1,595 matches
-
conversație rimanescă, eu, autorul acestui riman, pe care-l ții în mână, cititorule, și-l citești, surâdeam enigmatic văzând că personajele mele rimanești pledau în favoarea mea și-mi justificau procedeele, și-mi ziceam în sinea mea: „Cât de departe sunt nefericiții aceștia de gândul că nu fac altceva decât să caute a justifica tot ce fac eu cu ele! Astfel, când cineva caută motive ca să se justifice nu face de fapt altceva decât să-l justifice pe Dumnezeu. Or, eu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Era evident că nu vorbeam serios! Am spus-o doar pentru că am crezut că nu se va întâmpla niciodată. Ar fi trebuit să știi că nu mi-aș dori să aflu chiar dacă am spus că mi-aș dori. Uite ce nefericită ai fost tu! Odată am nimerit din greșeală cu Mark la Crucișătorul Potemkin, la Casa de Cultură a Studenților. În urma unei serii de neînțelegeri, noi credeam că vom vedea Nava spațială Galactica. Filmul se proiecta fără subtitluri și până să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
pe obraji sarea și dulceața lacrimilor noastre? Am fost leneș, dar el m-a iubit. Privirea lui de plumb era numai oblonul ce acoperea o duioasă iubire pentru haimanaua de treisprezece ani, pentru nepăsătorul de optsprezece și mai târziu pentru nefericitul semiconștient de douăzeci de ani, cu toate drumurile închise. Azi încă, două decenii de când m-am împotrivit cu încăpățânare să-i privesc chipul pentru totdeauna adormit, surâsul său rar și cu atât mai singular și prețios, mai stăruie să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
frățiorul acela strâmb, cocoșat și paralitic, cu capul mare și pleșuv ca un dovleac, crescut în mine și cu mine odată, ca un fibrom inoperabil, așezat undeva între coastele mele, să-mi muște din când în când inima. - Să taci, nefericitule, că te aude domnul Șvaițer, i-am șoptit, împingându-i mai adânc călușul, care-i scăpase din gură tocmai când Șvaițer întărea cu semnătura, scrisoarea de înțelegere. Piticul meu, înăbușit aproape, s-a trezit abia la Viena, să se plângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
soi pocit”, între surâzându-i bolnav de iubire. Cum se poate să-ți amintești numai de mine? Nici de surioara ta nu-ți mai aduci aminte? Nici de coșulețul tău cu lăcățel?... - Du-mă acasă, scâncește Adriana. - Unde „acasă”, copil nefericit?... - „Dincolo”. - Nu sunt încă destul de bine pregătit, răspund, îngălbenindu-mă. Numai dacă moare Gloria, spun ca pentru mine, și dinții mi se bat, în clămpănitul unui cioc de barză. - Lasă-mă în pace, - se supără fetița... Și la spital a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
ascuns pe jumătate sub borul pălăriei negre. Se credea, pesemne, singur și citea numai pentru el. ...Azi e mort. Sufletul său a rămas însă într-un capitol din cartea despre vin, ca o chiparoasă neagră, păstrată proaspătă și parfumată. Imaginea nefericitului dispărut se înalță uriașă în spirale eterate, spre undele sufletești ale urmașilor înțelegători. Îmi place să-l știu la Paris, atins mereu și pretutindeni de romantica melancolie a unui prinț bolnav și singuratic: „Ce mai aștept? nimic! pe căile-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
drepți”, ținând palmele întinse pe vipușca pantalonului, după ce paznicul îi luă din mână lumânarea de ceară. Era ultima noapte de groază și de nebunie. După ce furăm mutați în altă cameră, trompetul rămase singur. Sora Nineta ne povestise mai târziu că nefericitul îi vorbise toată noaptea de măicuța lui care trăise într-un sat de lângă Fălticeni, și că bătrânica îi făgăduise să nu moară, până când nu o să-l mai vadă încă o dată. Și ne mai spuse sora Nineta, că toată noaptea, Gheorghe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
la picior și cu lizierele căștilor de oțel, trase sub bărbie. Ah, - clopotul acela blestemat care mă izbea în dimineața aceea cenușie!... Din cauza sensibilității mele bolnăvicioase, primeam sunetele dure, în creier și în inimă. Trompetul mă auzi vorbind. Povesteam ulanilor nefericitul său destin. El îmi strecură o hârtie albastră de doi lei, prin crăpătura de jos a ușii. Mă ruga cu vorba lui cuminte să duc banii la biserică pentru acatist. Spunea că lasă pantalonii în cameră ca să le dau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
modus vivendi pentru artist? Întrebă ea ironic. — Bineînțeles că nu, Fenimore, știi că urăsc tot... tot sordidul ăsta boem, zise Henry, Înfierbântându-se fără să vrea. Și bineînțeles că nu neg că au existat artiști fericiți... dar mult mai mulți nefericiți, fără Îndoială... dar chiar și așa... da, unii au fost chiar fericiți În căsnicie. Prietenul meu Du Maurier, de exemplu - dar cine știe câte alte realizări ar fi putut avea fără povara constantă a asigurării traiului unei familii din ce În ce mai mari? Acum, lucrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
cu roți, și lăsă să cadă o jumătate de coroană În căciula pusă cu gura În sus. — Mulțam fain, domnu’, sunteți un suflet creștinesc, spuse omul luând moneda și Încercând-o cu dinții, dezvăluind astfel suspiciuni cam necreștinești. Dar bietului nefericit, a cărui căciulă nu conținuse până atunci decât ceva bănuți de aramă, trebuie să Îi fi părut o pomană neobișnuit de generoasă. Nu În fiecare zi trecea pe lângă el un scriitor care aștepta cu emoție premiera unei piese și care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
sacadate deveniră mai insistente. Îl văzu pe Alexander șovăind, aruncând priviri spre culise. Cu siguranță că nu va face prostia de a-l expune pe Henry În fața unui public atât de divizat și de volatil, după un spectacol atât de nefericit și de plin de ratări!?] Îl văzu pe Alexander făcându-i semn și Îndreptându-se din doi sau trei pași spre culise, cu mâna Întinsă și un surâs de Încurajare pe chip. Inspiră adânc, Îndreptându-și umerii, și păși În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
modestie, mărinimie și tărie de caracter. Până și ziarul din ziua aceea părea să confirme această judecată aspră. În The Times era un articol, aproape sigur scris de Morton Fullerton, despre Degradarea căpitanului Dreyfus, unde se descria felul În care nefericitul fusese purtat prin fața a trei mii de soldați și o mulțime de spectatori civili, lipiți de gardul care Înconjura cazarma, pentru a asculta sentința declamată cu voce tare de generalul Darras: — Dreyfus, ești nedemn să porți armă, de aceea te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
tuturor. Ca să vezi: soțul aduna chibiți, ca să le ceară propriei sale muieri și ibovnicului ei să se iubească din nou. L-ai dat afară. A doua zi În zori era din nou acolo și oferea ceai mate chiar și ultimului nefericit din han. A urmat apoi tărășenia cu rezistența pasivă, care-i un nou nume pentru a te lăsa călcat În picioare. Ca să-l chinuești, i-ai pus la dispoziție debaraua cu gângănii de lângă odaia ta, de unde putea auzi perfect gingășiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
nu este fără cusur. Tot astfel, prudența magului a dat greș Într-un punct. Într-o noapte din iarna anului 1927, pe sub arcadele Oborului din mahalaua Unșpe, a zărit o ceată de vagabonzi și cerșetori care-și râdeau de-un nefericit ce zăcea pe caldarâm, mort de foame și de frig. Mila lui Tai An s-a umflat, făcându-se de două ori mai mare, când a aflat că nenorocitul era chinez. Un om bogat poate da cu Împrumut o frunză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
în subconștientul taciturn al hazardului; Este un lucru demn să știi a selecta și elimina din toate aglomerările zilelor și ciudățenile lumii tot ce te deranjează. Dar, surâsul evadărilor, în ochii sinceri ai ființei dragi, ce îți răstălmăcește trecutul de nefericit al iluziilor flămânde, ce ți-au sălbăticit apropierile în știința unei tăceri glaciale. Îți recomand să fii o stea în CERUL UNIVERSULUI gândit și iubit numai de acele ființe eterne ce știu a schimba, destine de nopți și LIANE DE
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
legăna ușor. Mi-am dorit să fi fost și eu tot un copil pe care să-l țină mama în brațe. Să mă facă să mă simt în siguranță, să mă facă să cred că totul va fi bine. Deci nefericitul de Jim și-a luat tălpășița, a zis tata brusc. Da, tată, am răspuns înlăcrimată. Tata nu-l plăcuse niciodată pe James. Tata e singurul bărbat într-o casă de femei și tânjește după compania unui bărbat, după cineva cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
trebuie s-o facă și pe-asta și chiar vorbesc serios“. Noi suntem familia ta, te iubim și asta întotdeauna va fi casa ta. Tu și copilul puteți sta aici cât vreți. Și... ăăă.... eu și mama știm cât de nefericită ești, așa că dacă te putem ajuta cu ceva, nu trebuie decât să ne spui. Ah... ăăăă... așa, apoi tata a apăsat pe accelerație, ușurat că-și luase greutatea asta de pe inimă. —Mulțumesc, tati, am spus începând din nou să plâng
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
scurt timp, după o vară, cu directorul liceului care ne obliga să ne tundem pionier pierdut, stătea cu mașina de tuns la ușă și, cum vedea pe vreunul dintre noi cu părul depășindu-i puțin vîrful urechii, cum Îi trăgea nefericitului o dungă pe creștet cu aparatul mîrÎind electric, poate-și ratase vocația, trebuia să se facă frizer, nu director, l-am bătut la terminarea liceului punîndu-i un sac de cartofi pe cap ca să nu ne recunoască, dar n-am simțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Inge și Christine Bergeron spălaseră putina, iar ceilalți colegi din echipă nu descoperiseră nici o pistă legată de tipăriturile porno. Într-un fel, pozele de la orgie erau frumoase. Propriile lui piste fuseseră făcute praf de niște nebuni imbecili, care omorîseră șase nefericiți pentru cîteva sute de parai. Încă simțea gustul băuturii și Încă Îl auzea pe Sid Hudgens: „Toată lumea are secrete“. Mai Întîi, apelurile telefonice de la informatori: ai lui și ai lui Denton. Lustragerii, săli de biliard, saloane de coafură, biserici orășenești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
junior. — Tații și fiii, prilej de meditație. Nu credeți că sînt o adevărată desfătare? Odrasla mea canină și cu mine, bătrînul doctor Franz și cotarlele lui jegoase, cu dinți rari. Franz era un geniu al chimiei. A făcut minuni pentru nefericiții cu mințile duse. Pe vremuri, cînd mi s-a furat o Încărcătură de heroină, m-am gîndit la Franz. Dacă aveam mintea lui și nu geniul meu poetic, aș fi recreat propria mea marfă și-aș fi pus-o În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
a folosit pe post de garou. Ultima mea ipoteză este că ticălosul voia al dracului de mult negativele. Hatcher luă cuvîntul: — Și n-am dat de nici un fir. Am reverificat totul de douăzeci de ori. Nu există martori oculari, iar nefericiții ăștia de frați n-aveau nici măcar un cunoscut pe care să-l putem găsi. Am fost la toate cabinetele medicale, la Urgențe, În gări, aeroporturi și stații de autobuz, căutînd un bărbat rănit. Nimic. Dacă frații aveau cumva vreo agendă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Ai perfectă dreptate, desigur. Sper că știi că atunci când a fost doborât avionul lui Godfrey, nu era singur în el. Mai era și copilotul. Și se pare că Tabitha chibzuise asupra acestui lucru și se hotărâse să găsească familia acestui nefericit și să le ofere niște compensații financiare pentru prejudiciul adus - după cum vedea ea lucrurile despre fratele ei. Deci sarcina mea era să găsesc această familie. Și ați găsit-o? — Dragă Michael, pe vremea aceea, eram la apogeul forțelor mele mentale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
de resentimente înăbușite: speranțe abstracte de răzbunare concretizându-se brusc: acele lungi convorbiri secrete din camera ei, care-l incitaseră la crimă. Nu pot decât să presupun că s-au creat legături, s-au făcut promisiuni și jurăminte între acei nefericiți asociați la crimă. El era într-o dispoziție sumbră, îți închipui și nu prea avea chef de vorbă - ceea ce eu, ca prostul, am pus-o pe seama oboselii provocate de călătorie. Fusese câteva zile la Birkenhead, înțelegi, și se întorsese abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
de acord în ambele cazuri. Avea o față frumoasă, cam cabalină, un gât lung și grațios și o voce plină, suculentă, profundă. Era minunat să mă bucur din nou de compania unei femei. Ultimii ani fuseseră absolut dezolanți în privința asta: nefericita căsnicie cu Verity, apoi hotărârea de a mă duce la mijlocul anilor ’70 la universitate, unde descoperisem că, în ciuda faptului că eram considerat oficial un student „matur“, colegii mei păreau toți să aibă un asemenea talent de a-și face și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
alte idei. El știa că israelienii ar fi încântați să li se prezinte o ocazie de a stăvili ambițiile militare ale lui Saddam și câteva vorbe strecurate în urechea unui contact al Mossadului au fost suficiente pentru a pecetlui soarta nefericitului egiptean. Întâmplător, se afla la Paris, în drum spre centrul experimental de cercetări de la Saclay, unde tehnicienii irakieini erau instruiți de obicei în cadrul unui program de cooperare nucleară cu Franța. S-a retras în dormitorul din hotel devreme și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]