2,953 matches
-
Paris, ci universul sumbru al propriilor gânduri, printre care începe să rătăcească fără speranță. Cartea luptelor sufletului (Le livre des combats de l'âme, 1949) obține premiul Edgar Poe. Dar Albert este din ce în ce mai singur, închis în sine însuși: Singurătatea și nimicul sunt de ajuns ființei mele196. Din această postură însingurată lansează săgeți înveninate împotriva tuturor. Roger Caillois este apostrofat ca "sofist famelic și cugetător scornit, sub-machiavelic de prefectură, crescut în haremul unui editor", "un bărbat care nu are mare lucru de
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
ochiul rapace cu care scrutează universul pentru a-l goli de orice sens sau ipoteză explicativă. Pesimismul său metafizic este drastic: ființa, la nivelul mai profund pe care gândirea noastră îl sondează, nu este altceva decât haos, indiferență, declinare a nimicului în toate variațiile sale. Natura lumii este indiferența absolută, iar datoria filozofului este cel puțin să fie asemănător naturii lumii 201. Noi invocăm haosul și moartea abătute asupra acestui univers și le aplaudăm venirea.202 Viitorul va spune că adevărații
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
în sens propriu este pentru Kojève potrivit unei expresii celebre a lui Hegel -"această noapte, acest Nimic, care conține totul în simplitatea sa nedespărțită". Acest lucru înseamnă "că fundamentul sursei realității obiective (Wirklichkeit) și a existenței empirice (Dasein) umane sunt Nimicul care se manifestă sau se revelează ca Acțiune negatoare sau creatoare, liberă și conștientă de sine însăși", și că istoria este "mișcarea dialectică a puterii care menține în Ființă Nimicul ce este Omul"224. Kojève conchide: Această putere însăși se
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
realității obiective (Wirklichkeit) și a existenței empirice (Dasein) umane sunt Nimicul care se manifestă sau se revelează ca Acțiune negatoare sau creatoare, liberă și conștientă de sine însăși", și că istoria este "mișcarea dialectică a puterii care menține în Ființă Nimicul ce este Omul"224. Kojève conchide: Această putere însăși se realizează și se manifestă ca Acțiune negatoare sau creatoare: Acțiune negatoare a datului care este omul însuși, sau acțiune a Luptei care creează Omul istoric; și Acțiune negatoare a datului
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
datului care este omul însuși, sau acțiune a Luptei care creează Omul istoric; și Acțiune negatoare a datului care este Lumea naturală în care trăiește animalul, sau acțiune a Muncii care creează Lumea culturală, dincolo de care Omul nu este decât Nimicul pur, și în care el se deosebește de Nimic doar pentru o vreme 225. Destul de diferită este perspectiva lui Arnold Gehlen. În studiile publicate în anii '50 și '60, el a introdus conceptele de posthistoire și de "sfârșit al istoriei
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
și artă a scepticismului și nihilismului, nu văd cum ar putea înflori cunoașterea lumii 238. Dar cel care folosește cu precădere conceptul de nihilism este Francesco de Sanctis, mai exact pentru a caracteriza poziția filozofică a lui Leopardi și tematizarea nimicului propusă de acesta. În scopul de a reliefa contradicția dintre înrădăcinarea poetului în raționalismul iluminist, pe de o parte, și cufundarea sa poetică în nimic, pe de alta, De Sanctis afirmă: Voința sa slabă și scindată nu îl lasă să
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
unui astfel de adevăr. Iar în ceea ce privește problema nihilismului și a tehnicii, importantă este și interpretarea lui Leopardi căreia Severino i-a dedicat nu mai puțin de două cărți: Il nulla e la poesia. Alla fine dell'età della tecnica: Leopardi (Nimicul și poezia. La sfârșitul epocii tehnicii: Leopardi, 1990) și Cosa arcana e stupenda. L'Occidente e Leopardi (Lucru secret și minunat. Occidentul și Leopardi, 1997). În concluzie, chiar dacă în anumite texte, mai ales în lunga Introducere la noua ediție (1981
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
ființarea, ca atare, nu este nimic 244. Și în altă parte: Noi spunem: "lucrurile trecute și lucrurile viitoare nu sunt nimic". Ce poate fi mai indiscutabil de atât? Dar prin această convingere indiscutabilă a noastră, înțelegem ceva diferit de afirmația: "nimicul nu este nimic"; așadar nu despre nimic intenționăm să spunem că nu este nimic, ci despre lucrurile trecute, sau despre lucrurile viitoare, sau despre lucrul al cărei semnificație nu este identică cu semnificația "nimic". Dar lucrul al cărei semnificație nu
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
nu despre nimic intenționăm să spunem că nu este nimic, ci despre lucrurile trecute, sau despre lucrurile viitoare, sau despre lucrul al cărei semnificație nu este identică cu semnificația "nimic". Dar lucrul al cărei semnificație nu este identică cu semnificația "nimic" nu este un nimic. Despre orașul Hiroshima noi spunem că a fost transformată în nimic. Dar Hiroshima nu înseamnă "nimic", și prin urmare nu este un nimic. Noi gândim așadar că ceea ce nu este un nimic este un nimic. Trecutul
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
Occidentului, Severino propune alternativa la calea nopții urmată până acum. Aceasta este reprezentată de calea zilei despre care vorbește Parmenide, și care constă în faptul de a recunoaște necesitatea că ființa este și nu poate să nu fie, și că nimicul nu este și nu poate să fie. Severino nu dorește însă o simplă întoarcere la Parmenide, după cum s-ar putea crede și după cum s-a reținut de fapt. Este necesar în schimb să repetăm "paricidul" prin care Platon crede că
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
rătăcește oarecum pretutindeni în cultura vremii noastre. Nici nu trebuie să ajungem să gândim, împreună cu Heidegger, că nihilismul este devenirea însăși a istoriei occidentale, pentru a recunoaște că "cel care nu a experimentat pe propria-i piele enorma putere a Nimicului și nu a fost tentat de acesta cunoaște foarte puțin epoca noastră"249. Nihilismul un cuvânt rezervat până nu cu mult timp în urmă unui număr restrâns de élites este astăzi expresia unui disconfort al culturii noastre, care se suprapune
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
contrast! Între candidatul la Însurătoare, care fără să i se mai poată pretinde o conversație de salon Împănată cu vorbe franceze, sau măcar curat rusească, chiar și În moldoveneasca lui țărănească nu găsea alte teme de conversație decît banalitățile și nimicurile vieții de toate zilele, și tînăra pețită, o romantică visînd la eroii literari, de o noblețe și o vitejie supraomenească și de o eleganță neîntrecută. E de Înțeles de ce Ortografia și gramatica românească le-a deprins după Cursul primitivu de
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
nesfârșit, fără să se poată întâlni, asocia și agrega vreodată. Lumea se reduce atunci la această cădere de particule, fără ca natura sau omul să poată apărea. În condițiile în care nicio conștiință nu face posibilă cunoașterea acestui proces, realul și nimicul ar coincide la infinit... Pentru a demonstra acest lucru, Lucrețiu postulează clinamen-ul, așa cum Kant va recurge la postulatele rațiunii pure practice: ca un argument necesar, a priori, pentru a justifica posibilul, deci realul, are loc o declinație. Cum? În mod
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
cu alții. Aceste semnale sînt percepute de cei inițiați în mod inconștient și cu o precizie surprinzătoare. În relația cu noii veniți ele sînt chiar mai des folosite, ca formă de protecție sau de autoritate. În analiza simbolurilor penitenciare, aceste "nimicuri" capătă o semnificație deosebită, pentru că ele spun multe lucruri despre instituție. Nefiind întotdeauna conștienți de ele, indivizii nu le pot suprima și nici ascunde, chiar dacă deseori doresc acest lucru, deoarece suprimarea generează stări sufletești care ar demasca-o. De aceea
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
Banii electronici au înlocuit banii materiali, cash. Banii au devenit o abstracțiune. Cardul de debit și cardul de credit sunt marile păcăleli ale sistemului. Alergi prin magazine după reduceri, cumperi lucruri inutile doar pentru că sunt ieftine. Îți risipești banii pe nimicuri. Apoi muncești dublu ca să poți în week-end să-i risipești iarăși dezlănțuit. Gospodina sau gospodarul din România pleacă la piață cu bani cât să-i ajungă pentru ce-și propune să cumpere. S-au terminat banii, s-au terminat și
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
căutarea esenței lucrurilor. Autorul este suficient de vag pentru a fi sigur atunci cînd ne explică un concept atît de nesigur. Noroc că, așa cum spunea Cioran, " Totul este ireal. Dacă ar fi real ar fi o tragedie stupidă". Vidul plin, nimicul, nu este haos, dezordine ci, dimpotrivă, este o matrice de potențialități, o stază din care totul decurge, totul se naște la Viață. El poate fi perceput golit de gînduri și de sentimente, fără imagini și fără concepte într-o cameră
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
Journal, 11.06.1994). În bună măsură, chiar știința a produs această autocontestare a bazelor sale din ultimele secole. Începînd cu principiul incertitudinii enunțat de Heisenberg în 1920, conti-nuînd cu teoria dezordinii, a haosului, cu noile teorii morfogenetice sau "ale nimicului" din fi-zica cuantică, cu noile teorii ale sistemelor, citadela științei a fost invadată de forța centripetă a deconstructivismului și a impredictibilității. La fel în artă, în filosofie, în științele sociale. Asistăm la o schimbare de paradigmă. Cînd cosmosul este analizat
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
a.in". Tipul "conceptual": subiectul reamintește cuvântul prin înțelegerea lui, deci îl asociază cu cuvântul "terorist". Aceste două feluri de memorizare au loc în structuri neuronale diferite. Toate aceste etape fiziologice ale "precunoașterii" inconștiente, adică ale "necunoașterii", reprezintă granița dintre "nimic" și "ceva". Creierul analizează informațiile sau stimulii care depășesc pragul de cunoaștere conștientă. Stimulii primiți sub acest prag se șterg, devenind "nimic", printr-un proces de ștergere. Acest filtru al creierului, cunoscător conștient, a condus la afirmarea dualității dintre cunoaștere
[Corola-publishinghouse/Science/84988_a_85773]
-
pragul de cunoaștere conștientă. Stimulii primiți sub acest prag se șterg, devenind "nimic", printr-un proces de ștergere. Acest filtru al creierului, cunoscător conștient, a condus la afirmarea dualității dintre cunoaștere și conștiință, care nu este altceva decât delimitarea dintre "nimic" și "ceva", deoarece sub cunoaștere conștientă există "nimicul" subliminal, pasager, care se șterge. Spiralogia consideră activitățile subliminale ale creierului ca fenomene interesante, de analizat și de studiat, care aparțin unui microunivers incert, și nicidecum cunoașterii, care nu poate fi decât
[Corola-publishinghouse/Science/84988_a_85773]
-
prag se șterg, devenind "nimic", printr-un proces de ștergere. Acest filtru al creierului, cunoscător conștient, a condus la afirmarea dualității dintre cunoaștere și conștiință, care nu este altceva decât delimitarea dintre "nimic" și "ceva", deoarece sub cunoaștere conștientă există "nimicul" subliminal, pasager, care se șterge. Spiralogia consideră activitățile subliminale ale creierului ca fenomene interesante, de analizat și de studiat, care aparțin unui microunivers incert, și nicidecum cunoașterii, care nu poate fi decât conștientă. Stanislas Dehaene 1 și Jean-Pierre Changeux 2
[Corola-publishinghouse/Science/84988_a_85773]
-
un angajat care este retrogradat din funcție; acesta îți este un prieten apropiat. Șeful îți cere ca acțiunea să rămână confidențială, însă prietenul tău vrea să știe ce se întâmplă. Ce faci în acest conflict personal? A. Nu îi spui nimic prietenului tău și cauți un înlocuitor. B. Nu îi spui nimic prietenului tău dar tărăgănezi căutarea unui înlocuitor. C. Faci în așa fel încât prietenul tău să afle adevărul fără ca tu să îi spui ceva și amâni căutarea unui înlocuitor
SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Epure Marcel () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_913]
-
prieten apropiat. Șeful îți cere ca acțiunea să rămână confidențială, însă prietenul tău vrea să știe ce se întâmplă. Ce faci în acest conflict personal? A. Nu îi spui nimic prietenului tău și cauți un înlocuitor. B. Nu îi spui nimic prietenului tău dar tărăgănezi căutarea unui înlocuitor. C. Faci în așa fel încât prietenul tău să afle adevărul fără ca tu să îi spui ceva și amâni căutarea unui înlocuitor. D. Îi spui adevărul prietenului tău. E. Refuzi să participi la
SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Epure Marcel () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_913]
-
și acest paradox: "detest viață pe care o idolatrizez". Și totuși, la el predomina aspectul negativității, al nihilismului nietzschean, el vrea să fie "vindecat de nașterea lui" printr-o "agonie dincolo de continente", "într-un desen fluid", "într-o geografie a nimicului"46. Cum spune Nietzsche, acest gen de gânduri arată tristețea celor țări și mari, contrar celor mici, mediocri și vulgari. Speculațiile lui Cioran se referă la stările imposibile ale ființei umane, la "gândurile de negândit", însă acestea apar după Nietzsche
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
cunoaștere. Nu există nici un argument împotriva ei, pentru că are de partea ei tocmai veșnicia, spune Cioran. Numai viață trebuie să găsească forme prin care să se apere neîncetat, moartea s-a nascut biruitoare. "Și cum să nu fie biruitoare, daca nimicul îi este tata și groază mama?"10 se întreabă el. Și totuși, Cioran vede noblețe în moarte, moartea poate justifica tot, așa cum îi mărturisește lui Gabriel Liiceanu; extraordinar i se pare faptul că ideea morții justifica orice atitudine, ea poate
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
volumul Mélancolie al lui Roger Munier, autoarea spune: "Ce este melancolia, daca nu o conștiință afectată de o acuitate maximă, când este evident că nu mai este nimic de văzut și când absolutul se indentifică cu neantul? Îngerul melancoliei vede nimicul în tot ce exista, remarcă Roger Munier, comentând celebra gravura a lui Dürer. Îngerul a fost atins de cea mai radicală, cea mai mare decepție, cea care ruinează însăși speranța"73. Conștiința agoniei demască nulitatea, dar a avea conștiința agoniei
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]