12,372 matches
-
-și trăiască până la cel din urmă atom povestea ițită în Nostalgia și în Travesti. Clanul levantin matern al Badislavilor își regăsește corespondentul în familia de nobili polonezi din care descinde tatăl. Victor se încarnează din litere, devenind, dintr-un dublu narativ, un geamăn din carne și oase, răpit în copilărie de lângă ai săi și înrolat nu peste mult în crâncena Legiune Străină. Apocalipsa care încheie ciclul e, la rândul ei, una mai degrabă etimologică și mustind de amintiri poematice: per-sonajele se
O decalogie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9443_a_10768]
-
mefiență, iar vigoarea estetică a textului devine și ea suspectă. Sub incidența aceleiași vigilențe intră, conform unui mecanism similar al percepției, și artistul plastic care îndrăznește să facă dovada accesului la vorbirea articulată. Retorica sa, încercarea de a-și exterioriza narativ ideile, curajul de a formula opinii și de a lansa ori dezbate concepte devin, prin însuși faptul că a fost perturbată comoditatea așteptării, surse de netăgăduit pentru grave suspiciuni. Dacă scriitorul este bănuit că prin prezența în imediat și prin
Bata Marianov, între materie și cuvînt by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9458_a_10783]
-
apar episoade revelatoare, închegate deodată într-o materie romanescă pe care să o lumineze și s-o justifice. În locul unei acumulări de fapte și al unei explicații generale date acesteia, în logica ficțiunii realiste, se proiectează, într-o deconcertantă simultaneitate narativă și simbolică, un film aproape suprarealist. Parcurgându-l însă cu mare atenție (o atenție focalizată pe axul poveștii și deschisă totodată către nenumăratele detalii aparent nesemnificative), vom ajunge, dacă nu la o concluzie fermă și univocă, atunci la o grilă
Un roman spectral by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9447_a_10772]
-
cu rapoartele lui minuțioase, dar prea lirice, a fost înlocuit de alți agenți, cu nume mai exotice (Xava, Timon, Parmena, Onisim) și de un grefier, Luca, pe ale cărui tahigrame - file stenografiate și consemnări detaliate - începem să ne bazăm. Schema narativă ne îndepărtează tot mai mult de miezul întâmplărilor, al Întâmplării care ajunge să ne preocupe, prin filtrul obsesiilor personajelor. Un bărbat, un tânăr neobișnuit, denumit în fel și chip (Fiul Văduvei, Copilul, Puișorul, Studentul, Învățătorul, Clientul, Vizitatorul, Victima), moare de
Un roman spectral by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9447_a_10772]
-
a aborda istoria personajelor se îndreaptă spre spațiul propriei ființe, cercetîndu-se pe sine, pe acela angajat în această aventură a scrisului, sensibil la înnoirile pe care le aduseseră deceniile șapte și opt din secolul trecut în practica și teoria discursului narativ, provocînd, implicînd cititorul pînă la a-l "dizolva" în text, a-l face un "obiect", o "figură" a acestuia, cu conștiința mereu trează a acelei ordini a textului care reface structura lumii înseși - o proză care se vrea și reușește
O lume de citate by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/9446_a_10771]
-
inerent unui viol colectiv. La fel de teribilă și de esopică este scena cu statuile care învie (nu e prima dată că se întâmplă asta în proza lui Cărtărescu) și vizitează Casa Poporului. Adesea, mici jocuri sunt cusute ca mărgelele în firul narativ, de pildă "Cenaclul de Luni" devine Cenaclul Lunii, iar cel care îl conduce, Nichi, este chemat de tovarășa Emilia, nimeni alta decât soția colonelului-băbuță, să dea socoteală de ceea ce se citește acolo. Alteori firul e rupt de observații care te
Zborul cărților by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9463_a_10788]
-
definitive de organizare a operei consumate". În funcție de cinetica unei compoziții muzicale (adică, de densitatea evenimentelor și de natura forțelor care o pun în mișcare), produsele sonore se pot împărți în două categorii distinctive și, de multe ori, delimitabile: contemplative și narative. Muzicile contemplative poartă în sine un coeficient ridicat de închidere semantică, tinzând către o unică interpretare a mesajului sonor. Muzicile narative, dimpotrivă, relevă un procent crescut de deschidere, adăpostind o pluralitate de conținuturi în stare să ducă la multiple interpretări
Între claritate și echivoc by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9457_a_10782]
-
pun în mișcare), produsele sonore se pot împărți în două categorii distinctive și, de multe ori, delimitabile: contemplative și narative. Muzicile contemplative poartă în sine un coeficient ridicat de închidere semantică, tinzând către o unică interpretare a mesajului sonor. Muzicile narative, dimpotrivă, relevă un procent crescut de deschidere, adăpostind o pluralitate de conținuturi în stare să ducă la multiple interpretări posibile. Creațiile contemplative pot fi percepute îndeobște ca muzici închise, iar creațiile narative pot fi recepționate ca muzici deschise. Pornind de la
Între claritate și echivoc by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9457_a_10782]
-
către o unică interpretare a mesajului sonor. Muzicile narative, dimpotrivă, relevă un procent crescut de deschidere, adăpostind o pluralitate de conținuturi în stare să ducă la multiple interpretări posibile. Creațiile contemplative pot fi percepute îndeobște ca muzici închise, iar creațiile narative pot fi recepționate ca muzici deschise. Pornind de la premisa conform cărora ambiguitatea este direct proporțională cu deschiderea semantică și claritatea cu închiderea, ajungem la concluzia că muzicile, cu cât sunt mai ambigue, cu atât sunt mai narative și, cu cât
Între claritate și echivoc by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9457_a_10782]
-
închise, iar creațiile narative pot fi recepționate ca muzici deschise. Pornind de la premisa conform cărora ambiguitatea este direct proporțională cu deschiderea semantică și claritatea cu închiderea, ajungem la concluzia că muzicile, cu cât sunt mai ambigue, cu atât sunt mai narative și, cu cât mai clare, cu atât mai contemplative. În beletristică lucrurile stau invers: o operă literară cu cât este mai ambiguă, cu atât ea este mai poetică, mai lirică, deci, mai contemplativă, și cu cât mai clară, cu atât
Între claritate și echivoc by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9457_a_10782]
-
atât mai contemplative. În beletristică lucrurile stau invers: o operă literară cu cât este mai ambiguă, cu atât ea este mai poetică, mai lirică, deci, mai contemplativă, și cu cât mai clară, cu atât mai prozaică, mai epică, recte, mai narativă. O operă deschisă, cu o cinetică de tip narativ, mizează pe predominanța informației sonore, în timp ce o operă închisă, cu o cinetică de tip contemplativ, se bazează pe prevalența redundanței. Narativitatea și contemplativitatea s-au impus ca dominante ale variilor perioade
Între claritate și echivoc by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9457_a_10782]
-
operă literară cu cât este mai ambiguă, cu atât ea este mai poetică, mai lirică, deci, mai contemplativă, și cu cât mai clară, cu atât mai prozaică, mai epică, recte, mai narativă. O operă deschisă, cu o cinetică de tip narativ, mizează pe predominanța informației sonore, în timp ce o operă închisă, cu o cinetică de tip contemplativ, se bazează pe prevalența redundanței. Narativitatea și contemplativitatea s-au impus ca dominante ale variilor perioade din istoria muzicii. În Antichitate, fie că era repetitivă
Între claritate și echivoc by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9457_a_10782]
-
a operei muzicale. Paul Ricoeur nu exclude faptul ca lapidariile, conferind diverse posibilități de interpretare ale aceluiași mesaj artistic, să constituie o bază de decodare, instituind totodată unele direcții de lectură, excluzându-le însă pe altele. Renașterea a accentuat caracterul narativ al cineticii travaliului componistic, sporind în special doza de informație, nu atât la nivelul obiectelor sonore cât, mai ales, în planul sintaxei muzicale, mulțumită dezvoltării și rafinării tehnicilor plurivocale (polifonic-superpoziționale). În Baroc narativul și contemplativul conviețuiesc amiabil ca două regnuri
Între claritate și echivoc by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9457_a_10782]
-
însă pe altele. Renașterea a accentuat caracterul narativ al cineticii travaliului componistic, sporind în special doza de informație, nu atât la nivelul obiectelor sonore cât, mai ales, în planul sintaxei muzicale, mulțumită dezvoltării și rafinării tehnicilor plurivocale (polifonic-superpoziționale). În Baroc narativul și contemplativul conviețuiesc amiabil ca două regnuri ce se vădesc a fi când autotrofe, când heterotrofe. O direcție țintește negarea caracterului definitiv, static și lipsit de echivoc al formei muzicale, formă ce se dinamizează întru indeterminarea efectului și sugerarea unei
Între claritate și echivoc by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9457_a_10782]
-
se mizează pe stabilitatea esențelor. În Barocul religios și vocal-simfonic surprindem îndemnul la închiderea sensurilor într-un mister, la fel de enigmatic, însă imanent, de data aceasta, unui tabu ce pretinde actul contemplării. În Clasicism se profilează ideea unei muzici pure, deschise, narative, în ceea ce privește cinetica centrului și a marginii relațiilor armonice, tonal-funcționale, dar închisă, contemplativă, sub raportul tectonicii sintaxei și morfologiei limbajului sonor: aplicarea consecventă a principiilor simetriei și cvadraturii în alcătuirea motivelor, frazelor și perioadelor ori în structurarea formulelor ritmice și a
Între claritate și echivoc by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9457_a_10782]
-
și aureolarea textului muzical cu o remarcabilă densitate de sugestii, postulând intențional opera deschisă, polisemică, încărcată de narativitate. Tot ceea ce a urmat Romantismului (Impresionism, Expresionism, Neoclasicism, Concretism, Conceptualism etc.) și-a extras seva fie din programatismul (manifest ori implicit) intens narativ, fie din universul disciplinat al Barocului religios, accentuat contemplativ, ambele paradigme desfășurându-se sub semnul opiniei lui W.Y. Tyndall, conform căreia opera de artă este o construcție pe care oricine o poate utiliza cum crede de cuviință. Există posibilitatea
Între claritate și echivoc by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9457_a_10782]
-
sub semnul opiniei lui W.Y. Tyndall, conform căreia opera de artă este o construcție pe care oricine o poate utiliza cum crede de cuviință. Există posibilitatea ca o compoziție muzicală să fie închisă (contemplativă) la nivelul conținutului și deschisă (narativă) în planul formei de ansamblu, secțiunile nemaifiind înlănțuite potrivit unui determinism statornic, fiecare secțiune devenind un nod de sensuri, un fel de pun sau calembour formal, ce îl situează pe receptor, așa cum observă Henry Pousseur, în mijlocul unei rețele de relații
Între claritate și echivoc by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9457_a_10782]
-
pentru coarde cu sau fără alte instrumente). Sub aspect formal putem identifica opera deschisă cu sintagma lui Umberto Eco: opera în mișcare. Datorită compunerii și recompunerii virtuale a părților componente, o operă în mișcare poate îmbrăca aparența muzicii de tip narativ, fiind în prezența unui fenomen de neidentificare a operei respective cu ea însăși, și de evidențiere a unor noi aspecte după fiecare consum estetic. Dacă în literatură narativitatea se supune în general principiilor logicii deductive, reliefând un mesaj concret, inconfundabil
Între claritate și echivoc by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9457_a_10782]
-
fiecare din ele conturând un mesaj în continuă schimbare. Profilurile mesajului sonor stau la baza oricărui act de percepție și caracterizează fiecare moment al experienței noastre de cunoaștere a unui opus muzical. Problema raportului dintre mesajul sonor și fundamentul său narativ devine, într-o perspectivă de deschidere perceptivă, problema raportului dintre mesaj și pluralitatea percepțiilor pe care el le emană. Narativitatea mesajului sonor este, în funcție de realizările de facto, identificabilă cu formativitatea individualizată, ale cărei intenții se află organic însămânțate în datele
Între claritate și echivoc by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9457_a_10782]
-
Ion Simuț Cronică de familie celebrează victoria comunismului în România, așa cum Columna lui Traian celebrează la Roma victoria romanilor în Dacia. Episoadele sale narative, perindate din 1860 până în 1950, sunt basoreliefuri în spirală în care contează mai mult istoria națională, deși plasată în fundal, decât genealogia Cozienilor, familia luată drept pretext evocator. Comăneștenii lui Duiliu Zamfirescu se integrează într-o sociologie, o viziune specifică
Sindromul de captivitate by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9494_a_10819]
-
Deși autorul nu evită cu totul acțiunea la prezent și priza directă asupra întâmplărilor, derularea unor episoade sub ochii cititorului (asistăm la câteva incursiuni ale protagonistului în mlaștină și la o aventură comună până la deșertul luat drept o plajă), modalitățile narative predilecte sunt acelea ale confesiunii, povestirii și dialogului pe marginea celor trăite. Viața profesorului și viața Eleonorei nu sunt expuse - fie și sumar - de către un narator omniscient și omnipotent, care să pătrundă cu privirea până în cele mai ascunse cotloane ale
Gară pentru doi by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9492_a_10817]
-
Cristea-Enache Capitolul 4 din Amantul Colivăresei capătă, în curgerea și economia simbolică a masivului roman, rol de pivot. În funcție de culisarea lui se vor modifica nu numai traiectoriile eroilor, ci și coordonatele lumii ficționale în care ei evoluează. Inițial, micșorarea vitezei narative și schimbarea unghiului de expunere îl deconcertează pe cititorul doritor de noi întâmplări senzaționale, rulate la fel de rapid ca în capitolele anterioare. Odată sesizată însă intenția autorului, așteptările noastre se "adaptează", iar pofta de a înghiți, pe nemestecate, bucăți crude de
Viață de câine (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9518_a_10843]
-
în 2003. În toamna lui 2006, Pierre Charras publică la Mercure de France Bonne nuit, doux prince - o carte tulburătoare care s-a bucurat, fără întârziere, de o primire favorabilă. Roman de dimensiuni reduse, cu doar trei personaje, o substanță narativă restrânsă, un subiect sfios confesiv, conceput cu finețe, discreție și afecțiune ca un inventar al gesturilor nefăcute ori ratate ale unor oameni pe care moartea îi va despărți fără ca ei să-și fi spus cuvintele simple care ar fi fost
Pierre Charras Recviem by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/9531_a_10856]
-
de aproximativ o sută cincizeci de pagini despre răscoală a fost integrat în "Cronica mică" din 1955 într-o structură de numai patru capitole, fiecare capitol având în paranteză după titlu anul de referință din istoria națională cuprinsă în secvența narativă: Davida (1860), Bijuterii de familie (1907), Salata (1923), În bătălia pierdută (1947). "Cronica mică", adică versiunea restrânsă din 1955, are rolul unui fel de "promoții" editoriale, căci la foarte scurtă vreme, la interval de un an, intră pe piață "Cronica
Perfidia realismului critic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9520_a_10845]
-
Că lucrurile nu stau nicidecum așa, o dovedește faptul că absolut toate scenele, descrierile, dialogurile și monologurile personajelor, stilul direct legat ori cel indirect liber utilizate consecvent, portretele atent conturate și insistența autorului asupra unor "amănunte" sunt subsumate unui proiect narativ pe cât de complex, pe atât de bine urmărit și împlinit. Amantul Colivăresei este cronica unei lumi cleioase, clisoase, în care viața cu "pulsația ei păstoasă și hurducăită" se încăpățânează să subziste. Rețeta pare să fie, până la un punct, aceea a
Viață de câine by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9541_a_10866]