1,373 matches
-
leagăn cu dragostea sa. Fie ca povețele ce veți culege din ea să vă călăuzească mereu pe calea cea dreaptă, care, dacă nu străbate întotdeauna un câmp înflorit, conduce însă totdeauna la singurul liman de fericire, pacea sufletului, cea mai neprețuită comoară de care îi este dat omului să se bucure". Dealtfel, toți cei care l-au cunoscut au remarcat ca trăsături definitorii ale personalității lui Nicolae Gane idealul moral și liniștea sufletească, spre care a tins în toate împrejurările biografiei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
leagăn cu dragostea sa. Fie ca povețile ce veți culege din ea să vă călăuzescă mereu pe calea cea dreaptă care, dacă nu străbate totdeauna un cămp înflorit, conduce însă totdeauna la singurul liman de fericire, pacea sufletului, cea mai neprețuită comoară de care este dat omului să se bucure! N. Gane I Am întreprins să descriu lunga cale ce am străbătut în viață. Lucrare obositoare, dar plăcută, căci mă strămută cu gândul în plaiurile verzi ale frumoasei tinereți. Ah! simt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
ajutorul tatălui meu, deoarece n-aș fi putut justifica vânzarea echipajului și întrebuințarea banilor. Dar această pierdere, care m-a făcut atunci să vărs sudori de necaz și să petrec o noapte fără somn, a fost pentru mine de un neprețuit folos, deoarece m-a dezgustat pentru totdeauna de a mai pune mâna pe cărți, încât pot zice cu mândrie că prețul biciului n-a mai sporit pănă-n ziua de astăzi cu un ban macar. Mulțămesc lui Dumnezeu că s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
a înecat în excursiunea îndrăzneață ce a făcut pe Marea de Nord; căci cât a mai trăit a avut timpul să adune din bibliotecile și arhivele Vienei nenumărate documente care se tipăresc și astăzi sub auspiciile Academiei Române și sunt un neprețuit tezaur pentru istoria patriei noastre. CETATEA NEAMȚULUI Mult îmi plăcea odinioară pe când eram tânăr să mă preumblu într-un car cu boi prin locuri frumoase, bineînțeles, și în tovărășie cu prietini buni de petrecere. Era ceva în afară de obicei și mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
numeroasele argumente „clasice” ale latinității au debordat din creuzetul academic, unde nu mai încape nimic, nicio prezumpție, nicio explicație. Nu este aici locul să vorbim despre istoricul și despre destinul controversatelor tăblițe de plumb de la Sinaia, considerate ba documente dacice neprețuite, ba copii ale unor piese de aur topite de Carol I pentru obține metalul necesar a decora Peleșul, ba falsuri demonstandum est de-ale vreunui savant ca Hașdeu sau opera unui farseur cu o minte excepțională, capabilă să inventeze istorie
Supoziţii pe colţul unui blazon. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
mai ales prietenie. În plus, bunul meu prieten și colaborator dr. Lo Tit Wing, profesor asociat la City University din Hong Kong, un expert în acest domeniu și în alte câteva, merită de asemenea mulțumiri pentru ajutorul și sfaturile sale de neprețuit, ca și colectivul Comisiei Independente Anticorupție. Când eram în Anglia, mai mulți prieteni, inclusiv Jenny Harvey de la Universitatea Hull și profesorii David Webb și Noel Timms mi-au dat idei utile și mi-au stimulat reflecția. În special David m-
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
toată de patimă și iubire...” Păi bine femeie, toate astea nu mi le-ai povestit, nu de mult, încăodată? Ba da, părinte, dar cui să-i mai spun și eu gândurile și amintirile mele? Iată ce minunată, ce importantă și neprețuită este calitatea de a asculta, ce minunat e sa ai un prieten care știe să te asculte. Îmi amintesc însă și de cazuri hazlii. În vremea copilăriei, veneau la mama mea în vizită mai multe mătuși, și ieșea o mare
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
părticică din marele dar pe care ni l-a făcut divintatea acordându-ne un timp determinat numit „viață” și pe care depinde de noi cum o vom valorifica. Privesc cu întristare cum o mulțime de oameni inconștienți irosesc acest bun neprețuit, timpul, dat pentru a trăi, cum în special tinerii se complac în distracții și plăceri lipsite de valoare și de conținut, cum își irosesc timpul cu certuri, dușmănii, lupte pentru avere și putere, cu ură și răzbunări, cu minciuni și
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
seama de farmecul originalității și al puterii creatoare... Apucă-te de Miorița. Alecsandri îmi spunea că, pentru întâia oară în viața lui, i-a fost frică să nu moară înainte de a fi ajuns acasă, atunci când trecea munții purtând cu el neprețuita baladă ce tocmai o găsise, într-atât avea simțământul că descoperise un bulgăre de aur - de n-ai destulă vreme, nu trebuie să-mi răspunzi. Meditează numai și coboară-te în tine însuți. București, 10 februarie 1900 POSTFAȚĂ Cu mare
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
unor mănăstiri, în mediile aulice și la curțile aristocratice. Bibliotecile confesionale, care au vechimea cea mai mare în spațiul românesc, cuprind manuscrise și cărți, multe păstrate până astăzi. Fonduri bogate s-au constituit la Mănăstirea Neamț, la Putna, la Dragomirna. „Neprețuite și rare odoare” adăpostește biblioteca Bisericii „Sfântul Nicolae” din Brașov. Cel mai vechi catalog („izvod”) al acesteia datează din 1750. El consemnează cărți și manuscrise provenind dintr-un larg spațiu al ortodoxiei, satisfăcând trebuințele „oamenilor iubitori de cetanie” de aici
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile I. Schipor () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93273]
-
ne ajuta semenii contează mai mult decît un salariu bun; că recunoștința oamenilor e permanentă, durează mai mult decît tot aurul pe care-l poate strînge cineva. Fiecare medic, În sfera activității sale, poate și trebuie să strîngă această comoară neprețuită: recunoștința oamenilor. Trebuie, atunci, să dăm uitării vechile concepții și să ne apropiem mai mult ca niciodată de oameni. Nu așa cum am făcut-o pînă acum, deoarece veți spune cu toții: „Nu, eu sînt un prieten al poporului, Îmi face plăcere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
aeriene, lovind în neștire, simultan, fără nicio deosebire tot ce întâlneau în cale. Trâmbe lungi de zăpadă zgrunțuroasă ne loveau permanent, fără pauze, fața, mâinile și întregul corp de la cap până la picioare. Dar acum eram împreună cu mama, iar ghidul nostru neprețuit ne inspira o încredere totală; nu avea niciun moment de ezitare. Cu toții aveam certitudinea că Leu ne va duce acasă. Așa a și fost. Iată locuința familiei Condor și, peste drum, căsuța noastră îngrămădită jur-împrejur de troiene de zăpadă ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
capturați, anihilați, încarcerați. După o luptă prelungită în care cei patru criminali au depus o rezistență îndârjită, folosind un armament sofisticat extrem de periculos de proveniență deocamdată incertă cu răni adânci, sângerânde, sfâșiați sălbatic de mușcăturile câinelui turbat, milițienii, riscându-și neprețuita lor viață, au reușit, în cele din urmă, să le vină de hac. Un act curajos, de rezistență istorică, având corespondent doar în bătălia spartanilor de la Termopile, conduși de nemuritorul rege Leonidas. Un act de jertfă pe altarul patriei. Extraordinar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
isprăvise. Nu se întâmplase nimic. Nimeni nu observase ce făcusem eu în timpul orei. Nenorocirea s-a produs ceva mai târziu. Ora s-a încheiat și toți colegii au ieșit în recreație, la zbenguială. Am rămas singur în clasă. Singur cu neprețuita comoară gastronomică. O, Doamne, să vedem ce va fi acolo!!! Am pus totul pe bancă: și ambalajul și conținutul. În fața mea se afla o bucată de mălai, având vreo șapte-opt centimetri lungime, cinci centimetri lățime și având o grosime de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
suntem marionetele unui regim totalitar de dictatură comunistă. Pe ei, pe acești colegi ai mei frumoși, buni și nevinovați, îi păstrez în mintea și inima mea cu iubire, cu dragoste aleasă și infinită gingășie așa precum scoica își apără comoara neprețuită sub formă de mărgăritar. Îi caut și îi chem permanent și tot mai emoționat, amintindu-mi perioada fascinantă și neprihănită a copilăriei apusă pentru totdeauna, însă păstrată surprinzător de proaspătă și de reală într-un colț al creierului meu ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
ne dăm bine seama, fără crearea regimului nostru democrat popular. Milioane de oameni ai muncii muncesc cu râvnă și dragoste în Republica noastră, care le-a dat belșug și știință de carte, care le-a dat unul din cele mai neprețuite bunuri morale, mândria omenească. Iată de ce, odată cu slava adusă luptătorilor din acele timpuri ale Unirii, ridicăm de o mie de ori slavă Republicii noastre, partidului nostru care duce poporul înainte, pe drumul luminos al socialismului. (Scînteia tineretului, 24 ianuarie 1959
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
În anii lumină din zare în zare În inima țării Partidul pulsează Conducătorul iubit strălucind ca un soare, Cu dăruire, la pace veghează.“ („Solemnă e clipa...“, România literară, 20 august 1987) GIURESCU Constantin C. „Ca istoric știu că istoria are neprețuitul dar de a ne ajuta să cunoaștem bine cine suntem, ce vrem, de unde venim și încotro tindem să ajungem. Datele esențiale ale tineretului de azi sunt asemănătoare datelor care au definit întotdeauna poporul român. E rândul generației tinere de azi
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
și cultural-educative, propuneri prezentate de tovarășul Nicolae Ceaușescu Comitetului Executiv al PCR și adoptate de acesta; și că mă refer, mai ales, la expunerea tovarășului Nicolae Ceaușescu din 9 iulie, care argumentează și explică propunerile sale, în cadrul unui document de neprețuită valoare practică și teoretică pentru toți cetățenii patriei noastre și pentru toate activitățile sociale, ale tuturor. Lectura acestor pagini, meditarea asupra lor, constituie temelia certitudinii morale, care deosebește în mod fundamental întâlnirea noastră de azi, de cea de acum câteva
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
excepție, fiecare om păstrează în cămara minții amintirile despre începuturile existenței sale în familia de proveniență, despre casa și localitatea în care a văzut lumina zilei și a făcut primii pași spre înțelegerea vieții. Palidele și duioasele aduceri aminte constituie neprețuitul tezaur emoțional-afectiv care ne colorează și ne însoțește întreaga viață. În ceea ce mă privește, sunt un împătimit și incurabil sentimental. Tânjesc și acum, la venerabila vârstă pe care o am, după satul natal, după casa părintească și familia în care
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
țara și în lume, le înstrăinează. Noii proprietari preiau casa și pământul aferent, nu și duhul amintirilor care dăinuie în interiorul lor. Acestea rămân în portofoliul mnemic al celor care s-au născut și au copilărit acolo, reprezentând avuția lor de neprețuit. Apare, firesc, întrebarea: ar putea cineva să se despartă de trecut chiar dacă dorește acest lucru și mai ales să-l vândă? Un foarte bun amic, pe care l-am provocat la un dialog pe această temă, a făcut următoarea remarcă
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
dau livezilor, văilor, parcurilor și pădurilor un aspect autumnal încântător. Este pentru prima oară, de mai mulți ani încoace, când nu mi-am dat întâlnire cu Toamna, în colțul de rai în care a trăit, a visat și a scris neprețuitul meu coleg de clasă și prieten, poetul Mihai Munteanu. Vorbesc despre el la timpul trecut, deși în gândurile și amintirile mele îl văd tot acolo, în casa lui, largă și primitoare, înconjurată de pomi și de vegetație spontană luxuriantă, cu
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
au fost, dar al unui destin pe care nimic nu trebuie să-l schimbe. Apoi, statuia aceasta se bucură de condițiuni excepționale: locul, situația, mediul, lumina, cerul. Nu știu dacă mulți ieșeni au dat atenția necesară lucrurilor și condițiilor acestea neprețuite, dacă de pildă au admirat, cu înțelegere și emoție, imaginea statuiei proectată pe un cer crepuscular. Pe unul îl știu. Pe poetul Codreanu. Sonetul lui, "Statuia lui Ștefan cel Mare, într-un apus de soare", dovedește aceasta: ...Din soare, sângerând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
francez, André Bellessort, în impresiile sale de călătorie în România, acum treizeci de ani, spunea: "Ah, celle-là, je le confesse, si j'avais pu la voler et m'enfuir, aucune considération ne m'aurait retenu!..." Și puțin mai departe: "Juvaer neprețuit, căruia restauratorul ei, Lecomte du Nouy, i-a redat întreagă gingășia tinereței... E bizantină, e rusească, e persană, e strălucitoare ca o mireasă împodobită de dantele și beteală"... Pe timpul când Bellessort admira frumusețile acestea, Sala gotică, cea veche, cea originală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
în întreită glorificare o vecinică aureolă de lumină. Dar dacă războiul de întregire este ieșit nu numai din voința Lui, dar și din impulziunile adânci ale sufletului românesc de pretutindeni, dacă bravura Lui a găsit un sprijin continuu în însușirile neprețuite ale ostașilor săi, opera cea mare, menită să schimbe nedreapta împărțire a pământului, opera menită să dea celui legat de brazda fecundă dreptul câștigat cu sudoare și sânge, opera aceasta de imensă dreptate, e cu deosebire a Lui, pentru că voința
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
nespus mai mult decât mi-aș fi putut închipui. Așa de mult, încât mă-ntreb: a existat cândva lumea aceasta pe care imaginația mea o evocă? Am existat, în adevăr, eu însumi, cel de atunci? A existat, vreodată, prietenia aceea neprețuită, care mi-a împodobit anii cei mai frumoși ai vieții?... Ronetti Roman. (Fragmente dintr-un articol apărut în "Opinia" de la 10 Ianuarie 1908.) ...Sunt câteva zile numai, de când l-am văzut, pentru cea din urmă dată, în truda și căldura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]