2,109 matches
-
bicicletei, când fusese brusc izbit de momâia neagră și bleagă a hazardului. Vinovăția, adolescentul și-o tot sucise și înnodase, până la acel bum năprasnic. Acum două săptămâni...apoi gonise, orbit, pe străzi și pe dealuri, ziua și noaptea, nedormit, nemâncat, neobosit a căuta un martor, un răspuns, o dezlegare pentru tot ce se întâmplase. Tacâm pentru frumoasa soră Sonia, regina barului Levcenco, ținta, în fiecare seară, a unui neîntrerupt șuvoi de bilețele, flori, cărți de vizită, venind de la toate mesele. Vesela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
auzea, din nou, murmurul vocilor, surdina refrenului voios. „Jigo, jig, jigodia. Jigo Jigo, s-o întinzi.“ Foile foșneau, sucite răsucite, refrenul susura, ațâțat. Străinul rămăsese țintuit, cu scaun cu tot, în rama ușii. Il priveau acum cu toții, disprețuitor, stăruitor, plictisiți,neobosiți. Ba da, ba da, obosiți! Dintr-odată și-au șters, ca la comandă, frunțile, sprâncenele fosforescente, măștile nădușite. Se încălzise! Soarele de primăvară îi obosise, iată! Își acoperiseră orbitele, sprâncenele, cicatricea, nu se mai vedea nimic, orbitorul astru domina încăperea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
pălării mototolite, sacoșe rupte, ciorchini de nasturi împrăștiați pe caldarâm. De ce evit închisoarea, de ce n-am curajul să fiu închis, de ce nu avem puterea de a umple, dintr-odată, închisorile, toți, toți, suprapopularea închisorilor, așa bombănea recepționerul, privind furnicarul oboist neobosit, să apuce clipa, într-o clipă, înainte ca imensa talpă neagră a surdomutului Gulliver să strivească brusc masa de nimicuri vibratile. Pașii pornesc greu și anapoda. Urcă într-un autobuz, într-un tramvai, în alt tramvai, alt autobuz. Ajunge în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Marcu Vancea acum patruzeci de ani. Într-o primăvară la fel, pierduse brusc contactul cu pământul și pornise brambura pe străzi și, mai departe, pe câmpuri, sinucis sau ucis în noaptea care a fost n-a fost și tot continua,neobosită, neîncheiată. Dacă i-aș aduna pe toți pacienții lui Marga în noaptea asta, înșirați cu câte o torță în mână, pe coama taluzului, la colector, până la vărsarea în râul rece, negru... printre ei, l-aș descoperi. Da, aș recunoaște unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
prea atent. Nu clipea, nurespira, să nu tulbure imaginea, să nu devieze cuvintele. Dar ațipea, iarăși ațipea... Se încleștă de marginea băncii, aproape lăcrimă din cauza încordării, nu cumva să clipească, să năruie totul, dar izbucnise deja bruiajul, ziua își bolborosea, neobosită, mizeriile... cum s-o amuțești, cum s-o ignori... S-a dus fata morgana, s-a spulberat hipnoza, gata. Alte voci, undeva, în preajmă, alte voci. Dispăruseră, iată, dispăruseră. Reațipi, sleit, împăcat cu lenea și soarele. Se trezi iar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
-o...“ Irina se ridică, îi privește pe amândoi, nu-i vede. În ochii măriți, primăvara fabuloasă, duhnitoarea, magnifică Alexandrie. Iese pe terasă, sub cerul nopții otrăvite. Privire adâncită în Saturn și în Calea Lactee. Din când în când parvine, iarăși, vocea neobositului Bombonel, logoree și insistență. În tinerețe am bătut și eu voinicește pasul, în tot felul de coloane. M-am simțit exilat, până la urmă. Dreptul de a participa la rău, dar nu și la lupta contra răului, ce ziceți? M-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
mangustă, toate păsările sălbatice pe care le putuse găsi în zona aceea, peștii cei mici din pârâu, melcii cu cochilie rotundă care dungau cu argintiu frunzele, cosașii care săreau și țopăiau, aterizând cu bufnituri în frunziș, asemeni picăturilor de ploaie. Neobosită, căuta o nouă plantă, un nou fruct de pădure, o nouă ciupercă sau lichen, mucegai sau floare, dar totul în jur i se părea familiar și tern. Nici o aromă nouă nu însuflețea aerul, iar ea se aventura tot mai departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
torțe strălucitoare copacii; deseori, Sampath se trezea din cauza sclipirii unei lumini de căutare. Ce bine ar fi dac-ar adormi paznicii ăștia în post, așa cum știu numai paznicii, se gândea Sampath. Dar nu, grupul acesta era o brigadă de insomniaci, neobosiți și enervant de zeloși în ceea ce privea îndatoririle lor. La prima geană de lumină, mulțimile sosiră cu megafoane și fu învăluit încă o dată în sloganuri strigate și certuri. Cum, cum va reuși el să scape? Se îmbolnăvise deja de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
că femeia din fața ei se dovedea a fi un adversar redutabil. Și nu era deloc proastă. — Da, Julia, într-adevăr, i-a răspuns Deborah cu fermitate. L-ai cunoscut pe soțul meu, l-ai luat la ochi, l-ai urmărit neobosită și, finalmente, mi l-ai furat. Niciodată... nici măcar o singură dată... nu ți-ai exprimat nici cea mai mică urmă de regret față de mine, n-ai avut remușcări pentru comportamentul tău. De fapt, din câte mi-a spus James, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
care să sfârșească cu el o dată pentru totdeauna și să-i scape de ceea ce se transformase într-o temniță comună. Acum îl înspăimânta ideea de a reîncepe lunga fugă; mersul nesfârșit prin nisipuri și bolovănișuri, tot timpul sub un soare neobosit, fără să știe încotro se îndrepta și dacă acea întindere dezolată se sfârșea într-adevăr undeva. își amintea înspăimântat chinul setei și al durerii de nesuportat din fiecare mușchi prins de cârcei și se întreba de ce continuă să stea acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
totuși, codicele care aparțin tradițiilor recunoscute. — Ai citit ce codice ai dorit, șiiții au alte codice. — Și ele vorbesc despre tine? — În curând n-ai să te mai Îndoiești. XVI Bărbatul cu ochii bulbucați și-a reluat viața rătăcitoare. Misionar neobosit, el străbate Orientul musulman, Balkh, Merv, Kashgar, Samarkand. Pretutindeni predică, argumentează, convertește, organizează. Nu părăsește nici un oraș sau sat fără să fi desemnat acolo un reprezentant pe care-l lasă Înconjurat de un cerc de adepți, șiiți sătui să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
lucruri, eminență, să trăiesc cu propriile mele greșeli deja Îmi dă destulă bătaie de cap, Va trebui să vorbesc cu regele, să-i amintesc că, Într-o situație ca asta, atât de confuză, atât de delicată, numai respectarea fidelă și neobosită a doctrinelor demonstrate ale sfintei noastre mame, biserica, va putea salva țara de la haosul Înspăimântător care se va abate peste noi, Eminența voastră va hotărî, este domeniul dumneavoastră, Îl voi Întreba pe maiestatea sa ce preferă, s-o vadă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
vine niciodată singură, ceea ce, aplicat la situația de față, ar Însemna, după moartea subită, putrezirea În casă. Se demonstră atunci faptul că un prim-ministru nu din Întâmplare ajunge În funcții atât de Înalte și că, așa cum a tot afirmat neobosita Înțelepciune a popoarelor, fiecare popor Își are guvernul pe care-l merită, fiind necesar să se observe totuși, În ceea privește acest caz, și spre clarificarea completă a chestiunii, că dacă e adevărat că primii miniștrii, de bine de rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
lui incontestabile. Întotdeauna înainte de a adormi, îl întrebam, va fi cald sau frig, iar el își privea termometrul cu o sfințenie temătoare, apoi îmi dădea o predicție exactă, neînșelându-se niciodată, pe care o transmiteam mai departe sub supravegherea lui neobosită. Se pare că toată siguranța sa, esența tuturor cunoștințelor sale adunate zi de zi de-a lungul vieții, toată mândria sa erau adunate în lacul acela de mercur dens, care urca și cobora prin tub, și eu cu prosopul jilav
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
secundă, încerc să strig, însă numai o șoaptă mută îmi iese din gât, așteaptă puțin, nu ți-am spus cel mai important lucru. El dispare deja înghițit de drum, înalt și încăpățânat, cu rucsacul uriaș în spate, asemenea unui turist neobosit, peste câteva clipe nu îl voi mai vedea, chiar dacă ceva îngrozitor se va întâmpla, nu voi mai putea să îl găsesc, trebuie să îl opresc, dar vocea mea se stinge când încerc să strig după rucsacul care se îndepărtează, plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
am văzut cînd a intrat, spuse chelnerul. — Ei, și la ce veselie era aici, cu cîntatu’ și restu’, l-a cuprins și pe el buna dispoziție. — Chiar că era vesel, spusei. Plutea. Directorul Îi dădea Înainte cu logica lui spaniolă neobosită. — Asta-ți face băutura cînd nu stai bine cu pieptu’. Nu-mi prea place povestea asta, spusei. — Ascultă, ca să vezi ce chestie deosebită, continuă directorul. Veselia sa a intrat În contact cu seriozitatea războiului ca un fluture... — O, chiar ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
fi așa distractiv. —Barney e un porc capitalist. Ar înlocui toate chestiile mișto de dragul profitului. —Ce face Finn? mă întreabă, îngrozit de perspectiva că ar trebui să înlocuiască masa de biliard cu un șir de birouri la care să lucreze neobosite clonele lui Barney, tot timpul preocupate de perierea șefului. Nu știu. N-am vorbit cu el astăzi. A spus că vrea să-l vizităm, eu și Daisy, ca să discutăm despre fostele iubiri. Davey se entuziasmează în mod neașteptat. Asta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
să se-ntâmple, că bucuria le va fi întunecată? Nici pe departe. Petrecerea a ținut până către dimineață, când oamenii s-au dus pe la casele lor, iar nașii să se odihnească, pentru că aveau să plece la un drum mai lung. Neobosiți au fost Paulina și Vasile care, ajutați de neamurile și vecinii lor, au strâns mesele, au spălat vasele, au aranjat totul în ordine și curățenie, lăsând o masă la care să poată mânca puținii oameni care mai rămăseseră pe acolo
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
dintre cele mai de seamă embleme ale nației și pe care ea, intelighenția, trebuie să o păzească cu orice preț. Doar că acest „costum naționalist nu poate să împiedice dispariția costumului național. El îl poate doar înlocui, vulgarizîndu-l”. Descoperite de neobositul Zoltán Rostás și publicate recent la Editura Paideia, aceste articole apărute sub pseudonim în presa interbelică sînt o revelație pentru toți cei care l-au cunoscut și l-au iubit (sau nu...) pe Profesor. Iar ceea ce impresionează cel mai mult
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
a mai spus-o de vreo trei, patru ori..." Era adevărat. Îl impresionase informația pe care o citise în La Fiera Letteraria: că Papini e aproape orb și nici un chirurg nu îndrăznește să-l opereze. Pentru un cititor lacom și neobosit ca Papini, tragedia era fără pereche. De aceea vorbea întruna despre ea. Dar poate că și Vaian avea dreptate: "încep să mă ramolesc..." Atunci îi auzi din nou vocea: - Și ce altă tragedie ți s-a mai întîmplat? Ai renunțat
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ea trăncănește ca personajul lui Céline, Bardamu... La peste 70 de ani, această femeie care muncește din greu pentru alții a asistat la toate cataclismele unei epoci pline de trădări, știe totul despre oameni și povestește, povestește, povestește... Dar această neobosită cârtitoare cu limba ascuțită știe să îi asculte și pe alții și datorită acestui lucru avem parte de portrete magnifice. Sophie Mironescu Ioaniu, jefuită de comuniști, care se chircește încet-încet în apartamentul ei din București. Fiica ei, Ivona, o ciudată
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
impresii ale navetei între mine și mine, între mine și lume, între ideal și realizabil. Două universuri concentrice sunt în poezia lui Daniel Corbu: sinele (care se descoperă continuu, adâncindu-și datele intrinseci) și lumea din afara lui, cu fuga ei neobosită după orice (dragoste, glorie etc.), fără a găsi nimic altceva decât peticita speranță sau visul amputat, iar, la capăt, moartea, singura instituție care-mi impune respect, și care, față de apocalipsa de fiecare zi, sosește enervant de încet. Ipostaziind cei doi
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
umbra unui pom sprinten / doarme fecioara într-un acut halat de simțuri, pe primul plan situându-se olfactivul (dominat, tot sub impuls erotic, de faima subțioarelor ori de fum de busuioc), prin care se acutizează înclinarea spre dionisiac. O vitalitate neobosită răzbate din spațiul asupra căruia poetul deține hegemonia, nu impusă, ci dorită, de la glasul de fecioară și până în vârful păpădiei, eul liric percepând Fugare femei cu chipuri de lumină stinse / iar după ferestre bănuiam sigur / bărbați jinduindu-le, fiindcă imaginarul
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
plutește pe labirintul cuvântului. // Ecou selenar peste cosmica vrajă. Ecou / În litere rumeguș de imagine, zaț de vorbire, / Un altar în acest labirint... Beția simțurilor, acel dérèglement de tous les sens, despre care vorbea A. Rimbaud, izvorăște aici din decantarea neobosită a esențelor, într-un proces laborios, în care Muguri de magnolii, orhidee, ghimber sălbatec, / Trestie mirositoare, scorțișoară, / Piper sălbatec, dafin de câmp, / Fructul cornului tânăr însămânțând luna, / Toate acestea într-un alambic, / Ca într-o vrajă continuă se înfrățesc. / Proaspete
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
întâi de norocul care l-a “lovit” acolo unde era el mai sensibil: pasiunea pentru istorie. Apoi i s-a năzărit ideea: de a se folosi cu nesațul care îi este propriu de sumedenia de informații cuprinse între tartajele cărțoaielor neobositului cercetător, pentru a oferi cititorilor - nu doar celor obișnuiți cu năravul lui - într-un alt chip, imaginea de sfârșit de Ev Mediu a unor stări de lucruri cu dublu sens de mișcare: dinspre epoca numită sclavagistă, către cea supranumită Modernă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]