8,065 matches
-
Cristian Mandeal cu Orchestra de Tineret a României, înființată tot la Sinaia, acum cîțiva ani. Ascultam povești de viață, lecții, decriptări filosofice ale partiturilor, narațiuni subiective ale lui Cristian Mandeal în jurul temelor din repertoriu -Don Juan, Isolda, Tristan și Isolda, neliniștile minții, ale trupului, căutarea disperată după identitate, asumarea vieții și înțelegerea morții. Tinerii din fața acestui Maestru au învățat la Sinaia ce înseamnă o orchestră, ce înseamnă, cum spunem în teatru, o echipă, lucrul în echipă, ce înseamnă să interpretezi ca
Plînsul violoncelului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6113_a_7438]
-
cu bagaje faci 12 minute, apoi îți iei valiză și pleci. Totul a decurs bine și ești fericit. Ești în aeroport și până la banda cu bagaje faci doar 2 minute, dar mai aștepți alte 10 minute până când îți ridici valiza. Neliniștea a pus stăpânire pe tine în cele 10 minute de așteptare. Mintea tot timpul trebuie să fie ocupată cu ceva pentru că starea de bine să se producă în organismul uman. 10. Cele mai importante decizii se iau inconștient - cu toate că ne
Top 10 lucruri pe care nu le ştiai despre psihicul tău by Colaborator Extern () [Corola-journal/Journalistic/64285_a_65610]
-
prozodia lui Rimbaud, «deduse prin abstragere», simplificată pînă la «un sistem redus de funcții ale discursului», cum spune Ion Barbu)". Cartea Mariei-Ana Tupan, ultradoctă, exprimînd sforțarea neobosită a unei bibliografii a la page, care să umple un gol prezumat cu neliniște ca fiind permanent, are în subtext o melancolie a cunoașterii. Maria-Ana Tupan, Modernismul și psihologia. încercare de epistemologie literară, Editura Academiei Române, 2009, 152 p.
Melancolia cunoașterii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6437_a_7762]
-
întâia mea scrisoare de dragoste. Te iubesc de tot, cu părul tău, cu hainele tale verzi, cu salopeta și sandalele tale ciudate. Iubesc cingătoarea ta ascunsă, copcile, oasele trupului tău... Totul, aspirațiile tale, somnul tău... Vanitatea și cochetăria ta distilată, neliniștile tale profunde, gândul tău puțin înghețat, categoric și fără ascunzișuri, atât de temut de către amatorii de compromisuri”
Cum s-a născut marea iubire dintre Marin Preda și Aurora Cornu by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/64463_a_65788]
-
mor violent. Însă totul se înscrie într-o logică a acestei lumi de graniță, dominate de un rău straniu. Cormac McCarthy imaginează o poveste cu tentă polițistă și cu semnificații profunde, ce instaurează în mintea cititorului contemporan o senzație de neliniște indefinită. Cormac McCarthy s-a născut în 1933, în Providence, Rhode Island. Primul roman al lui McCarthy, The Orchard Keeper, apare în 1965 la Random House. Urmează Outer Dark (1968), Child of God (1974), Suttee (1979) și Blood Meridian (1985
Cormac McCarthy - Nu există țară pentru bătrîni by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/6316_a_7641]
-
de modernă, de puternică, cu un impact teribil, un drum esențial către miezul și filosfia acestui text, a personajelor sale, a relațiilor, a compromisului și decăderii. Spațiul lui Helmuth Sturmer aduce de la început pe scenă moartea ca miză a întregii neliniști. Costumele și machiajul Liei Manțoc poartă semnul spectacolului în lumea rebelă, revoltată și tragică. De oricînd. Ostermeier și Marius von Mayenburg tranșează povestea și ei, încă de la început. Totul se joacă ca într-un cimitir, în noroi, pe groapa proaspătă
Forța cuvîntului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6330_a_7655]
-
râul lui Heraclit,/ ceva stăruie în noi:/ nemișcător" (Sfârșit de an). Orașul Buenos Aires, convertit în mitologie, se aseamănă „trandafirului de neatins", chintesență a artei prismatice a lui Borges cel dintotdeauna. Există o pace adâncă și o împăcare, dublate, paradoxal, de neliniște, în arta poetului, ca în jocurile manieriste. Din existența totală, cea spre care năzuiește eul liric, face parte și moartea, instalată calm la ospățul ontologic: „mortul nu e un mort: este moartea./ Precum Dumnezeul misticilor,/ căruia trebuie să i se
Borges poetul by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/6346_a_7671]
-
închiderile de întreprinderi din Iowa și Nebraska, unde niște americani îndepărtați se luptau cu acoperișurile coșcovite și cu creditele la bănci. Îi vedeam pe muncitorii aceia dând interviuri la televiziune. Cât dura emisiunea, nu puteai să nu simți tristețea și neliniștea pe care probabil le simțeau ei, pentru ei înșiși și familiile lor. Imediat însă, veneau rubrica meteo și cea de sport și, până să ne gândim iar la ei, era vorba de altă fabrică, din alt oraș, iar statul asigura
Joshua Ferris - Și atunci ne-au terminat by Cornelia Bucur () [Corola-journal/Journalistic/6347_a_7672]
-
regăsit, temele privilegiate vor fi, firește, cele ale copilăriei și ale «eternei reîntoarceri». Copilăria e, deopotrivă, un timp și un spațiu, dar mai ales o narcoză fatală, un drog insidios și persistent ce întoarce în elegiac și murmur toată poezia. Neliniștile existențiale, dar și madrigalele din partitura erotică, sunt contaminate de acest limbaj evlavios ce se desfășoară ca o monodie melancolică”. În acest fel, versurile lui Eugeniu Nistor posedă înfiorarea nostalgică a unui eu liric care percepe spațiul natal ca pe
Melancolii în palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4747_a_6072]
-
Dimitrie Cantemir. Cartea științei muzicii și tradițiile muzicale sefarde și armene”. Împreună cu „Hesperion XXI”, ansamblul său, și cu muzicieni invitați din Turcia, Jordi Savall m-a plimbat prin lumi necunoscute, nebănuite, m-a ajutat să aud lamentațiile și șoaptele rugăciunilor, neliniștea Bosforului, amestecul unor inflexiuni ciudate - turcești, grecești, armene, evreiești - cîntate pe instrumente sosite dintr-o poveste a Șeherezadei. Erudiția și filosofia unor culturi ce au conviețuit, sofisticat sau nu, strecurate în minte simplu, foarte simplu, de energia unor artiști care
2011 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5024_a_6349]
-
cînd, și mă uit la spectatori. Știu unde au venit, cunosc textul bine, sînt eleganți și foarte deschiși. De multe ori nu mai urmăresc supratitrarea. Doar pe Gogo și pe Didi. Ca și cum doar ei mai sînt pe lumea asta. Și neliniștile lor, și naivitatea lor. Extraordinar ce rol face Marian Râlea... sînt aceleași gînduri și indicații regizorale, dar este alt spectacol. Pe alte registre, poate mai raționale, mai filosofice, cu o emoție puternică, dar nu sentimental ca celălalt. Și în alt
Caut luna pe cerul de la Bogota by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4770_a_6095]
-
este o rețea de imagini ale lumii care traduc observațiile directe conectându-le, prin reguli, în scheme de un inevitabil relativism conceptual. O teorie valabilă la un moment dat, adică una care răspunde coerent la un număr de întrebări și neliniști legate de univers, nu-și pierde valabilitatea prin apariția unei alte teorii, care răspunde la și mai multe întrebări și propune un nou model coerent. Universul este într-un anume fel, pe care îl aproximăm prin modele simultane sau succesive
Despre teme și modele by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4801_a_6126]
-
Fundoianu-Fondane - un destin care ne sfidează și ne somează, și printr-o solidă relectură prefațatoare (Poezia lui B. Fundoianu, o poezie care „știe” mai mult decît poetul). Tot în secțiunea „critică” ar intra și un text al lui Ion Pop (Neliniștea lui Fundoianu) reluat din volumul Transcrieri (1976). O a doua „carte” îi aparține Roxanei Sorescu și cuprinde o consistentă cronologie a vieții și a operei fundoiene, urmată de un studiu cvasi-exhaustiv cu privire la Receptarea poeziei antume a lui B. Fundoianu; nu
Pro-Fundoianu by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4803_a_6128]
-
de fiecare autor, ceea ce contează este țesătura narativă și vocea care se face auzită din spatele cuvintelor. În această narațiune care se țese între Lisabona, București, München și Melbourne, personajele își configurează propriul parcurs, prin intermediul scrisorilor, afirmându-și singularitatea, schițându-ș i neliniștile și trăirile. După cum nu arareori se întâmplă cu romanele epistolare, dragostea este o prezență puternică în Lisboa para sempre. Însă această prezență nu înseamnă neapărat că scrisorile sunt scrisori de dragoste, cel puțin în sensul clasic al cuvântului, în definitiv
Reflecții asupra romanului Lisboa para sempre de Mihai Zamfir by Fernando Couto e Santos () [Corola-journal/Journalistic/4680_a_6005]
-
penelul/la rubrica Fapte (în ceață)/ și Acte (tulburi)/din viața cotidiană”. Alteori, se constituie în întregul lor ca metafore integratoare, operează cu elemente simbolice, iar tema morții, insinuată obsesiv în subtext, apare convertită nu numai într-o sursă de neliniști, ci și de meditație: „A murit încă o statuie în oraș/umilă cu leopardul în brațe/concavă și posacă/după ce fiii statuilor/au fost copleșiți de glorie/după ce fiicele lor mânioase/au trecut strada/năpădită de ierburi/în oraș se
Un an fără Petru Cârdu by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/4686_a_6011]
-
relația cu autenticitatea - termen heideggerian atât de frecvent în existențialism. De la inautenticitatea vieții petrecute în structuri prefabricate, după modelele, după faptele celorlalți, de la stereotipia falsității, omul poate ajunge la autentică privire asupra sinelui - înfruntându-și propria moarte, sau disperarea, sau neliniștea, sau vină. Din acest punct de vedere, Gabriel Liiceanu așază în aceeași linie trei nuvele: Cei morți de Joyce, Moartea lui Ivan Ilici de Tolstoi și Metamorfoza lui Kafka, descoperind cum în toate trei, „somnul indus de prejudecăți”, mecanică unei
Cu Joyce, despre epifanie by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4698_a_6023]
-
Întîlnirea lor este o încercare timidă să se adulmece, să se cunoască. De aici încolo ne vom trezi, împreună, într-un noian de probleme și neputințe, ce stăteau neatinse, nedeschise, nerostite de generații. Dintr-o ploaie fără de sfîrșit, plină de neliniști, se prăvălesc, rînd pe rînd, tainele tuturor. Învolburările au loc pe pămînt, sub ochii noștri, pe o scenă ca o cutie metalică, rece, aproape impasibilă, ca o imensă cameră mortuară dintr-un spital modern. Ușile care se deschid și se
Cad pești din cer by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4974_a_6299]
-
în convenția stabilită de regizor, poate cele mai minunate interpretări. Nu știu cum și-a văzut autorul actorii care să-i joace textul, dar mi se pare greu să te gîndești la cineva mai autentic, mai plin de vigoare și istovit de neliniști ca Lukas Turtur în Henry Law. Un actor de calibru, cum nu vezi la tot pasul, inteligent, precis, atent la tot ce face, atent la parteneră, deschis fiecărei tentații regizorale, un actor care prețuiește fiecare cuvînt, fiecare mișcare, fiecare tăcere
Cad pești din cer by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4974_a_6299]
-
anxietate, atunci i-a reușit. Fără a transmite pretenții existențialiste ori grimase filosofarde, romanul Planuri de viață se ambiționează să răspundă la una dintre întrebările neliniștitoare ale literaturii: de unde acel ceva care îndeamnă la călătorii fără scop? Răspunsul poate fi neliniștea artistului, împreună cu obligația reușitei pe care numai străinătatea o imprimă, de vreme ce acasă, prin integrare firească, nu invită la nimic altceva decât la desfătare și pesimism. Dacă se poate sau nu supraviețui prin scris, rămâne de... trăit. Supărat pe toată lumea, mai
Resemnări profesioniste by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4404_a_5729]
-
pe atât de încântată. Horacio, în schimb, de când o văzuse în după-masa sosirii ei, simțise o tulburare inexplicabilă. Avu nevoie de mai mult de două luni pentru a-și da seama că vinovată pentru nopțile lui proaste și iritarea și neliniștea lui permanentă era dorința. Într-o noapte, se trezi răscolit de un vis în care Maria Rita se lăsa dezbrăcată și-i răspundea cu mângâieri experte și jinduitoare. În întuneric, fără să mai poată adormi, înțelese că suferea de tortura
JULIÁN RÍOS - Cortegiul umbrelor () [Corola-journal/Journalistic/4411_a_5736]
-
ca și cum ar fi ațipit, până ce simți un miros aspru de leșie și săpun și corpul ei atingându-l ușor pe al lui. Freca cu o cârpă udă tăblia mesei. Întâi văzu mâinile roșii și umede, brațele goale; apoi, cu o neliniște crescândă, tremurul ușor al sânilor, sub bluza învechită, clătinându-se ritmic în timp ce freca. Se duse la sobă și se întoarse cu cafetiera și o farfurie cu pâine prăjită. În timp ce îi servea cafeaua, simți niște sâni tari și țepeni apăsându-l
JULIÁN RÍOS - Cortegiul umbrelor () [Corola-journal/Journalistic/4411_a_5736]
-
Mioriță respusă în grai bănățean. Laie Hâncu, unul din cei trei ciobani, e victima lecturilor obligatorii, aș zice. Când Laia, mioara lui, îl privește înlăcrimată și behăie sfâșietor, iar câinele Dolca „scheaună îndelung, a moarte”, baciul „se simți năpădit de neliniște și orbit de furie («- Cin’ să moară?... Hâmm?! Cine?...»)”. Sunt semne care îi sugerează singure reacția, el cunoaște precedentul și nu vrea să i se supună: îi va ucide pe ceilalți doi fără să stea pe gânduri și va sacrifica
Scrisul, cu bucuria lui intrinsecă by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4418_a_5743]
-
mele. Mașina era tot acolo. Așteptam cu fruntea lipită de geam, curioasă să știu până când avea să rămână acolo. Am auzit zgomotul motorului, apoi mașina s-a întors și a dispărut după colțul străzii. M-a cuprins acea stare de neliniște care mă încerca adesea noaptea și care era chiar mai puternică decât frica - senzația că sunt de-acum înainte livrată mie însămi fără niciun drept de apel. Că nu mă poate apăra nici mama, nici altcineva. Aș fi vrut ca
PATRICK MODIANO - În cafeneaua tinereții pierdute () [Corola-journal/Journalistic/4425_a_5750]
-
mama, nici altcineva. Aș fi vrut ca polițaiul să rămână toată noaptea de gardă în fața casei, toată noaptea și nopțile următoare, ca o santinelă sau, mai curând, ca un înger păzitor care să vegheze asupră-mi. Dar, în alte seri, neliniștea dispărea și așteptam nerăbdătoare plecarea mamei ca s-o șterg de acasă. Coboram scara, cu inima tresăltându-mi în piept, de parcă m-aș fi dus la o întâlnire. Nu mai era nevoie să-i spun vreo minciună portăresei, să găsesc
PATRICK MODIANO - În cafeneaua tinereții pierdute () [Corola-journal/Journalistic/4425_a_5750]
-
se confesează, te sfidează să-l imiți: este postura lui Rousseau din finalul preambulului Confesiunilor, când îi interzice cititorului să îl judece înainte de a-și fi dezvăluit în public confesiunea! Suspiciunea care înconjoară pactul autobiografic are, în parte, drept cauză neliniștea pe care cititorul o încearcă față de istoria sa personală. Pact autobiografic, pact ficțional - sunt două tipuri distincte de asumare a discursului literar. Se poate presupune că unul e regizat de componentele adevărului rostirii de sine, iar celălalt are drept impuls
Philippe Lejeune: „Neliniștea pe care cititorul o încearcă față de istoria sa personală...“ by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4441_a_5766]