5,003 matches
-
acest premiu pentru cariera dvs. literară ulterioară? - Sunt om și premiile mă bucură întotdeauna, dar nu îmi iau mințile. Am circa 30 de premii, distincții pentru literatură, din țară și din străinătate. Unele sunt pe merit, altele... așa s-a nimerit să fie. Pentru cărți mult mai bune, care meritau fie și numai o mențiune, nu am primit diplome, nici cine știe ce elogii. Critică literară de azi nu este întodeauna pe recepție din varii motive. - Sunteți membru al Asociației Internaționale “Dracula” care
SINGULARITATEA UNOR TABLETE CONTRA DISPERARII . INTERVIU CU MELANIA CUC de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360613_a_361942]
-
acest premiu pentru cariera dvs. literară ulterioară?- Sunt om și premiile mă bucură întotdeauna, dar nu îmi iau mințile. Am circa 30 de premii, distincții pentru literatură, din țară și din străinătate. Unele sunt pe merit, altele... așa s-a nimerit să fie. Pentru cărți mult mai bune, care meritau fie și numai o mențiune, nu am primit diplome, nici cine știe ce elogii. Critică literară de azi nu este întodeauna pe recepție din varii motive.- Sunteți membru al Asociației Internaționale “Dracula” care
SINGULARITATEA UNOR TABLETE CONTRA DISPERARII . INTERVIU CU MELANIA CUC de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360613_a_361942]
-
cu auflingerul, cum îi spun meseriașii-potcovari. De fiecare dată când vin dresorii în orașul de pe Bega, îl cheamă pe el, cel pe care de-acum știu de unde să-l ia. A rămas uimit într-una din zile, când s-a nimerit circul din București la Timișoara și i-au cerut să curețe niște... copite de zebră. „Era cam sperioasă vărgata”, își amintește el de experiența unică pe care a avut-o atunci. „Dar au plătit bine”, spune Costel și-mi spune
Agenda2005-37-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284187_a_285516]
-
Astfel, această lucrare considerată adesea aproape nereprezentabilă pe scenă, constituie nu doar ocazia întâlnirii cu singurul cor schillerian, dar prin dimensiunea general-umană a conflictului tragic, centrat asupra celor doi frați învrăjbiți din Messina, îndrăgostiți amândoi de aceeași femeie, un prilej nimerit de a marca împlinirea a 200 de ani de la dispariția dramaturgului prezent cu cele mai multe titluri în spectacologia scenei germane timișorene“, argumentează secretarul literar Lucian Vărșăndan. Montarea s-a realizat cu sprijinul Consiliului Local Timișoara și al Institutului pentru Relații Externe
Agenda2005-39-05-cultura () [Corola-journal/Journalistic/284227_a_285556]
-
a organizat jocul „Agenda 2000“. Tragerea la sorți pentru desemnarea câștigătorilor s-a desfășurat în 27 martie 2001, la Discoland, și a adus două premiere: s-a acordat un premiu special, la o tragere suplimentară, iar în sală s-a nimerit să se afle cel mai tânăr câștigător de până acum, în vârstă de numai opt luni și jumătate. Din cele 22000 de plicuri intrate în competiție, sorții au decis ca marele premiu, în valoare de 300 de milioane de lei
Agenda2005-07-05-agenda 15 ani () [Corola-journal/Journalistic/283376_a_284705]
-
de pildă, la conflictele între bănățenii și moldovenii din Gara de Nord, cei din urmă provenind în speță din zone defavorizate, disputându-și apoi supremația într-un perimetru viciat. În aceeași măsură, factorii incriminați sunt sărăcia și promiscuitatea din care au evadat, nimerind de fapt din lac în puț. La fel de simptomatică este și dorința multora de a se afirma într-un mediu interlop, „sifonarea” între rivali. „Când îi prinzi cu ocaua mică, se pârăsc unii pe alții, ca la grădiniță”, își amintește subcomisarul
Agenda2005-19-05-1-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/283671_a_285000]
-
și bucuros că scăpase cu o nimica toată, împăratul acela îi dărui flăcăului cel mai bun câine de vânătoare care se găsea în împărăția lui și îl lăsă să plece, însoțit de binecuvântările tuturor. Merse ce mai merse flăcăul și nimeri într-un târziu într-o pustietate mare, numai nisip cât vedeai cu ochii. Văzând cât de obosiți erau măgarul și câinele, prințul se rugă să găsească cât mai repede un adăpost. Și ce mai adăpost îi fu dat să vadă
PRINŢUL POLONIC de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/384928_a_386257]
-
Privi și de data aceasta fără să atingă ceva și trecu în altă sală în care bogății de toate felurile își luau ochii cu strălucirea lor nepământeană. Nici aici flăcăul nu se opri. După ce își potoli curiozitatea, trecu mai departe, nimerind în niște bucătării cum nu mai văzuse nici în visele lui. Încântat, Prințul-Polonic se spălă bine, se încinse cu un șorț de mătase purpurie și se apucă să gătească cu toate minunățiile care umpleau cămările încăpătoare. În curând mirosul îmbătător
PRINŢUL POLONIC de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/384928_a_386257]
-
creator? '' Hai tată, să-ți arăt moșia pe care ți-am făcut-o când nu eram în viață...'' Păi cum să fie creatura creator? 22. Omul este un animal care se roagă la ceva. Caută un model ideal. Și uneori nimerește, alteori, nu. Cei care au descoperit modelul ideal și succesiunea fenomenului din el sunt creștinii. Creștinismul nu poate fi identificat cu nici un sistem filosofic, monist, dualist, sau pluralist. Creștinismul este pur și simplu. Despre creștinism, Bergson spune că noi îl
PETRE ŢUŢEA – APOLOGETUL CREŞTIN, FILOZOFUL MAGISTRAL ŞI GÂNDITORUL AUTENTIC – ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NEAMUL SĂU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384816_a_386145]
-
a înfiorat și el i-a simțit tremurul: - Este alegerea ta! Nu știa, ce să-i răspundă. Replică se pierduse, ea era amețită. A trezit-o brusc strigătul lui Marge. O căutau. Lordul s-a făcut nevăzut. Ea nu mai nimerea să-și pună pălăria.Devenise neîndemînatică. S-a întâlnit cu Marge, aproape când să iasă din pădure. - Unde ai fost? o studie curioasă, Marge. - Nu m-am putut abține, să nu rad de Annie și am preferat, să nu fiu
MY LORD (VIII) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385170_a_386499]
-
realitate M-am deșteptat din reverie și m-am întors la mormânt. Soția mă aștepta. Am pornit încet, spre ieșirea din cimitir, spre Calea Turzii. Din răcoarea blândă și binefăcătoare a copacilor care străjuiesc somnul celor plecați dintre noi, am nimerit în arșița necruțătoare a unei amiezi de vară. În mașină, atmosfera era încinsă la propriu. Cu greu instalația de climatizare a izbutit să alunge vipia ce pusese stăpânire pe habitaclu. Semnalizez, ne aruncăm în traficul care ne înghite imediat, ca
„EVADARE” DIN REALITATE de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384462_a_385791]
-
gândul la vinovăția ce-l exceda, întinse alert mâna s-apuce felia, că doar a lui trebuia să... N-apucase! În aceeași clipă făcuse manevra similară și Gabi, care, surprins de simultanul jucat de ambii, se electrizase. Așa nu mai nimerise niciunul. Rotunjoara eliberată se lăfăia cu obrăznicie între ei, pe-o pată de nisip mărunt, adevărat platou, dorit în scurta-i existența de felie. Peste figura-i rozalie se-așezaseră la impactul cu solul mărunte fire de nisipoasă proveniență aducând
ZI… DE-O BERE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1913 din 27 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384650_a_385979]
-
să vedem “harababura” ta la ceas de noapte! Și mi-a cuprins mijlocul cu brațul, puțin mai sprințar și parcă, mai grăbit... În cîteva minute eram în fața ușii mele, la parter. Nu-mi găseam cheile de emoție și nici nu nimeream yala cu ele... Neonul din hol se reflecta cu irizări albăstrui în părul ei de culoarea spicului de grâu. Am reușit să deschid, în sfârșit, ușa, invitând-o să-mi treacă pragul și, brusc, am luat-o în brațe și
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382213_a_383542]
-
din basmul fermecător al Fraților Grimm, pășind printre bijuteriile arhitectonice în stil Renaștere, Bidermeier, Art Nouveau, etajate, cu ornamente minunate de piatră sau lemn aurit, colorat. Din loc în loc, piețe cu încântătoare statui de dansatori, care le dădeau senzația că nimeriseră deodată, fără să vrea, în evul mediu. Plimbarea prin oraș părea cu o călătorie în alte timpuri, printre filele învechite de negura timpului ale unei cărți de povești fermecătoare. Orașul își menținea vie strălucirea sa medievală. Părea că, în acest
FRAGMENT DE ROMAN de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382539_a_383868]
-
vrea!” Își drese glasul și spuse cu mult calm: - Cred că este cazul să-l atacăm pe dușman. - Sigur, domnule, asta voiam să aflu de la dumneata! Trebuie să organizăm o expediție de distrugere, chiar în țara inamicului. Negru-Cioară răsuflă ușurat. Nimerise. Dar ideea îl îngrozi și încercă s-o tempereze pe nebună: - O astfel de expediție necesită, Majestate, măsuri organizatorice prealabile... ca să asigurăm... - Ce măsuri, domnule? Ce măsuri? îl întrerupse nervoasă împărăteasa. Plecăm în viteză, atacăm prin surprindere și-l distrugem
MĂRŢIŞOR-24 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382591_a_383920]
-
băuturii fără exces l-a făcut harnic-harnic. A fasonat căsuța, îngrijește prunii sădiți personal de când s-a așezat locului, a meșterit la un umbrar dărăpănat, ridicându-l în rang de chioșc sub care să poată degusta câte ceva cu cine se nimerește. Singur, nu-i priește, Doamne ferește! De-acolo vine la oficiul poștal deținător să-și ia pensia lunar. Singurul rămas în Capitală e Gabi. Pensia i-o încasează nevasta. Are procură. Faptul o-ncredințează că-i a ei, nu alta! Și
LA O BĂUTĂ de ANGELA DINA în ediţia nr. 1955 din 08 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382622_a_383951]
-
programul stabilit. Am înțeles că vom vizita un atelier de olărit. §3.5. Artă populară în comuna Marginea Am coborât grăbit. Eram curios să fac diferența între obiectele de ceramică lucrate la Oboga (județul Olt) și cele de aici. Am nimerit, mai întâi în expoziția cu vânzare a acestui gen de lucrări și am fost plăcut surprins să găsesc articole de toate mărimile, culorile și destinațiile, lucrate în stilul tradițional al locului. Erau frumoase, toate! Silviei îi alergau ochii de la una
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1390 din 21 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383791_a_385120]
-
grupându-se în litere. Se frecă la ochi și se ciupi de lobul urechilor ca nu cumva să fie vreo vedenie. Dar nu era. Desluși pe suprafața iazului următoarele cuvinte care-l înspăimântară: „Zona duhurilor rele”. Se retrase buimăcit și nimeri între îngemănarea a doi stejari seculari. Era să zică „Pardon!” dar zâmbi de propria-i prostie. „Când strângi în brațe un stejar mare și falnic, acesta îți redă din forța și puterea sa”. Așa că îi luă pe rând în brațe
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
urs. A arucat cele două hoituri lângă banca pe care se odihnea bătrânul și a început să se laude: — Ia te uită, bunicule, ce piese ți-am adus! Și ține cont că eu le-am ucis. Pe când tata n-a nimerit nici măcar o cioară. —Bravo, băiatule! Tu îmi semeni mie. Tatăl tău e căcăliv și o leacă tâmpit. Seamănă cu mă-sa, sârboaica: niște fleșcăiți. Noroc că tu, băiete, ai luat ce e mai bun și de la mine și de la bunicul
DIN CICLUL: POVESTIRI ISTORICO-FANTASTICE DESPRE RAMUNC SI MESSENGER de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383281_a_384610]
-
ele vor amorți bordeiul săpat adânc în pântecele bunului pământ. Învăluit în țol, la mare ascunziș, este pitit și-un drob de sare. E bun oricând, dar mai ales atunci când e-un pospai de hrană... * În vara din urmă se nimerise prin locurile rudarilor un drumeț rătăcitor, ieșit ca din poveste. Lăsat dinspre Ardeal, trecuse harnic Parângul cu sete de-a cunoaște noi ținuturi. Ducea cu sine o traistă înflorată, din care tot scotea o plată pentru hrană. Căzut la ei
CAI ALBI – LOCUL II LA CONCURSUL „ALB HOINAR”, EDIŢIA A II-A, IANUARIE-FEBRUARIE 2016 – ÎNSEMNE CULTURALE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383349_a_384678]
-
și strigătele de încurajare sub diferite aspecte se țineau lanț. Cam până la a patra halbă când dicția poetului se prăvălea către o limbă necunoscută iar Brabete, fin psiholog, îl dădea afară sub pretextul că-l caută nevastă-sa. Aici o nimerea! Fără nici un comentariu Verginel o tulea spre casă ca să fie sigur că va fi adormit când va voi nebuna să-l interogheze despre bani. Nu că nu l-ar fi sculat din somn, dar avea motive să pară atât de
ARS POETICA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383456_a_384785]
-
idee nu-i dădea pace. Dacă mi s-a părut!? cum zicea Andrei. Nu am decât să aștept. Dumnezeule, dar până mâine seară e o veșnicie! Cum să-mi umplu timpul, Doamne? Și campania asta a lui care s-a nimerit taman acum... Cum de nu am acceptat să-l ajut!? Măcar aș fi avut de lucru, mi-aș fi omorât timpul cumva! Ce-ar fi să-l sun acuma, își zise, și uitându-se la telefon văzu mesajul soțului ei
LUCIA (CAPITOLUL II) de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382782_a_384111]
-
Ultimul i-a promis că în câteva zile va urma să-și schimbe domiciliul. Seara în dormitor obosiți, însă cu chef de vorbă, Mihai și Mihaela au trecut în revistă evenimentele la care fuseseră martori. -Mă bucur pentru Gilă, a nimerit într- o familie de oamenii care își doreau un copil. Averea lui Gilă nu a contat, ei sunt oameni cu dare de mână și fără zestrea cu care vine băiatul. E mare lucru să mai găsești în ziua de astăzi
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ XIV de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382778_a_384107]
-
și soția Pentru un trai mai împlinit lăsarăm România. Ne pleacă tineri eminenți căci nu găsesc în țară Decât noian de oponenți cu pile mari și-ocară. Nici medicii nu-și mai găsesc în țara lor menirea Și pleacă unde nimeresc, să-și cate fericirea. Poporul suferă-n tăcere un trai tot mai anost Cu biruri multe și durere o duce tot mai prost. Doar hoții și-au găsit tărâmul de vis și-ndestulare În tine țară, tu ești țărmul, nu
OF, ȚARĂ! de NELU PREDA în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382909_a_384238]
-
să fie lăsat să petreacă weekend-ul cu el. Putea să fie îngăduitor cu Iordan, însă teama că va fi descoperit complotul lui față de Pleșoiu, l-a făcut să acționeze prostește. Iritat, Vax a lovit un scaun care s-a nimerit să fie prea aproape de locul prin care se plimba. Ah, și Pacoste care îl ținea de mână! De câteva ori a vrut să iasă din combinație, de fiecare dată pedagogul i-a transmis o amenințare , voalat e drept, că e
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ XIII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2272 din 21 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382974_a_384303]