1,301 matches
-
tavan, la sfârșitul secolului al XIX-lea, s-a înlocuit tavanul vechi cu o boltă în leagăn în stil baroc ce prezintă vederii ornamente în stucatură, având arce dublou, ea fiind sprijinită de cinci perechi de pilaștri ce au cornișe neoclasice. Bolta inițială, a navei, a fost distrusă de cutremurul din 1916, ea fiind înlocuită cu un tavan din scânduri. Ferestrele edificiului se regăsesc numai pe frontonul vestic precum și pe peretele estic al corului. Arhitectura ferestrelor prezintă patru lobi traforați. "Tribuna
Biserica fortificată din Valchid () [Corola-website/Science/326838_a_328167]
-
lemn și împletituri de nuiele, caracteristice epocii. Altarul semicircular este unic pentru arhitectura sacrală de lemn din zonă. Întreaga structură este îmbrăcată în nuiele și tencuită în scopul de a imita construcțiile de zid. Se remarcă și pictura în stil neoclasic semnată de zugravul Ilie Luculescu din Târgoviște, de la 1889, refăcută în 1899. Trăsăturile constructive și decorative indică un efort de modernizare al spațiului de cult, în forme și proporții îndrăznețe, din materiale accesibile și în tehnici tradiționale. Pisaniile, însemnările și
Biserica de lemn din Moșteni-Greci () [Corola-website/Science/326120_a_327449]
-
, situat în centrul orașului Sânnicolau Mare, a fost construit în anul 1864, pentru contele Kálmán Nakó, în stil neoclasic și plasat în mijlocul unui parc cu arbori de esență rară. Nakó este numele maghiarizat al lui Nacu. Provine dintr-o familie de aromâni veniți din Grecia și stabiliți în Banat. Frații Nacu, Hristu și Chiril, care făceau parte din cea
Castelul Nakó () [Corola-website/Science/326187_a_327516]
-
construit la Florești, județul Prahova de boierul Gheorghe Grigore Cantacuzino, zis "Nababul", și i-a fost lăsat moștenire fiului său Mihail G. Cantacuzino. Palatul a fost realizat de meșteri francezi, într-un stil eclectic francez, dominat de elemente rococo și neoclasice, după planurile arhitectului Ion D. Berindey, care mai proiectase pentru același boier palatul aflat pe Calea Victoriei nr. 141, cunoscut sub denumirea de Palatul Cantacuzino din București, care adăpostește, în prezent, Muzeul Național „George Enescu”. Proiectul arhitectului Ion Berindey se inspiră
Palatul Cantacuzino (Florești) () [Corola-website/Science/322568_a_323897]
-
închide o terasă spre care răspund ușile. Palatul lui George Grigore Cantacuzino imită că structura Micul Trianon, fiind construit pe 3 nivele inegale (demisol, parter și etaj), dar împrumuta o parte din elementele fațadei de la Marele Trianon. Cele zece coloane neoclasice ce ritmează fațadă palatului de la Florești sunt grupate în perechi, cu excepția extremelor, ca la Marele Trianon, care are însă șaisprezece coloane.Pe fațadă sudică a Palatului Cantacuzino, între cele două corpuri decroșate, deasupra intrării holului de onoare, la nivelul etajului
Palatul Cantacuzino (Florești) () [Corola-website/Science/322568_a_323897]
-
orchestra Filarmonicii "George Enescu" din București (1945-1953). În 1953, a fost pensionat. Din 1953 până în 1963 a fost conducător al Biroului pentru muzică simfonică și de cameră al Uniunii Compozitorilor. În această perioadă, s-a "convertit" stilistic de la un folclorism neoclasic la dodecafonism, la neoexpresionism. Dintre lucrările sale cele mai importante se pot aminti: Poem tragic; Șase schițe simfonice; Cinci piese pentru orchestră; In memoriam Anne Frank; Variațiuni simfonice; Poem simfonic; Cvartet de coarde; Cvintetul nr. 2; Improvizație; Simfonia concertantă pentru
Ludovic Feldman () [Corola-website/Science/322577_a_323906]
-
Palatul Cultural este un edificiu situat în municipiul Arad, ridicat între anii 1911-1913, după planurile arhitectului arădean Lajos Szantay. Prezintă o îmbinare de stiluri: neoclasic (fațada), corintic (coloanele care sprijină frontonul fațadei), stilul Renașterii italiene (aripile laterale), cel de inspirație gotică (elemente ale castelului huniazilor, prezente în partea dinspre parc a clădirii). În superba sală de concerte au fost prezente, de-a lungul timpului, mari
Palatul Cultural din Arad () [Corola-website/Science/322701_a_324030]
-
este un edificiu din municipiul Arad. A fost ridicat între anii 1872-1874 în stil neoclasic. În anii 1958-1960 au loc importante lucrări de modernizare în timpul cărora se realizează actuala fațadă a Teatrului. Primul care are propunerea ridicării unui alt teatru, deoarece clădirea primului era neîncăpătoare datorită interesului crescut al arădenilor pentru spectacolele de teatru, a
Teatrul Clasic „Ioan Slavici” () [Corola-website/Science/322735_a_324064]
-
rezidențiale și centrul Schwartz al artelor interpretative (actorie, muzică, dans) înconjurat de cartierul de apartamente, cantine și afaceri. Campusul principal este caracterizat de o amplasare neregulată și de stiluri arhitectonice eclectice, incluzând clădiri bogat împodobite în stil Collegiate Gothic, victorian, Neoclasic, dar și clădiri în stilul internațional și modernist, mai puțin decorate. Clădirile bogat ornamentate sunt în general construite înaintea celui de-al doilea război mondial. Deoarece numărul studenților s-a dublat de la 7,000 în 1950 la 15,000 în
Universitatea Cornell () [Corola-website/Science/322091_a_323420]
-
ales nume de încoronare asemănătoare. De exemplu, Sneferu, Tutankhamon și Amenhotep avut cu toții numele de "Horus de Aur". [[Categorie:Muzee din Cairo]] [[Categorie:Muzee Arheologie în Egipt]] [[Categorie:Muzee naționale]] [[Categorie:Muzee stabilit în 1835]] [[Categorie:2005 arhitectură]] [[Categorie:Arhitectură neoclasica în Egipt]] [[Categorie:Centrul orașului Cairo]]
Muzeul Egiptean din Cairo () [Corola-website/Science/322174_a_323503]
-
Național de Istorie al Ungariei a fost înființat oficial ca parte integrantă a Muzeului Național al Ungariei. Mai târziu, în 1846, muzeul sa mutat în locația sa actuală Múzeum krt. 14-16. Aici muzeul se află într-o clădire în stil neoclasic proiectat de Mihály Pollack. Muzeul Național al Ungariei a jucat un rol important în revoluția maghiară din anul 1848. Declanșarea Revoluției a fost cauzată de citirea de către Sándor Petőfi a celor 12 de puncte din faimosul poem "Nemzeti dal" (Imnului
Muzeul Național al Ungariei () [Corola-website/Science/329541_a_330870]
-
a fost introdusă în Registrul monumentelor de istorie și cultură a municipiului Chișinău la inițiativa Academiei de Științe din Moldova. Prima încercare de construcție a acestei clădiri a fost la începutul anilor 30 ai secolului al XX-lea în stil neoclasic, dar în legătură cu depresia economică, construcția lui a fost conservată. În anii 1949-1953 a fost finisat proiectul, sub conducerea arhitectei Galadjeva de la trustul unional "Teatrproiect", interioarele și fațadele - sub conducerea arhitecților din RSSM V. F. Smirnov și V. P. Alexandrov, cu păstrarea
Teatrul Național „Mihai Eminescu” din Chișinău () [Corola-website/Science/329653_a_330982]
-
moartea acestuia, arhitectul Miklós Ybl a luat conducerea lucrărilor în 1867 și i-a dat bazilicii o cupolă neorenascentistă după prăbușirea cupolei originale în 1868. Concepția sa, inspirată de Renaștere, se armoniza foarte bine cu planurile inițiale concepute în stilul neoclasic. A rezultat un edificiu cu un aspect echilibrat, în pofida contradicțiilor care proveneau din amestecul de stiluri. Un al treilea arhitect a lucrat, și el, la realizarea bazilicii. Este vorba de Jozsef Kauser, care a încheiat, în 1905, lucrările construcției începute
Bazilica Sfântul Ștefan din Budapesta () [Corola-website/Science/329658_a_330987]
-
d. 20 aprilie 1881) a fost un arhitect și designer englez. Printre cei mai mari dintre arhitecții de artă victorieni, el a căutat în munca sa să scăpe atât de industrializarea secolului al XIX-lea cât și de stilul arhitectural neoclasic și să restabilească valorile arhitecturale și sociale a unei Anglii medievale utopice. Burges se încadrează în tradiția arhitecturii neogotice, lucrările sale fiind considerate ecouri ale prerafaelitilor și anunță Mișcarea artistică Arts and Crafts. Burges s-a născut în 2 decembrie
William Burges () [Corola-website/Science/329809_a_331138]
-
-lea, Duce de Bavaria. Aceasta a fost construită de către arhitectul Wilhelm Egkl în 1563. Mai târziu, ea a servit ca monetărie. Curtea interioară și-a păstrat arcadele sale renascentiste în timp ce fațada de vest a fost reproiectată în 1809, în stil neoclasic. În cele din urmă, fațada de nord a fost ornamentată cu decorațiuni în stil neogotic atunci când a fost construită Maximilianstrasse pentru a se potrivi cu conceptul noului bulevard regal.
Alter Hof () [Corola-website/Science/328364_a_329693]
-
înlocuit de Pierre-Joseph Tiolier. Revoluția Franceză îi încuraja pe artiști să celebreze noua ordine. Augustin Dupré se inspira pentru compozițiile sale alegorice din simbolistica Antichității (Tablele Legii, Geniul Libertății, Hercule, boneta frigiană, "fasciile lictorilor", balanța, etc. A fost triumful stilului neoclasic. Prima sa contribuție este Ludovicul de aur de 24 de livre, tipul "cu geniu"; aversul poartă încă efigia regelui Ludovic al XVI-lea, cu titulatura ROI DES FRANÇOIS, în ortografia actuală: "Roi des Français", și milesimul 1792. Reversul monedei reprezintă
Augustin Dupré () [Corola-website/Science/327069_a_328398]
-
Sturdza, de pe ulița Hagioaiei, azi bulevardul Independentei nr. 16, clădire în care muzeul, împreună cu Societatea, își desfășoară activitatea și în prezent. Clădirea, cunoscută și sub denumirea de Casa Roset, a fost construită la sfârșitul secolului al XVIII-lea, în stil neoclasic, fiind astăzi unul din puținele monumente arhitectonice ale Iașului cu o structură a parterului de bolți pe arce. Muzeul păstrează în colecțiile sale piese donate la începutul secolului al XIX-lea de către mitropolitul Veniamin Costachi (o colecție de oase de
Muzeul de Istorie Naturală din Iași () [Corola-website/Science/330075_a_331404]
-
a dat naștere stilului, menționate pentru stilul de abordare în această perioadă, a fost un stil de renaștere otoman, o reacție la influențe în ultimii 200 ani, care au ajuns să fie considerate “străine”, cum ar fi arhitectură baroca și neoclasica, si a fost destinat să promoveze patriotismul otomane și identitate de sine. Această a fost de fapt un stil cu totul nou de arhitectură, legate de arhitectură otomană , mai degrabă, în același mod a fost de aproximativ alte contemporane “renașterea
Arhitectura otomană () [Corola-website/Science/330117_a_331446]
-
se învecina la sud cu Școala de arte și meserii, azi Biblioteca Universității de Medicină și Farmacie, la vest cu proprietatea postelnicului Vasile Alecsandri, tatăl poetului, iar la nord-vest cu proprietatea postelnicului Constantin Neculcea. Clădirea a fost construită în stil neoclasic, cu boltă pentru trăsuri, având o structură a parterului de bolți pe arce. La vânzarea din 1844 clădirea era compusă, conform zapisul de vâzare, din "sus — 9 odăi, jos — 7 odăi, pivniță cu două uși, gherghir în casă cu ușă
Casa Roset din Iași () [Corola-website/Science/330164_a_331493]
-
, cunoscut azi ca Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu” din Iași, este o clădire monumentală din Iași situată în Piața Mihai Eminescu, pe bulevardul Carol I colț cu strada Păcurari. Clădirea a fost construită în stil neoclasic între anii 1930-1934 pentru a adăposti sediul Fundațiunii Universitare „Regele Ferdinand I” și biblioteca acesteia. După al Doilea Război Mondial clădirea a fost naționalizată, în ea mutându-se Biblioteca Universității. Prin reunirea fondurilor celor două biblioteci a fost creată Biblioteca
Palatul Fundațiunii Universitare „Regele Ferdinand I” () [Corola-website/Science/330312_a_331641]
-
Consiliul Fundației a aprobat planurile definitive și s-a trecut la executarea lucrărilor sub conducerea inginerului Emil Prager. Lucrările de construcție s-au derulat între 1930-1934, problemele economice ulterioare împiedicând organizarea unei festivități de inaugurare. Clădirea monumentală este în stil neoclasic cu o fațadă executată în piatră masivă de Rusciuk. La etaj se află un balcon cu coloane ionice. Proiectul inițial prevedea amplasarea în golurile dintre coloanele fațadei sau între coloanele aparente din interior a patru grupuri statuare: Dragoș Vodă și
Palatul Fundațiunii Universitare „Regele Ferdinand I” () [Corola-website/Science/330312_a_331641]
-
lui Sieniawska, Maria Zofia Czartoryska. Fiecare proprietar a schimbat interioarele și grădinile palatului în conformitate cu moda și nevoile actuale. În 1778 domeniul a fost moștenit de Izabela Lubomirska, numită și "Marchiza Albastră". Ea a renovat o parte din interioarele în stil neoclasic între 1792-1793 și a construit un corp de gardă, o clădire pentru bucătărie și o clădire pentru băi sub supravegherea lui Szymon Bogumił Zug. În 1805 proprietarul Stanisław Kostka Potocki a amenajat un muzeu într-o parte a palatului, unul
Palatul Wilanów () [Corola-website/Science/329120_a_330449]
-
filozofiile de artă contemporană din vestș pictori cum ar fi: Teodor Axentowicz , Jacek Malczewski (tatăl simbolismului polonez), Jan Stanisławski, Leon Wyczółkowski, Konstanty Laszczka, Józef Mehoffer, Stanisław Wyspiański, Wojciech Weiss și Józef Pankiewicz. Clădirea principala a Academiei este construită în stil neoclasic, după proiectul arhitectului Maciej Moraczewski în anul 1879, în actuala Piața Matejko. În anul 1979, la 100 de ani de la fondarea să, Academia de Arte Frumoase din Cracovia a luat numele primului director al său, Jan Matejko. În anul 2008
Academia de Arte Frumoase Jan Matejko () [Corola-website/Science/329128_a_330457]
-
de Cavaleri), printre altele. În extinderea domeniului cunoașterii, a fost fondată Societatea Prietenilor Științei înființată în 1800 imediat după împărțirea Poloniei. S-au fondat ziare populare ca: Monitor și Zabawy Przyjemne i Pożyteczne. Perioada de dezvoltare maximă a stilului arhitectural neoclasic în Polonia a fost în Varșovia, sub domnia lui Stanisław August Poniatowski. Clasicismul a venit în Polonia în secolul al XVIII-lea. Cei mai buni arhitecți și artiști cunoscuți, care au lucrat în Polonia au fost: Dominik Merlini, Jan Chrystian
Iluminismul în Polonia () [Corola-website/Science/329188_a_330517]
-
Wawel la sud. Încă de la crearea sa, piața a fost considerată centrul orașului. Piața principală este înconjurată de clădiri din cărămida veche (Kamienica) și palate, aproape toate dintre ele vechi de mai multe secole. Cele mai multe clădiri au dobândit un aspect neoclasic de-a lungul timpului, dar structurile de bază sunt mai în vârstă și acest lucru poate fi văzut la cadrul ușilor lor, detalii arhitecturale și interioare. [3] Pivnițe medievale mari ale clădirilor sunt folosite ca pub-uri, restaurante și cabarete
Piața Centrală din Cracovia () [Corola-website/Science/329232_a_330561]