163,568 matches
-
că nimeni nu l-ar putea privi față către față; el însuși pe vremuri orînduise lucrurile în acest fel și se și grozăvise cu asta. "Să vină slujitorii!" Slujitori? Avusese cîndva, dar îi concediase socotindu-i nedemni de el. Ce nevoie avea de ei? Soață? Cît se mîniase cînd auzise că unii îl socoteau însurat! Fusese mîndru de burlăcia lui fără sfîrșit. "Smintiții!" Smintiți, da, dar dacă i-ar fi ascultat, azi ar fi avut o mîngîiere, sau măcar ar fi
Povești impertinente by Andrei Cornea () [Corola-journal/Imaginative/6975_a_8300]
-
dar nu vă aduce nici un spor. Nu vedeți în ce hal trăiți? Săraci sînteți, săraci veți rămîne! Vai de capul puilor voștri nefericiți; tare mă tem că nu vor trece cu toții iarna ce se apropie, avînd în vedere în ce nevoi vă zbateți. De unde veți găsi un ajutor? Cui îi pasă de voi? Sînteți comuni și plicticoși și nimeni n-ar da doi bani ca să vă asculte sau să vă privească! Mai bine, luați aminte la sfatul meu și n-o să
Povești impertinente by Andrei Cornea () [Corola-journal/Imaginative/6975_a_8300]
-
va putea primi oferte de rezidență oriunde în lumea liberă, chiar și-n America și Australia. În caz că va fi prinsă la graniță, îi spuse, să-i telefoneze neapărat ca să intervină la cunoștințele sale din Poliție. Din fericire, n-a fost nevoie să apeleze la domnul Carsky, deși a trecut granița printr-un loc ales la întîmplare, la fel de ostil ca ziua aceea de miez de noiembrie friguros, întunecată de nori și ceață saturată de burniță. A luat-o pieptiș printr-un lac
Prăpădul Lui de pe urmă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/6740_a_8065]
-
unelti împotriva fiecăruia - egipteni, irakieni, etiopieni, estonieni, lituanieni, turci, chinezi, kosovari, sîrbi, albanezi, slovaci, unguri, bulgari și cîți or mai fi fost. Nu vorbea nimeni engleza, nu exista o limbă comună și la o adică nici n-ar fi fost nevoie. Din ce reuși ea să observe în primele ceasuri, conviețuirea grupurilor de aceeași nație cu ceilalți se rezuma la apărarea teritoriului: o zonă de cîteva paturi pe care ar fi putut pune mîna intrușii și mai cu seamă noii veniți
Prăpădul Lui de pe urmă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/6740_a_8065]
-
rău, abonatul nu poate fi contactat deocamdată". Mobilul a fost inventat ca să ți se descarce când ești în concediu și ți-ai uitat încărcătorul acasă. Să auzi tot felul de melodii aiurea, să faci fotografii de care nu are nimeni nevoie... și să vorbești. Să vorbești, vorbești, vorbești... până simți că-ți zbârnâie creierii-n cap. Mobilul a fost inventat ca să ai all in one: cameră video, reportofon, ceas deșteptător, teletext, jocuri, agendă electronică, mp3 player, e-mail, internet... Să-ți rezolvi
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/7263_a_8588]
-
sunt înalt) în spațiul scund de sub compartimentul de bagaje. Hindusul își pierde răbdarea: Ce mă, n-auzi bine? Acum nu mai e calm. îi lucesc ochii cu o enervare rece și reziduală, o are în el, la îndemână când are nevoie de ea. Mă uit repede la fata în roz. Acum, are trăsăturile omului din portretul înrămat. Acum, arată ca el, e el. Apăs pe butonul de salvare (nu te pune cu țiganul sistemului). La un pas în spatele hindusului, fata așteaptă
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
și aș vrea să i-o arunc în obraz țiganului sistemului - dar... mișcându-mă încet ca să nu pleznesc, ies cu valiza în mână pe culoarul dintre scaune. Sunt locuri acolo. Hindusul, arătând spre coada avionului. Ea spune, neutru: nu-i nevoie, puteți să stați și aiciD Știind că n-am să stau, sunt sigur. Văd peste umerii ei înguști că pasagerii se împing în avion. Răspund: Dacă tot i-ați ținut pe toți să aștepte să vă așezați dumneavoastră întâi - mă
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
rău dușman al tău, te are-n buzunar! Conform întelepciunii lui Marcel, îmi fac loc in buzunarul Zoiei, mă instalez cât pot mai confortabil în buzunarul Zoiei, și ciripesc aproape: Imi pare bine... Ce anume v-a plăcut? Nu-i nevoie să-mi spui dumneavoastră. Mi-a plăcut... Se gândește o clipă. Mi-a plăcut c-am citit-o foarte repede. Și povestea era foarte tragică și intuitivă. Știi, eu n-am intuiție, de-aia sunt bună la matematică. Dar îmi
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
afară cu putere, cu ură. Sînt un copil de o zi, frămîntîndu-se neliniștit în coșul lui de răchită sau mai degrabă în acvariul lui din salonul de prematuri. O fetiță nouă a sosit în oraș, dar oare de fetițe avem nevoie sau de băieței, dar oare în ochii ei care încă nu văd te poți uita și îi poți spune "vino", oare brațele tale o pot primi o dată pentru totdeauna? Oare brațele tale sînt prea subțiri, de aceea nu îndrăznești? Corpul
Poezie by Svetlana Cârstean () [Corola-journal/Imaginative/7333_a_8658]
-
primească în burta ei învolburată. Era a doua oară într-o singură zi cînd i se întîmpla asta. Așa ai găsit-o. Spatele tău cald s-a aplecat pînă la ea, te-a privit drept în ochi, n-a fost nevoie să spună nimic, din două vise plecase în aceeași zi, simplă, mică, albită de spaimă, dar atît de norocoasă. Spatele tău cald s-a aplecat pînă la ea, mîinile tale reci au primit-o: era exact cît să-ți încapă
Poezie by Svetlana Cârstean () [Corola-journal/Imaginative/7333_a_8658]
-
o scurmă, Simt în spinare zbaterea de-aripă A unui înger ce mă însoțește, Grăbit și dînsul să-și termine veghea, Să se-odihnească măcar cît clipește O rază lată-mprospătînd blînd stevea Și brusturii cu pălăria mare. Și el are nevoie de tăcere, Și de culcușuri moi, și de-o răcoare În dup-amiaza limpede; și lui îi piere Credința unui rost menit anume Să-mi încălzească pieptul tot mai prins în brume...
Trăiesc mereu cu sufletul în pripă... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7565_a_8890]
-
în fața celulei, așteaptă un semn de la condamnata pe viață - și el un condamnat, fără să știe - , caută pe gardian să-l mituiască cu un vers, dar acesta doarme sub umbra pânzei, ascuns la nivelul genei, cu cheile în mână. - Am nevoie de câmpiile verzi și de albastrul cerului! abia mai strig din cămașa nemiloasă de gratii și nu se-aude decât sunetul ei până la nori. Bucîți din vas - Am început să arunc bucăți din trup, bucăți de carne ce nu-mi
Poeme pentru Odette by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7540_a_8865]
-
închină-te mie și nu vei fi lăsat să-ți lovești piciorul de vreo piatră dar tu întinzi mâna aștepți o schimbare trădarea se dă în spectacol în zilele mele aștepți ca prietenii săi să iasă ca șerpii când ai nevoie de ei să meargă în urma ta și să iasă din gurile lor o larmă care să acopere gălăgia gândurilor tale tu mergi spre metrou ei încă de la romană știu că te vor trăda că vor face un semn lupilor și
Poezie by Aida Hancer () [Corola-journal/Imaginative/7381_a_8706]
-
uriașe la suta de locuitoare, dar nici femei să le poarte cu atâta grație... Și a doua - cred că am descoperit motivul comportamentului lui N., respectiv - esența misiunii. Dar nu mă grăbesc să fiu sigur sută la sută. Mai am nevoie de probe. (Seara, rămas singur, ca de obicei, cobor la barul hotelului. La tejghea mă întreabă, prietenos, vecinul, un metis sau mulatru, cine să-i mai știe! - "Neamț?" Spaniola mea pare să nu-l satisfacă și după o scurtă trecere
În căutarea pierderii de timp by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Imaginative/7273_a_8598]
-
ceea ce rușii numesc "zapoi", expresie fără echivalent în vreo limbă modernă, stare ce presupune o totală ignorare a oricăror evenimente, inclusiv apocalipsa sau apelul de seară în armată, și că berea ar fi fost ultima picătură de care N. avea nevoie pentru a-și definitiva statutul... Pe la trei mă găsește (întâmplător, tocmai mă pregăteam de-o promenadă) Enrique și mă anunță cu glas tragic că suntem invitați, prin UNEAC, la ambasadă... Prepararea lui N. a durat vreo două ceasuri, dar în
În căutarea pierderii de timp by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Imaginative/7273_a_8598]
-
se strecoare pînă-n viitor cum creierul tace apoi se frămîntă se-nvîrte pe loc aidoma unei turme de oi cum te educă literele plesnindu-te peste palmă asemenea unor nuielușe pedagogice cum erupe-n fine apa caldă de care ai atîta nevoie chiar din plinul unei artere sparte cum ziua ta de naștere apare pe neașteptate roșietică o mică zgîrietură pe piele cum ploaia aceasta amară se uită-n oglindă își potrivește buclele. Semn de carte A-ncercat să mănînce floarea și-
Poezii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/7822_a_9147]
-
tine spațiul își pierde brusc punctele în trup ne apar găuri pe care le lipim după frontiere bătute împreună în momentele în care timpul e un vârf de ac așezat perfect vertical pe o oglindă drumul cel mai scurt are nevoie de o lacună în care o rupere de simetrie ne poate salva memoria întreagă când îți deduci mișcarea din suflet mereu uiți ceva important trupul nu e al tău cu o mișcare poți alungi universul doar să vrei să rămâi
Poezie by Florin Caragiu () [Corola-journal/Imaginative/7517_a_8842]
-
să trăiești în altă parte. În Argentina nu te așteaptă nimic. Pleacă. Du-te. Dispari.Cară-te, îi spunea poetul care îi cunoscuse pe Crevel și Vache! L-a ascultat pe Don Antonio. Don Antonio a murit. Argentina nu are nevoie de poeți. Argentina are nevoie de generali, de turme de vite, avioane de vînătoare și de orgoliu național. Nu te așteaptă nimic, dar nimic, Kiki! O plăcea, dar era prea bătrîn ca s-o și iubească. Don Antonio Morales. Poetul
Kiki Iguazu by Bedros Horasangian () [Corola-journal/Imaginative/7298_a_8623]
-
În Argentina nu te așteaptă nimic. Pleacă. Du-te. Dispari.Cară-te, îi spunea poetul care îi cunoscuse pe Crevel și Vache! L-a ascultat pe Don Antonio. Don Antonio a murit. Argentina nu are nevoie de poeți. Argentina are nevoie de generali, de turme de vite, avioane de vînătoare și de orgoliu național. Nu te așteaptă nimic, dar nimic, Kiki! O plăcea, dar era prea bătrîn ca s-o și iubească. Don Antonio Morales. Poetul. Nimeni nu știa că e
Kiki Iguazu by Bedros Horasangian () [Corola-journal/Imaginative/7298_a_8623]
-
Dar nemulțumit oricum a fost, nemulțumit, nervos și transpirat. Și s-a uitat la ceasul de la mîna lui stîngă, cumva cu apropo, iar eu am înțeles apropoul, dar în momentul ăla chiar nu mi-a păsat deloc. - Stăm cît e nevoie, a spus prietenul meu. Oricît. Și pînă mîine dimineață. - Și mai mult! Mă apucase un soi de entuziasm, de asta simțisem nevoia să întăresc spusele lui. Un soi de entuziasm pentru care n-aveam timp și nici chef, în momentul
Șobolanul e mai viu decît țestoasa by Lucian Dan Teodorovici () [Corola-journal/Imaginative/7687_a_9012]
-
iar eu am înțeles apropoul, dar în momentul ăla chiar nu mi-a păsat deloc. - Stăm cît e nevoie, a spus prietenul meu. Oricît. Și pînă mîine dimineață. - Și mai mult! Mă apucase un soi de entuziasm, de asta simțisem nevoia să întăresc spusele lui. Un soi de entuziasm pentru care n-aveam timp și nici chef, în momentul ăla, de explicații. - Da, exact! Și pînă duminică. Și-o lună dacă trebuie, mi-a zis. Eu iarăși am dat din cap
Șobolanul e mai viu decît țestoasa by Lucian Dan Teodorovici () [Corola-journal/Imaginative/7687_a_9012]
-
îndemnul venea dintr-o dorință de autoexpresie, proprie acelei vîrste. Am inaugurat atunci un soi de jurnal - cum nu ținusem ca în elev în clasele primare, cînd copiii sunt încurajați să aibă un jurnal, căruia să i se adreseze, la nevoie, ca unui prieten, "dragă jurnal, azi m-am întîlnit cu...". Era un jurnal fără date, făcut mai mult din vagi aforisme și din referințe codate care, după o vreme, deveneau ininteligibile chiar și pentru mine. Mai era și altceva: în
Fragment de jurnal by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/7761_a_9086]
-
examinare colegială o versiune timpurie, fragmentară, a romanului Eleanor, în curs de elaborare de prietena sa, d-na Humphrey Ward (1851-1920), autoare de mare succes în epocă. Henry James îi scrie, la 26 iulie 1899, că, citind manuscrisul ei, cedase "nevoii mele irezistibile de a mă întreba, subiectul fiind dat, în ce fel s-ar putea plasa cititorul mai bine în prezența lui. Dar, mare surpriză, iată că subiectul nu e în niciun fel Ťdatť - iată că eu pur și simplu
Fragment de jurnal by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/7761_a_9086]
-
nu are legătură, sau are doar o legătură superficială, cu ceea ce se înțelege prin noțiunea de "viață literară". Faptul de a scrie în românește de departe, de foarte departe, din altă lume, dacă nu chiar din Lumea Cealaltă (mai e nevoie să spun că lumea în care trăiesc a fost foarte multă vreme, pentru românii din România, Lumea Cealaltă?), mi se pare în același timp extraordinar și perfect normal. Între timp, am încercat să mă întorc de-a binelea în România
Fragment de jurnal by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/7761_a_9086]
-
o ofereau oamenii mari, asigurându-mă că e bună. Simțeam fără tăgadă că nu cu așa ceva trebuie să mă hrănesc eu ca să-mi fie bine. Începusem să cred că mi se-nvârtesc altfel rotițele. Mi se părea că n-am nevoie să mestec carnea lor de pui, pâinea lor albă, cartofii și morcovii și că n-am nevoie să-nghit merele lor pasate, nici să beau laptele lor. Mâncarea mea preferată și băutura mea preferată erau cuvintele, cuvintele adunate-n povești
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită () [Corola-journal/Imaginative/7502_a_8827]