5,468 matches
-
vacilor ce se întorceau de la pășunat. Nici nu băgă în seamă țăranul care îi dădu binețe când trecu pe lângă el. Nu-i cunoștea pe toți sătenii. Fiind o fire mai retrasă, mai posacă, nu-i plăcea să se încurce cu necunoscuții și nici să stea cu ei la sfat. Mormăia câte un salut plictisit ca răspuns, când aceștia îl salutau cum era obiceiul împământenit de când lumea printre oamenii muntelui. Aici toți se simțeau de parcă erau o familie. Dacă aveai nevoie de
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363789_a_365118]
-
întâlnirea cu localnicii. Ca tot omul de la munte, aceștia erau învățați să dea binețe oricărui trecător și să caute să intre cu el în vorbă. Dacă trebuia să stea de vorbă cu fiecare muntean ce-i dădea binețe, ca oricărui necunoscut ce le invada intimitatea satului lor de munte, l-ar fi apucat noaptea și atunci când ar fi mai ajuns la stână? Era ultima casă pe lângă care trecea și apoi drumul său iar începea să șerpuiască coborând spre luncă, ca apoi
ANA, FIICA MUNŢILOR -ROMAN CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363801_a_365130]
-
o masă de tenis. Bogdan reluă lectura. Un amalgam de întrebări au început forfota prin mintea sa, parcă mai multe ca niciodată. Momentul în care lui Mihai i se ceruseră anumite servicii, era marcat cu profesionalism. Dialogurile dintre acesta și necunoscuții din mintea pilotului umpleau câteva file. - Chiar, întrerupse doctorul, pe aceștia cum de nu și-i amintește? - Și-i amintește, însă nu știe de unde să-i ia. Deocamdată plutesc într-o mare de necunoscuți. Ce a urmat era total străin
PROMISIUNEA DE JOI (XVIII) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363869_a_365198]
-
cu profesionalism. Dialogurile dintre acesta și necunoscuții din mintea pilotului umpleau câteva file. - Chiar, întrerupse doctorul, pe aceștia cum de nu și-i amintește? - Și-i amintește, însă nu știe de unde să-i ia. Deocamdată plutesc într-o mare de necunoscuți. Ce a urmat era total străin. Însă, în scurt timp subiectul a devenit atât de captivant încât începu să-l subjuge: - Iar pomenești de codul acela. Îmi crapă mintea! Chiar are vreo importanță, sau tu te joci cu noi? - Citește
PROMISIUNEA DE JOI (XVIII) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363869_a_365198]
-
în Principatul România ( I. Pătroiu, op. cit, p. 79). Se pare că această varianată a fost reluată și completată în broșura din 1864, citată ( a se vedea și studiul elaborat de profesorul univ. Dr. Ion Pătroiu, Un program unionist craiovean necunoscut, în Arhivele Olteniei serie nouă, I . 1991, p. 111-121) 36 Apostol Arsachi (la rândul său un bun specialist în domeniu), însă credem că exagerează oarecum, lucru explicabil, de altfel, atunci când susține încă de la începutul demersului său publicistic că “Din coprinderea
DR. MITE MĂNEANU, BOIERII ŞIREFORMELE DE MODERNIZARESTATULUI NAŢIONAL DIN TIMPUL DOMNIEI LUI ALEXANDRU IOAN CUZA(1) de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 917 din 05 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363929_a_365258]
-
aș vrea să fiu! Degeaba am eu haine fine Cănd fericire-a dispărut; O duc și rău, o duc și bine, Când vine primăvara, e un început. Însă cănd iubirea, din viața mea dispare, Mă pierd în întuneric și-n necunoscut. Mă simt ca și natura, când iarna piere, moare, Îmi doresc acum, să nu mă fi născut! Copacul e uscat, dar vine primăvara! Iubirea mea de-o viață, am pierdut-o eu; Și nu am să-mi revin nici dacă
NU TE MAI VREAU TRISTEŢE! de BEATRICE LOHMULLER în ediţia nr. 911 din 29 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363996_a_365325]
-
străbat mistica creației și la fel de curios urmez un Icar care, în esența unei lumini orbitoare, îmi va revela taina zborului. Atotștiutor, voi afirma dezinvolt că filozofia zborului e doar o altă față a lumii și a universului, un fragment din necunoscutul înconjurător. Un joc de cuvinte care nu mă inhibă, dar, cu un cosmos asupră-mi, mă obligă să abandonez explicația. Ca ființă muritoare, iubesc absolutul și caut explicații simple pentru cuvinte complexe. Caut misterele ascunse ale zborului pentru a-mi
FILOZOFIA ZBORULUI de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364042_a_365371]
-
bucală, strecurându-mi-se pe gâtlej înăuntru. M-am înecat. Am scuipat, m-am zbătut, încercând să-mi rup legăturile. Lichidul îmi intrase deja și-l simțeam arzându-mi măruntaiele. Părea să fie un fel de alcool amestecat cu ceva necunoscut. Ceilalți scoaseră diverse sunete admirând dibăcia piticului. Treptat, simțeam cum trupul mi se înfiora într-un mod deosebit, cum nu mai simțisem vreodată. Chipurile celorlalți se estompau. Eram mai puțin conștient de existența trupului meu. Simțurile mi se învolburau, învăluindu
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
culoarea dragostei, iar galbenul cu dulci senzații desprins din soare prin raza lui brațul mi-l întinde să îmi fie scut. Îmi stă în pulpa stângă un semn , un L și D, un ajutor din umbră, o forță interioară din necunoscut. Vibrează pământul mișcat de plăcile tehtonice, izbucnește vulcanul vărsându-și lava pe pământ. Referință Bibliografică: În ochii rubinului/ Iarnă dulce/ Semnul divin / Cristina Mariana Bălășoiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2231, Anul VII, 08 februarie 2017. Drepturi de Autor
SEMNUL DIVIN de CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362807_a_364136]
-
-și perfecteze mijloacele de exprimare către un lirism pur, esențializat, curățat de zgura clișeului păgubos, ca în acest frumos poem:”Îmi stă în pulpa stângă/ un semn/ un L și un D/ un ajutor din umbră/ o forță interioară din necunoscut/.”(Semnul divin). Sperăm ca această ”forță interioară” să irumpă, ca un cutremur al expresivității, eliberate din chingile poeziei canonice, spre zările albastre și nesfârșite ale mirabilei creații. ILORIAN PĂUNOIU PS: Prefața a fost scrisă în luna Martie 2016. Referință Bibliografică
FLOAREA POEMULUI SAU EFECTUL MORGANATIC de CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362798_a_364127]
-
încă neînțeleasă, o îndemnă să se lase și ea dusă de vânt spre altarul de frunze moarte. Încă nu s-a hotărât pe care drum să pornească. Se mai leagănă și acum. Uite-o! E atâta de grațioasă. Se leagănă. Necunoscutul îi sporește neliniștea și frunza încercă să-și mai adune sevă din uscăciunea ființei pentru a nu se dezlipi încă de creanga umedă. E ca o podoabă a unei primăveri uitate. În tot acest zbucium frunza dă de înțeles că
VOLUMUL PARADIGME de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362728_a_364057]
-
Isus Hristos, a vieții veșnice, era atât de puternic, încât nu putea fi stăvilit de nimeni! Cum era și firesc, cei din familia lui Hortensio nu încetară să fie recunoscători lui Orestes pentru salvarea lor, care își riscase viața pentru niște necunoscuți. Fata cea mica a lui Hortensio, Cesare, de o frumusețe angelică, era atât de bucuroasă ori de câte ori îl revedea pe Orestes, suferind nespus de mult atunci când acesta lipsea din localitate, plecat în dese lucrări de evanghelizare, alături de Artemios și Theodoros. Dar
PROVIDENŢA (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1600 din 19 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362982_a_364311]
-
de iarnă”, da, în acest debut târziu, vine întrebarea și regretul că nu voi găsi răspuns: de ce așa de târziu? Spun asta și pentru că autorul publicase în ziarul Milcovul de acum trei decenii de mai multe ori. Nu era un necunoscut. Probabil că a avut întotdeauna o sfielnică dar păguboasă reținere. Se vede treaba că până când nu a fost convins de valoarea scriiturii sale, nu a considerat că ar fi bine să dea publicului lucrările sale. Bine că am apucat să
NOI APARIȚII EDITORIALE – DECEMBRIE 2014 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363277_a_364606]
-
cea a ultimului lac era de vreo șase metri. Pe malul celălalt al lacurilor, la capătul barajului, se întindea o colină cu o perdea de conifere, iar o cărare șerpuia în pantă ascendentă printre molizi. M-am aventurat singur spre necunoscut. Nu mai era țipenie de om prin apropiere. Cărarea era cam umedă de la topirea zăpezii, riscam să-mi murdăresc cu noroi încălțămintea dar acesta era un lucru minor care nu mă putea împiedica să explorez acest teren necunoscut. La un
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363272_a_364601]
-
un paltonaș școlar de uniformă mai mare ca el, să ajungă pe o asemenea vreme și așa distanță până acasă? Vremuri, vremuri, parcurse cu clipa, cu ziua, cu viața, de-a lungul existenței noastre. Imaginile vieții rămân ascunse acolo în necunoscut, ca niște filmulețe de scurt metraj și care ne amintesc de o existență a noastră de care nimeni nu vrea să-și mai amintească. Doar tu, omul care le-ai trăit, când stai de vorbă cu tine, le scoți la
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363341_a_364670]
-
mine la plecare un geamantan, un suflet curat și educația de acasă. Aici a luat sfârșit copilăria mea! Strădaniile mele școlare primare fuseseră în ce îl privește pe tata, o mare mândrie la consfătuirile sale cu sătenii. De acum începea necunoscutul. Ce mai porți azi în geamantan? Mai ales învățăturile mamei. Îmi spunea să dau bună ziua de la cinci metri distanță, mă învăța să mă închin, să mă rog, era atentă cum făceam semnul crucii. Îmi spunea că trebuie să fie curat
ŞTEFAN VLAD, NUFĂRUL DOBROGEI. MITUL FLORII DE NUFĂR. de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363389_a_364718]
-
tot misterul ce cuprinde și cea mai mare fericire a umanității - dragostea. E un roman de dragoste? Într-un fel, da! Dar este și unul de călătorie, de documentare... E ca o stare de dragoste, de pasiune, care dispare în necunoscut, iar dacă vrem mai mult, căutăm...” • Despre Mircea Deac: „Mircea Deac este mai mult decât un specialist chemat să ne arate încifrate neregulile, este și critic și istoric, și memorialist și filosof și romanicer și eseist. Mircea Deac a rămas
EVENIMENT LA GALERIA SENSO de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363430_a_364759]
-
belșug puiet, crabi, sau garizi[i] pentru completarea mesei. Încet, încet, creștea distanța dintre mine și mal. În același timp, creștea și nesiguranța că mergeam pe direcția cea bună. Orice deviere înseamna abatere de la direcția de mers și îndreptarea spre necunoscut. Nu se vedea la mai mult de douăzeci de metri în jur. După consumarea celor șapte sute de rame, am hotărât să mă opresc și să arunc ancora. Speram să fiu pe direcția bună, cu o mică abatere în stânga sau dreapta
CEATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1303 din 26 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362239_a_363568]
-
cânepă al bunicii din amintirile copilăriei mele. Ceața s-a ridicat puțin deasupra digurilor dinspre oraș și așa am putut să mă orientez unde sunt. În jurul meu mai erau trei bărci, iar pescarii profesioniști rătăceau cu bărcile cu motor, în necunoscutul mării. Înliniștea monumentală a mării, se auzea păcănitul motoarelor de cositoare adaptate bărcilor. Am hotărât să mă îndepărtez mai mult de mal, căci eram prea aproape și într-o zonă cu nisip. Ghinionul meu a fost că, în timp ce-
CEATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1303 din 26 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362239_a_363568]
-
-i auzeam pe ei. Din cauza densității ceței, nici sirena n-o puteam identifica, parcă era în altă direcție decât cea normală. Încercam zadarnic să percep vreun zgomot al locomotivelor prin triaj, sau al vreunui câine lătrând pe mal. Teama de necunoscut își făcea loc, fără să vreau, în sufletul meu. Dacă în loc s-o iau spre mal, mă îndreptam spre larg? Am început din nou numărătoarea vâslelor trase, căci altă modalitate de-a afla cât am parcurs nu era. După circa
CEATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1303 din 26 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362239_a_363568]
-
niște umbre, care aveau forma unor copaci și blocuri. Unde puteam fi? La Venus sau la Saturn? Oricum, eram lângă mal și nu mai conta nimic în acel moment. Încetasem să mai fiu speriat că luasem drumul spre larg, spre necunoscut. Se știe că-n acest caz, nu aveai niciun mijloc de-a te face anunțat în cazul unei eventuale rătăciri pe mare, pe timp de ceață, decât fluierul și așteptarea ca ceața să se ridice. Mai erau cazuri când colegii
CEATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1303 din 26 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362239_a_363568]
-
o clipă-n care / Dragostea să i-o declare. / Veșnic Ziua îi desparte / Și îi ține tot departe. Căci și dumneaei ar vrea / Să-l păstreze pentru ea.” Autoarea parcă vrea să prezinte copiilor întregul univers, ca o evadare spre necunoscut, spre astral, transmițând un mesaj cu semnificație cosmică prin prezența în poemele sale al miilor de aștri ai nopții, stelele, ce presară bolta cerului ca niște licurici. Poeta le vede ca pe niște „balerine”, stele îndrăgostite, dar și o stea
SIMFONIA NATURII ŞI FARMECUL COPILĂRIEI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362286_a_363615]
-
Italia să câștig măcar o mie. Când te gândești ce ar putea reprezenta ei în țară, devine tentant al naibii, mai ales că ți se asigură masă și casă gratuit, cum îmi tot spunea ea. - Și ați plecat așa, în necunoscut? - Da, m-am încântat și am părăsit casa și soțul. Copiii fiind mari nu-mi făceam problema lor, așa că m-am urcat în autocarul de Torino și iată-mă de atâția ani pe străzile orașului. - Ați găsit repede de lucru
BADANTA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362375_a_363704]
-
Visul american al lui Daniel Lovasz a început în 1996, când a părăsit vasul luxos de croazieră unde lucra ospătar. A coborât la Miami cu o viză de tranzit și câteva sute de dolari în buzunar, si a plecat în necunoscut. "Nu aveam bani, nu aveam nimic! Nu aveam un loc de muncă, nu aveam o casă, un acoperiș, am dormit în mașină. Cel mai greu moment a fost a doua săptămână după ce am fugit de pe vapor, pentru că îmi expiră viza
ROMÂNII DIN ARMATA STATELOR UNITE de SIMONA BOTEZAN în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/362477_a_363806]
-
frunză Și-n umbră tăcerilor te simt mereu , Cănd revii că un gând pictat pe-o pânză , Ce zburdalnic se-ascunde în sufletul meu . Trăiesc cu speranțele ce mi-au închis Într-o inima albă toate culorile , Si ascund în necunoscut năluca din vis Ce-mi răsucea privirile în toate uitările ... În umbră tăcerilor mă simt pierdută Cu aripile ucise zburând între ceruri , Cănd iar am ațipit într-o iluzie muta Recunoscând trecutul printre neguri . gabrielaenerusu Referință Bibliografica: În umbră tăcerilor
IN UMBRA TACERILOR de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2177 din 16 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362499_a_363828]