1,357 matches
-
înaintează foarte puțin pe țărm și, cu toate că se pot deplasa pe uscat, își petrec cea mai mare parte a zilei în apă. Vidrele de mare preferă zonele de litoral pentru înot și scufundări. Aici ele se hrănesc mai mult cu nevertebrate - arici-de-mare, diverse moluște și crustacee - dar și cu unele specii de pește. Reglează cantitatea de arici-de-mare, a căror abundență cauzează împuținarea indivizilor de varec. Ele posedă mai multe abilități legate de alimentație. În primul rând, folosesc pietre de pe litoral pentru
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
În al doilea, ele posedă „buzunare” naturale în care depozitează temporar hrana până la ieșirea la suprafață. Principalii răpitori ai vidrei de mare sunt orcile. Astfel, în lanțul trofic, vidra de mare este poziționată între orci, pe de-o parte, și nevertebrate și pești, pe de alta. Efectivul dinainte de 1741 al speciei este estimat la 150-300.000 de indivizi, dar din acel an și până în 1911 a fost intens vânată, în urma cărui fapt acesta a scăzut până la doar 1-2.000. Ulterior, includerea
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
de opt ori mai mare în comparație cu mamiferele terestre de aceleași dimensiuni. Astfel, vidrele de mare mănâncă mult și des. Rația de hrană a vidrelor de mare depinde de locul de trai al acestora, însă totdeauna constă întâi de toate din nevertebrate: arici-de-mare, moluște și crabi. De obicei, vidrele de mare înoată la fundul apelor puțin adânci și își „culeg” hrana într-un „buzunar” special, aflat sub membrul anterior stâng și format de o încrețitură pronunțată a pielii. Această procedură amintește de
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
de educare a generațiilor urmașe la vidrele de mare în termeni antropomorfici, datorită comportamentului asemănător cu cel al omului. Vidrele de mare joacă un rol deosebit în ecologia oceanului planetar, controlând cantitatea de arici de mare. Înmulțirea excesivă a acestor nevertebrate duce la scăderea cantității de plante marine care, la rândul ei, cauzează dezechilibrul lanțului trofic marin. De exemplu, dacă vidrele de mare ar consuma mai puțini arici-de-mare, aceștia s-ar înmulți și ar devasta pădurile subacvatice de varec, o specie
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
reptilelor gigantice. Există totuși și un criteriu pozitiv, apariția unor organisme unicelulare, foraminiferele de talie mare, numite Numulitide, ce nu vor exista decât în Paleogen, de unde și tendința de a denumi această perioadă, Numulitic. În afară de numuliți, Neozoicul este, în domeniul nevertebratelor, era necontestată a moluștelor, mai precis, a scoicilor și a melcilor. Ele sunt adaptate apei sărate marine și apei dulci, iar melcii până și vieții de uscat. Un eveniment important al Neozoicului a fost apariția mamiferelor primitive în Triasicul târziu
Neozoic () [Corola-website/Science/310942_a_312271]
-
climat aparte reprezintă limita nordică a arealului de răspândire a multor specii. Din cercetările efectuate în Munții Aninei a rezultat că această zonă reprezintă un refugiu din timpul glaciațiunilor care a permis supraviețuirea unor specii terțiare ca: Amphimellania holandri dintre nevertebrate și Cobitis elongata dintre vertebrate. Fauna de nevertebrate este dominată de coleoptere și opilionide, urmate de colembole, arahnee, chilopode, izopode, orthoptere, formicide, gasteropode, larve de diptere ș.a.. Unele gasteropode ca: Carpathica langi, Zenobiella umbrosa sunt endemice, iar dintre plecoptere unele
Comuna Carașova, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/310315_a_311644]
-
răspândire a multor specii. Din cercetările efectuate în Munții Aninei a rezultat că această zonă reprezintă un refugiu din timpul glaciațiunilor care a permis supraviețuirea unor specii terțiare ca: Amphimellania holandri dintre nevertebrate și Cobitis elongata dintre vertebrate. Fauna de nevertebrate este dominată de coleoptere și opilionide, urmate de colembole, arahnee, chilopode, izopode, orthoptere, formicide, gasteropode, larve de diptere ș.a.. Unele gasteropode ca: Carpathica langi, Zenobiella umbrosa sunt endemice, iar dintre plecoptere unele sunt considerate endemisme carpatice: Nemoura carpathica, Chloroperla kisi
Comuna Carașova, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/310315_a_311644]
-
nuclei, 4 dintre aceștia evoluează în macronucleu, unul în micronucleu, iar 3 se resorb. În continuare parameciul se divide de două ori, rezultând din fiecare exconjugat câte 4 indivizi noi. Prin modul de hrănire asigură purificarea apelor "Biologie animală I NEVERTEBRATE", Alexandru Crișan, Diana Cupșa, Editura CONVEX SA Oradea, 1999, ISBN 973-9268-04-8. "ZOOLOGIA NEVERTEBRATELOR MANUAL UNIVERSITAR", Florin AIOANEI, Mala STAVRESCU-BEDIVAN, Editura Bioflux, Cluj-Napoca, 2011, ISBN 978-606-8191-09-6
Parameci () [Corola-website/Science/310613_a_311942]
-
resorb. În continuare parameciul se divide de două ori, rezultând din fiecare exconjugat câte 4 indivizi noi. Prin modul de hrănire asigură purificarea apelor "Biologie animală I NEVERTEBRATE", Alexandru Crișan, Diana Cupșa, Editura CONVEX SA Oradea, 1999, ISBN 973-9268-04-8. "ZOOLOGIA NEVERTEBRATELOR MANUAL UNIVERSITAR", Florin AIOANEI, Mala STAVRESCU-BEDIVAN, Editura Bioflux, Cluj-Napoca, 2011, ISBN 978-606-8191-09-6
Parameci () [Corola-website/Science/310613_a_311942]
-
de substanțe cu mediul în care se află.Prin procesele de evoluție apar organismele pluricelulare, prin această formă nu toate celulele au contact direct cu mediul înconjurător, ci indirect prin proces mai îndelungat prin procesul de difuziune dintre celule.La nevertebratele cele mai inferioare (spongieri, unele celenterate) prevăzute cu sistem gastrovascular, o parte din mediul extern pătrunde în acest sistem și îndeplinește temporar rolul sângelui. Acest lichid care nu se deosebește prea mult de apa exterioară, mediul în care trăiește animalul
Sânge () [Corola-website/Science/304787_a_306116]
-
depunerea ouălor și pentru năpârlire. Femelele și juvenilii au fost observați călătorind pe insecte, păsări sau în blana mamiferelor, acesta fiind un mijloc convenabil de transport și răspândire. Toderaș I., Vladimirov M, Miculescu Z. Lumea animală a Moldovei, vol. I/ Nevertebratele. Ch Î. E. P. Știința, 2007- 196 p
Pseudoscorpion () [Corola-website/Science/305589_a_306918]
-
are o grosime de cca. 200 m. formate cu aproximativ 200 milioane de ani în urmă. Au fost identificate colonii formate îndeosebi din Rinolophus ferrum-equinum si Rinolophus hipposideros atât la hibernare, cât și pentru reproducere. Există o mare diversitate de nevertebrate înalt specializate (paianjeni, miriapode, melci) care pot fi găsite în pesteră și în solurile bogate în calciu din jurul lor. Multe nevertebrate depind de guanoul liliecilor ca principală sursă de hrană. Medie anuală este de 11.8˚C.
Peștera Vântului () [Corola-website/Science/305633_a_306962]
-
îndeosebi din Rinolophus ferrum-equinum si Rinolophus hipposideros atât la hibernare, cât și pentru reproducere. Există o mare diversitate de nevertebrate înalt specializate (paianjeni, miriapode, melci) care pot fi găsite în pesteră și în solurile bogate în calciu din jurul lor. Multe nevertebrate depind de guanoul liliecilor ca principală sursă de hrană. Medie anuală este de 11.8˚C.
Peștera Vântului () [Corola-website/Science/305633_a_306962]
-
, aparține clasei 1 conform clasificării Baltimore, genomul viral fiind alcătuit din ADn dublu catenar.Infecțiile determinate de reprezentanții acestei clase infectează atât vertebratele cât și nevertebratele. Este format din ADN dublucatenar, format din 130000-375000 nucleotide.Genomul are o secvență TR (terminal repeat),si ITR (inverted terminal repeat), situate la capetele lanțului nucleotidic.Aceste secvențe conțin : Guanina șicitozina au un procent de circa 35-64%, sau 20%(Entopomoxvirus
Poxviridae () [Corola-website/Science/305762_a_307091]
-
căprioara (Capreolus capreolus), veverița, viezurele, iepuri, jderi (Martes martes) și râsul (Lynx lynx), etc. Apele râurilor sunt săgetate de pești, așa cum sunt păstravul indigen (Salmo trutta fario), lipanul (Thumallus thumallus), moioaga (Barbus meridionalis petenyi) și nisiparița (Sabanejeria romantica), iar dintre nevertebrate se poate aminti racul (Astacus torrentium). Bordura și împrejurimile munților au fost locuite din cele mai vechi timpuri. Dovezi materiale ale unei locuiri in perioada "paleolitică" s-au descoperit în peșteri ca Bordul Mare și Ciclovina Uscată-urme de vetre de
Munții Șureanu () [Corola-website/Science/306299_a_307628]
-
vinețica (Russula vesca), ori dintre plantele alimentare zmeurul (Rubus ideaeus), fragii (Fragaria vesca). Solurile cambice se prezintă ca argiluvisoluri, soluri brune luvice și soluri brune eu-mezobazice, iar cele spodice, ca soluri brune acide și brune podzolice. Pe lângă bogata faună de nevertebrate specifică pădurilor de fag sau conifere ori cu areal larg de răspândire, în Munții Tarcăului se regăsesc numeroase alte specii vertebrate. Astfel apar pești precum : boișteanul (Phoxinus phoxinus), fântânelul (Salvelinus fontinalis), lipanul (Thymallus thymallus), moioaga (Barbus meridionalis), păstravul (Salmo trutta
Munții Tarcău () [Corola-website/Science/306305_a_307634]
-
altor parcuri sau arii protejate din Europa sau împrejurimi. Fără acest parc, protejarea biodiversității internaționale ar fi incompletă. Valoarea internațională a biodiversității ecosistemelor din Munții Măcinului este incontestabila. Lista faunei Munților Macin include în jur de 2000 de specii de nevertebrate ( aproximativ 1000 de specii de fluturi au fost reconfirmate în anul 2000, ca fiind prezente), 7 specii de amfibieni, 11 specii de reptile (incluzând specii rare, incluse în anexele Directivei Habitate și ale Convenției de la Berna: Testudo graeca, Ablepharus kitaibelii
Munții Măcin () [Corola-website/Science/306314_a_307643]
-
nucleu și mai mulți cromozomi, care îi deosebesc de celulele procariote) se disting trei tipuri de microfilamente: La celulele procariote structuri citoscheletale au fost de asemenea descrise. Formă de schelet cel mai simplu care este întâlnit cel mai frecvent la nevertebrate, ca de exemplu "Viermi" la care scheletul este numit hidroschelet. Acesta fiind un înveliș fluid și care se află că apa într-un furtun, sub stratul muscular al pielii presând din afara organele interne, creând o stabilitate relativă a corpului. Alte
Schelet () [Corola-website/Science/305898_a_307227]
-
consecvent în locul ornamentelor victoriene de tip istoric sau realistic-naturaliste. Corespunzător, Art Nouveau a promovat consecvent utilizarea extrem de stilizată a motivelor existente în natură, extinzând domeniul "natural" la orice inspirat de viață, de la ierburi marine la muguri florali și de la formele nevertebratelor, a insectelor în special, la curbele ce se regăsesc în feline și păsări răpitoare. Principalele centre ale stilului au fost: Alte centre includ:
Art Nouveau () [Corola-website/Science/301465_a_302794]
-
și a doua denumire (scrisă cu literă mică) va defini specia respectivă. Astfel, ca avantaj major este că putem recunoaște foarte ușor speciile ce aparțin aceluiaș gen, deoarece au prima denumire comună. Exemple de scriere a denumirii unor specii: - pentru nevertebrate: Unio pictorum Linné (scoica mare de râu), Unio crassus Philipsson (scoica mică de râu), Unio tumidus Philipsson; -pentru vertebrate: Mustela erminea Linné (hermina), Mustela nivalis Linné (nevăstuică), Mustela putorius Linné (dihorul negru sau dihorul de pădure), Mustela eversmanni Linné, (dihorul
Nomenclatură binară () [Corola-website/Science/300001_a_301330]
-
de seamă se numără anatomistul Robert Grant. Acesta a fost adeptul concepțiilor lui Étienne Geoffroy Saint-Hilaire, anatomist francez aflat în dispută cu colegul său Cuvier în privința unității regnului animal. Robert Grant, devenit o autoritate în anatomie și în domeniul reproducerii nevertebratelor marine, dezvoltă ideile lui Lamarck și ale lui Erasmus Darwin privind transmutația și evoluționismul, și, având ca argument de bază omologia existentă între organele diferitelor specii, dovedește originea comună a lumii vii. Charles Darwin, pe atunci tânăr student, îl asista
Istoria gândirii evoluționiste () [Corola-website/Science/314483_a_315812]
-
zgomot. Se mai numește și "câine-tătărăsc" din această cauză. În germană, nagâțul se numește "Kiebitz" ; termenul "chibiț" vine de la comportamentul insuportabil al acestei păsări pe care l-am amintit mai devreme. Hrana păsărilor constă din insecte, larve, viermi, și alte nevertebrate mici ce trăiesc pe câmpie, iar hrană vegetală ca de exemplu semințe, o consumă în cantități mai mici. Nagâțul este activ atât ziua cât și noaptea.
Nagâț () [Corola-website/Science/314537_a_315866]
-
pe insulă se întâlnește doar șopârla. Ornitofauna este mai variată; aici viețuiesc găinușe de baltă, albatroși, fregate, porumbei, sternide. În Nauru există o singură specie de pasăre cântătoare: pitulicea-de-stuf ("Acrocephalus rehsei"). Alături de cordate, Nauru găzduiește și o varietate mare de nevertebrate. În apele dimprejurul insulei înoată rechini, arici-de-mare, moluște, crabi și multe animale veninoase.
Geografia Naurului () [Corola-website/Science/314069_a_315398]
-
cu potcoavă ("Rhinolophus hipposideros"), liliacul cu urechi mari ("Myotis bechsteini") și liliacul comun ("Myotis myotis"); trei amfibieni: ivorașul-cu-burta-galbenă ("Bombina variegata"), tritonul cu creastă ("Triturus cristatus") și salamandra carpatică ("Triturus montandoni"), un pește din specia "Cottus gobio" (zglăvoacă), precum și cosașul-de-munte-cu-picioare-roșii, o nevertebrată din specia "Odontopodisma rubripes". La nivelul ierburilor vegetează șase specii floristice rare, enumerate în aceeași anexă, astfel: ruginița ("Asplenium adulterinum"), papucul doamnei ("Cypripedium calceolus"), clopoțel de munte ("Campanula serrata"), moșișoare ("Liparis loeselii"), iarba-gâtului ("Tozzia carpathica") și stânjenelul sălbatic ("Iris aphylla
Parcul Național Ceahlău () [Corola-website/Science/313457_a_314786]
-
de uscat ("Testudo graeca"), ivorașul-cu-burta-galbenă ("Bombina variegata"), broasca roșie de pădure ("Rana dalmatina"), broască de pământ ("Pelobates fuscus"), broască râioasă brună ("Bufo bufo"), broască râioasă verde ("Bufo viridis"), brotac verde de copac ("Hyla arborea"), broască roșie de pădure ("Rana dalmatina"); Nevertebrate: (gândaci și fluturi): croitorul mare al stejarulu ("Cerambyx cerdo"), croitorul cenușiu al stejarului ("Morimus funereus"), rădașcă ("Lucanus cervus"), gândacul sihastru ("Osmoderma eremita"), cosașul de stepă ("Saga pedo"), cosașul transilvan ("Pholidoptera transsylvanica"); precum și 10 specii rare de fluturi: "Lycaena dispar" (fluturele
Parcul Național Munții Măcinului () [Corola-website/Science/313456_a_314785]