2,176 matches
-
care trebuie amplificate și perfecționate, ale solidarității de mai multe feluri (familiale și colective) de consolidat și de dezvoltat, și a vigilenței de exercitat, de menținut și de susținut, în fața problemelor societății pe care le pune deja sau pe care neîndoielnic le va face să survină creșterea, absolută și relativă, a numărului de persoane în vârstă. Solidaritatea familială de diferite tipuri, sistemele de pensii, protecția sănătății, dezvoltarea instituțiilor publice sau private adaptate trebuie, în evoluția lor, să conveargă spre grija de
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
Ion Rațiu dădea ș i probe de microfon în propria sa locuință. Pentru cine se mai îndoia de acest lucru, evenimentele de zilele acestea ar fi trebuit să-i lămurească pe deplin. Iată că mizeria începe să iasă la suprafață. Neîndoielnic că și în cadrul actualului SRI sunt oameni care vor să iasă din mocirlă. Pentru că, hotărât lucru, este sub demnitatea unui om, a unui ofițer, să spioneze populația pentru a ajuta o clică de incompetenți și corupți să se mențină la
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
adâncă melancolie degajat de toată ființa sa. Oare de ce-o fi fost așa de tristă? Dumnezeu știe! Avea, în schimb, doamna Condor doi feciori, doi flăcăi înalți ca brazii, semănând leit cu tatăl lor, zdraveni și bine legați, care neîndoielnic erau prieteni buni cu sportul. Cei doi frați semănau atât de mult de parc-ar fi fost gemeni; însă îi deosebea un lucru șocant, inimaginabil, cutremurător: unul dintre ei avea o prietenă unguroaică! În opinia publică fapta constituia o crimă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
două pe an. Să vedem ce se va întâmpla. Cu poeții și poezia e greu să faci pariuri. Și apoi, de ce n-ar avea dreptate Robert Frost când spune că: „A fi poet nu este o profesiune, ci o condiție?” Neîndoielnic, am greșit cumplit față de profesia de poet, dar știu că am încercat să nu-mi trădez condiția de poet. D.C-E.: V-ați dovedit unul dintre cei mai curajoși scriitori români, în anii ’80, de sinistră memorie, când paranoia
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
roveretanului să-și edifice acel fundament de care Kant era lipsit. "În ideea de existență, spune și Vito Galati, apreciind contribuția rosminiană, nu e numai o reducere la un principiu de coerență. Ea este, dimpotrivă, o descoperire filosofică, în mod neîndoielnic îndeajuns pregătită de precedentele intuiții și de teorii filosofice, în mod special de cele legate de problematica epistemologică"10. Cum s-a putut vedea, Antonio Rosmini și-a pus la punct un veritabil sistem filosofic, începînd cu Introducere în filosofie
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
Nu sunt o realistă simbolică și nici o existențialistă. Folosesc simboluri pentru că în relațiile dintre noi și ceilalți, în raporturile noastre cu lumea, toți operăm cu simboluri. A.R. Credeți că se poate vorbi de o tradiție feminină în literatura engleză? Neîndoielnic, este literatura în care întâlnești cele mai numeroase și mai valoroase scriitoare, în cepând cu Jane Austen, surorile Brontë, George Eliot, tre când la momentul crucial marcat de Virginia Woolf în literatura interbelică și la etapa ilustrată de Iris Murdoch
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
de pagini din Discipolul fără să ne crispeze nici o stridență. Exercițiul îndelungat de traducător și editor explică acuratețea lexicală și sin taxa impecabilă.“ MARIA ANA TUPAN, România literară, nr. 28, 1986 „Numele Antoanetei Ralian a devenit pentru cititori un reper neîndoielnic atât pentru valoarea în sine a respectivei opere literare, cât și pentru calitatea transpunerii acesteia în limba română.“ DANA PÂRVAN-JENARU, Observator cultural, septembrie 2009 „Tălmăcirea, urmărind până la cele mai mici detalii gândirea poetică și filozofică a scriitorului, găsind întotdeauna termenul
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
contră, domnul Churchill a făcut-o, și încă în mai multe reprize. Sunt absolut convins că inițiativa s-a inspirat din intenții loiale, cu atât mai mult cu cât machiavelismul nu are ce căuta în caracterul englez. Ar fi fost, neîndoielnic, un mare succes pentru domnul Churchill, dacă ar fi putut realiza niște economii și ușura în felul acesta grelele sarcini pe care armamentul le făcea să atârne greu pe spinarea poporului englez. I-am răspuns atunci că, din rațiuni tehnice
by KARL MAX, Prinţ LICHNOWSKYKARL MAX [Corola-publishinghouse/Memoirs/1009_a_2517]
-
creștinească pe care o avem este un trup fără suflet. Mărturia exterioară a Duhului Sfânt este indicată de Sfânta Evanghelie în opera de revendicare a divinității lui Isus Cristos, în slava Sa, și în înfrângerea satanei; iar aceasta e legată neîndoielnic de opera de apostolat săvârșită încă de la început de Apostoli și, de-a lungul veacurilor, de Biserică prin strădania preoților, a persoanelor consacrate și a laicilor. De fapt, acestea au fost și ultimele cuvinte ale lui Isus: Când va veni
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
vom putea liniști în conștiință cu scuza că „l-am lăsat pe Dumnezeu pentru Dumnezeu”; principiu care poate să fie valabil pentru situații izolate și urgente, dar nu pentru a legitima un sistem. Aceasta este erezia acțiunii. Munca noastră, marcată neîndoielnic de viața de credință și, prin urmare, de o finalitate supranaturală evidentă, nu va putea - datorită naturii sale interioare - să devină eficace fără intervenția harului divin. Nu pot fi atinse efectele supranaturale fără mijloace supranaturale. Viața de credință cere acțiunea
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
ne va porunci: «În numele lui Cristos Nazarineanul, ridică-te și umblă!» Capitolul VII Nu putem...» — 61. Petru și Ioan în fața sinedriului apelează la adevărul lui Cristos, singurul izvor al mântuirii — 62. Acel «Nu putem» de-a lungul secolelor — 63. Personalitatea neîndoielnică a Bisericii — 64. Din păcate, atitudinile noastre nu corespund totdeauna personalității Bisericii — 65. Este nevoie de cea mai mare coerență, chiar și în domeniul învățăturilor morale 61. Petru și Ioan în fața sinedriului apelează la adevărul lui Cristos, singurul izvor al
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
umană, Biserica ar fi constrânsă cu durere să tolereze, adică să suporte vreo greșeală și vreun rău pentru a evita un rău și mai mare, nu ar acorda niciodată drepturi decât pentru adevăr și pentru cinste“ (Pr. Oddone). 63. Personalitatea neîndoielnică a Bisericii La 12 martie 1940 în Camera Comunelor britanice, ministrul războiului Oliver Stanley (+1950) anunța că, din fondurile destinate armatei pe timp de război, în afară de partea legală cuvenită soțiilor divorțate legal, o altă parte va fi destinată celor necăsătorite
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
a chemat Cristos și nicidecum lumea cu ademenirile sale, și, la sfințenia apostolică de care suntem capabili, dacă punem suflet în ceea ce suntem și ne încredem Cristos înviat. În capitolul VI, ni se ilustrează puterea făcătoare de minuni a credinței neîndoielnice în Cristos. Lumea are nevoie de preoți care să iubească sfințenia și să creadă în ea; preotul poate ajunge aici, numai dacă nu-l pune la îndoială pe Cristos, de Care totul depinde și fără de Care nimic nu subzistă. În
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
mai există... Ceea ce a mai rămas din el e o relicvă mizeră, fără virilitate, fără nici un rest de orgoliu. Nu mai am nici o nevoie de dragoste, nu mai reușesc să am nici un sentiment. Doar oboseală - o sfârșeală letală - și o neîndoielnică presimțire a morții... Humă Să mori cu încetul. Să te stingi imperceptibil, urmând foșnetul fin al vântului ce scutură petalele unui trandafir. Să percepi, în adânc, orice ecou sufletesc al acestei extincții pure. Și apoi îngroparea în prospețimea humei, ca să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
Cunoaște-te pe tine însuți Înainte să ajung la Tomis, am trecut prin Grecia, oprindu-mă la Delphi ca să întreb oracolul. Eram înfrigurat să aflu ce mă așteaptă. La drept vorbind, convorbirea cu Pythia nu m-a mulțumit prea mult; neîndoielnic, preoteasa getă de la Eryx era cu mult mai elocventă. Nu mi s-au spus decât niște fraze incoerente al căror truc îl cunoșteam prea bine. În orice caz, atmosfera solemnă din locul acela m-a impresionat mult, mai ales datorită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
acest viitor. Regalitate Uneori se poartă sălbatic, și chiar foarte dur cu mine, de parcă n-ar fi ea; mai ales în acele clipe, gesturile pe care le face și vorbele pe care le spune au o indiscutabilă noblețe. Atunci este neîndoielnic că aparține, cu adevărat, spiței regale de la Samisegetuza. S-a revoltat împotriva regelui și i-a fost acceptat autoexilul. Ca și mie. Paris Plimbându-mă singur într-o dimineață pe țărm, am văzut trei fete complet goale ce se scăldau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
zeu va trebui să fie apoi retransmis către colectivitate. Pentru ca aceasta să se poată petrece cu adevărat, trebuie ca mesagerul să moară, altfel n-ar exista confirmarea receptării; dacă trăiește, este semn că Zalmoxis nu l-a acceptat. E vorba, neîndoielnic, de o încercare dificilă, candidatul fiind supus unei probe foarte grele. Trebuie să reușească să-și șteargă propria identitate și să se anuleze ca persoană. Cel care poartă mesajul trebuie să-și suprime individualitatea pentru a se integra în cosmos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
opresional, romanul Florinei Ilis mi se pare mult prea tezist în finalitatea sa, mult prea politizat, până la agresivitatea unor manevre securistice, coborând astfel, oarecum în derizoriu, o idee ce nu ar fi de lepădat, în fond. Altfel beneficiind de premize neîndoielnice (scriitura, mai ales, are alura discursurilor epice de elită) pentru a marca o cotă de (altă, nouă) altitudine nu doar în privința elaborării unui roman eminescian (postmodern) ci, în general, în peisajul romanului românesc actual. CRONOLOGIA VIEȚII ȘI A OPEREI (Săluc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
imaginarului eminescian.* Discuția pornește, așadar, de la fixarea lui Mihai Eminescu în cadrul curentului romantic, reflectat în literatura română în condițiile particularităților istorice specifice, astfel încât, consideră Călin Teutian, "Eminescu rezolvă o criză a limbajului pașoptist, care e o criză a clișeului poetic, neîndoielnic. El o face prin resemantizarea limbajului liric, printr-o umplere a formelor acestuia, rămase vide, uzate, cu substanța unui imaginar hrănit adesea din discursul științific și filosofic al momentului și dintr-o capacitate vizionară hipertrofiată. Eminescu nu devine însă, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
s-a lăsat până nu și-a descărcat întreaga baterie, ca pe o emanație expansivă și acut temperamentală. Iată-i tirada, ascultați-o și dumneavoastră: Ca oameni serioși și martori ai momentului trăit, insinuând curata absență a lucrurilor bine făcute, neîndoielnic ignorăm complexele și paradoxurile de fiecare zi. Volens-nolens. De ce? Nu avem timp pentru fleacuri. Fleacuri am zis? De-ar fi un zodiac (a se citi oracol) care să-și strige până și destinele mărunte, am fi și noi poate mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
considerați strămoșii omenirii" (Louis de la Vallé). "Civilizația s-a născut acolo unde trăiește astăzi poporul român... răspândindu-se apoi atât spre răsărit cât și spre apus... Acum 13-15 mii de ani (William Schiller, arheolog american). "Strămoșii etnici ai Românilor urcă neîndoielnic până în primele vârste ale Umanității, civilizația neolitică reprezintă doar un capitol recent din istoria țării" (Eugene Pittard). Drumul parcurs de arienii carpatici până la ajungerea în India i-a purtat prin nordul Mării Negre și cel al Caspicei" (Cambridge History of India
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
încercări de articulare. La origine însă, ceea ce se cam pierde din vedere, era în parte un râs „elitar“, al celor care asimilaseră cu un ceas mai devreme noul limbaj pe socoteala celor ce abia începeau să-l descifreze. El implica, neîndoielnic, și un oarecare resentiment „de clasă“, din partea unor inși pe cale de a-și pierde un trecător monopol sub asaltul noilor aspiranți la civilizație. Nu toți cei ce, la premieră, râdeau cu poftă de cucoana Chirița știau mai multă franțuzească decât
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
în carătă“. Ochiul cronicarului reține, explicabil, mai ales elementele de inedit ale cortegiului, menționându i în treacăt pe arnăuții amestecați printre militari și pierzându-i din vedere pe păstrătorii vechiului port. Prezența acestora din urmă în alaiul înscăunării rămâne totuși neîndoielnică: una din primele griji ale proaspătului domn va fi tocmai ținuta de paradă a demnitarilor, supusă de el unei minuțioase reglementări. „Câți din boierii acestui rang țin portul cel vechi - sună ofisul domnesc din 7 sept. 1834 - vor purta la
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
fiindcă facilitatea de spirit cam stă în legătură cu acea a mișcărilor, juneța deveni mai voioasă, mai vie; ideile sale începură a se dezvăli și imaginațiunea sa a străluci.“ (Amelia Stefanesco, în Steaua Dunării, 1859, nr. 6 și 7) Schimbarea veșmintelor reprezintă, neîndoielnic, partea cea mai sesizabilă în reformarea modului de viață, de aici și tendința multora de a o socoti decisivă, atribuindu-i o funcție-pilot. Nu-i mai puțin adevărat că, la nivelul dotărilor materiale, există argumente care pot valida opinia. Discursul
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
a fost să se extragă, din mărturiile de vechime ale altora, un substitut al vechimii proprii, o „idee“ a arhaității. Nimic mai firesc, în împrejurările amintite, decât îmbrățișarea stilului gotic, care cunoștea în Occident o impunătoare resurecție. Neogoticul a fost, neîndoielnic, o expresie europeană a romantismului; el a vrut să fie, fără a reuși în aceeași măsură, și expresia lui românească. Ca produs al epocii de tranziție, căreia încearcă să-i traducă aspirațiile, el rămâne totuși revelator și caracteristic. Nu Johann
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]