1,342 matches
-
pereche! Pe cine-am putea convinge să vină? Crezi că Bob și Mary or fi acolo? — Bob s-ar putea să fie, dar cred că pe Mary n-ai s-o găsești, spuse tînărul cu abilă nevinovăție. — Nu! strigă fata neîncrezătoare. Doar nu vrei să spui că e... și Începură să-și vorbească pe un ton scăzut, curios, tainic, vesel, iar În cele din urmă se auzi glasul tînărului, cu gîlgîitul său molcom: Ah, nu știu! E doar un caz ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
vesel, iar În cele din urmă se auzi glasul tînărului, cu gîlgîitul său molcom: Ah, nu știu! E doar un caz ca multe altele! Se Întîmplă și la case mai mari. Nu zău! strigă fata scoțînd un țipăt și rîzÎnd neîncrezătoare. Știi precis că n-a făcut-o! Mai ales după ce a spus atîtea despre el! Asta mi se pare... de-a dreptul... fantastic! Apoi rosti rar: Vai, mi... se... pare... de-a dreptul... colosal! Aș da oricît să-i văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
mi... se... pare... de-a dreptul... colosal! Aș da oricît să-i văd fața lui Bob cînd o auzi! strigă ea și rîseră și-și schimbară șoapte cu multă competență, după care fata mai strigă o dată rîzÎnd În felul său neîncrezător: — Vai, e prea frumos să poată fi adevărat! Mi se pare extraordinar! apoi adăugă repede, nerăbdătoare: Ei, și-atunci pe cine mai luăm? Cine mai poate să meargă? — Nu știu, spuse tînărul, s-a făcut cam tîrziu. Nu știu pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cer.“ Într-adevăr, lumina se stinsese brusc din cer și, odată cu ea, Însăși esența materiei vii. Dispăruse vitalitatea vieții, a aerului și a oamenilor. Îmi rămăseseră doar căldura și culorile zugrăvite pe care ochii mei bolnavi le percepeau istoviți și neîncrezători. Tot ce era pe stradă se deplasa În sus și-n jos. Mi se păru deodată că totul este subțire, bidimensional, fără trup, fără volum. Strada, oamenii, clădirile Înalte - erau doar linii plane și unghiuri. Nu era nici o curbă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
că toți se uită la el și-și dau coate, vede că privirile lor curioase Îl cercetează cu interes, aude că-și șoptesc cu uimire, vede că trec pe lîngă el rîzÎnd, aude exclamațiile și jurămintele lor pline de uimire neîncrezătoare, de veselă mirare. CÎnd se Întîmplă așa ceva, simte că ar fi În stare să-i strîngă de gît. Auzindu-le ironiile și glumele și exclamațiile - jalnice resturi de umor răsuflat și stătut, aceleași pe tot globul, invariabile, care și-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
obositoare; Leo, barmanul gușat și negricios ca noaptea, plin de solicitudine profesională; iar În fund, chipurile pierite, pecetluite de noapte, scrîșnetul aspru al vocilor de bețivi, fluturi de noapte cu coatele proptite În bălțile de bere. Clopoțelul sună, Leo privește neîncrezător prin fanta deschisă, ușa se crapă și intră omul cel Înalt, de care se apropie imediat Pat Grogan - isteț din fire, descendent din neam de celți, acum un adevărat veteran al barului lui Leo - privind ironic, cu ochii mici injectați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
de succesul repurtat, se Întoarce la grupul de prieteni care l-au privit zîmbind cu admirație și continuă să-i delecteze aruncînd spre clientul cel Înalt priviri uimite, dînd din cap cu un aer de nedumerire, și spunînd cu glas neîncrezător) Doamne! Ia te uită la ăsta! Și acum Leo, dînd din cap În semn de tăcută admirație față de istețimea clientului său, se apropie de oaspetele cel Înalt, amuzîndu-se Încă de cele petrecute, se apleacă peste tejghea și șoptește convingător: — Ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
la ușă. Auzi imediat pași În casă, ușa se deschise și apăru o femeie În fața lui. Și deodată, cuprins de un sentiment de gol și amărăciune, regretă că venise. Își dădu seama imediat că femeia care-l privea cu ochi neîncrezători era aceeași cu femeia care-i făcuse semn cu mîna de atîtea ori. Dar chipul ei era aspru, slab și colțuros; pielea Îi atîrna În pungi gălbejite, iar ochii ei mici Îl priveau bănuitor, plini de o Îndoială sfioasă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
în acest domeniu, despre regii-vrăjitori, cum au fost Henri al III-lea, care se retrăgea într-un donjon al castelului pentru operațiile necurate, și mama sa, Caterina de Medicis, precum și despre papii-vrăjitori. "Au existat și papi-vrăjitori?" s-a mirat Julius, neîncrezător. Doctorul Luca se înflăcărase și aproape urla de entuziasm. "Papa Leon, în secolul al V-lea, papa Honorius, în secolul al Vll-lea, papa Silvestru, în secolul al Xl-lea au avut o asemenea faimă. Sixt al V-lea a fost învinuit
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
deschizi o carte, oricare, la întîmplare și afli ce urmează să ți se întîmple, încercînd să tălmăcești primele cuvinte de pe pagină. " Existau discuții aprinse și la mănăstire în ce privește stihomanția, l-a asigurat doctorul Luca pe tânărul custode care-l privea neîncrezător. Unii erau de părere că orice încercare de a forța vălul pe care Creatorul l-a pus între noi și ceea ce urmează să se întîmple e un păcat. Mai drastic, "fratele Martin" susținea că vanitatea de a vrea să știm
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
să-i exportăm. Și în plus, ce-i cu sentimentalismul ăsta stupid față de viței? Sunt cele mai împuțite animale. Dacă nu le dai nimic de băut câteva zile, știi ce fac? Încep să-și bea urina. Henry clătină din cap neîncrezător față de ciudățeniile regnului animal și reumplu paharele cu Sauterne. Între timp, Dorothy tăia grăsimea de pe bucata ei de carne și o împingea delicat la marginea farfuriei. — În orice caz, trebuie să ne ferim de lobbiști. Am o bănuială că vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
fetiței! Să v-auză Dumnezeu! îngână Garofița. Și dau pălinca peste cap. Bună-i! Arde! Te curăță de boală, mamă! Mai târziu, după ce domnișoara și-a luat rămas bun și cei doi părinți au rămas singuri, se uită amândoi curioși, neîncrezători la foaia de hârtie albastră, certificatul de naștere al fetiței, pe care scrie cu litere mari, oficiale, inatacabile, că Mihai și Garofița Mihai au o fată, pe nume Sabina. ─ Stai, măi, omule. Ia uite-aici, aici nu zice Sabina. ─ Zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
care i-a revărsat-o în suflet mica vietate din uter va stinge freamătul dorinței și al dăruirii trupești. Acceptă, dar cu oarecare melancolie. Teodora încearcă să-l încurajeze: sunt femei la care sarcina mărește apetitul sexual! Domnul R. zâmbește neîncrezător. De data aceasta întrevede clar perspectiva încetării „poveștii” lor de iubire. Teodora îl mângâie cu duioșie maternă: „Dar ești încă tânăr!...” „Situația concretă” arată însă altceva: în viața tinerei femei „intră victorios” un alt personaj, atît de mic, de fragil
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
înțelege și simte altfel, cotropit de beția amorului trăit și „târziu”, și „ilegal”. Rudele și prietenii nu bănuiesc nimic. Care dintre ei l-ar aproba? „Nu vor ști nimic, niciodată!” - conchide Profesorul. Teodora îl aproba, aruncându-i însă o privire neîncrezătoare. Intuiția feminină îi spunea altceva: pînă la urmă, orice lucru ascuns se dezvăluie. Orice dragoste secretă capătă pe neașteptate „chip de om”. Ca în cazul lor... Teodora își continuă gândul: „Și ar mai fi posibil ca tu însuți să te
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
în fața lui. Ce-i vei spune însă lui Vitellius dacă mor în timpul antrenamentelor, așa cum se întâmplă cu atâția începători? Cum vrei să intru curajos în arenă, dacă nici măcar nu știu să țin scutul? — Unde vrei să ajungi, Valerius? Manteus scruta neîncrezător și curios chipul plin de vânătăi al lui Valerius. — Ce vrei să spui? Valerius se aplecă spre lanist și vorbi cu glas scăzut: — Spune-i spionului din spatele draperiei să plece și-ți voi vorbi deschis. După câteva minute, Manteus și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ăsta ți-l trimite Calvia Crispinilla, care a sosit de puțină vreme de la Roma. Multe din viile astea sunt ale ei. Titus stătea lângă medic și privea încruntat rana lui Antonius. — Pentru asta e nevoie de fratele tău. Se uită neîncrezător spre medicul care își pusese instrumentele pe tăciunii aprinși. El n-ar folosi fierul înroșit ca să vindece o rană, ci uleiuri, rășini, pomade... — Fratele meu e gladiator, ai uitat? replică Antonius punând jos cupa; se întoarse apoi spre medic: Poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
băgaseră în seamă; în fața depozitului negustorului de marmură văzu o copie a zeiței Venus ieșind din apă, care-i aruncă o privire îmbietoare. Se opri gâfâind în fața prăvăliei negustorului de mantii. Intră precaut ca un hoț și, urmărit de privirea neîncrezătoare a negustorului, aruncă pe tarabă câțiva bănuți și cumpără o mantie. Alese una neagră. Cu mantia împăturită sub braț, o luă din nou la fugă spre Palatinus. Se opri să-și tragă sufletul la un colț al străzii, de unde se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
real, nu o ficțiu ne l iterară, adăuga un altul care și întreba: dar dacă o s-o ajute Rică Răducanu, fotbalistul, ce o să mai spui? - Fă tu o colectă publică pentru ele, să arăț i că nu ești ca alții, neîncrezător, completa altul. - Păi, da, cam ai dreptate, că dacă ar sări un Rică Răducanu, un Gigi Becali, un Mazăre sau alți barosani și bashtani, fie și cei din Ferentari, și ar băg a ce va bani și mălai, sar putea
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
codul nostru față de cel francez în starea de la 1864 și în genere asupra însușirilor lui, mai cu seamă, când atâția necunoscători îl atacă pe nedr ept. Scurte comparații cu dreptul din nouile teritorii ar fi servit spre a convinge pe neîncrezători de superioritatea, în multe privințe, a dreptului nostru. Un control și mai sever al unor citații jurisprudențiale ar face să dispară orice greșeală și de această natu ră. Aceste defecte — inerente începutului—nu reduc valoarea lucrării. Dacă autorii au trecut
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
am întîlnit-o eu, mi-a spus, mi-a spus mie, pentru că pe ceilalți îi cunoștea de mult, mi-a spus că n-o cheamă Leana și că pentru păcatele ei a ajuns să cânte prin cârciumi... Cladova ridică din umeri, neîncrezător și totuși turburat. - Și cu toate acestea, spuse zâmbind, nu cântă întotdeauna. Și dacă n-a cântat atâția ani, foarte probabil că o întreține doctorul, oricare ar fi fost legătura între ei... - Nici de asta nu sânt atât de sigur
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
de fapt, Zamfira, dar prietenii îi spuneau Marina. Ea pretindea că, de fapt, nu e pictoriță, că adevărata ei vocație e sculptura. - Zamfira și mai cum? îl întrerupse Condurachi. - Bănuiesc că o cheamă, sau a chemat-o, Darvari. Condurachi clătină neîncrezător din cap: - N-am auzit niciodată de o sculptoriță sau o pictoriță cu acest nume. - Evident că nu. Pentru că, am aflat mai târziu, de altfel cu totul întîmplător, că la expoziții își semnează operele cu fel de fel de nume
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
trase adânc din țigară. Dar poate înțelege el, adăugă. Poate cunoaște el alte limbi... Șovăi câteva clipe, apoi înălță din nou din umeri. - Încercați, domnule elev, îl auzi șoptind pe Zamfira. Încercați, că poate înțelege... Darie zvârli țigarea, se apropie neîncrezător, îi căută ochiil apoi izbucni deodată, cu un glas uscat, înăbușit: - Nous sommes foutus, Ivan! Nous sommes des pauvres types! Save our souls! Bless our hearts, Ivan! Car nous sommes foutus!... Rănitul gemu stins, și în acea clipă gura i
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
începuse să șoptească, mișcîndu-și tot mai nervos degetele, închizînd la răstimpuri ochii, apoi deschizîndu-i brusc, parcă tot mai înspăimîntat că-i regăsește acolo, lângă el. - Eu zic să încercăm să-l ducem până în sat, vorbi Zamfira. Darie îl privi lung, neîncrezător. - Are să fie greu, spuse. Trage să moară. - Ar fi păcat, că acum înțelege, spuse Iliescu, și dacă ar mai duce-o un ceas, două, până în sat, poate ne binecuvântează... Câinele se oprise la vreo zece metri, în preajma porumbiștii, așteptîndu-i. Îl
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
adresa de aici, din București. Simți că roșește, dar, cu efort, izbuti să zâmbească. - Nu am adresă, pentru că de-abia sosisem. Venisem cu trenul, de la Piatra Neamț. Am ajuns aproape de miezul nopții. Era în noaptea de înviere. Profesorul îl privi lung, neîncrezător. - Dar te duceai, în orice caz, undeva... Și acolo, pe trotuar, lângă dumneata, nu s-a găsit nici o valiză... - Nu aveam valiză. Nu aveam nimic cu mine, afară de un plic albastru. Venisem cu gândul să mă sinucid. Mi se părea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Domnule Matei!", n-o să întoarceți capul... - Așa era să și fac, răspunse zâmbind. Dar, recunosc, eram curios... Se așezară la o masă și, după ce comandă o limonada caldă și o sticlă cu bere, necunoscutul începu să-l privească fascinat și neîncrezător totodată. - Acum câteva săptămâni, la 8 ianuarie, ați împlinit optzeci de ani! șopti. Și nu arătați mai mult de treizeci, treizeci și doi... Și arătați astfel pentru că încercați să vă ascundeți vârsta... - Încă nu știu cu cine am plăcerea să
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]