7,995 matches
-
Aveam și pâine, cumpărasem de lângă piață două pâinișoare fierbinți. Pe urmă puțină lectură, înțelegi, tot Kafka. N-a sunat telefonul, n-a sunat nimeni la ușă. Spre seară ploaia bătea cu furie în ferestre. Eram agitată, nu știu de ce. Ploaia, neputința. Asta a fost alaltăieri, Carmina. Ce? Ploaia. Da, da, ieri, alaltăieri, la dracu, tot una, cum să deosebești o zi de alta, când toate sunt la fel, insipide. Te-am așteptat atunci când ploua. Aș fi vrut să vii atunci, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cantină și mi-a oferit biletul ei. Spunea că nu gustă concertele de muzică simfonică. Preferă să doarmă sau să citească o carte de amor. A, da, foarte, foarte probabil. Își ridică o mână de pe volan, un gest care exprima neputința. Aștept indicații. Nu cunosc traseul, zise din nou foarte sobru când văzu că-l privește nedumerită. A doua stradă la dreapta, zise repede femeia și se posomorî fără să știe nici ea de ce. Avea impresia că vorbele lor se spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pe care tu mi-ai oferit-o, cu multă generozitate, să nu uităm asta. Mă îngrozesc la gândul că ai deveni o femeiușcă așa ca celelalte, care nu lasă să-i scape nici o ocazie. Ea ridică mâinile în semn de neputință. Mă privește numai pe mine. Se întoarse brusc spre ea, se sprijini de brațul fotoliului ei. Nu-ți dai seama că, după atâția ani petrecuți împreună, între noi nu se mai poate instala acest soi de indiferență? Că eu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
dintr-o cameră în altă. Timp pierdut. Nu avea răbdare nici să ducă până la capăt o frază. În altă zi a venit Fana, a stat două ore și s-a conversat de una singură, în timp ce Carmina, copleșită de nervi, de neputință, asculta cu pleoapele plecate. O altă zi pierdută. Pe urmă o migrenă, pe urmă, însuși Ovidiu, mai sigur pe el ca oricând, venit anume să-i distrugă ei planurile, mai nesigure ca niște castele de nisip. I-a perceput pulsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
dulci; chipul ei se luminează într-un zâmbet frumos; suflet gingaș și duios, plin de puritate și dragoste; trăiește în gândul și inima mea; zâna bună ce veghează leagănul dulce al copilăriei; consolarea la tristețe, speranță la deznădejde, forță la neputință; izvorul afecțiunii, milei, compătimirii și iertării; pieptul pe cate-ți sprijini capul, mâna care te binecuvântează, ochiul care te veghează cu multă duioșie; ghiocei pe la tâmple; bunătate fără margini; privire blândă. Despre natură: un peisaj simbolic; decor straniu; vis albastru
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
a zămislit? Suflet gingaș și duios, plin de puritate și sensibilitate, mama este pieptul pe care îți sprijini capul, mâna care te binecuvântează, ochiul care stă de veghe pentru tine. Ea este consolarea la tristețe, speranța la deznădejde, forța la neputință, este izvorul afecțiunii, milei, compătimirii și iertării. Și cine nu simte în ochii lui arzând o lacrimă de emoție și recunoștință, când pronunțând cuvântul Mama, evocă ființa iubită ce se apleacă înfrigurată de griji peste leagănul copilului, sau deznădejdile adolescenței
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
cap miorița să-i pună instrumentele specifice păstoriei, cele trei fluiere: de fag, de os, de soc. Această dorință reflectă dragostea păstorului pentru meseria sa, el neputându-și imagina despărțirea, chiar și după moarte, de lucrurile dragi lui. Este aici neputința omului de a se desprinde de sensul profund și grav al existenței. Moartea este văzută alegoric, substituită ca o mireasă zâmbitoare, căci, conform unei vechi credințe populare, morților tineri, necăsătoriți, li se organizează înmormântarea ca un ceremonial de nuntă. Nunta
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
exprime noua realitate. În plus, morți fiind, ne vor scădea cu siguranță impozitele! Să nu mai exiști, și să te bucuri! Ce simțământ Înălțător! Își umezi buzele și Începu să fluiere un cântec optimist. 3. Zâmbește, pentru Dumnezeu! Era cu neputință să reziste glasului ei bine timbrat. Prin urmare zâmbi. Ca un clovn la pensie. Fericit, cu alte cuvinte, că poate fi, În sfârșit, trist. Totul se duce de râpă, iar ea Îi cere să zâmbească. Spărgea al treilea ou. Celelalte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cu 52 de camere, Încălzitoare cu aburi, electricitate, conducte de apă și baie, bucătărie de primă clasă. Pensiune pentru cei În trecere. Prețuri ieftine!” Amintirea câtorva Înmormântări reușite, la care asistase alături de părintele Socolan, Îi curmă zbuciumul, căci toate confirmau neputința de a da glas sentimentelor și Îl Îndemnau să creadă că doar o faptă anume ar putea răsplăti pe de-a-ntregul bunăvoința gazdelor sale. Și gândul faptă se făcu. Dar fără Încuviințarea sa: pătura cu care era acoperit, verde și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
femeii care Îi Întindea un pahar cu vin roșu. Ce-aș putea zice eu, doamnă? Aceleași teme, aceleași argumente, dintotdeauna. Plictisitor. Doar crucile de habotnici sunt noi. Ele nu schimbă nimic. Subliniază În schimb, dacă mai era nevoie, fariseismul și neputința celor În cauză. Agatha roși. Cain exagera cu bună știință puterea de Înțelegere a femeii. Era Însă, În viziunea sa, singura modalitate de a-i elogia frumusețea crepusculară, accesibilă lui numai cu prețul unor mari eforturi retorice. Răsplata era de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
băgă de seamă că un ins Îi făcea semne să se oprească cu gesturile unui agent de circulație, o parodie trivială a propriilor ei gesturi. Își scoase căștile nedumerită și privi În jur ca și cum lucrul acesta ar fi fost cu neputință până atunci din cauza ploii care cădea peste ea În valuri purpurii. Se făcuse de râs, de bună seamă. Lumea Însă nu părea să se intereseze de soarta ei, preocupată fiind de două fenomene tulburătoare: ingestia și deglutiția. Avea În fața ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
că ai o mulțime de întrebări, Eric. Am încuviințat. — Da. Da? Era greu să știi ce să spui. Era greu să spui orice. În pofida fricii și-a golurilor de memorie, sentimentele care mă copleșeau erau cele de stânjeneală și de neputință; stupiditatea mea și-a situației în care mă aflam. Cum puteam să stăm acolo și să-i cer străinului ăstuia să mă ajute să recuperez întâmplările vieții? Pungile de cumpărături se rupseseră și toate lucrurile mele se rostogoleau pe pardoseală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
reușit: bubuitul și zăngănitul din spatele ușii păreau să vină de la distanță. Judecând după dimensiunile casei, camera încuiată nu putea fi mare, în cel mai bun caz puțin mai mică decât dormitorul meu, poate era doar o cămăruță. Atunci era cu neputință, dar totuși: sunetele păreau să reverbereze în pereți goi, venind parcă din celălalt capăt al unui uriaș depozit pustiu. Violența lor crescu și mai mult, devenind larma furioasă e unor bubuituri sălbatice și-a unor zăngănituri metalice. M-am aplecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
vitrege, urmându-și destinul. Pe baza târgului mișelesc încheiat prin pactul Ribbentrop Molotov, a avut loc ultimatumul de la Moscova cu răpirea Basarabiei, Bucovinei de Nord și ținutului Herței, a venit apoi Dictatul de la Viena, teritoriul României fiind sfârtecat. Redusă la neputință, sub amenințări din toate părțile și fără nici un sprijin, România a fost împinsă în brațele Germaniei hitleriste și angajată în conflictul militar total; partajul rușinos de la Yalta a dus mai departe aceste evoluții nefaste, iar prin Tratatul de pace (Paris
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
Phil Griffiths, Risk-Based Auditing, Gower Publishing Limited, Aldershot, England, 2005, pp. 22 23, prelucrare și adaptare. Capitolul 3. Managementul riscului 247 politice: eșecul îndeplinirii politicii guvernamentale; economice: implicații ale schimbărilor apărute în economie (spre exemplu inflația, ratele dobânzii ș.a.); sociale: neputința răspunderii la efectele schimbărilor apărute în tendințele demografice și socioeconomice, neputința reflectării acestora în obiectivele companiei; privind clienții: eșecul identificării nevoilor curente și în schimbare ale clienților; riscuri operaționale; sunt riscurile pe care managerii și conducerea le vor întâlni în
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Administrative/229_a_296]
-
22 23, prelucrare și adaptare. Capitolul 3. Managementul riscului 247 politice: eșecul îndeplinirii politicii guvernamentale; economice: implicații ale schimbărilor apărute în economie (spre exemplu inflația, ratele dobânzii ș.a.); sociale: neputința răspunderii la efectele schimbărilor apărute în tendințele demografice și socioeconomice, neputința reflectării acestora în obiectivele companiei; privind clienții: eșecul identificării nevoilor curente și în schimbare ale clienților; riscuri operaționale; sunt riscurile pe care managerii și conducerea le vor întâlni în activitatea zilnică și anume: competiționale: eșecul de a conferi valoare banilor
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Administrative/229_a_296]
-
apa pe Andru? Rectific: nu apa, vinul! O fi mîna vreunui securist, devoalat de Herr Professor ("Gata cu rapoartele, vreau raporturi corecte, colegiale"). Sau focul l-a pus un prost de paște, excedat de noua apariție editorială? Îs destui "la neputință" de-a publica. La cîte au văzut culoarele facultății, ăsta-i fleac. Vrei un exemplu? Lui Ioan Constantinescu i-au smuls de pe ușa cabinetului plăcuța cu numele, imediat ce-a murit. În Mihai Drăgan au tras cu... "sonete", lipite de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
să scriu recenzii, credeam că trebuie să fiu sobră și erudită, egal antipatică. Primul redactor șef, Cornel Șoitu, m-a încurajat să fiu personală: "Mă Dana, îmi place cum i-ai dat peste pix lui Hada". Intr-un timp al neputinței de-a alege, de-a ieși din rînduri (nu-l puteai citi pe Soljenițîn la vedere, nu-ți puteai trimite cărțile în străinătate, nu puteai ține prin sertare hîrtii compromițătoare ca jurnale, memorii), Șoitu avea vocația de-a fluiera în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
e capabil să..."; "acest popor nu poate să..." (Antofiță nici nu-i spune popor, ci populație: "Speci'icul națio'al se pie'de zil'ic. Ce să mai vor' ești de el?"). Și cîți analiști de ocazie nu-i teoretizează neputința. Mie, recunosc, tradiția îmi e indispensabilă, n-o duc ca pe-o cocoașă. Dacă negi tradiția, îți pierzi nordul". Am învățat asta de la tatăl meu, pe vremea cînd identitatea spirituală trebuia apărată în primul rînd. "România a ajuns într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
se producea altă "înfrățire": cu poporul-erou care "libertate ne-a adus", în '44, și ne-a trecut și strada, vrînd-nevrînd. Magda U. a revenit cu telefonul: Ei? Che ti dice la patria, fac eu apel, dintr-o acută senzație de neputință, la Hemingway. În democrație încape multă ipocrizie. Aibi răbdare, Iordana. Futurologii prevăd că-n 2050 politica n-o să mai intereseze pe nimeni. E prognoza lor. Or să dispară și militantismul politic, și specia de tocșoiști pe subiecte politice. I-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Iordan. Energia erotică scădea, se epuiza. Măcar să-mi fi spus: nu e din cauza ta. Dimpotrivă: "Ce marmoră neagră, funerară am în brațe!" Asta auzeam în camera cu tavan jos, împodobită cu o lustră de care mă loveam mereu cu capul. Neputința lui de-a mă iubi. Eram înfricoșați amîndoi, cu mîinile umede, gata s-o luăm la goană. Aluneca peste trupul meu, pe deasupra mea, ca rîul fugind peste pietre, deși mi-aș fi spart carnea pentru el. "Ei, sexu-i altfel în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
lăsarea nopții, am întâlnit o apariție foarte stranie: trei bărbați unificați prin mânecile interioare ale unui pulovăr de mohair; un pulovăr croit în trei părți și patru mâneci. Bărbații se numeau cu toții Philip, pentru că erau manifestarea aceleiași conștiințe ultragiate de neputințele fidelității și ale manifestării iubirii libere. Erau însoțiți de o femeie frumoasă, ea ținea în mână o floarea-soarelui, din care respira adânc din când în când. Părea fascinată de povestea celor trei Philipi triogamici și vorbea numai despre iubitul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
mai venit aici de trei săptămâni, aici unde a fost tărâmul nostru. În afara lui, nu ne puteam întâlni decât într-un mod foarte chinuitor, cel puțin pentru mine. Adică poate că numai eu nu puteam, eu eram cel atins de neputințele iubirii. Mă așez pe o bancă, nu pentru multă vreme. Stau o clipă fără să mă gândesc la nimic. Prin fața mea se perindă ielele în pas de dans. Se mișcă în cercuri ca niște titirezi, nu mai sunt așa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
tot felul de animale ciudate care-ți solicitau mai degrabă mila decât frica. Mergem mai departe. Vecin cu Vasiliscul e Vârcolacul fața acoperită cu păr, urechile lupești, ascuțite. La lună plină, devine dintr-odată foarte palid și urlă îndelung în neputința lui de a mai fi încă o dată lup. Își spune, prețios, Lycaon, de când e la curent cu mitologiile. Pe Vârcolac îl apucă nostalgiile în serile în care ciclurile lunii sunt evidente. Într-una din nopți, s-a crezut că Vârcolacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
sfâșiate în jurul plexului, orientate în jos și subțiate. Amintirea copiilor, ce nu i-au semănat aproape deloc, dar mai ales a nepoților, zgomotoși și insolenți, era tot mai ștearsă. Mai degrabă imaginea lor îi lăsa un gust nedecis, amestecat, de neputință și indiferență. Gândul că fiica lui era atât de diferită de el, că n-o putea recunoaște în nimic care să-i aparțină, nu-l mai deranja acum. Totuși, o indiferență iritantă plana vizavi de persoana ei. De la o vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]