1,627 matches
-
învălătucit la spate într-un coc minuscul. Pe urmă își ridică bărbia, cercetă cu ochii deschiși tavanul, urmărind cine știe ce semn. Am fost deunăzi la ea, stă într-un cătun, de la gară către casa ei traversezi o miriște. Eram așa de nefericită, mă bătea soarele în cap al dracului, îmi închipuiam ce dezastru trebuie să fie toamna când tot câmpul mustește sub apă. Cum mergeam așa, ca orbul acela, am privit nu știu cum înainte și am văzut-o: apăruse după colțul casei, îmbrăcată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Înțelegi ce vreau să spun? — Cred că da, am spus. — Nu suportam să stăm unul fără celălalt. Dacă ar fi trăit Kizuki, sunt sigură că am fi fost tot împreună, că ne-am fi iubit și am fi devenit, treptat, nefericiți. — De ce nefericiți? Naoko își trecu degetele prin păr de câteva ori. Își scosese agrafa și părul îi cădea pe față când își pleca fruntea. — Pentru că ar fi trebuit să restituim lumii ceea ce îi datoram, spuse Naoko, ridicând ochii și privindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
ordinea cuvintelor și înțelesurile încep să se tulbure poemul scris pentru sînii dumneavoastră nici nu se mai întoarce de altfel întreg din această experiență iată-l : decimat, stors, cu obrajii în flăcări, epuizat ca după o bătălie ratată ce faci, nefericitule, îl întreb, ai sărutat sînii domnișoarei ? poemul se bîlbîe, nici nu știe de unde vine întrebarea a devenit un ciudat instrument de inventat timp o clepsidră formată din doi sîni 41. „Dacă ei nu vor să iasă, atunci nu voi ieși
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
tuturor. Ca să vezi: soțul aduna chibiți, ca să le ceară propriei sale muieri și ibovnicului ei să se iubească din nou. L-ai dat afară. A doua zi În zori era din nou acolo și oferea ceai mate chiar și ultimului nefericit din han. A urmat apoi tărășenia cu rezistența pasivă, care-i un nou nume pentru a te lăsa călcat În picioare. Ca să-l chinuești, i-ai pus la dispoziție debaraua cu gângănii de lângă odaia ta, de unde putea auzi perfect gingășiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
nu este fără cusur. Tot astfel, prudența magului a dat greș Într-un punct. Într-o noapte din iarna anului 1927, pe sub arcadele Oborului din mahalaua Unșpe, a zărit o ceată de vagabonzi și cerșetori care-și râdeau de-un nefericit ce zăcea pe caldarâm, mort de foame și de frig. Mila lui Tai An s-a umflat, făcându-se de două ori mai mare, când a aflat că nenorocitul era chinez. Un om bogat poate da cu Împrumut o frunză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
asemănată cu a unui barbar. Părintele Daniel și maicile Neonila, Siluana, Anastasia și Pahomia de la Tanacu sunt nevinovați. Este convingerea mea, la care am ajuns după studierea temeinică a cazului. În schimb, cel care i-a injectat adrenalina în inimă nefericitei Irina este liber. El poate să ucidă, prin imprudență, în continuare, în sfidarea unei judecăți echitabile. Ce sa mai vorbim de adevăr și dreptate?! Pe deasupra, chiar în acest moment, un grup de "artiști" face bani și spectacol din suferința unor
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
-l umple. Am căutat-o pe Florica nu mult timp după această întîlnire și am găsit-o cu un ins pipernicit, de-acolo de la Filatură. Mi-am dat seama repede că între ei nu era dragoste, ci unire între doi nefericiți. Adică ea era nefericită și el prăpăditul care se agățase de ea și fusese acceptat. Era atât de pricăjit la minte, nu numai la trup (fiindcă adesea un trup firav ascunde o imensă voință), încît tot timpul cât am stat
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
spațiul real de treburile astea. PALINDROMAN Roșul ușor e rozul iluzor Serban FOARȚ| (Continuare din numărul trecut) — Dar, apropo, întrebă Nora, pe jumătate intrigată, pe jumătate-n zeflemea, de ce mi-ați mulțumit, mai adineaori, cu atâta patos, dom profesor, pentru nefericitul de Sisif? Vasile rămase un minut pe gânduri, de parcă nu-și găsea răspunsul la întrebarea amintită, că să-i replice într-un târziu duduii Nora: — Pentru că, prin nefericitul de Sisif, mi-ai deschis calea către Grecia, către această Grecie prea-ferice
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
de ce mi-ați mulțumit, mai adineaori, cu atâta patos, dom profesor, pentru nefericitul de Sisif? Vasile rămase un minut pe gânduri, de parcă nu-și găsea răspunsul la întrebarea amintită, că să-i replice într-un târziu duduii Nora: — Pentru că, prin nefericitul de Sisif, mi-ai deschis calea către Grecia, către această Grecie prea-ferice. — Prea-ferice în ce sens, întrebă Nora. — În acela al eternului miracol care a fost elenitatea. — Sunteți elenocentric, îl întrebă, nu fără o urmă de reproș, dar și cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
făcuse de-atâtea ori înainte, și simți o împunsătură nedemnă de gelozie. — Ce părere aveți, domnule Jones? Norman Jones văzu cum i se întindeau înainte nisipuri mișcătoare. Se înșelase. Își închipuise că Ralph Tyler era deja o epavă ramolită, asemenea nefericiților pe care îi vedea când își vizita propria mamă. — Phyllis, draga mea. Tatăl ei era drept ca o stană acum. Toată lumea știa că vorbele pe care urma să le rostească erau hotărâtoare. Îi amintea vag lui Fran de una dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
ziarul lui. Cum putea să doarmă noaptea? Pentru Jack Allen, tot ce conta era să obțină o poveste. Nu era de mirare că nevastă-sa zburase la patru mii de mile depărtare ca să scape de el. Aruncă cu ziarul în nefericitul de Mike Wooley și ochii verzi îi scânteiară de furie. — Jurnalism de scandal, se răsti la el. Citizen nu s-ar preta niciodată la ceva de un asemenea prost-gust. Mike o privi cu o uimire nedisimulată. Să convingi o tânără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
ai spune tu despre faptul că nu-și va da seama un de se află, are nevoie să se simtă acasă, înconjurat de propriul lui trecut, sau va intra cu siguranță într-o stare iremediabilă de declin ca toți ceilalți nefericiți. Laurence oftă. — Fie. În cazul ăsta, ar trebui să încercăm s-o convingem pe mama ta să-l țină acasă. Deși erau deja în mijlocul străzii principale din Woodbury, Fran se aplecă și îl sărută, făcând o tânără ieșită la cumpărături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
ale lui Francis Bacon. În fine, în 693, la Conciliul de la Toledo, s-a luat decizia excomunicării celor vinovați de tentativă de suicid. Începând de atunci, lumea creștină europeană avea să privească sinuciderea ca pe un păcat capital, refuzându-i nefericitului orice posibilitate de redempțiune (să ne amintim, de pildă, descrierile dantești din Cântul al XIII-lea al Infernului, în care sinucigașii sunt sfâșiați de câini în pădurea crescută din propriile lor umbre trupești). Aceasta nu-i va împiedica însă pe
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
cucerire a obiectivului vizat printr-un asalt repetat și susținut. Subiectul este vechi de când lumea (apare, de pildă, într-o formă ușor moralizatoare, și la Choderlos de Laclos, care-l pune pe irezistibilul Viconte de Valmont s-o seducă pe nefericita Madame de Tourvel): eroul, un anume Johannes, o întâlnește pe frumoasa Cordelia, de care se simte atras și pe care plănuiește minuțios cum s-o cucerească. Treptat, acesta ajunge să-i cunoască obiceiurile, ticurile, modul în care reacționează emoțional, micile
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
afirma odată că Pythia îți dăruiește numai primul vers; citindu-l însă pe James Grainger, fiindcă astfel se numește vizionarul cu pricina, poetul francez și-ar revizui radical opinia: de cele mai multe ori, Pythia nu-ți dăruiește decât impresia primului vers. Nefericitul Grainger a rămas în analele literaturii doar ca autor al unora dintre cele mai proaste compoziții lirice în limba engleză (una dintre acestea se cheamă, sugestiv, Trestia de zahăr). De pomină este însă un incident (consemnat cu fidelitate de neobositul
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
din companie poate să acceadă la stilul meu de viață. Verific agenda și observ că la Sibiu sunt probleme din cauza unor rumori legate de salarii. În cazurile astea, trebuie numai să identific liderul de opinie sau nemul țumitul fruntaș. Acel nefericit care speră la negocieri și cârcotește împotriva unui sistem perfect. Sunt așa-zișii rebeli din corporație, niște indivizi care vin cu bicicleta sau tramvaiul la birou, care ascultă rock și punk în căști sau care citesc propagandă și publicații antisistem
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
temerile, anxietatea. Chiar dacă ordinea lucrurilor a fost restabilită, incertitudinea relațiilor nu s-a risipit, iar strălucitoarea noapte păstrează încă urmele jocului crud al amăgirilor și al falselor trădări (de altfel, nu sunt pomeniți aici Troilus și Cresida, Thisbe și leul, nefericitele Didona și Medeea?). Există întotdeauna în nopțile shakespeariene un fel de amintire secretă, ecoul disimulat al unei nopți cumplite, în care confuzia și delirul își revelează adevărata dimensiune de experiențe tragice. E vorba despre acea „nebunie de vară” (midsummer madness
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
se împletesc, așadar, la tot pasul în acest adevărat complot urzit cu deosebită pricepere de iscusita „magiciană”. Ne-o vor confirma, de altfel, nu numai întâmplările a căror protagonistă Paulina este în mod direct, ci și cele legate de destinul nefericitului Antigonus : plecat pe mare cu pruncul surghiunit, omul acostează, silit de furtună, într-un ținut sălbatic, pe un țărm neprimitor și, pe cât se pare, nelocuit; ajunge, astfel, într-o lume a alterității primejdioase, într-un spațiu-limită unde își va afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
numai de iubire, ci și de aura fascinantă a eroului vestit pentru faptele lui de vitejie - răpunerea câtorva monștri, printre altele. Bottom trebuie să interpreteze - într-o piesă a cărei intrigă implică și dragostea, și moartea - rolul lui Pyram, un nefericit care se sinucide din amor, dar ca și cum asta nu i-ar fi fost de ajuns, visează nici mai mult, nici mai puțin la rolul lui Hercule, și el un doborâtor de monștri, și el un erou trecut prin experiența teritoriilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
de ceară, precum personajele din Orbii), același Angus care, la întrebarea regelui: „E cineva aici căruia să-i fie frică de blestemul morților?”, îi răspunsese fără ezitare: „Da, sire, eu”. Și iarăși, nu întâmplător, ultima replică a regelui: „Cât de nefericiți par morții!” este replica unui om încă viu, dar intrat deja în lumea celor ce nu mai trăiesc. Insula lui Prospero devine insula morților vii Imposibilitatea de a distinge între zi și noapte, între viață și moarte constituie substanța însăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
pe obraji sarea și dulceața lacrimilor noastre? Am fost leneș, dar el m-a iubit. Privirea lui de plumb era numai oblonul ce acoperea o duioasă iubire pentru haimanaua de treisprezece ani, pentru nepăsătorul de optsprezece și mai târziu pentru nefericitul semiconștient de douăzeci de ani, cu toate drumurile închise. Azi încă, două decenii de când m-am împotrivit cu încăpățânare să-i privesc chipul pentru totdeauna adormit, surâsul său rar și cu atât mai singular și prețios, mai stăruie să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
frățiorul acela strâmb, cocoșat și paralitic, cu capul mare și pleșuv ca un dovleac, crescut în mine și cu mine odată, ca un fibrom inoperabil, așezat undeva între coastele mele, să-mi muște din când în când inima. - Să taci, nefericitule, că te aude domnul Șvaițer, i-am șoptit, împingându-i mai adânc călușul, care-i scăpase din gură tocmai când Șvaițer întărea cu semnătura, scrisoarea de înțelegere. Piticul meu, înăbușit aproape, s-a trezit abia la Viena, să se plângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
soi pocit”, între surâzându-i bolnav de iubire. Cum se poate să-ți amintești numai de mine? Nici de surioara ta nu-ți mai aduci aminte? Nici de coșulețul tău cu lăcățel?... - Du-mă acasă, scâncește Adriana. - Unde „acasă”, copil nefericit?... - „Dincolo”. - Nu sunt încă destul de bine pregătit, răspund, îngălbenindu-mă. Numai dacă moare Gloria, spun ca pentru mine, și dinții mi se bat, în clămpănitul unui cioc de barză. - Lasă-mă în pace, - se supără fetița... Și la spital a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
ascuns pe jumătate sub borul pălăriei negre. Se credea, pesemne, singur și citea numai pentru el. ...Azi e mort. Sufletul său a rămas însă într-un capitol din cartea despre vin, ca o chiparoasă neagră, păstrată proaspătă și parfumată. Imaginea nefericitului dispărut se înalță uriașă în spirale eterate, spre undele sufletești ale urmașilor înțelegători. Îmi place să-l știu la Paris, atins mereu și pretutindeni de romantica melancolie a unui prinț bolnav și singuratic: „Ce mai aștept? nimic! pe căile-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
drepți”, ținând palmele întinse pe vipușca pantalonului, după ce paznicul îi luă din mână lumânarea de ceară. Era ultima noapte de groază și de nebunie. După ce furăm mutați în altă cameră, trompetul rămase singur. Sora Nineta ne povestise mai târziu că nefericitul îi vorbise toată noaptea de măicuța lui care trăise într-un sat de lângă Fălticeni, și că bătrânica îi făgăduise să nu moară, până când nu o să-l mai vadă încă o dată. Și ne mai spuse sora Nineta, că toată noaptea, Gheorghe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]