2,581 matches
-
migdală, era o ploaie rece cu o privire rea. De tot mă-nstrăinasem de lumea mea reală, pământul adormise, iar cerul dispărea. Scrisoare netrimisă încerc să te-nțeleg de-aproape sau departe, dar prea e mult mister și prea de neatins; încerc să te citesc, flămândă, ca pe-o carte, dar cartea e-o enigmă și are-un vag cuprins. Mă ții captivă-n șarmul din jocul de cuvinte și orice gest al tău e-un semn surprinzător. Mă lupt să
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
bucată de soare și pescărușii... piese rătăcite, probabil, din puzzle ul unei fetițe alergând pe câmpii betonate în drum spre mare. în urmă triluri de păsări rătăcite și coroane verzi de copaci rătăciți; sunetele mă poartă spre altă imagine uitată, neatinsă încă de grotescul beton, sfâșiată de timp, închisă și aruncată în amintirile mele chinuite, amestecate, încercând în zadar să-și facă loc în tabloul căruia îi aparțin, alte piese dintr-un puzzle pierdute de fetița alergând spre curtea bunicii. Sunetele
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
1861, sărbătorim cea de-a treizecea aniversare a lui Hsien Feng. Majestatea Sa zace la pat, într-o stare incertă de pierdere și recăpătare a cunoștinței. Ceremonia de aniversare include o adevărată paradă de feluri de mâncare, însă acestea rămân neatinse. Toată lumea simte că moartea împăratului se apropie. O lună mai târziu, Hsien Feng pare să fi ajuns la fundul prăpastiei. Doctorul Sun Pao-tien estimează că decesul Majestății Sale va avea loc într-o săptămână, poate chiar în câteva zile. Tensiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
istoria ar fi stat supărați spate în spate, atunci am fi avut motive să ne bucurăm că, ia uite, cum a reușit el să determine această zeiță să producă ravagii în alte părți, în timp ce plaiurile lui badea Gheorghe au rămas neatinse și din ele nu s-au auzit secole întregi decât fluierul doinitor și cântecele lui senine, estompate doar din când în când de zgomotul ierbii fragede ruptă de la rădăcină de boturile umede ale boilor. În realitate, peste aceste plaiuri a
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
Rărriîne un miracol că scriitorii nu au apărut cu toții în acest secol ca niște triști dezmoșteniți, așa cum mulți dintre ei au ajuns adevărați martiri, pierind în lagărele de concentrare sau în fața plutoanelor de execuție. Arta lor n-a rămas însă neatinsă. Prestigiul cuvântului s-a clătinat și generațiile actuale au de luptat cu restabilirea acestuia în propriii lor ochi și în ai cititorului. Ca urmare a acestei situații și în mod paradoxal, unii cred că un drum de ales în acest
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
ne va spune repede dacă ei au sau nu dreptate. Alții, dimpotrivă, păstrează o naivă încredere în cuvânt și construiesc liniștiți povestiri și romane moraliste, ferm convinși că au cititorii lor și că rosturile artei și condiția scriitorului au rămas neatinse de traumele secolului. Confortabila lor poziție este însă o iluzie care repede se destramă la cel dintâi șoc cu realitatea; ei nu răspund la nici o întrebare și nici nu pun vreuna, și nu au nici măcar instinctul să facă în așa
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
a clasei, Elvira tăinuise fapta și acum sentimentul unei vinovății dezvăluite o copleșea. În odăița sa, Elvira plîngea cu sufletul naiv și plin de disperare. Își iubea diriginta deoarece era tînără și frumoasă și pentru ea constituia un ideal de neatins. Credea, fără să suporte contraziceri, tot ce-i spunea aceasta. Acum diriginta le sfîșiase inima. Cu o viziune catastrofică, Elvira era convinsă de propria ei decădere iar altceva decît să plîngă pe ruine nu-i trecea prin cap. Mă obișnuisem
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
o cameră de tractor montată pe un afet cu roți de la o șaretă a fostei Colective. Enin Își aminti că pe armăsarul care trăsese În ultimii ani la acea șaretă Îl chema Canafas și că, chiar dacă fusese lăsat cu bărbăția neatinsă de cuțitașul jugănarului, animalul se arăta de o blândețe fără seamăn și uneori chiar le zâmbea cu bunătate celor pe care Îi Îndrăgea. Zgârciul imensei praștii se Încorda cu ajutorul unui mecanism format din câteva roți dințate, un lanț de motocicletă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
coropișnițe și de viermi, cu fioroase rădăcini Înfipte În coaste, dar, mai ales, În țeastă. Rădăcini vânoase de salcâm Îi intrau pe nări, pe urechi și pe gură, strâmbând hârca Într-un rânjet de chin. În toată Învălmășeala dureroasă rămăseseră neatinși ochii cei goi pe care apucasem să-i zăresc pe malul Gropanului, Înainte ca rămășițele Înecatului să fie Înfășurate Într-o foaie de cort militar și puse pe podeaua unei mașini verzi. Poate și din pricina viselor din copilărie nu m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nici măcar nu era pe de-a-ntregul vina ei: comandase baloți Întregi de felurite pânzeturi În speranța că, apropiindu-se toamna și mai ales iarna, muierile ar fi cumpărat ca să Înnoiască garderoba familiei. Însă nu se Întâmplase deloc așa, baloturile zăceau neatinse pe tejgheaua de lemn și, În cele din urmă, ca să nu ocupe locul, fuseseră depozitate Într-o magazie, În așteptarea unor vremuri mai bune. Ghinionul a făcut ca acele groase și prețioase baloturi să fie atacate de o colonie nemaivăzută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
O RANÅ Cine ești tu vis neatins de pleoapele mele în brațele mele doar aer și în gând doar un vaier cum un munte se naște cum cerul în sine se duce cum un fir de nisip nevåzut printre valuri Alerga silaba de tine nerostitå tåind secunda
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1613]
-
aurora boreală. Așa, imperfectă, ca o pasăre rănită în ambele aripi sau chiar împușcată perpetuu în gât să nu mai scoată triluri hâșcâite, ca o vioară dezacordată. Lumea ar avea nevoie de perfecțiune. Eu nu gândesc perfecțiunea. Zidurile mele sunt neatinse. Sunt aceeași fortăreață de la începuturi. De aceea te încorci noapte de noapte. Labirintul Inorogului avea zidurile de neatins. Tezeu încă nu a murit. Ariadna trăiește-n fiecare femeie. Mai evadează corbii din cetate?” Ei, da “, îmi șoptește Umbra zugrăvindu-mi
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
nu mai scoată triluri hâșcâite, ca o vioară dezacordată. Lumea ar avea nevoie de perfecțiune. Eu nu gândesc perfecțiunea. Zidurile mele sunt neatinse. Sunt aceeași fortăreață de la începuturi. De aceea te încorci noapte de noapte. Labirintul Inorogului avea zidurile de neatins. Tezeu încă nu a murit. Ariadna trăiește-n fiecare femeie. Mai evadează corbii din cetate?” Ei, da “, îmi șoptește Umbra zugrăvindu-mi arabescuri peste față. Uneori prostia se plimbă năucă, strâmbă gura a sictir și scuipă pe jos cu vorbe
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
mine cu gândul, chiar dacă au copii mai mari decât ai mei...eu în mintea lor am rămas și o să rămân mereu domnișoara ... Catedrala sufletului meu Mă-ndrept spre tine pe cărări neumblate. Îmi frâng hainele în povârnișul dușmănos al stâncilor neatinse.Înalț strigătul războinic: -Hei, munților! Mă dor încheieturile roase în a voastră piatră! Mă tulbură ochii goi ai izvoarelor din adâncul nesecat din care se adapă, în miez de noapte, iele mlădioase cu trupuri mercuriene și picioare de foc. Luna
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
adânc înfipte în seva amintirilor... Am obrazul grunzos, galben, șters. În mine, noaptea, se ridică un zid rece din pietre ascuțite, pe care ai putea urca asemenea unei ființe neterminate, născută din șubrezimea unor vise uitate la margine de hotar neatins... -Încearcă să ajungi pe zidul din mine, în inima munților... Dacă o să cobori, din când în când o piatră ascuțită îți va tăia respirația. Să nu renunți. Trupul meu te veghează doar pentru a te obliga să-mi privești aura
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
Da, am răspuns, iar colțurile gurii mă durură din cauza zâmbetului fals. M-am lăsat În scaun, distrusă. Victor Îmi spusese numai baliverne. Era un mincinos și un trădător și Îl uram. Categoric, Îl uram. Adi se uită la salata mea neatinsă. ― Nu ți-e foame? mă Întrebă zâmbind. ― Ba da, i-am răspuns, deși Îmi era greață. Mor de foame. M-am forțat să mănânc și să mă prefac față de ei. Dar În timp ce vorbeam lucruri neimportante și glumeam, eu aveam un
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
uimită. ― Ce tot spui, Maria? ― Pur și simplu spun că era o posibilitate valabilă. Nu ai crezut niciodată că va spune da, nu-i așa? Maria ridică din umeri. ― Mai mult am sperat! M-am uitat la Înghețata mea aproape neatinsă. Nu mai aveam chef de nimic. ― Chiar Îți doreai asta, nu? Întrebă ea. ― Foarte mult! Dar presupun că nu mai contează acum. Maria oftă. ― David, ne faci și nouă nota? David se uită la Înghețatele noastre și apoi dădu derutat
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
capacitatea ei de a păstra tot felul de lucruri. Eu eram exact invers. Când primeam duminica pachetul cu ecleruri Cadbury, abia așteptam să rup hârtia de deasupra și să-mi îndes prăjiturile în gură. Când terminam, eclerurile lui Margaret erau neatinse. Normal că atunci începea să-mi pară rău că nu le păstrasem și eu și începeam să le vreau pe ale ei. Luni de zile, oul de Paște a stat cocoțat pe dulapul din camera noastră, făcându-mi cu ochiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
nume frumoase, de adormit copiii. S-o luăm altfel: în dumneavoastră există un idealist? Un rebel, un credincios? Ați fi un combatant, să zicem? — N-am destule calități, nici destule... defecte. N-aș râvni la onoarea care... — Dar reversul? Cel neatins de nimic? Lunecosul care fluieră și țopăie? — Nu, nici vorbă, nu sunt destul de... — Păi, spuneați că în fiecare există de toate. Oamenii sunt diferiți, adesea opuși, dar fiecare are în el, potențial, și alți indivizi. Intr-o anume împrejurare, parol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
am comis o eroare gravè, E ERROR, afișeazè erorile fatale din timpul rulèrii, n-am fècut decât sè concep realitatea că pe un obiect din vis pe care, oricât de mult mè strèduiam sè-l apuc, legile imponderabilitèții visului îl fèceau de neatins, îndepèrtându-l dinaintea mea, error reporting = E ALL, raporteazè toate erorile și toate avertismentele! Trebuie sè ies din vis! Trebuie sè mè trezesc! Și, totuși, ce s-ar întâmpla oare dacè într-o zi aș află cè adevèrata stare de realitate e visul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
sunt general. Încă mai sunt general, soldat! Ai înțeles? Ivan își pocni cizmele și salută militărește. ― Să trăiți, am înțeles! Înșfăcă tava și se grăbi să dispară. Abia acolo, afară, respiră adânc și-și gustă mica lui victorie. Tava era neatinsă. Va putea împărți toate bunătățile alea împreună cu libovnica lui. A dat răsfățul peste tine, Ivane, în dimineața asta! Kutuzov apucă sticla de votcă și o duse direct la gură. Un șarpe de foc i se prăvăli vijelios prin măruntaie, prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
lor cu totul și cu totul bizare. Au descoperit în mine corzi nebănuite. Mi-au stimulat și mi-au întreținut un chef nebun de viață până în zori. Poți să-ți imaginezi așa ceva? Am dansat ca o bacantă peste zăpada aceea neatinsă, pentru că se pornise o ninsoare ca în poveștile nordice. Am zburat cu o sanie în sunetul clopoțeilor (el le spunea zurgalai) și în pocnetele bicelor. Vizitiul parcă înghițise foc. Iar el mă ținea în brațe, sub blănuri, și ne sărutam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de ani, nici vouă nu v-am povestit chiar totul, ca să nu dau impresia că povestesc povești...), cum să nu lași În pace speranța - când, uneori numai ea te mai ține În viață?, ba chiar s-o ajuți să rămână neatinsă, Întreagă? Ba chiar s-o crești? La urma urmei, socoteala mea era simplă: dacă eu m-am Întors de la Arhanghelsk și de la Uhta - după ce, potrivit martorilor, murisem aici, pisti apa Nistrului, la Balta - de ce să nu se Întoarcă toți cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
de treabă: la peste treizeci și cinci de ani - și fără situație... - Lasă-mi vârsta - mea, uitată - acum vorbim despre... - Șșșșt!, mă Întrerupe mama, cu degetul la gură. Să n-audă careva... - mă roagă cu toți ochii: numai ochii i-au rămas neatinși. - Cine să ne audă? Vecina ta, prințesa... Fanariotidis? - Șșșșt! N-o cheamă așa, o cheamă... Dar nu contează cum o cheamă pe ea, uite, dacă vrei, vorbim, dar nu rostim nume - ce contează un nume, acolo? Bine: cam așa e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
pe ea, femeie, cu un copil mic, singură pe tren - dar dă-le dracului de lucruri, le-om găsi când ne-om Întoarce! Tata zice că nu se poate. Nu ne mai Întoarcem noi atât de curând, ca să mai găsim neatinse lucrurile noastre - dar nu-i nici un pericol: uite, Rușii au fost opriți, ba chiar dați nazad, așa că el, chiar dacă face pe jos drumul până la Mana, tot ajunge În noaptea asta! Că nu se poate, nu se poa-te să plecăm În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]