9,682 matches
-
Apoi, pe un ton imperturbabil, zise: — Am eșuat lamentabil În maratonul Provocare la Cuplare. M-am uitat la ea, nedumerită: —Cum adică ai eșuat? Nu plănuiam să mă aleg cu un nou soț... spuse, și nici să-mi placă la nebunie că mi s-a Întâmplat asta. N-aș prea numi asta un eșec, am spus eu. Dar tot nu știu Încă să conectez instalația de sunet, insistă Lauren, cu Încăpățânare. Este foarte incomod. Lauren era complet, nebunește, total, profund, extraordinar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
asistentă medicală în vârstă de douăzeci și trei de ani i-a administrat o supradoză de morfină unei bătrâne pe moarte. Femeia de șaptezeci și șapte de ani a murit, iar sora, Waltraud Wagner, a descoperit că îi plăcea la nebunie să aibă putere de viață și de moarte. Găsesc toată povestea în microfilme, rolă după rolă. Faptele, pur și simplu. La început a făcut-o doar ca să-i ajute pe pacienții muribunzi. Lucra într-un spital enorm, pentru bolnavi cronici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
două sute de carate. Sunați-l pe Drescher, la Geneva. Deschide agenda și scrie un nume sub data de azi. Mona zice: — Mă gândeam... Ce credeți, zice, oare ceaslovul original o fi avut vreo vrajă pentru zburat? Mi-ar plăcea la nebunie. Sau vreuna care să te facă invizibil? Își scoate Cartea umbrelor din rucsac și începe să coloreze. Aș mai vrea ceva; să pot vorbi cu animalele. A, și sa fac și telekinezie, adică atunci când muți lucrurile cu puterea minții... Helen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
zi-mi ce faci la Valea Brândușelor. Un han. Undeva, în munte. De fapt, întîi mi s-a zis că acolo va fi o casă de creație; am fost, am văzut terenul: toamna, prin septembrie, cînd dă rugina, e-o nebunie! Am și conceput proiectul ca pe... Dar trece șoseaua internațională prin apropiere. Un han turistic aduce bani; crescătorii de pești, porumbei, fazani, iepuri, brînză pentru plăcinte de la stîna din partea cealaltă a șoselei... La o discuție, cînd s-a renunțat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
hotel Tranzit, un hotel de mîna a treia, pe undeva pe lîngă Operetă; în drumul lor spre hotel, s-au oprit doar o clipă la un magazin, cît să cumpere o sticlă cu lichior de cireșe. I-a plăcut la nebunie, păcat că femeia trebuia, totuși, să se ducă acasă, "am niște acte pe care mi le cere șeful mîine la prima oră." Cînd Mihai i-a povestit lui Lie, prietenul s-a uitat scîrbit către el: "Dac-o pupași pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
adevărat că acela, haiducul, trăia în ficera zi cu cîte una din cele cinci fete ale grecului? Lasă, nu te mai roși ca un morcov, cine nu vă cunoaște pe voi, Vlădenii?!... Da' vă place s-o faceți și pe nebunii... lovește Săteanu cu paharul în luciul mesei. Nene Toader... încearcă Mihai să găsească o cale de scăpare. Crezi că pleci fără să-mi răspunzi?! se înfurie Săteanu. Sigur că-ți plac... dă el încet din cap, neluînd în seamă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cît mai curînd / crîșmarii care ne botează vinul"? Eu și teama de blesteme! rîde Ovidiu. Chiar, ce-ai vrut să zici? Hai, treacă de la mine, două mari. Mișto păpușa cu trăistuță; îți găsesc un locșor dacă zice da... E-o nebunie să-i dai blugii jos. Te temi că s-ar putea afla de icoană? o ține Lazăr pe-a lui. Mai treacă un deget și-n paharul ăsta, apropo de blugi... Deși, la o adică, Gentileschi e totuși Gentileschi, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
oameni iubitor", de ce-ți bați joc de mine?" s-a întrebat Maria cu groază, simțindu-se atunci, pentru întîia oară, înfiorată profund de gîndul că fetița aceea e copilul ei, rod al unei seri de infidelitate născută dintr-o nebunie, ca o explozie din subconștient a dorinței de-a cunoaște și un alt bărbat, pe care, odată cunoscîndu-1, și 1-a înfipt adînc în suflet, să aibă la ce se gîndi cu drag în clipe de răstriște, să aibă ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
-o pe Doina. Prin ce-s mai bună eu ca el? Pentru că n-am încercat să scap de sarcină? Era prea tîrziu cînd am aflat, m-am temut de sănătatea mea, departe de mine gîndul că era rodul unei mari nebunii -, că de scăpat tot am scăpat, dînd-o la orfelinat. Era și greu, dar... nu, eu n-am avut niciodată sentimente profunde, de mamă, poate pentru că nici n-am vrut să mă gîndesc la ea. Ce urlă vîntul ăsta în ferestre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
să le cumperi arată Lazăr spre servieta în care știe că este un plic cu bani. Bine, cît? întreabă profesorul, cu plicul în mînă. Chiar n-aș fi avut succes la doamna de lîngă ficus? Sigur! Își iubește soțul la nebunie. Și el o iubește, în felul lui. Atunci, de ce m-a încurajat? Nu fi prost, ai să afli. Mor de curiozitate acum. Și eu de frig. Și nu-i păcat să murim împreună? Prima oară cînd vii în Iași, facem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cu șină facturile unor comenzi. Sărut mîinile! spune Mihai încet, calm, cu glasul plin de plăcerea revederii, dar înainte ca fata să ridice ochii spre el, văzînd-o cum tresare la auzul salutului, se întreabă trist: "La ce bun toată această nebunie, cu ce drept mă implic în viața acestei fete?"; în clipa următoare, însă, umplîndu-se de un zîmbet cald, adresat mai mult gîndului ce-l frămîntă, își zice: Dacă toți bărbații și-ar pune întrebarea asta, ar rămîne fetele necurtate, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Dacă toți bărbații și-ar pune întrebarea asta, ar rămîne fetele necurtate, s-ar stinge speța umană în ultimă instanță, pentru că, vorba lui Erasmus, fără "jocul ciudat și caraghios al reproducerii", poate chiar al dragostei în genere, joc prezidat de nebunie, nu s-ar fi născut toți cei ce contestă și acuză acest joc." Surprinsă, Cristina înălță încet-încet privirea spre el, fixîndu-l în lumina vie a ochilor, apoi se întoarce cu tot cu scaun, pentru ca în final să se ridice lent, ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
vei ignora. Dumnezeule! își trece Mihai palma peste frunte, pînă spre ceafă aud bine ori am halucinații?! Încet, te rog! îl temperează Cristina. Bine, Cristina, clătină Mihai din cap să admitem că tam-nesam ai optat pentru actul final, prezidat de nebunie, ca să-mi continui un gînd, dar o fată inteligentă și cultă, ca tine, ar fi trebuit să știe că actul erotic nu poate anula dragostea dimpotrivă! De adevăratele femei te îndrăgostești cu totul abia după. Poate, Mihai, poate că-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
tine aici, mi-am dat seama de incandescența spiritului în întîlnirea unuia pe măsură, întîlnire ce produce scîntei. Speram să mă fi înșelat și credeam că anulez totul, scap de orice gînd venind la tine, săvîrșind acel act "prezidat de nebunie", cum susține Erasmus, căci la asta te vei fi gîndit probabil, uitînd părerea lui Tudor Vianu că arta spiritualizează sentimentul erotic iar raporturile dintre sexe devin mai delicate. Vezi, nu-i chiar atît de ușor să înțelegi că poți trăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
se uită cruciș spre telefonul din mîna sa. Vezi ? continuă Cristina cred că ai ales greșit exemplul. Eu știu, de la bătrînii mei, care n-aveau habar de curse rapide, că nu-i bine să fugi după doi iepuri. Clipele de nebunie sînt una, orînduirea vieții e alta, cere rațiune. Și-apoi, să fii sigur, cel cu care mă căsătoresc nu-i nici prea bătrîn și nici urît. Că nu mi-a oferit acea sclipire..., asta-i altceva, și nu la așa ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
aperi viața, să nu faci din meserie o răfuială continuă cu propriile-ți amintiri și gînduri negre. Vino cu mine! Te-am iubit, te-am adorat, te-am blestemat, te-am ignorat, te-am urît acum te doresc! E o nebunie ce-ți propun, dar o nebunie necesară. Altfel, riști să nu mai spargi vreodată cercul în care te învîrți. Observînd-o cum tace, Mihai o strînge mai cu putere, învăluindu-i gura într-un sărut lung, răscolitor, alintînd cu palmele trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
meserie o răfuială continuă cu propriile-ți amintiri și gînduri negre. Vino cu mine! Te-am iubit, te-am adorat, te-am blestemat, te-am ignorat, te-am urît acum te doresc! E o nebunie ce-ți propun, dar o nebunie necesară. Altfel, riști să nu mai spargi vreodată cercul în care te învîrți. Observînd-o cum tace, Mihai o strînge mai cu putere, învăluindu-i gura într-un sărut lung, răscolitor, alintînd cu palmele trupul aproape gol, dar, învins de răceala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
decît mi-aș fi închipuit... Păcat! o amenință el cu degetul. Privită din afara confortului tău interior, în care te-ai claustrat, viața are coordonate mărețe. Păcat că ești așa de frumoasă! Frumoasă ca un păcat. Superbă ca o clipă de nebunie. Dar... păcat că, pentru tine, gesturile mele sînt numai ridicole și caraghioase... Păcat! Înainte de-a se retrage, Mihai atinge, ca din întîmplare, brațul femeii, prelungind atingerea pînă jos, la degete, pe care le prinde ușor, le așază pe palma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
acalmie și a stat nemișcată, privind cu îndîrjire pendula veche de pe perete, lăsînd să treacă mult mai mult timp decît scrie în toate tratatele că durează invazia micilor Vlădeni "Doamne, Mihai, cred că m-ai bate dacă ai ști ce nebunie mare pun la cale, dar puțin îmi pasă!, n-o s-o știi niciodată, iar eu, dacă n-o fac acum, la 39 de ani, am să mor fără să știu cum este acolo, pe masa pe care femeile trăiesc momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Nu trebuia să-l refuz atît de categoric pe Mihai gîndește Maria, supărată că cizmulițele ei scumpe lunecă prea tare pe zăpadă. Cînd și cum mi le-a descălțat Mihai?! Nici nu mi-am dat seama... Doar sărutul lui... Ce nebunie! și-acum mă furnică pielea pe coapse... Doamne, cred că Theo ne-ar ucide pe amîndoi dacă... Ba... Deseară, cînd o să afle de la mine și de la mama adevărul, poate va fi de acord cu divorțul... Și eu... Singură... Cine-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
riguroasă. Înainte să primească aceste vești bune, Dan se temuse că mintea sa, în realitate la fel de gingașă și maleabilă ca și sculpturile din hârtie pe care el însuși le făcea, era gata să se transforme într-un ghemotoc mototolit de nebunie. Dan avea acum prieteni gata să-l sprijine. Dave 2 mergea până acolo încât venea la ei după întrunire, să le predice în continuare. Carol era deja acasă - întâlnirea rudelor începea și se termina cu o jumătate de oră mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
îi admira, deopotrivă, pe Scipio Africanul și pe Seneca (prețuind bravura și stoicismul), vedea în invazia sovietică din Afganistan doar un pas înspre Golful Persic (în tentativa Kremlinului de-a controla piața petrolului), nu suporta fotbalul (și, pentru că-l mâhnea nebunia mea dinamovistă, îi lăuda pe Jesse Owens și pe Emil Zátopek), punea cozile din magazine pe seama unei idei perverse a comuniștilor (de-a da oamenilor o ocupație și un scop în viață, ca să nu se gândească la libertate, la drepturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
să-l facă, se trîntește pe pat - buf - și adoarme imediat, cu gura căscată, sforăind și total surdă la haosul stîrnit În jurul ei. Zgîriind cu ghearele, Împingînd, mușcînd, scîncind, toți treisprezece ne avîntăm simultan asupra celor douăsprezece mameloane. Lapte și nebunie. În acest joc de țîțici muzicale, eu rămîneam cam Întotdeauna pe dinafară. Uneori, mi se pare că mi s-ar potrivi perfect numele de Cel care rămîne mereu pe dinafară. Am descoperit că mă simt mai bine cînd văd lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
făcut chiar să fiu zvîntat rău În bătaie de vreo cîteva ori, Însă n-am lăsat acest lucru să mă oprească. Pot să fiu foarte hotărît cînd Îmi pun ceva În minte. În cele din urmă, pentru a pune capăt nebuniei, mama a trebuit să se ducă și să mai aducă aici, tîrÎindu-le după ea, alte cîteva pagini din Cartea cu C mare. Eram destul de măricei deja, așa că ne-am alăturat și noi În aventura sfîșierii foilor. Chițăind de Încîntare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
De veghe În lanul de secară), „Lui Mary, fie ca această carte să-i aducă un pic de alinare” (În Predici de John Donne), „Doar ca să-ți amintesc de cele două săptămîni de rai italienesc” (În Pietrele Veneției de Ruskin), „Nebunia e doar geniu neînțeles - roagă-te pentru mine” (În CÎntecele inocenței și ale experienței de Blake), „Trăiesc, mor ; am trăit, am murit ; voi muri, voi trăi” (În Frică și cutremur de Kierkegaard). Erau cu zecile, la fiecare nou transport. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]