1,384 matches
-
care a aparținut lui Alexandru von Flondor (fiul lui Nicu Flondor) și a fost transmis prin moștenire fiului său, Nicolae baron de Flondor. Toader Albotă-Fliondor reprezintă „rădăcina” familiei Flondor din Bucovina. Spiței Albotă din Basarabia i s-a recunoscut statutul nobiliar originar din Molodova și este reprezentată prin Albotă Alexandru, înscris în anul 1852 în cartea I-a a nobilimii rusești. După anexarea Bucovinei de către Austria Habsburgică în 1775, noua administrație imperială și-a propus integrarea în structurile proprii a boierimii
Familia Flondor () [Corola-website/Science/315400_a_316729]
-
de simpatii politice liberale, a fost propulsat în rândurile acestui partid (liberal) și ajunge deputat în Parlamentul României Mari, din partea PNL. a fost onorat cu Crucea de Comandor al Ordinului Imperial Leopold. De aceea a cerut și a primit titlul nobiliar de baron ("Freiherr") prin Hotărârea din 10 august 1913, pe numele Nikolaus Ritter von Flondor, și diploma din 11 martie 1914, împreună cu fiii săi Radu și Alexandru Flondor, fiind singurii din familia Flondor care au primit acest titlu. După ocuparea
Nicu Flondor () [Corola-website/Science/315412_a_316741]
-
de astfel de reședințe medievale, dar conceptul de “castel” este atât de interpretabil, încât numarul lor se poate dubla sau chiar tripla în funcție de criteriile aplicate în selecție. Un lucru este evident: Franța, această țară a castelelor, fie ele regale, princiare, nobiliare sau militare, are cea mai mare concentrație de astfel de clădiri din întreaga lume. Simboluri ale regalității, valori ale renascentismului, bijuterii ale artei arhitecturale sau decorative, multe dintre aceste reședințe au devenit astăzi hoteluri sau case de oaspeți. Castelele de pe
Valea Loarei () [Corola-website/Science/315470_a_316799]
-
comandant a diviziei de armată nr.1. În anul 1908 a fost avansat la gradul de "General-Feldzeugmeister", echivalentul pentru artilerie al gradului de general de infanterie. Pentru meritele sale militare, Gronau va primi la 16 iunie 1913, la Berlin, titlul nobiliar «von Gronau». La izbucnirea primului război mondial, va fi readus din rezervă, fiind numit comandantul Corpului de Rezervă nr.4, cu care ia parte la Prima bătălie de pe Marna. În septembrie 1915 devine comandantul suprem al Corpului de Rezervă XLI
Hans von Gronau () [Corola-website/Science/317325_a_318654]
-
fost tipărit și un "Petit dictionnaire français-turc" (Mic dicționar francez-turc). Ca și la dicționarul mare, foaia de titlu este bilingvă. În turcă, numele autorului este Ș.Sami. În franceză însă numele autorului este Ch.Samy-Bey Fraschery (cuprinde deci și titlul nobiliar, precum și indicarea locului de origine). Localitatea unde apare publicația este în turcă Istanbul, dar în franceză este Constantinople. Editorul este Mihran. Formatul volumului, în ediția din 1886, este de 13 pe 10 centimetri. Dicționarul are 251 de pagini. Dicționarul turc-francez
Sami () [Corola-website/Science/317410_a_318739]
-
indică clanul) și "kabane" (care indică titluri de nobilitate ereditare date individual). Numele "kabane" era folosit între numele "uji" și numele mic. De exemplu, "Nakatomi no Muraji Kamako", însemna că un anumit Kamako (numele mic) al clanului Nakatomi primise titlul nobiliar Muraji. În timpul perioadei Heian (794- 1185), nume de clanuri precum Taira, Fujiwara sau Minamoto, care erau legate de familia imperiala, crescuseră în așa fel încât a fost nevoie de o subdiviziune. Astfel, ei au început să-și dea alte nume
Nume proprii japoneze () [Corola-website/Science/317421_a_318750]
-
Kraus, Robert Musil, etc. Hofmannsthal s-a născut la Viena, pe Landstraße, provenind dintr-o mamă austriacă aparținând clasei aristocrate și dintr-un tată bancher austro-italien. Străbunicul său, Isaak Löw Hofmann, Edler von Hofmannsthal, de la care familia a moștenit titlul nobiliar "Edler von Hofmannsthal", era un negustor evreu înnobilat de împăratul Austriei. Hofmannsthal a început să scrie poeme și piese de teatru la o vârstă precoce. L-a întâlnit pe poetul Stefan George la 17 ani și și-a publicat câteva
Hugo von Hofmannsthal () [Corola-website/Science/317483_a_318812]
-
(de fapt Nora Marie Theres Waldstätten; n. 1 decembrie 1981, Viena) este o actriță austriacă. Nora provine dintr-o familie nobiliară austriacă, , strănepoata generalului . Între anii 2003 - 2007 termină studiul dramaturgiei la Universitatea de Arte din Berlin. Deja în timpul studiului a început să joace diferite roluri în filme cinematografice sau în serialul TV Tatort. Din anul 2007 trăiește în Berlin și
Nora von Waldstätten () [Corola-website/Science/321858_a_323187]
-
este rădicat în memoria Prințului ALEXANDRU JLIE CANTACUZIN săvîrșit din vieață în anul 1859 la Carlsbad și transportat în anul 1869 la Sărbești de cătră Princessa ELENA CANTACUZIN Soțiea reposatului 1870."" Tot pe soclu se află reprezentat și un blazon nobiliar. Lângă monument se află statuia unei femei îmbrăcată și coafată după moda secolului al XIX-lea. Al doilea mormânt are deasupra sa un obelisc cu o cruce de fier în vârf; pe soclu se află gravată o inscripție aproape ilizibilă
Biserica Sfântul Gheorghe din Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/321870_a_323199]
-
este într-o de scădere continuă, în regiune rata șomajului este destul de ridicată. Localitatea a fost întemeiată pe la mijlocul secolului XI, fiind ridicată la rangul de oraș în anul 1361. Orașul fost dat în zălog de boierii din familia Michalovice, familiei nobiliare Berka von Dubá (Berken von der Duba). Ulterior orașul va schimba de mai multe ori proprietarii săi. Auscha (Úštěk) devine un centru de producere și comercializare a hameiului în Boemia. În anii 1960 s-a înființat în satul Zelená Ves
Úštěk () [Corola-website/Science/321888_a_323217]
-
șef de stat" al Franței între 1873 și 1875 și președinte al celei de a Treia Republici între 1875 și 1879. Născut la Sully (lângă Autun), în departamentul Saône-et-Loire, a fost al șaisprezecelea din cei 17 copii ai unei familii nobiliare franceze — bunicul său Jean-Baptiste de Mac-Mahon fusese numit marchiz de Mac-Mahon și marchiz d'Eguilly (din partea soției sale Charlotte Le Belin d'Eguilly) de către regele , iar familia sa avea orientare politică monarhistă. Strămoșii lui se stabiliseră în Franța din comitatul
Patrice de Mac-Mahon () [Corola-website/Science/321881_a_323210]
-
este numit director general al liceului Teologic Baptist Logos din București. Cristian Caraman este căsatorit cu Mariana Caraman încă din vara anului 1977 și este tată a doi copii, Emanuel-Cristian Caraman și Dorothea Lidia Caraman. Caraman provine dintr-o familie nobiliară cu rădăcini armînești prin bunicul de tată Nicolai Alexandru Caraman și genealogie germană prin bunica de tată contesa Elizabeth von Geldern Egmond (Arhivele genealogice ale familie Caraman). Tatăl său, Ion Caraman a fost ofițer în Armata Regală a României până la
Cristian Caraman () [Corola-website/Science/321900_a_323229]
-
efectuate de Holmes a bastonului dr. Mortimer, acțiunea din acest roman se petrece în 1889 (la cinci ani după ce Mortimer primise bastonul, în 1884). Sir Charles Baskerville, baronet, este găsit zăcând mort printre arborii de tisă de pe terenul domeniului său nobiliar, Baskerville Hall. Cauza morții este considerată a fi un atac de cord. Temându-se pentru siguranța nepotului și a singurului moștenitor cunoscut al lui Sir Charles, Sir Henry Baskerville - care urma să sosească la Londra din Canada pentru a-și
Câinele din Baskerville () [Corola-website/Science/321376_a_322705]
-
putut face parte dintr-oo facțiune care i-a promovat numirea. Istoricul Malyn Newitt subscrie la posibilitatea unor manevre de culise și a afirmat că alegerea lui Cabral „a fost o tentativă deliberată de a echilibra interesele facțiunilor rivale de familii nobiliare, căci nu pare a avea altă calitate care să-l recomande și nicio experiență cunoscută de conducere a unor expediții majore.” Cabral a devenit liderul militar al expediției din care făceau parte și navigatori mult mai experimentați care să-l
Pedro Álvares Cabral () [Corola-website/Science/321401_a_322730]
-
obținerea de privilegii comerciale în Orient, au promis să participle și ele. În ce fel, însă, deocamdată nu se pronunțau. În ce privește țărănimea, puțini au fost cei care s-au încumetat să-și lase căminul și familia. Această componență, aproape exclusiv nobiliară și orășenească, a dat cruciadei a patra un caracter pregnant politic, cel religios estompându-se de început, în ciuda eforturilor papei de a-l menține. Nobilii, întruniți la Compiegne, au adoptat un prim plan de acțiune. Mai întâi trebuia desemnat un
Alexios al III-lea Angelos () [Corola-website/Science/316367_a_317696]
-
pentru renumele rasei. Revitalizare oficială s-a început în 1963, cănd Kálmán Szigethy (regizor de filme la MAFILM) a căutat exemplare pursânge pentru un film istoric cu regele Mátyás. El a găsit căteva exemplare pursănge la Nagyecsed (la curtea familiei nobiliară Károlyi) după ce a cumpărat. În 1966, FCI a recunoscut oficial rasa cu numărul de standard 240. Ogarul maghiar este un căine tenace, rezistent și neobosit la vănatoare. Corpul este viguros, totuși zvelt, suplu, de formă dreptunghiulară; capul este lung, în
Ogar maghiar () [Corola-website/Science/322352_a_323681]
-
sud de orașul Hațeg, pe malul drept al Râului Mare, se află localitatea Sântămăria-Orlea, atestată documentar în anul 1331, sub denumirea de „villa Sancte Marie”. Pe un mic platou de la periferia satului, la mică distanță de vechiul castel al familiei nobiliare Kendeffy, se ridică un lăcaș de cult impunător, aparținător, în prezent, cultului reformat. Construită din piatră brută și piatră fățuită la muchii, biserica atrage atenția nu doar prin aspectul îngrijit al zidurilor sale înalte, cât mai ales prin frumusețea portalurilor
Biserica cnezilor Cândea din Sântămăria-Orlea () [Corola-website/Science/322479_a_323808]
-
lui Ioan, fiul lui Cândea de Râu de Mori, fiilor Cândreș, Ladislau și Nicolae și nepotului de frate al acestuia, Cândea, colaboratorii săi credincioși din nesfârșitele campanii antiotomane. Așadar, biserica parohială de odinioară devenea capelă de curte a cunoscutei familii nobiliare românești ortodoxe. De această preluare ar trebui legată, în acest caz, și posibila schimbare a hramului bisericii, care, pe baza icoanei dispărute de deasupra intrării, ar fi fost cel al „Sfintei Treimi”. Donația, potrivit istoricului clujean Adrian Andrei Rusu, s-
Biserica cnezilor Cândea din Sântămăria-Orlea () [Corola-website/Science/322479_a_323808]
-
a devenit pe timpul vieții sale un adevărat muzeu, cu exponate create de către el însuși. S-a născut la Brașov, fiind al optulea copil al unei familii din regiunea Făgărașului. Deși o veche familie de preoți, neamul Popp avea un rang nobiliar (mai mult simbolic), ca urmare a unei diplome din 14 aprilie 1668, prin care principele Mihai Apafi I (1661-1680) l-a înnobilat pe un strămoș al pictorului, anume pe Ioan al Popii și pe fiii acestuia. Tatăl pictorului, Ioan Popp
Mișu Popp () [Corola-website/Science/316839_a_318168]
-
a luncii Someșului Mic. Tradiția afirmă că ar fi fost ridicată de către călugării Ordinului benedictin (al „Fraților Albi”), pentru ca apoi să servească în ea preoți și călugări unitarieni și franciscani. După 1600 aceasta a fost folosită drept capelă a familiei nobiliare, de origine română, Korniș care, la fel ca alți mari potențați feudali ce i-au precedat, au ocupat aproape întregul sat. În 1939, cum contele Korniș nu mai avea alți coreligionari în acest sat, a vândut biserica la comunitatea română
Biserica Înălțarea Sfintei Cruci din satul Mănăstirea, Cluj () [Corola-website/Science/325958_a_327287]
-
apoi doi ani de Frontul de Est, în Serbia, Galiția și România și pentru curajul deosebit a primit o înaltă distincție bavareză: Ordinul Militar Maximilian Iosif de Bavaria („"Max Joseph, Rex Bajoariae"”), echivalentul ordinului prusac Pour le Mérite și titlul nobiliar, care îi permitea să prefixeze numelui său Leeb cu cuvintele "Ritter von" (Cavaler de). În 1916 a fost promovat maior, apoi în 1917 s-a întors pe Frontul de Vest, unde a luptat până la sfârșitul războiului. În perioada interbelică a
Wilhelm Ritter von Leeb () [Corola-website/Science/325999_a_327328]
-
Dinastia Harodingiană (în limba italiană: Arodingi sau "Arodi") a fost o proeminentă familie nobiliară longobardă care a oferit doi regi Italiei longobarde la jumătatea secolului al VII-lea (636-653). i au apărut ca deținând o mică posesiune în apropiere de Brescia. Apoi, Rothari, fiu lui Nanding, a devenit duce longobard de Brescia și a
Harodingieni () [Corola-website/Science/324976_a_326305]
-
în răpirea anunțată a tânărului său fiu. După cum se dovedește, tatăl știe mai multe decât lasă să se înțeleagă. La final, Poirot reușește să-l găsească pe băiat și îi promite tatălui că va ascunde implicarea acestuia de dragul ascendenței sale nobiliare. Această povestire a servit ca sursă de inspirație pentru al șaselea film cu Sherlock Holmes (filmat în 1921) din seria de filme mute cu Eille Norwood. Povestirea "Școala de stareți" a fost adaptată în 1986 pentru serialul de televiziune "Sherlock
Școala de stareți () [Corola-website/Science/324380_a_325709]
-
să participe la un experiment în cadrul căruia vor fi obligați să trăiască pe Planeta Umbrelor Albastre în condițiile secolului al XVII-lea, izolați de tehnologia modernă. Însoțiți de muschetarii Athos, Porthos, Aramis și d’Artagnan, cei patru își asumă personalități nobiliare specifice epocii și pornesc în căutarea unei comori. La hanul lui Papa Pillard, ei iau contact pentru prima oară cu oamenii cardinalului Pauvrelieu, conduși de abații Michelet și de l'Âme Grise. În confruntarea cu aceștia, muschetarii și cei patru
Planeta Umbrelelor Albastre () [Corola-website/Science/327409_a_328738]
-
Max Haushofer și scriitorii Wilhelm Jensen și Felix Schlagintweit. Acesta din urmă a făcut în romanul său "Ein verliebtes Leben" (1943) o descriere literară a cimitirului. În plus, există un cenotaf al generalului Alfred Jodl, iar unii membri ai familiei nobiliare von Eichendorff sunt îngropați acolo. O atracție turistică este așa-numita poartă carolingiană care datează de la începuturile mănăstirii. Este o clădire dreptunghiulară, cu un tuf pătrat în creștere în partea de est. În livada din centrul insulei s-a construit
Frauenchiemsee () [Corola-website/Science/327442_a_328771]