1,352 matches
-
care a fost exilat la Roma, ultimii 24 de ani ai vieții, interzicându-i-se pământul drag al țării, în care ar fi vrut să fie înmormântat: „nu poți învia cu adevărat din morți decât numai în pământul patriei”. Și neclintit și-a urmat destinul până la capăt. 2. Greco-catolicii din București între lumini și umbre Încă din 1885 arhiepiscopul Paolo Giuseppe Palma a înțeles dificultățile numeroasei comunități a greco-catolicilor din București și a solicitat ministrului cultelor să-i fie donată o
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
impasibil, pe umăr, cu un sec "Nu atingeți obiectele expuse, vă rog!". Dar aici, în Veneția, nimeni nu mă împiedică să-mi plimb palmele pline de dor pe suprafața lucie, de o desăvîrșită finisare a Păsărilor lui Brâncuși, prelungi străjeri neclintiți ai intrării palatului Venieri dei Leoni, astăzi proprietate a doamnei Peggy Guggenheim. Mărturisesc că nu am nici o cultură artistică sau vreo pricepere deosebită în privința artei moderne și nici oboseala călătoriei în vagoane de clasa a 2-a, precum nici somnul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
întreaga gară este cea a unei fete înalte, cu cizme lungi, cu fustă incredibil de scurtă, cu privirea vagă. Mă simt străină și singură, într-o lume dușmănoasă și rece. Ca să-mi alung umbra din suflet, mă apropii de făptura neclintită a fetei și-o întreb în mod stupid, dacă aici trage trenul de Geneva. Răspunsul este suficient de amabil pentru a avea un pretext să rămîn lîngă ea. Trenul oprește drept în fața noastră, sare sprintenă în vagon și dispare într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
în cărbune din care ne privea halucinanta apariție a lunii printre valurile de nori. Doctorul a privit-o îndelung și între sprîncene i s-a adîncit o cută accentuată. Nu se lăsa dus și părea că tot caută ceva. Deodată, neclintit, monoton ca-ntr-un vis depărtat, sau ca-n transă, a început să silabisească, stîlcind vocalele: Pa-ri-a ca prin-tre no-uri s-a fo-ost des-chiiis o po-ar-tă. Prin ca-a-re tre-e-ce, al-ba, re-gi-na nooop-ții, mo-ar-ta. De unde știți versurile astea, domnule doctor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
spre o admirabilă coloană vie, alăturată coloanelor de piatră cenușii: doi tineri înalți, frumoși și supli ea cu părul pînă la brîu, el cu chip prerafaelit n-au mai găsit loc pe jos și au înlemnit în vîrful picioarelor, îmbrățișați, neclintiți, învăluiți în acordurile lui Buxtehude. În această clipă, lumea este clădită din muzică și nemișcare, ca o ciudată cascadă de sunete, în mijlocul unei peșteri încărcată de stalagmite omenești... N-a durat mult darul făcut de Cochereau mulțimii. Poate treizeci de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
mâniile, iubirile, setea de bani ți-au rămas tot fără măsură, și răsuflarea îți este dorință. Dar eu sunt îmbătrânită - II 10). Ce-i drept, regele a păstrat, dincolo de aparența aspră, sufletul încrezător și bun (III, 10), drept, tare și neclintit, și blând (IV, 7). Capabil de iubire, spre deosebire de soția sa, el se poartă față de Casandra ca toți adolescenții îndrăgostiți (III 8). Fără teamă de ridicol (ascultând de o mică lebădă... ești vrednic de dispreț - III 14), el o urmează în
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
adecvat anonimatului pe care îl pretindea o discuție atât de delicată. Se opriră în prag și Arcadi îl descoperi fără greutate pe singurul client stând la o masă fără tovărășie: "Uite-l!" Exclamația răsună ca identificarea acuzatului. Cu o expresie neclintită, fără a trăda vreo emoție specială, Ahile, care îi văzuse intrând, se ridică să-i întâmpine. Margareta spuse cu o voce albă: "Soțul meu, Arcadi Arcadievici Belâi..." Mâna lui Arcadi îndepărtă o umbră insesizabilă: "Doar un Arcadi, e mai mult
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
de fiară. O traversare de pe malul Ierusalimului pământesc până pe malul Ierusalimului cel ceresc, o cărare pe valuri, un drum printre neguri, viața noastră cernită, având drept unic far călăuzitor pe Hristos. La terminarea Slujbei, pe drumul spre casă, timpul părea neclintit, înghețat. Doar fulgii, în căderea lor lină, păreau să ne mângâie, șoptind: „Drum bun, Omenire! Traversare lină, pe spinare de crocodil!”. COPACII SPERANȚEI <footnote Text publicat pe site-ul www.doxologia.ro al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, în perioada 11
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
Iașului, văzută prin oglinzile reflectante ale Bibliopolisului, stare privilegiată doar pentru unele comunități cu destin aparte și cu "bibliofagi" ronțăitori ai infinitelor texte iradiante, spre folosul lor și al altora, ar însemna mult mai mult decât zidul înalt de cărți neclintite. Înseamnă o bibliotecă esențializată care atrage, încântă, luminează sufletul și mintea ieșeanului, locuitor al acestui spațiu generos, cu o identitate afectivă inconfundabilă. Aici operele scriitoricești se suprapun cu însăși viața și cu reverberațiile ei, într-o urbe receptivă, plină de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
răul comunist, deportarea în zăpada Siberiei. Mai târziu am întâlnit același rău comunist și în locul unde am venit. În condițiile grele ale refugiului și răului comunist care începea să se manifeste, am avut repere puternice care ne-au susținut familia: neclintita credință în Dumnezeu și munca. Tatăl meu, preot ortodox, a slujit 47 de ani la altarul bisericii, mama a lucrat un timp ca educatoare iar eu am găsit sprijin în lumea cărților și am urmat Facultatea de Filologie de la Universitatea
UN COPIL TRECÂND PRUTUL. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Taisia Nicolau () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1695]
-
de tempe rament al lui Heliade. Trecerea lui la departamentul Instrucțiunii a fost una din acele întâmplări ieșită din orbirea frământărilor politice, căci generalul era cu totul străin de problemele învățământului. Avea numai reputația - întemeiată de altfel - a unui caracter neclintit. Mai era și Manolache Costache Epureanu, fostul președinte al Constituantei de la 1866 și fostul președinte al guvernului de la 1870, șeful „Cloșcei cu pui“, dar Manolache Costache n-a avut niciodată legături prea strânse de clasă cu familia conservatoare. În partidul
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
ochii ei proprii. În curând vom serba sfințirea bisericii Mitropolitane și a bisericii sfinților Trei Ierarhi din Iași. O națiune care-și respectă monumentele străbune și mai ales acele ale pietății și ale credinței creștinești are un viitor sigur și neclintit. Reprezentațiunile naționale au dovedit neîncetat cea mai mare grije și dragoste pentru armată. De aceea organizarea și dezvoltarea ei a putut lua un curs regulat și neîntrerupt. Țara a făcut mari jertfe pentru armată însă și ea a devenit școala
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
pe creastă în livadă. Mi-a atras atenția că vom observa ceva deosebit. În aer era o răcoare dulce și-un miros proaspăt de lucernă. Nici un zgomot, nici o mișcare, nici o adiere de vânt nu se simțea. Pomii livezii, cu frunza neclintită păreau zugrăviți. Îmbrăcat în rouă, pământul încă mai dormea în lumina umedă și nehotărâtă a dimineții. Am început să urcăm ținându-ne de mână până în vârful dealului. Sub noi zarea se lărgea. Mi-a zis să privesc spre răsărit. Am
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
fără să știe că adevărata împlinire constă în felul în care escaladează muntele. Grație celor acumulate în anii de studiu am putut realiza faptul că în lupta noastră pentru cucerirea înălțimilor, valorile sunt cele care trebuie să rămână ferme și neclintite, neșovăind în fața valurilor de schimbare. Valorile sunt cele care transced timpul și spațiul, oferind însemnătate existenței oricărui om. Este atât de ușor, dar în același timp atât de greu să conștientizăm cât de multe a făcut școala din noi și
Anii de liceu primii paşi în viaţă. In: Arc peste timp 40 ani 1972-2012 by Druhuş Mihaela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/795_a_1861]
-
aceea, „îmbrăcat în platoșa unei conștiințe civice superioare, Luptătorul va lupta cu necruțătoare înverșunare 129 împotriva a tot ce este putred, corupt, vicios și ilegal, va stimula cu bărbăție toate tendințele regeneratoare și va fi - în limita puterilor lui - o neclintită pavăză a democrației, în cadrul noilor orientări înspre care se îndreaptă astăzi omenirea.” În „Cuvinte către cititori” ziarul cheamă pe cei „care împărtășesc principiile și vederile săptămânalului să informeze cu date precise asupra oricărui act de ilegalitate, samavolnicie, corupție și imoralitate
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
mult vehiculată după '89, este folosită, cred, în premieră, cînd vorbește de criptocomuniști, în articolul despre Revoluția maghiară din 1956. Virgil Ierunca nu s-a considerat niciodată hirotonit de cineva "cu căderea judecății sau cu aruncarea pietrei", dar a crezut neclintit că prin tăcere ar necinsti libertatea. Ca atare, a simțit ca o datorie necesitatea de a mărturisi, chiar cu riscul de a greși: "E mai bine să greșim mărturisind, decît să înecăm în iremediabil tăcerea celor care nu pot vorbi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
nostru aprinde lumina în cele mai întunecate unghere și amintește lumii, fie și în ultima clipă, ceea ce este cu adevărat, atunci când ea pare lipsită de orice salvare. Ușor, ușor, și ceilalți au început să observe figura tot mai palidă și neclintită a micuțului constănțean. Și le-au dat și lor lacrimile și au început atunci să cânte și mai tare, ca un adevărat cor, însoțind plecarea sufletului său de pe această lume, pe versurile Zarazei. Iubită mamă, Te sărut dulce și îți
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
pe șleau generalului Averescu când acesta, silit de Împrejurări, se pregătea să negocieze pacea separată cu germanii: „Nu te mai chinui, generale, să-mi Înțelegi atitudinea. Explicația e simplă: sunt englezoaică, și englezii nu obișnuiesc să piardă.“ Cu o asemenea neclintită credință, nu putea decât să câștige. România avea nevoie atunci de un „Salvator“. Regele Ferdinand, Întru totul opusul Mariei, era un om inteligent și cultivat, dar de o nehotărâre bolnăvicioasă. Marele suveran În acele momente a fost ea, chiar dacă oficial
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
să fim deranjați de vreo patrulă a poliției. Discutăm vrute și nevrute. Facem poze în fața Palatului Prezidențial, apoi găsim un fundal mai șic: marea, cocoțați pe pietroaiele zgrunțuroase de pe țărm. Departe, dinspre nord, se vede un feribot transportând pasageri din Finlanda. Pare neclintit, înfipt pe muchia orizontului, ca un țăruș pe o pășune albastră. După câteva minute, atât cât stătuserăm răsuciți cu spatele la apă, găsim vasul de trei ori mai aproape de noi și de trei ori mai mare, despicând temerar valurile cu prora ascuțită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
să facă altceva: să se ducă să se hodinească la mănăstire: Dar ș-aici e greu, pentru că ades te cearcă demonul ispitelor!..." În liniștea înserării se aud rar din când în când, glasuri în ogradă. Codrii de pe dealurile dinprejur stau neclintiți supt un cer înnalt, albastru șters. Din cerdacul arhondaricului unde stăm, privim pe gânduri înnainte, pe când înserarea crește, și pe când stoluri de lăstuni se învârtesc prin jurul bisericei celei mari țârâind subțire, cristalin. Singuratecă și tristă stă chinovia aceasta în munți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
văi fără locuinți omenești, fără lumină, fără murmurul firii parcă. Peisaje încremenite de vis, negre peisaje moarte, prin care un tren fantomatic trece. Din când în când alergăm pe lângă iazuri sau pe lângă păduri de trestii. Trestiile nu se mișcă, stau neclintite, ca-ntr-un farmec. Iazurile lucii ca oglinzile răsfrâng luna nemișcată din înnalt. O lună ciudată, atârnată parcă în văzduh, în aburi, supt un cer de albastru spălăcit de aquarelă. Totul e mut și trist, melancolic, de o adâncă melancolie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
parcă în văzduh, în aburi, supt un cer de albastru spălăcit de aquarelă. Totul e mut și trist, melancolic, de o adâncă melancolie neagră; triste câmpii, triste dealuri sterpe și lacuri negre, și luna singură pe cer fără stele, singură, neclintită, spăimântată deasupra morții de jos. Așa trebue să lucească luna în singurătăți polare... 2 Septembre LOCOTENENTUL RACOVEANU Un zdrahon vesel, cu vorba răspicată, de țăran șugubăț. Pârlit de soare, cu mustața ridicată în sus coada rățoiului, ori unde-ar fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
la mă-sa. [IAȘI] 25 Iulie. Astă dimineață, trecând, trecând prin Piața Unirii în strada Cuza Vodă am văzut câțiva oameni oprindu-se și privind o mâță cu piciorul stâng de dinapoi sfărâmat și tăiat probabil de tramvaiu. Animalul sta neclintit, nu scheuna, nu plângea, nu făcea gesturile omului părea aproape insensibil, dar tocmai felul lui de a se comporta în durere mi-a străpuns inima de milă și groază. [TAZLĂU]* 3 August 926. Tazlău, în pădure, într-o poiană depe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
prima formă a constituției federale. Intervenția poporului în gestiunea afacerilor publice, votul liber al impozitului, responsabilitatea agenților puterii publice, libertatea individuală și instituția juraților. Libertatea, dezvoltată în ordinea civilă și politică, în echilibru cu ordinea morală, era clădită pe temelia neclintită a datoriei. Puterea auxiliar al legii Judecătorul când dă o sentință, să aibă deschisă și constituția care e menită să temporeze sau să sporească zelul său. Partidele mici sau minoritățile etnice trebuie să renunțe la violență și, în marginile legii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de haucinațiile primejdiilor ce pândeau ieșirea noastră din portul Constanța pe un bric admirabil cu vele semețe (1400 m. ). Dimineața furtunii în perspectivă până la acest aceas 90.30' nu și-a vestit sosirea. Soarele biruitor se înalță spre amiază. Bricul, neclintit, viseză călătorii eroice în rada lucie a portului Constanța. Totuși cred încă în acea furtună, anunțată ca o excepție în zilele calme prevăzute. E cu putință să vie, căci această apă vicleană, adâncă și amară nu fără pricină a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]