2,311 matches
-
ciopârțite cu bețe zoot. Loftis își frânse mâinile și transpiră și mai puternic. Avea ochii sticloși. Mal își dădu seama că Meeks lansase o lovitură ușoară - lucruri nevinovate din notele de interogatoriu - și ea avusese efectul unei măciuci. Buzz părea nedumerit. Mal preluă repede rolul durului: — Loftis, cine te șantajează? Loftis chițăi: — Nu! Mal observă că transpirația trece deja prin hainele tipului. — Ce s-a întâmplat cu CASL? — Nu! — Gordean te șantajează? — Refuz să răspund, pe motiv că răs... — Ești un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
frați mai mari în clasele superioare, ca să aflu de la ei numiri atât de ciudate, și cum nu era nici tata lângă mine, ca să-l întreb, iar Bucureștii n-aveau, ca alte mari capitale ale Europei, "Grădină zoologică", am rămas foarte nedumerit... În orice caz, trebuia să fie o materie foarte grea, ținând seama de numirea ei atât de ciudată! Ei, doamne, doamne, cine știe ce mi-o mai fi dat să trag și cu liceul ăsta! Domnul cu lista mai dictă câteva cărți
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
era cu putință. Firește, toate acele oglinzi vor fi făcute cioburi. Chiar și mica oglindă kagami, despre care Îi vorbise Midori. - Nu e nevoie... spuse tânărul Într-un târziu. Negustorul de oglinzi care se afla În apropierea lui se opri, nedumerit, și Întrebă ceva În limba chineză. - Negustorul vrea să știe dacă vrei să cumperi ceva, fiindcă trebuie să strângă, traduse călugărul. - Nu e nevoie, repetă Ștefănel. Nu e nevoie să strângă. Nu e nevoie ca toți acești negustori să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
să Înțeleagă planul, care i se părea absolut nebunesc. - Oglinzile cele mari, Înșirate În bazar, continuă tânărul, acoperă cam cinci sute de pași. În cinci sute de pași se pot reflecta cinci sute de luptători. Care nu există. Negustorii priveau nedumeriți, dar fascinați. - Dar există cinci sute de oameni care par luptători. Reflectați În oglinzi, pe vreme de noapte, luminați de făclii, aceștia vor fi o mie de luptători. De două ori mai mulți decât bandiții Jian Shi. Pe măsură ce traducea, călugărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
și Liu Huang așteptară ca iscoadele să apară primele pe culmea dealului. Dar nu apăru nimeni. Grupul agresorilor sosi la galop dinspre miazănoapte și se opri la vederea liniei de apărare. Cel ce părea a fi conducătorul Își roti calul, nedumerit, apoi privi dealurile din jur și discută ceva cu un bătrân care părea a-i fi sfetnic. Apoi ieșiră În față zece războinici, care primiră pesemne porunca de a avansa spre armata care se vedea la mai bine de două mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
atunci, trăise din jafuri. Însă ceea ce se Întâmpla În acel moment Întrecea cele mai rele coșmaruri. Undeva În apropiere se afla un luptător Ninja. Iar În spatele lui, o Întreagă armată. - Înapoi! porunci bătrânul, privind cu prudență În jur. Bandiții păreau nedumeriți, dar autoritatea bătrânului era suficient de mare, iar Jian Shi zăcea nemișcat. - Înapoi! repetă bătrânul, cu o voce mai aspră. Retragerea În munți! Oamenii se mișcară, Încet, apoi din ce În ce mai repede. Din privirile neliniștite ale bătrânului, Înțelegeau că erau pândiți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
herghelia de la Murgești... - Alege o spadă! spuse Alexandru, luând una din spadele care așteptau pe o masă de lângă intrare. - N-avem timp de joacă, Alexandru! Abia am terminat o oră de luptă cu voievodul! - Te rog, tată, alege o spadă! Nedumerit, căpitanul puse mâna pe prima armă aflată la Îndemână. - Și acum apără-te! strigă tânărul, atacând cu o lovitură Înaltă, de spintecare verticală, continuată cu lovituri scurte, laterale. Căpitanul eschivă atacul cu o simplă Întoarcere de trunchi și pară cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
care mi-a dat curaj s-o Înfrunt pe mama, să plec În plină iarnă spre Moldova, dar mai ales să pregătesc totul mai bine de patru ani. E vorba despre Drumul Mătăsii... Căpitanul tresări, strânse frâul calului, care necheză nedumerit, dar așteptă mai departe. - Am la mine toate hărțile, am Învățat limbile turcă, mongolă și arabă. Știu chiar și termenii de bază din chineză, dar ideogramele sunt mai greu de stăpânit, Învățarea lor ia ani Întregi. Am studiat tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de puternic? Unde putuse el ajunge la o asemenea Îndemânare, necunoscută În lumea pe care o cunoștea Amir? Cei o sută de războinici Bordjighin formaseră un semicerc În jurul șefului lor, dar nici unul nu-i tulbura gândurile. Îl priveau, doar, ușor nedumeriți, plimbându-se prin valea aceea de la un capăt la altul, calculând parcă ceva, punându-și Întrebări și scotocind după răspunsuri. După-amiaza scădea spre seară, dar nisipul rămânea cald. Un vânt ușor porni din imensitatea galbenă. Amir ridică mâna În aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
nu va fi ucis. Aveți cuvântul meu! - Cuvântul unui spahiu! scuipă cu scârbă Simion. - Ajunge! spuse căpitanul. Ați auzit! Nu e vorba decât despre un schimb de informații! Ne vedem după-amiază la cetate! Încolonarea și Întoarcerea la galop! Încet, parcă nedumeriți, Apărătorii ieșiră din formație. Ienicerii se dădură la o parte, făcând un culoar. Lacrămă Îl privi insistent pe Oană, Încercând să-și dea seama dacă este vorba de o strategie sau dacă ordinul era clar. - Întoarceți-vă... spuse, mai Încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
lui Ali, dar era prea târziu. Acum se aplecă din nou, sperând nebunește că o minune s-ar fi putut Întâmpla. Își lipi urechea de pieptul căpitanului și rămase așa aproape un minut. Se ridică, apoi ascultă din nou, și, nedumerit, Îi rupse tunica și cămașa, descoperind, sub aceasta din urmă, o cămașă subțire de zale. O ridică și puse urechea direct pe pieptul rănitului. Da, nu i se păruse. Se auzea o bătaie ușoară și rară. Nu se auzise Înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
simțeau boala și simțeau amenințarea morții. Știau că trebuie să ajungă Într-un loc În care toate aceste amenințări vor dispărea. Acasă. Și mai știau că, În acea dimineață, drumul spre casă Începea. * - Mergem de cinci ore, Angelo... spuse Alexandru, nedumerit. Caii sunt obosiți. Căruțele abia se mișcă prin zăpezi. Ar trebui să ne oprim. - Caii nu sunt obosiți, Alexandru, răspunse bătrânul luptător. Sunt doar neliniștiți. În curând ne vor sosi prieteni. - Mesajele spun că În curând ne vor sosi dușmani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
caii, renunțând la luptă. Pierduseră peste zece mii de oameni, dar mai aveau destui ca să continue bătălia. Moldovenii trecuseră la șarjă pe ambele flancuri, spulberând din goana cailor sute de războinici dintre care unii Încercau să reziste, iar alții Întorceau privirile, nedumeriți, spre comandandantul lor care dispărea pe malul rîului, galopând spre sud. Când tătarii auziră semnalul de retragere era deja mult prea târziu. Câmpul de luptă de la Ștefănești devenise deja un loc al victoriei Moldovei. Dar războiul era departe de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
nu vrea să lupte, ci vrea să ajungă cât mai repede la vadul Prutului... Modruz! Trimite douăzeci de Apărători dincolo de râu, cu câte doi cai de schimb! Să alerge cât Îi țin puterile, spre sud-est! - Taberele marelui han... spuse Modruz, nedumerit. - Taberele marelui han al Crimeii, Mengli Ghirai! repetă Oană, Încă neînțelegând nici el totul. - Sunt la o săptămână de mers călare, căpitane... - Tare mi-e teamă că acum sunt mult mai aproape... - Să fi avansat Întreaga hoardă a Crimeii spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
lor de noapte. Pădurea mișuna de vietăți. Pădurea era vie. Alexandru se ridică la vederea sfântului Daniel. - E cornul bunicului tău Alexandru. Apoi a fost al tatălui tău, Bogdan. Acum e al tău. Sună din el. Ștefan privi cornul, puțin nedumerit. - Nu cred că știu, preasfinte... - Vrei să zici că n-ai sunat niciodată tu, cu puterile tale. Dar acum va trebui să Înveți. Sună. Voievodul duse cornul la buze. Un sunet prelung, trist, Înfioră pădurile. - E bine. - Pentru Început... completă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
promisiune pentru un Ninja? - Nimic. Alexandru izbucni din nou În râs. Erau doi frați din două lumi diferite care Încercau să se Înțeleagă În limbaje care nu aveau nimic În comun unul cu altul. - Ce e de râs? Întrebă Ștefănel, nedumerit. - Cum... adică... . ești extraordinar... gândești ca un japonez, nu ca un moldovean cu frica Domnului În sân... - Cu frica cui? Unde? - Păi dacă ai promis... trebuie să-ți respecți promisiunea, nu? - Nu. De ce? Alexandru se zgudui de râs, apucându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
la sacrificiul unei vizite la verișoara; dar acum a cincea și ultima oară - jura Mini în gând - acum, caii speriați săltaseră trăsura dintr-o pornire până dincolo de scară și în lipsa oricărei primiri, cele trei vizitatoare - Lina, Nory și Mini - urcaseră nedumerite, oprindu-se în fața ușilor larg deschise ale verandei, clipind la soarele de pe terasa pustie, înainte de a înfrunta umbra nesigură a hali-ului gol. In interior, undeva, se deschiseseră uși și apăruse mai grăbit decât îi erau de obicei pasul și
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
și, cum rochia de mireasă a Elenei aștepta gata de mult și în casa lui Drăgănescu parchetul chiar fusese lustruit, nunta fusese fixată în prima joi. Cum Lenora nu vorbise nimic, nu luase nici o măsură pentru participarea ei, lucrul rămăsese nedumerit până în ultimul moment. Abia în ajun rugase pe Lina să vie a doua zi să stea cu ea, ca să nu-i fie urât când lipseau toți la nuntă; ea era "bolnavă". Nu asistase deci. La plecare, sărutase pe Elena fără
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
lui bărbatu-su situația, indicîndu-i: " Regret că a venit împrejurarea să trebuiască să ne despărțim", i-a spus. Și, declarîndu-se ostenită, s-a retras cu sora dincolo. Doru a plecat buimăcit și de atunci nu s-a mai întors. ., Stă nedumerit, spune Lina. A rămas și fără nevastă și fără fată. A auzit și i se pare că n-a auzit bine. L-a dat tot pe el afară, si parcă n-a înțeles bine." Eu nu l-am mai văzut
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
graba. 129 FecoarSe dosplet.te, Conceit din muzica de Bau., Diurnul ascuns Mini se aștepta să-i vadă dispărând la stingă pe prima stradă. Știa că într-acolo e locuința Elizei. Nu cotiră, dar se uitau jur în jur, parcă nedumeriți. își aminti atunci că, în palavrele ei, Nory spusese că Eliza a fost evacuată de proprietar și caută casă. Așadar, nu aveau domiciliul stabil. Mini îi petrecu în căutarea lor, cu un gând bun, pereche totodată gaia pentru cuib și
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
atenționându-l și apostrofându-l din minut în minut: - Andrei, fii cuminte, nu alerga! - Andrei, vino la mama să-ți așez puloverul! - Andrei, oprește-te și termină-ți tartina! - Andrei, lasă fetița în pace, că ai să-i strici bicicleta! Nedumerit și contrariat, am întrebat-o pe cicălitoarea mamă de ce nu-i lasă băiețelului libertatea de a se juca așa cum dorește el? De ce îi îngrădește plăcerea de a alerga în voie? Răspunsul tinerei doamne a venit prompt și cam țâfnos: - Ce
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
a le reproșa doamnelor mai în vârstă că au luat-o în stăpânire. O vreme, situația pare să ia amploare într-o direcție cât se poate de urâtă și câteva hijra intervin să despartă cele două părți. Pran este complet nedumerit, până când, Yasmin, cea mai tânără dintre hijra, din tot palatul, îi explică. O dată cu explicația i se lămuresc și alte lucruri legate de Fatehpur. — Copiii, șoptește Yasmin. Fiii. Care alta crezi că ar putea fi problema? Nababul vine la zenana, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
care au nevoie de ajutor. Strecurându-se printre sacii cu corespondență și bagajele marcate cu cretă, caută astfel de nou-veniți, evitându-i pe cei așteptați de prieteni și încercând să-i indetifice pe cei care, năuciți de căldură, privesc ușor nedumeriți și confuzi, care-i vor fi recunoscători tânărului pentru că-i alungă pe șleperi și le recomandă un hotel bun. Important este să le spună ceva. Orice merge, atâta timp cât este englez. Sau se pretinde englez. Bună ziua, numele meu este Walker, Peter
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cu racheta, sub privirile amuzate ale celorlalți. Omul sare comic încoace și încolo, rugându-se incoerent. Membrii clubului ies să vadă de unde vine zgomotul și Jonathan se trezește făcând parte din cercul de indivizi sălbatici care rânjesc văzând mutra servitorului nedumerit. Face un pas lateral să-i permită lui Famous să scape. — Bună seara, tuturor, zice bărbatul cu mustața roșiatică și un accent londonez, care provoacă o grimasă momentană pe chipul profesorului. Cred că voi sunteți „ceilalți“. Ne aflăm într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
că împăratul Hsien Feng își petrece nopțile cu mine. O implor pe Nuharoo să mă ierte, dar sunt îngrijorată de faptul vocea mea ar putea părea lipsită de sinceritate. — Nu ai greșit cu nimic, rostește ea pe un ton egal. Nedumerită, continui: — Ba am greșit. Nu ți-am cerut sfatul. Îmi este greu să-mi duc vorbele mai departe, căci nu sunt obișnuită să mă prefac: Mi-a fost... teamă. Nu știam cum aș putea să-ți spun: nu am experiență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]