3,698 matches
-
în față. Acum e la stînga noastră. Se opriră. Cred că ne deplasăm pe latura unui spațiu deschis, zise el, un fel de hol. — Ce-ar trebui să facem? șopti ea. — Să mergem drept spre lumină. Nu-ți poți încheia nasturii de la haină? — Nu. — Trebuie să ieșim din frigul ăsta cît putem de repede. Haide. O să traversăm prin mijloc. — Dar dacă... dacă-i un puț acolo? — Oamenii nu construiesc pasaje subterane cu puțuri în mijloc. Dă drumul barei. Se orientară cu fața la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
din seara aceea : deși aproape că nu mă mișcasem de pe fotoliul Mariei, deși venisem direct acasă fără să mă opresc în drum, deși dimineața mă îmbrăcasem normal și nu mă dezbrăcasem în timpul zilei, aveam pantalonii puși invers, adică partea cu nasturii, bine încheiați, se afla la spate. Nu știu în ce măsură pot interesa toate acestea, dar ele s-au petrecut chiar așa și nu le puteam omite. V Ultima întâlnire a lui Dante cu Beatrice pe o ceașcă de cafea fabricată în
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
M-am sculat cu noabtea-n cab. Mata’ n-ai ceasornic? L-ai bierdut la cărți, ca baltonul și căciula, ai? Uite, ia baltonul de colo, voiam să-l dau de bomană, pentru taică-meu, c-a murit luna trecută. Are nasturi de os. Mi-a întins o sticlă aproape plină și iar i-am văzut arătătorul tăiat și cusut grosolan: — Trage-o gură, să te dregi! Dacă ți e foame, găsești niște bâine-n traistă. Am băut, era țuică. Însă n-am
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
iar când sunteți gata, să veniți cu ea sus, la mine, ultima ușă pe dreapta, cum urci treptele. Vă aștept! Vă salut! Peppin se simțea puțin stânjenit și nu știa de ce. Îl ajută pe străin să-și dezbrace paltonul cu nasturi de os, i-l duse la cuier, sub pălărie, apoi îi întinse un teanc de scrisori. O anchetă pe care ziarul o făcuse pe tema De ce postiți? și care urma să apară miercuri, 24 decembrie. Dar răspunsurile primite de la diverși
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
amiază și își simțea sufletul amărui și înecăcios, precum o otravă sub limbă. Biletul fusese scris încă de cu seara și bâjbâi în buzunarul adânc al pantalonilor cu care era îmbrăcat, ca să îl găsească. În pom mai erau batiste și nasturi tăiați de către pelerini de pe haine, mătănii în șirag și foarte multe răvașe, de aceea dorința lui se pierdu între celelalte, chit că era atât de răscolitoare și de ciudată: „Dacă tot trebuie să dispar din Yazd, fă să nu mă
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
din țâțâni. — Ce mai vreme! zisese tot Pablo. Eleonor înghițise peștele și continua să-l țintească cu ochii chihlimbarii ca doi picuri de vin, până când îl făcu să priceapă că nu visase: dimineață, când se sculase, ochii ei ca niște nasturi încinși erau lângă regina lui Darius, în tabloul copiat de Godun. Ca să știe că nu era vis, se roti și sări într-o parte, pe balustrada unde de obicei o vedea pe maimuța care ținea un rozariu. Îi șopti cum
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
urmă, Leclerc o pătrunsese acolo, strivindu-i spatele de baloții de stofă și ținând-o pe pieptul lui, care tremura convulsiv și care, la urmă, se umezise. Se îndrăgosti și mai mult de corpul lui transpirat sub cămașa descheiată la nasturi și de gura lui cu gust aspru, de tutun și abdugh. Inventa tot ce nu reușea să cunoască, să cuprindă ori să dezmierde. Nu putea să și-l imagineze cu lipsuri, cu defecte, cu cicatrici. Sebas, care se considerase uzat
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
luați după asta. ― Aveți și niște premii în bani care vă așteaptă. O sumă substanțială. ― Pentru mine aspectul material n-a contat niciodată. Cum spunea soțul meu, colonelul: "Melania, ești incapabilă să deosebești o monedă de 5 lei de un nasture. Dacă în fața ta s-ar afla o prăjitură și un sac de bani, sânt sigur că te-ai repezi la prăjitură". Cristescu clătină zâmbind din cap: "Hm! îți vine să crezi că a confundat Femeia lui Goya cu un tort
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
surprizele. Te asigur c-o să dăm de niște chestii care o să ne lase cu gura căscată. N-am cu destulă fantezie ca să-mi închipui jumătate din tot ce-i trece ci prin minte. * Bătrânii așteptau îmbrăcați. Ioniță Dragu își încheia nasturii paltonului demodat cu guler de vidră îngălbenită, fără să scoată un cuvânt. Șerbănică își plimba ochii bulbucați luîndu-și parcă pentru totdeauna rămas-bun de la pereții plini de tablouri cu flori mici. Florence, înfășurată într-o haină de astrahan, cândva superbă, și
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
mobile vechi, moderne acum 50-60 de ani, purtând urmele peregrinărilor din garnizoană în garnizoană. Perdeluțele de la vitrina dulapului înalt erau date la o parte. Se vedeau înăuntru două cești de porțelan, un borcănel albastru de faianță ― "iaurt Miorița" ― umplut cu nasturi desperecheați, tuburi de zaharină, bani mărunți adunați într-o farfurioară. Pe gheridonul cu placă de marmură și aplicații de bronz se aflau o Biblie legată în piele și discursurile lui Cicero. Popa îl invită să ia loc în balansoarul din
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
maiorul, asta e, femeia sugera acut ideea de civilizat". Rufăria i-o ghiceai impecabilă, baia, veritabilă drogherie, cu săpunuri fine și trei perii de dinți, nu ți-o puteai închipui cu combinezoane dubioase sau câte un ac de siguranță înlocuind nasturele ori cârligul acolo unde nu se vede. Îi zâmbi lui Cristescu ca și când s-ar fi cunoscut de când lumea și nimic nu i-ar fi putut face mai multă plăcere decât prezența lui. Desigur, maiorul simți convenția, dar aceasta nu-l
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
murit și surâsul ei are încă puterea să ucidă. Hm, prea multă cianură pentru un surâs... Oftă și le făcu sul. ― Știu unde le vei ascunde, draga mea. M-am gândit mult. În umbrelă, strâns înfășurate. Trebuie să verifici doar nasturele și șiretul. Să se încheie bine. Nu, n-o să pară ciudat. Afară e ceață, și dacă nu mă înșel, în curând va începe să ningă. De fapt, sper că nu va ninge! O umbrelă închisă când afară ninge e grozav
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Bătrâna surîse: ― Nu te-am uitat, Mirciulică. Ți-am lăsat în bucătărie provizii. După aceea, va trebui să te descurci singur. Oberlihtul a rămas deschis... Îl luă în brațe. Mustățile îi gâdilau obrazul. Șopti privind ochii verzi, translucizi, ca niște nasturi de sticlă: Noi doi trăim o aventură... Pe amândoi ne așteaptă necunoscutul. Motanul miorlăi. ― Știu, dragul meu, te plictisești. Erai obișnuit să te amuzi la ora asta. Îl duse în odaia ei și dădu dramul la televizor. Stinse apoi lumina
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Perfect. Ce îmbrac? ― Fusta maxi și scurta de blană. Nu uita pantofii! ― Ești nebună, râse Melania. Tocuri de 8 cm! O să-mi rup picioarele! ― Fii serioasă. Uite peruca! Lasă că te machiez eu... Ai adus ochelarii? Melania Lupu își încheie nasturii și se privi în oglindă. Părea desprinsă din paginile unei reviste de modă. Lentilele mari, negre, îi acopereau jumătate de obraz. ― Dacă te vede Alain Delon, s-a terminat! Melania Lupu urcă într-o mașină de piață care o lăsă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
curioasă, fără să spună nimic. Nu mai era tânără, dar nici în vârstă. Avea mâini puternice, de spălătoreasă, șolduri promițătoare și părul roșu; roșul oxizilor de fier. În tinerețe fusese, probabil, chiar frumoasă. Purta o rochie de cânepă aspră cu nasturii desfăcuți la piept, încît i se zăreau umerii și sânii, ce fuseseră odată pietroși, cu siguranță, dar cu timpul își mai pierduseră din obrăznicie, fără să-și piardă și provocarea tulbure pe care o aruncau bărbaților. Tăceam stânjenit. Vroiam să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
să uit de scuze. Am rămas în lumină, cu ochii la rochia ei de cânepă desfăcută la piept și simțeam o căldură plăcută topind jena pentru cele întîmplate. La un moment dat, înțelegînd motivul liniștii mele, și-a încheiat grăbită nasturii. Dar am știut în clipa aceea că voi reveni în casa Martei. Și poate și ea a știut. Ceva ca o provocare tăcută ne apropia acum. ― Cum te cheamă? am întrebat-o, ca să nu plec fără să-i știu măcar
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mă deschizi la pantaloni?" În prima clipă, n-a înțeles. Apoi s-a înfuriat. A crezut că domnul distins și cherchelit își bătea joc de el și n-a gustat gluma. A scos un briceag, apropiindu-se să-i taie nasturii pantalonilor ca să-l învețe minte, ceea ce l-a speriat, firește, pe domnul distins și l-a silit să se lipsească de serviciile marinarului și chiar să se apere. Din pricina unei pete de ulei, Nelson a alunecat, a căzut pe briceagul
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ținea de ceilalți fără să se amestece totuși cu ei. Rămânea puțin mai departe și asculta; absent, ca praful pe mobile. Nu vorbea aproape cu nimeni. Își strânsese în cameră, într-o cutie veche de conserve, tot felul de fleacuri, nasturi, agrafe, penițe, ace, de care, zicea, putea să aibă nevoie într-o zi și se supăra foc dacă îndrăznea cineva să-i scormonească prin ele. "Feriți bijuteriile Coroanei", râdea Mopsul, țuguindu-și buzele otrăvite. În general era lăsat în pace
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
de a vedea un zeu degradat și descheiat la pantaloni, arătând o grijă divină rușinoasei sale podoabe. Încerci să fii cât mai discret în acest timp ca să nu-l stânjenești pe Jupiter cu muritoarea ta necuviință. El își încheie ultimul nasture, apoi se spală pe mâini și se examinează în oglindă. Tu aștepți, desigur. Nu se cade să vă reflectați amândoi în aceeași oglindă, fie și acolo. Riști să fii fulgerat de divinitatea lui. A fi muritor de rând îți impune
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
când vrei să-ți sculptez bustul?", l-am întrebat rânjind pe Aristide. "Sau nu mai dorești?" Simțeam nevoia să-l umilesc în fata Martei. Asta mă răzbuna. "Încheie-te, vezi să nu răcești", și cu țeava puștii i-am arătat nasturii de la pantaloni, după care m-am întors spre poartă. O cioară dormea în vârful gutuiului. Am ochit-o, am tras, cioara căzu între urzici, însîngerată. Am apucat-o de o aripă și am azvîrlit-o spre Marta: "E cadoul meu pentru
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
pe care autorul ei o depunea pentru ca s-o aducă la perfecțiune era pentru el foarte anevoioasă. "Seri, săptămâni întregi asupra unui cuvânt... și uneori asupra unei simple conjuncții". Aici, Grand se opri și îl apucă pe medic de un nasture al paltonului. Cuvintele ieșeau împleticindu-se din gura lui din care lipseau câțiva dinți. \ VREAU SĂ MĂ ÎNȚELEGEȚI, DOMNULE DOCTOR. LA NEVOIE ESTE DESTUL DE UȘOR SĂ ALEGI ÎNTRE DAR ȘI ȘI. ESTE ÎNSĂ MAI GREU SĂ OPTEZI ÎNTRE ȘI ȘI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
PALOAREA LOR LA CEA MAI MICĂ DURERE DE CAP DE CÂND ȘTIAU CĂ BOALA ÎNCEPE PRIN CEFALEE; ȘI LA SENSIBILITATEA LOR IRITATĂ, SUSCEPTIBILĂ, SCHIMBĂTOARE, ÎN SFÂRȘIT, CARE TRANSFORMĂ ÎN JIGNIRE O SIMPLĂ UITARE ȘI CARE SE MÂHNEȘTE DE PIERDEREA UNUI NASTURE LA PANTALONI. I se întâmpla adesea lui Tarrou să iasă seara cu Cottard. El povestea apoi în carnetele sale cum se pierdeau în mulțimea întunecată din ceasurile amurgului sau ale nopții, umăr lângă umăr, scufundându-se ca într-o masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
surpriză. Frunzărind un număr din Vogue al lui Maggie, în mica încăpere ce servea drept anticameră, stătea un bărbat care emana din plin un aer de Washington. La fel ca și Edward, avea o ținută impecabilă: cămașă încheiată până la ultimul nasture, blazer albastru, chiar și în zi de duminică. Maggie nu-l recunoscu, ceea ce nu însemna că nu-l mai întâlnise. Una din metehnele bărbaților din Washington: toți arătau la fel. Bună ziua, aveți programare? — Nu am. E un fel de urgență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Dar o clipă mai târziu mâinile reveniră. Totuși de data asta nu mai pipăiau. În schimb, erau repezi și hotărâte, mergând direct la țintă. Începură cu pantofii, scoțându-i repede. Apoi simți mâini pe catarama curelei, desfăcând-o, descheindu-i nasturele de sus al blugilor, trăgând fermoarul în jos și scoțându-i de tot de pe ea. Maggie țipă înăbușit. Între timp, alte două mâini se ocupau de tricoul ei, încercând să-l scoată, împiedicate însă de mâinile ei legate. Se produse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
teologice și geometrice, oricât de obscure și sugera o bogată viață interioară. Schimbându-și greutatea de pe un picior pe altul în felul său domol, elefantin, Ignatius provocă valuri de carne ce se înciețeau pe sub tweed și flanelă, spărgându-se la nasturi și cusături. Astfel reașezat, reflectă la lungul răstimp petrecut în așteptarea mamei sale. Se concentră în special asupra senzațiilor neplăcute pe care începuse să le aibă. Întreaga sa ființă i se părea gata să plesnească, pornind de la cizmele voluminoase de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]