2,766 matches
-
și păroase. Era un dandy. Un filfizon (Sammler nu putea renunța la cuvintele vechi pe care le adunase cu atâta Încântare În Cracovia din cărți din secolul al optsprezecelea). Da, Govinda era un crai. Era În același timp sensibil, inteligent, neliniștit, pasionat, un bărbat arătos, elegant, un păun. O singură incongruență majoră: chipul rotund mărit de o barbă moale, dar viguroasă. În spate, omoplați subțiri ieșeau prin sacoul de in. Era ghebos. — Unde este fiica dumneavoastră, dacă Îmi permiteți să Întreb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
aceste prime zile, Sheba n-a fost tocmai sinceră cu ea însăși în ceea ce privește sentimentele ei față de acest băiat. Episodul cu mângâiatul pe păr stă mărturie pentru asta. Pe drum spre casă în acea seară, s-a simțit tulburată, povestește ea. Neliniștită. Se tot gândea la ce se întâmplase în atelier și își spunea că n-are de ce să-și facă griji. Pentru numele lui Dumnezeu, îl ciufulise un pic pe cap. Așa cum ar face o mătușă. Și atunci de ce avea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
zâmbit și că și-a încrucișat brațele ca o fetiță. Până la urmă, a ridicat din umeri neputincioasă și s-a așezat. Nu au făcut sex cu ocazia aceea. Era mult prea frig, după cum spune Sheba, iar ea era mult prea neliniștită. Dar știu că s-au sărutat. Și Connolly trebuie să fi stat la un moment dat peste ea, pentru că, povestind despre această întâlnire, Sheba a menționat că fusese uimită de cât de “îngust și de ușor“ era. (Era obișnuită, desigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Jina și-a pus capul pe stânca ascuțită, elanul a mugit. Femeia a tresărit, iar durerea i-a explodat în lungul piciorului. Taci din gură, Presley, a spus ea. Când a ridicat ochii, elanul era tot acolo, legănându-și capul, neliniștit. Finalmente, a pășit pe morena instabilă. Un elan matur poate ușor să ajungă să cântărească patru sute cincizeci de kilograme. Jina a așteptat să-l vadă prăbușindu-se, pentru ca trupurile lor s-ajungă un morman de carne, hrană pentru vulturi. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
și-a luat sandalele și s-a uitat la John. Poate c-ar trebuiVino acum, i-a zis Helena. Să nu te lași impresionată de lacrimi. În Rusia, bărbații plâng tot timpul. Lui Alice nu i-au plăcut vorbele astea. Neliniștită, a urmat-o pe Helena afară din cabană, apoi amândouă au început să urce pe cărare. Stele erau învăluite într-un soi de ceață. Alice se mișca încet, devenind, dintr-o dată, mai atentă. Poate era din cauza poveștii pe care i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
sat. Mi-am șters fața de apă și printre degete am zărit un fulger care a albit totul în jur, fără zgomot, fără să se repeadă în pomi sau în iarbă. Acum eram într-o cocină, unde un porc guița neliniștit. Nu mă-ntrebam cum și când ajunsesem acolo. Mai fusesem în acel loc sau poate că visasem cândva ce-o să mi se întâmple. M-am apropiat de acel animal și cu mâinile făcute greblă îl scărpinam ca să tacă. N-a
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
și cînd voia să mă invite la o plimbare pe Întuneric și deodată porni pieziș. Respira greu și i se citea Îngrijorarea În glas. — E stranie atmosfera. Mai bine te-ai retrage. — Stranie? Adică cum? — Nu știu, răspunse el privind neliniștit În jur. Am senzația că au pus ceva la cale Împotriva mea. Adineauri am văzut un bețiv cam interesant. Zicea că a fost dat dispărut. Mai avea puțin și izbucnea În plîns... — Ce cretin! Zău că da. — Sper că șeful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Conversația cu domnul Toyama a fost foarte grăitoare. Îmi dezlegase cît de cît ițele dintre EL și Camelia. Era singurul fir de nădejde de care mă puteam agăța pînă acum. Ceva mă făcu Însă să ezit. Mă simțeam gol și neliniștit, ca și cînd mi-aș fi pierdut rațiunea de a fi. Aș putea să aduc vorba despre Camelia mai pe ocolite... — A, da. Am uitat să scriu două-trei lucruri despre Camelia În raportul meu... Știi, se află o parcare chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
petrecut timpul ca acest șofer, cu nervii praf, ca o bucată de sticlă fărîmițată? Oare este chiar atît de insuportabilă lumea aceasta, Încît trebuie să Încerci să evadezi tot timpul ca să poți suporta viața? — L-am văzut. Tashiro mă privea neliniștit, dintr-o parte. Ochelarii Începuseră să se aburească pe cînd mă uitam la el. Era prea cald În mașină. Simțeam că mă cuprinde amețeala pe măsură ce tensiunea Îmi părăsea obrajii amorțiți de frig. Cu siguranță că cele două sticle și jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
nechezatul jalnic al roibului. Apoi, sub lumina tristă a lămpii, necunoscutul gemu din adâncuri, un fior greu păru că-i umblă prin lăuntru, pe când trupul sta nemișcat; ochii se zbătură în orbite; apoi se stânseră. Primarele se sculă în picioare, neliniștit, și zise: —A murit... Da, a murit, murmură popa; Dumnezeu să-l ierte! —Dumnezeu să-l ierte! zise și primarele, încet. Fața străinului, împietrită de moarte, era galbenă și părea stăpânită de liniștea unui somn adânc. Lampa sfârâia încet, deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
sânge, și parcă întreabă ceva cu groază și cu durere. Mulțimea se mișcă, se împrăștie. Și boierii intră pe strada Prefecturii, vorbind zgomotos. Cine a dat întâi? Cine l-a sfârșit? Fiecare a dat lovitura cea din urmă. Cucoanele așteaptă neliniștite. Ce-a fost? Cum a fost? Costică nu-i mușcat, nu-i mușcat nici Osman, dar putea să se întâmple mare comèdie. Praful uliții, ca niciodată, se ridică des și scânteiază ca o pulbere de aur în luminile asfințitului, peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
liniște, mă strecură lin prin aceleași cărări ale pădurilor de trestii, și încet furișa luntrea pe sub bolțile sălciilor. Doar că-mi vorbi mai puțin ca de obicei; dar asta nu se întâmpla numai acum. La întoarcere, la crâșmă, Sandu iar neliniștit, iar parcă nu îndrăznea. În sfârșit, după plecarea lui Marin, când să încalec pe Corbu, se alătură de mine și mă atinse ușor pe umăr: — Boierule Niculiță... Ce-i, Sandule? El mă privi zâmbind. Uite ce-i, boierule, ast’ dimineață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
costișă lină, prin bungeturi care păreau ziduri nestrăbătute. — Încet... vorbi Vasile. Și glasul lui dintrodată dobândi un răsunet deosebit, care tremura ca o suflare de vânt pe vale. Iar merseră o vreme, și iar se opriră. Cânii trăgeau de lanțuguri, neliniștiți. Vasile se plecă asupra hleiului jilav. — Iaca, se cunoaște, urmă proaspătă... Cuconu Grigoriță se plecă și el, privind cu luare-aminte. Își așeză după aceea torba în stânga, cuțitul de vânătoare în dreapta, își îndesă pălăria în cap și-și pregăti pușca. Hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
se arăta în capătul uliții, venind din inima târgului. Apoi iar începea să umble domol; pe când necunoscutul înainta încet și umbra lui îl urmărea pe păreții caselor scunde, dispărând în bolți și iar apărând, ca un dușman nesimțit. Fata umbla neliniștită; câteodată se scutura, ajunsă de răcoarea nopții; se îndosea în unghiul unui zid, ieșea iar în lumina slabă. Deodată încremeni locului. Cunoscuse pe Ștefan Bucșan care venea domol la vale, drept prin mijlocul uliții. Venea fluierând încet un cântec, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
lânceziseră în odăi umede și murdare, plecați asupra acului, bătând încordați cu ciocanul, trudindu-se în toate meseriile, săraci și umiliți; iar acuma umblau încet, se odihneau parcă în soarele auriu de toamnă, care frângea raze și-n ochii lor neliniștiți. Haia Sanis îi privea nepăsătoare de la geamul ei. Înstrăinată a fost în anul acela și de marile zile ale toamnei, de sărbătoarea împăcării și a cuștilor. Nu-i mai aduceau lacrimi în ochi povestirile vechi pe care Sanis, în odihna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cu firele lungi de argint ale funigeilor plutitori, cu buciumările vânturilor; iar mahalaua prinse iar a clocoti. Iar se adunau sara cumetrele, în cațaveici, sub salcâmii desfrunziți, iar șopteau nevestele încete, urmărindu-și pruncii și ridicând la înălțimea nasurilor andrelele neliniștite. Dragostea Haiei era de poveste. Se știau strecurările ei sara, se știau întristările ei ziua, și mâniile ei cumplite când maică-sa punea o întrebare și cerca s-o mustre. Bine, fată hăi, tu ai nebunit! Ce ai tu cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
nu s-a putut alina. Iar de ce s-a întâmplat a doua zi în casa lui Sanis și azi își mai aduc aminte femeile din Broscărie. Mai întăi un zvon lin a pornit dis-de-dimineață, apoi a crescut ca un vânt neliniștit. Era cătră mijlocul lui noiemvrie și femei jalnice călcau prin râurile de noroi, lăcrimând și clătinând din cap, petrecându-și la gară feciorii palizi. Se duceau la oaste feciorii lor; se duceau în alte târguri; se duceau spre întunericul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
iute. Până la șopron, Lepădatu simți că vifornița s-a întărit. Găsi pe flăcăuași strânși la un loc; îl așteptau. Îi sări și Sărmanu înainte și prinse a i se gudura la picioare. Vitele stăteau neclintite prin întuneric. Niță le simți neliniștite, cu capetele ridicate și cu urechile ciulite. Zăpada bătea uscat în perdeaua de stuh; iar pe de laturi și pe deasupra, stropituri își căutau loc și-n adăpostul deschis spre miazăzi. Vântul câteodată izbea greu în clădirea șubredă, șuierând cu mânie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
doctor. Numaidecât trebuie să stăm. Lumina din fund începea să se umbrească și din acea umbră prinse a se despleti cătră curmătură o ceață subțire. Îndată ce se așeză pâcla aceea de toamnă, schimbând înfățișările dintru început ale priveliștii, paznicul deveni neliniștit. Prindea să se amestece funingine în pâclă, când el se sprijini în coate și înălță fruntea. Mormăi ceva. Ce este? a întrebat șoptit stăpânul. Cred că ne putem întoarce. Da, domnule doctor, dar nu înțeleg ce caută calul meu în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
asculte o dată, acel nume nu se mai rostea. Ursake avea în el o bănuială că numele acelea - care se spuneau ori nu se spuneau - în curând aveau să ia ființă în Prelunci, schimbând toate. Din pricina asta, începea să fie iarăși neliniștit. În ajun de Tăierea cinstitului cap al prorocului Ion Botezătorul, carele se prăznuiește în august, ziua a douăzeci și noua, nana Floarea a avut treburi mai multe decât de obicei. A copt pâne, a sărat carnea de la un purcel, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
veștile de sănătate din partea lui șahzadè sunt mulțămitoare. Bănuiesc că fructul dăruit de Mustafa robului va fi fost otrăvit... a șoptit ea, cu ochii măriți de spaimă. —E cu putință asta? Nu cred... a răspuns sultanul. De ce ești atât de neliniștită? Sunt neliniștită, stăpâne, din două pricini. Să ne așezăm pe această canapea, lângă havuz. Nu-i nimenea alături, în Divan-Yolù? Nu-i nimeni. Vorbește. Sunt neliniștită, stăpâne, deoarece coșul de fructe zăhărite l-am trimes eu. Și s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
sănătate din partea lui șahzadè sunt mulțămitoare. Bănuiesc că fructul dăruit de Mustafa robului va fi fost otrăvit... a șoptit ea, cu ochii măriți de spaimă. —E cu putință asta? Nu cred... a răspuns sultanul. De ce ești atât de neliniștită? Sunt neliniștită, stăpâne, din două pricini. Să ne așezăm pe această canapea, lângă havuz. Nu-i nimenea alături, în Divan-Yolù? Nu-i nimeni. Vorbește. Sunt neliniștită, stăpâne, deoarece coșul de fructe zăhărite l-am trimes eu. Și s-ar fi putut ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
spaimă. —E cu putință asta? Nu cred... a răspuns sultanul. De ce ești atât de neliniștită? Sunt neliniștită, stăpâne, din două pricini. Să ne așezăm pe această canapea, lângă havuz. Nu-i nimenea alături, în Divan-Yolù? Nu-i nimeni. Vorbește. Sunt neliniștită, stăpâne, deoarece coșul de fructe zăhărite l-am trimes eu. Și s-ar fi putut ca naramza s-o guste șahzadè. — Crezi c-a fost înveninată? — Se poate, mărite stăpâne. Ce nu se poate în această puternică împărăție? S-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
fi vinovată eu. Dacă a fost cumva fructul înveninat? —N-a fost înveninat. —Ba s-ar putea să fi fost, stăpâne. Cine a adaos acea naramză, văd că e greu să se afle. Am pricină să fiu de două ori neliniștită, pentru că bunăvoia stăpânului a hotărât și copilului meu iubit Mehmet o raià la Dunăre. Stăpânul meu a binevoit a-i dărui și aur și a-i hărăzi ortale bune de ieniceri. Dacă a fost în primejdie Mustafa, poate fi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
a) sunt stânjenită la culme și b) îmi pare foarte rău. Ca întotdeauna, îi mulțumesc pentru tot dragului meu Tony. Mai presus și nemăsurat. Prologtc "Prolog" Adresa expeditorului nu era scrisă pe plic, ceea ce era puțin straniu. Deja eram oarecum neliniștită. Cu atât mai mult când mi-am văzut numele și adresa... O femeie rațională nu ar deschide așa ceva. O femeie rațională ar arunca plicul la coș și ar ieși pe ușă. Dar, cu excepția unei scurte perioade între 29 și 30
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]