1,663 matches
-
Chine). După Primul Război Mondial, apare și se răspîndește vestimentația sportivă pentru diferitele sporturi: la tenis, domnii poartă pantaloni lungi (rareori scurți) de pînză de culoare albă, iar doamnele fustanele scurte (șorturi) de aceeași culoare și din același material; bineînțeles, nelipsiții pantofi de tenis (pe care britanicii le numesc tennis shoes sau plimsolls, iar americanii sneakers). Pentru golf se poartă, natural, pantalonii-golf (bell-bottoms) și pantofi cu talpă groasă (brogues), asociate cu o șapcă cu calota mare și moale. La canotaj, jacheta
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
îmbrăcăminții. În cele de mai sus, ne referim, evident, la moda întreținută de înalta societate și de burghezia înstărită. Pentru domni, de exemplu, bastonul subțire din lemn de abanos sau mahon, cu mîner (curbat sau cu măciulie) din argint, era nelipsit******. La fel, pălăria pentru doamne, cu boruri mari sau mici (în care caz puteau avea și voaletă) sau chiar cu calota perforată în cazul coafurilor înalte. Ciorapii, foarte transparenți, sînt din mătase și au dungă la spate. Desigur, ciorapii de
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
Originea hăituirii animalelor sălbatice de către om cu ajutorul haitelor de cîini se află în vechiul Egipt și în Asiro-Chaldeea, de unde a trecut în Imperiul Roman. În Anglia se pare că el a venit o dată cu normanzii. Etimologiștii și istoricii sportului spun că nelipsitul strigăt Tally Ho scos de gonaci în cavalcada urmăririi călare a vulpilor roșii provine din franceza normandă il est haut de pe vremea Cuceritorului. Totuși, primul document care atestă acest gen de vînătoare nu e mai vechi de 1534 și a
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
probabil fiica cea mare, Louise). Vizita la Balmoral a fost un succes. Carmen Sylva a fost atît de îndrăgită de regina Victoria, încît în dimineața plecării de la castel, deși era foarte devreme, gazda a apărut pe neașteptate, sprijinindu-se în nelipsitul ei baston de mahon, și a îmbrățișat-o din nou pe Elisabeta. Potrivit unui martor ocular, Victoria avea ochii înlăcrimați. Pe drumul de înapoiere, Elisabeta și suita ei au făcut un scurt popas la Edinburgh, în drum spre Ballater, înainte de
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
are prima atestare într-un document din 1817, publicat de N. Iorga. Varianta sarmă din vestul țării este din sb. sarma. O serie de cuvinte regionale au același sens: gălușcă, perișoară, pernuță, puică, purcel, varză umplută (Trans.), varză cu găluște. Nelipsită pe masă, la Crăciun, este și piftia, al cărei nume provine din ngr. pichtí, piktí „gelatină“ și bg. pihtija. Este un cuvânt vechi, ce apare la Dosoftei. Termenul există și în turcă (pihte), precum și în sârbă (pitija). După unii, la
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
situații în același timp banale și complexe, redate printr-un limbaj deopotrivă clar și ambiguu. Recunoașterea și acceptarea acestui joc al complementarităților ar pune într-o altă lumină dilemele apărute în registrul tematic al criticii caragialiene și ar anula contradicțiile nelipsite, firesc, din interpretările alocate personajelor "mai vii, mai de neuitat decât corespondenții lor din lumea reală"8, în viziunea lui Ibrăileanu, sau dimpotrivă "paiațe automate, [...] păpuși reduse la o singură formulă energică"9, din perspectiva lui Lovinescu. Majoritatea aserțiunilor critice
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
prevestind chiar, prin vocea ironică a ghidușei Trilifia "căderea guvernului"148. Autocrația limbajului delirant, marca decisivă a caragialismului, se poate reconstitui uneori în surprinzătoare contexte romanești, cum ar fi scrierile "trăiriste" ale lui Mircea Eliade, Întoarcerea din rai și Huliganii. Nelipsite de profunzime și de savoare discursivă, dezbaterile aprinse din cadrul grupului boem de ziariști, scriitori, artiști, profesori, etc., din aceste romane se plasează totuși, prin evidentul deficit de finalitate practică, pe un nivel superior al aceleeași paradigme a "marii trăncăneli", plagă
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
precum macedoneanul, Un nod pe care nu pot să-l desfac, Dar voi aduce bine cu arcanul În existența pusă-n vârf de ac. Eu sunt atât de tragic, în esență, Și l-am luat pe Shakespeare drept model, Iar nelipsita, dulce chintesență, O scot din romantisme și din el. Mi se incumbă stări contradictorii, Apar cu datorii înregistrat Sau cu inadvertențe iluzorii Ca și cum aș lua mită de la stat. Înfig perfuzii-n viețile abstracte, Mă las cuprins de patimi, evident, În
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
poate că într-o zi voi emigra din pagină deprimat de absența întrebărilor până atunci încerc să răspund propriilor îndoieli 25 august 2011 Noaptea în care m-am oprit la jumătatea drumului presar melancolie peste gânduri acesta este un ingredient nelipsit mă îndrept către amintirile pe care le voi colecționa de acum încolo dar privesc peste umăr pentru a nu pierde regretele pe drum dacă mă sprijin de vreun felinar le spun trecătorilor că mi-e bine nu mă crede nimeni
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
piele de oaie și, hăulind, ieșiră în bătaia Crivățului. Porcul, despicat în două părți, aproape egale, îi înfioră. Dar le trecu repede, gândindu-se la bunătățile pe care le va pregăti maica Natalița: slănină, cârnați afumați, tobă, friptură, răcitură și nelipsitul borș de sărbători, cu sfeclă roșie și dres cu smântână. Pe deasupra, copiii începură să adulmece, prin rotocoalele de zăpadă, un fum subțire, de la cuptorul fermecat, care le dăruia cozonacii pufoși și pâinea coaptă pe vatra tencuită. Vremea trecu și se
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
înconjurându-i cu stânga mijlocul, pielea femeii e decorată în culori vii, poartă firește ochelari de soare, chipul ei împietrit, inexpresiv, Mai erau trei personaje, își amintește Theo, Să vedem! Un bărbat în costum alb, elegant, Da! Ochelarii de soare nelipsiți, și dacă țin bine minte am pictat și o umbră pe undeva, Așa este! Și Corina se plimbă cu degetele lui spre umbra neagră de la marginea tabloului, Dar mai era un personaj! Ceva mai în spate! Nu-mi amintesc! Theo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
sacre, cu gândul doar la frigul din jurul criptelor și-mi îngheață șira spinării, prefer mai degrabă să urc treptele spre vârful cupolei, le număr, una, două, trei, patru, cinci, șase, șapte, opt, nouă, zece, pe lângă mine urcă și alți turiști, nelipsite aparatele de fotografiat, graba unora, nerăbdarea cu care, nouăsprezece, doi tineri ținându-se de mână, douăzeci și unu, vorbesc franceza, douăzeci și patru, e mai bine acum, încep pe măsură ce urc să mă încălzesc, Mireille, părul tuns scurt după ureche, și nu-mi amintesc nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
îi pun întrebarea, Există mărturii despre un zugrav din acesta neascultător? Înainte de a-mi răspunde meșterul Luca se uită lung la mine, îi susțin privirea de albăstrele, cartea de arta zograviei o ține încă în mâna stângă și-n cealaltă nelipsita țigară carpați fără și-ar vrea să-mi dea răspunsul potrivit, Nu, Theo! nu există o astfel de poveste, deși ar fi fost mai bine ca să fie, drept pildă, cei mai mulți zugravi greșeau din neștiință, lucrau după cartoane și nu prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ceară voie, Cum l-am cunoscut pe meșterul Luca, vorbește el într-un târziu, de fapt o întâmplare stupidă ne-a adus față în față, lucram la o casă de cultură, casa de cultură municipală, cultura maselor, holul întreg frescă, nelipsita horă, țărăncuțe cu bujori în obrăjori, țărani gătiți de sărbătoare, români și maghiari înfrățiți pe plaiuri mioritice, apoi muncitori zvelți, purtând însemnele înnobilării lor, ciocanul, barosul, intelectualii ceva mai la urmă, cu cartea, nelipsita eprubetă în mâinile unui chimist în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
municipală, cultura maselor, holul întreg frescă, nelipsita horă, țărăncuțe cu bujori în obrăjori, țărani gătiți de sărbătoare, români și maghiari înfrățiți pe plaiuri mioritice, apoi muncitori zvelți, purtând însemnele înnobilării lor, ciocanul, barosul, intelectualii ceva mai la urmă, cu cartea, nelipsita eprubetă în mâinile unui chimist în halat, într-un cuvânt tot poporul, cu mic cu mare, la hora bucuriei, asta trebuia să pictăm pe pereții laterali, dar niște arhitecți care habar n-aveau de arhitectură au dotat holul cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ține prins de pământ și a pluti cât mai liber de orice constrângere; a pluti așa pe deasupra caselor, pe deasupra copacilor, pe deasupra orașului, mai dând dintr-o aripă, din cealaltă, lin, fără crispare, fără grabă. A devenit pentru mine ceva de nelipsit, este aproape un viciu acesta, să visez În fiecare noapte că trebuie să zbor. Nu mă simt destul de odihnit dimineața, dacă n-am zburat destul pentru a mă apăra de o amenințare obscură. (luni) Mă Întâlnesc cu domnul E.G., care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
am reușit să o lipesc în crăpătura dintre cărămizi. Am ajuns jos, în iarbă, și m-am ascuns în spatele zidului casei, lângă caroseria mașinii arse. Ea apăru aproape imediat. Două picioare negre, fără grabă, obișnuite cu întunericul. Și între ele nelipsitul sac. Părea obosită, avea spatele mai strâmb ca de obicei. Întinse mâna în golul de deasupra porții, dar cheia îi căzu în păr. M-am lipit de zid, în timp ce ea își căuta în păr. Cu un singur ochi i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
-l văzuse făcând baie În mare; străbătea rambla de la un capăt la altul, cu capul Între umeri, cu brațele Încrucișate sau cu mâinile În buzunare, scuturat din cap până-n picioare de frisoane. Există o altă particularitate care nu a scăpat nelipsiților observatori: În pofida lanțului de ceas care Îi unea reverul cu buzunarul stâng, el refuza jucăuș să spună cât e ceasul. Deși de o generozitate perfect dovedită, nu achita notele de plată, nici nu dădea vreo patacă la cerșetori. În schimb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
bubuiau strașnic În Întreaga Europă, dar acolo, În Argentina, domnea Încă liniștea, iar cei doi se distrau de minune, fără să ignore totuși ce se Întâmpla În jurul lor. Ultimele cuvinte ale ultimei povestiri din volum au, tocmai de aceea, În pofida nelipsitelor accente satiric-umoristice, valoarea unei profesiuni de credință: „ - Vei spune că nu sunt tocmai eu cel mai potrivit să vorbească astfel, de vreme ce trăiesc pe spinarea statului. Dar continuu să cred, domnul meu, că omul trebuie să se descurce singur. - Și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
constituție Însuși faptul că, deși instalat În condițiile cu totul aseptice ale celulei 273 din Penitenciarul Național de pe strada Las Heras, de multă vreme demolat, el Își protejează fără răgaz capul (i.e. mintea, bunul lui cel mai prețios) cu o nelipsită bonetă, și ea „reglementară“. În ce privește condițiile „aseptice“ În care Parodi Își desfășoară activitatea, ele au menirea să sublinieze prevalența deducției polițiste asupra investigației, și ea polițistă. Iar sedentarul și chiar imobilul Parodi este prototipul anti-detectivului, căci duce la paroxism alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Vlădescu îl imagina nu o dată în rolul unui înțelept arab care dă sfaturi sau istorisește pilde, sau al unui oracol. Comenta fapte, gesturi, le dezvăluia semnificații nu o dată surprinzătoare și pentru el însuși, cărți, idei, teorii, într-un limbaj clar, nelipsit de termeni exacți dar mai rari, denotând o cultură vastă. Alteori era foarte sobru și exact, urmărind o idee până la izvoarele ei, din aproape în aproape, foarte logic. „Să zicem că-i iubire ce simți“, spunea Victor Ciobanu. „Eu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ai doar două variante: să aștepți cel puțin patru minute sau s-o iei pe scări. O iau pe scări. Ajung la etajul 13 cu fața roșie ca focul și intru direct la directorul de investiții, Robin Cooper-Clark, Îmbrăcat În nelipsitul lui costum de om de afaceri. Ciocnirea mirosurilor este pe cât de instantanee, pe atât de stridentă. Eu: Eau de Transpirație. El: Floris Elite cu un iz de bord de mașină Winchester din lemn de nuc. Robin este deosebit de Înalt, una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Mulțumesc, Gerald, mă grăbesc eu să-i spun omului de la pază. Tata nu e În apele lui azi. Îl preiau eu de-aici. Îl cârmesc către ușă, asigurându-mă că privesc drept Înainte pentru a evita zâmbetele pline de milă nelipsite din viața familiei Reddy de când mă știu. Odată ajunși afară În siguranță, pomenesc de o cafenea din Cheapside, cât mai departe de orbita pe care se Învârt colegii mei, dar tata mă trage În jos pe scări spre King’s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
în fața mea? Mă uit la el nehotărâtă. Zace acolo tăcut și pânditor. Deschid fereastra larg și mă las adulmecată de aerul rece, care parcă așteaptă ceva de la mine. Știu ce așteaptă. Răsuflu adânc, din rărunchi. La ce mi-a folosit nelipsita mea emoție interioară, de care eram atât de mândră și atât de convinsă că poate schimba lumea - dacă nu lumea toată, măcar lumea din jurul meu -, printr-o simplă atingere? îmi spuneam că va fi su ficient să ating lumea cu
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
unde îi este casa, și se va rătăci. Ce zăpăcită sunt! îi zise. Am uitat de ziua mea și de petre cerea noastră de la restaurant! Seara aveau petrecere la restaurantul preferat al domnului Ionescu. Clara mai invitase două perechi, pe lângă nelipsita fa milie Neacșu, pentru a nu-și pierde firea sub privirea insidioasă a domnului Neacșu. Scena din baie o epuiză. Făcu cu greu față dialogului cu Ion, dar își jucă rolul până la capăt. își luă cafeaua cu el în bucătărie
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]