst. În Încheiere, Braham revine cu o analiză foarte lucidă, subliniind că reabilitarea mareșalului reflectă concepția ideologilor naționaliști - „o Românie Mare omogenă din punct de vedere etnic, simultan național-creștină, antiliberală, antidemocratică și antimonarhică” (p. 84). A doua parte a volumului - „Campania Împotriva evreilor” - se deschide cu studiul lui Radu Florian, fost profesor de filosofie și științe politice la
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
și titlul, Își concentrează atenția asupra istoricilor naționaliști români, a scrierilor acestora. Mulți cercetători, racolați de secția de propagandă a PCR, au Început (În anii ’70-’80) transmiterea unui mesaj identic, ticluit cu strășnicie și iscusit argumentat, ce Însemna propaganda naționalistă utilizînd numele lui Ion Antonescu. Tentativa de reabilitare, abil deghizată În interior, dar catastrofală În exterior, a fost susținută printre alții de I.C. Drăgan (fost membru al Mișcării Legionare, devenit susținător al regimului comunist), Mircea Mușat (devenit după ’90 vicepreședinte
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Sinod, În frunte cu patriarhul Justinian, consimțea să-l pensioneze În mod arbitrar, la comandă politică, pe Încă tînărul prelat Nicolae Popovici, episcop al Oradei (vezi Arhiva Serviciului Român de Informații, fond D, dosar 2488, ff. 119-120), suspectat de atitudini „naționaliste” și „proamericane”. Potrivit memorialistei, pe Dumitru Stăniloae Îl lega o prietenie trainică de episcopul Nicolae Popovici, „un caracter integru și de mare curaj, pe care mai tîrziu unii și alții l-au ponegrit pe nedrept” (p. 40). „De la Început - susține
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
și ai schimbării liderului de la București. Deci trebuiau analizați. S-ar fi impus un studiu al importanței pe care poziția de apărător al independenței față de Moscova, exprimată de Ceaușescu, l-a promovat În fruntea PCR În ce măsură a contat sprijinul „grupării naționaliste” a lui Maurer În preluarea puterii de către Ceaușescu? Peste aceste aspecte, esențiale pentru cursul politicii externe românești, profesorul Retegan trece cu mare ușurință. Capitolul II are două subcapitole: „Consfătuirea de la Budapesta” și „De la Sofia la Dresda”. În aprilie 1968, delegația
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
literatura Iugoslaviei socialiste. Îndeosebi, acest studiu, care demonstrează cum istoria iugoslavă Începea să se destrame Încă din anii ’70 din cauza perspectivelor naționale contradictorii, este exemplar. Temele patriotice, suprasolicitate emoțional, și prin povestiri În stil De Amicis, au condus la frenezia naționalistă ai cărei martori, nedumeriți sau Îndurerați, am fost. Față de primul grup, este un progres indiscutabil. Studiile propriu-zis comparative sînt puține și, desigur, autorii lor nu s-au format În contextul românesc care nu le e Încă prielnic. Cititorii volumului vor
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
natură, sensibilitatea pentru viața locală și evoluțiile regionale sau lipsesc, sau sînt radical marginalizate, considerate prea parohiale față de integritatea istoriei românilor În general. Termenul de integritate nu este Întîmplător, ci indică o continuitate substanțială cu mentalitatea interbelică și cu ideologia naționalistă a acelui timp. Scandalul Încercării de reabilitare a lui Antonescu, În care Gheorghe Buzatu este printre personajele principale, ține doar de partea cea mai vizibilă a unei afinități politice arareori declarate. Faptul că personajele populist naționaliste interbelice sînt citate extensiv
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
interbelică și cu ideologia naționalistă a acelui timp. Scandalul Încercării de reabilitare a lui Antonescu, În care Gheorghe Buzatu este printre personajele principale, ține doar de partea cea mai vizibilă a unei afinități politice arareori declarate. Faptul că personajele populist naționaliste interbelice sînt citate extensiv și cel mai adesea favorabil În detrimentul celorlalte nu este tocmai Întîmplător. Personajele „preferate” ale istoriei românilor rămîn tocmai cele care se află În genealogia ideii de naționalism integrant, a ideologiei naționale și a proiectului totalitar de
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
absolut corect, că În România „naționalismul avea să fie folosit după 1989 atît de partide democratice, cît și de cele nedemocratice, fie ele socialiste sau extremiste de dreapta. În istoria CDR [...] partidele vor Încerca să-și cîștige legitimitatea jucînd cartea naționalistă În raport cu UDMR” (p. 107). Fără Îndoială că atractivitatea de care s-a bucurat naționalismul În România postdecembristă nu poate fi explicată fără a ține seama de modelul național-comunist autohton. Autorii alocă un spațiu important discuției despre legitimitate, trecînd În revistă
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
, publicație apărută la București, lunar, între februarie 1932 și 25 decembrie 1936. Director fondator este Naum Nance, iar secretar de redacție și administrator - C. Ionescu. Începând cu numărul 12/1936, revista are subtitlul „Organ de luptă naționalistă și spirituală a românilor de pretutindeni”, de la numărul 17/1936 subtitlul devine „Tribună de luptă național-economică a românilor de pretutindeni”, iar în ultimele două numere este operată a treia schimbare: „Făclie și organ de propagandă naționalistă”. Publicația este în primul
MACEDONIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287941_a_289270]