2,234 matches
-
de pere en fils. Noblesse de baril! - O! Nory! Desigur, pe vremea babei Smoala, trebuie să fi fost în mahala o fată rea de gură ca tine, care încă nu învăța dreptul și economia politică! Mini reflectă asupra realităței unei nobleți mahalagești, o tradiție a unei aceleiași clase, oricare ar fi ea, și care din calitățile ei păstrate intact, din buna ei stare și purtare, ajungea a-și forma o educație, fie ea chiar la un nivel inferior. O mahala care
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Hallipa, om în puterea vârstei, cum se dezbrăca de munca și avutul lui? Să nu mai ai un petic de pământ al tău?. Cine mai era, ce mai reprezintă acum, când lepădase pământul acela, care făcea toată situația și toată noblețea lui. Era mai mult decât putea pricepe si îngădui. Se despărțiseră asupra unui cuvânt de ruptură. Ea singură nu putea crede, nu cuteza să pronunțe ceea ce era totuși o realitate: nu mai vorbea cu tatăl ei! De necrezut! Dar lucrul
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
jos, spre canalul cu miros urât, care trecea pe marginea străzii și se ușurează. O dată finalizată operațiunea, se culcă pe jos și adoarme, iar mușchii feței hidoase i se relaxează, chipul lui căpătând o netezime uimitoare, un calm plin de noblețe, s-ar putea chiar zice. Durerea de stomac îl ține treaz pe Pran. Își apasă stomacul cu mâna, apoi îl împunge cu degetul, sperând că astfel nu va mai simți senzația acută de foame. După o vreme, se ridică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
din încăpere, de teamă că Macfarlane ar putea să facă ceva reprobabil. Marțea și joia, doamna Macfarlane îl introduce pe Bobby în spiritualitatea științifică. Societatea Teosofică se întrunește într-o sală mare, cu afișe care preamăresc înțelepciunea maeștrilor himalaieni și noblețea cercetărilor ermetice. Bobby asistă împreună cu stăpâna sa și este foarte admirat. Cum îi strălucește sufletul, murmură doamnele de vârstă mijlocie și domnii. Este destinat să devină Adept. Bobby descoperă că tinerii arătoși au jucat întotdeauna un rol important în lucrările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
la România. Am sosit în 1997, cu ocazia unei expoziții organizate de UNESCO. — Cum ai găsit țara pe care ai părăsit-o de atâta timp? — Lăsasem o Românie elegantă și bogată, avidă de cultură, oamenii erau politicoși, aveau ținută, demnitate, noblețe. M-am reîntors la vârsta de șaptezeci de ani pentru a descoperi o țară distrusă sufletește și moralmente. O țară delapidată de comuniști, cu oameni care vorbesc o limbă de o vulgaritate, de o brutalitate nemaipomenită, vădind o ignoranță aș
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
tăcuți un vals, spre seară, O noapte-ntreagă stăm lipiți și goi Și ne-aruncăm în blânda primăvară. Ești suflet, femeie! Ești zâmbet de floare ce-alină tristețea, Ești pasul legănat ce-adie speranța; Ești strop de culoare ce mbracă noblețea, Ești suflet minunat ce mângâie viața. Ești dulcea vioară cu vocea-ți duioasă, Ești farmec în noapte atingând finețea; Ești vrajă, descântec, blândeții mireasă, Ești suflet și pace cântând tinerețea. Ești mână trudită, o viață-n durere, Ești zborul miresmat
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
merge și desface cu grijă buzele doamnei Jin, îi pune în gură o perlă mare, prinsă pe o ață roșie. Apoi îi închide gura, lăsând capătul aței să atârne pe bărbie. Perla e simbolul esenței vieții, și reprezintă puritatea și noblețea. Ața roșie, care va fi legată de către fiul ei, simbolizează dorința lui de a nu se despărți de ea. Prințul Kung leagă ața de primul nasture de la roba mamei sale. Un eunuc îi dă o pereche de bețișoare, care prind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
făcute. Nu sunt obișnuită să am unghii lungi, Nuharoo. Se rup foarte repede. — Nu sunt eu cea care conduce gospodăria imperială? se încruntă ea. Îmi pecetluiesc buzele, amintindu-mi de importanța păstrării armoniei dintre noi. Unghiile lungi sunt simbol al nobleții, doamnă Yehonala. Dau din cap, deși mintea mea e din nou la Su Shun. Lui Nuharoo îi revine zâmbetul: — Exact cum o doamnă chineză își leagă picioarele și nu muncește niciodată, ci trăiește doar pentru a fi plimbată peste tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
ele să fie date afară din palatele lor. Eu și Nuharoo am fost cele care i-am calmat mânia, și l-am făcut să se răzgândească, spunându-i: „Sunt vremuri grele ca să vă așteptați de la toată lumea să dea dovadă de noblețe. Nu am avut parte de destulă umilire?“. Încheieturile încep să mă doară din cauză că stau în palanchin toată ziua. Mă gândesc la oamenii care merg pe jos, făcând bătături. După ce am ieșit din Peking, drumul a devenit mai accidentat și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
ci dimpotrivă, își creează valori spirituale pornind de la ea. Care ar fi aceste valori? Nu văd, nu înțeleg și nu pot să-mi imaginez că ar fi altele decât cele care i-au adus până acum atâtea victorii în spirit: noblețea atitudinii, detașarea, compasiunea, generozitatea simțirii, lupta eternă cu trufia, lupta cu teama de moarte. Și totuși, neliniștea nu mă părăsește. Știu că omul își poate modifica într-un mod amețitor felul de a vedea încît nu-l mai recunoști. Optica
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
se înăspresc, virtuțile au revers, poezia și farmecul tuturor începuturilor vor fi luate în derâdere. După Eugen Lovinescu, nimeni n-a iubit mai mult la noi profesiunea de scriitor și nimeni n-a luptat mai mult să-i păstreze întreaga noblețe ca Miron Paraschivescu. Avea pentru asta tot ceea ce trebuia, entuziasm și capacitatea de a-l transmite și credința statornică în viitorul artelor, într-o epocă în care multe întrebări și îndoieli însoțesc această încăpățînată activitate a spiritului uman care este
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
întunericul moștenit se va prăbuși. După discurs nu ne simțeam mai buni, dar nici mai răi. Încrederea acestui înalt personaj ne măgulise. Ministrul era un om cu trupul plin și impunător; încadrat de o coamă bogată, chipul său oacheș trăda noblețea omului de spirit. Avea expresia îndurerată a celui care se jertfește pentru o idee căreia i-a închinat întreaga viață. Mai tîrziu am aflat că fiică-sa își ucisese propria mamă cu o secure din panoplie, pentru că nu-i permisese
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Cum? N-a dormit? Mitsuhide aruncă o privire peste sul. Hârtia strălucea cu atât mai albă în soarele de dimineață și, pe ea, fusese pictată proaspăt o ramură de petunii. Într-un colț, pictura purta o inscripție: Liniștea, aceasta e noblețea. „Liniștea, aceasta e noblețea,“ repetă, în tăcere, Mitsuhide, în timp ce desfăcea și mai mult sulul, ajungând, acum, la ilustrația unei ridichi mari. Lângă ridiche era scris: A avea un vizitator ține de gust. Ridichea fusese desenată cu cerneală indiană, fără urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Mitsuhide aruncă o privire peste sul. Hârtia strălucea cu atât mai albă în soarele de dimineață și, pe ea, fusese pictată proaspăt o ramură de petunii. Într-un colț, pictura purta o inscripție: Liniștea, aceasta e noblețea. „Liniștea, aceasta e noblețea,“ repetă, în tăcere, Mitsuhide, în timp ce desfăcea și mai mult sulul, ajungând, acum, la ilustrația unei ridichi mari. Lângă ridiche era scris: A avea un vizitator ține de gust. Ridichea fusese desenată cu cerneală indiană, fără urmă de efort; și, privită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ai făcut. Acum încearcă să scapi. Îi făcu semn autoritar cu bărbia, dar doamna de curte, Ano, continuă să-i pună în mâna dreaptă săgeți după săgeți, refuzând să plece, oricât de mult insista seniorul. Nobunaga trăgea mai mult cu noblețe și grație decât cu precizie, mai mult cu curaj decât cu mare putere. Bâzâitul impunător al săgeților lui părea să spună că până și săgețile însele erau prea distinse pentru nemernicii aceia, că vârfurile săgeților erau daruri de la omul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
nimeni n-ar fi tăgăduit că aparținea unui general de prim rang. Niwa Nagahide avea o simplitate elegantă și, cu începutul său de chelie, părea un războinic dârz. Gamo Ujisato era cel mai tânăr, dar, cu genealogia sa respectabilă și noblețea lui de caracter, avea un puternic simț moral. Ca demnitate și stăpânire de sine, Ikeda Shonyu era și mai puțin impunător decât Hideyoshi, dar, din ochii săi, strălucea o anumită lumină. Și mai era și Hosokawa Fujitaka, aparent deschis și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
fost completate la noi cu flori ale locului, chipul sfinților este asemănător cu cel al localnicilor, iar veșmintele cu care sunt îmbrăcați sfinții sunt la fel cu cele ale strămoșilor noștri. Aceste broderii conferă artei românești un autentic certificat de noblețe și vechime, și o dezvoltare a genului artei în timp, dar și o complexitate, varietate creatoare. Toate creațiile artistice bisericești mărturisesc de trecutul bogat în fapte al străbunilor noștri. Prin tot ceea ce au făcut, s-a înveșnicit amintirea și talentul
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
asta, noaptea noastră! Noaptea noastră, strânși cu toții într-un uriaș geamăt, care devine detunătură, isterie, râs, râsul nostru, hohotul nostru planetar, infinit, pe care nici cerul nu-l poate cuprinde. Solidaritatea noastră umilă, orgolioasă, incurabilă: oameni normali! Atât, doar atât, noblețea ultimilor bolnavi în stare a înregistra dereglajul lumii, ruptura și scrâșnetele ignorate de cei ce se spetesc să întrețină ritmul comediei care își tot caută finalul. Iar amicul Marga își pierde vremea cu bieții de noi, orfani schizofrenici pe planeta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
toată lume pare să creadă că sunt o prietenă apropiată de‑a prințului William. — Spuneți‑mi, zice doamna Parker curioasă, cum se simte bietul băiat după... marea pierdere pe care a suferit‑o? mă întreabă, în șoaptă. — Băiatul ăsta are noblețea în sânge, spune domnul Wunsch cu înfocare. Tinerii de azi au multe de învățat de la el. Spuneți‑mi, se gândește la o carieră militară? — Păi... nu mi‑a spus, zic neajutorată. Vă rog să mă scuzați. Evadez la baie, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
în casa Dudescului, una dintre cele mai impunătoare case din centrul Bucureștiului, copleșită de sentimentul ciudat al unei întoarceri în timp. Intră în odaia ei și rămase în picioare. Se gândea la vechimea nobilimii românești, la istoria familiilor de boieri. Noblețea română fusese în apogeul ei până la 1700. Odată cu domniile fanariote, însă, ea fusese din ce în ce mai mult ignorată și lumea începuse să uite de existența celor pe care străinii îi numeau nobiles viri Valachi sau chiar barones Valachi. Nimeni nu mai punea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
și deprinzând rigoarea și caracterul unui veritabil cavaler. Este adevărat că, prin trecerea timpului, cu greu mai găseai un caracter cu adevărat cavaleresc, dar nu era doar asta. Dintre toate popoarele, românii au o adevărată plăcere în a-și renega noblețea ereditară, noblețea de sânge și în a reduce totul la un egalitarism josnic, declarând că oricine își poate cumpăra funcții și demnități. Clătină capul. Nu, nu era același lucru. Se îndreptă spre tainița din perete. O deschise și scoase de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
rigoarea și caracterul unui veritabil cavaler. Este adevărat că, prin trecerea timpului, cu greu mai găseai un caracter cu adevărat cavaleresc, dar nu era doar asta. Dintre toate popoarele, românii au o adevărată plăcere în a-și renega noblețea ereditară, noblețea de sânge și în a reduce totul la un egalitarism josnic, declarând că oricine își poate cumpăra funcții și demnități. Clătină capul. Nu, nu era același lucru. Se îndreptă spre tainița din perete. O deschise și scoase de acolo un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
a mită era trimis Înapoi În aceeași clipă, ducând un răspuns ferm și clar, ceva de genul, Cumpărați jucării pentru copiii dumneavoastră cu banii aceștia, sau, Trebuie să vă fi Înșelat În privința destinatarului. Demnitatea era pe atunci o formă de noblețe la Îndemâna tuturor claselor. Cu toate acestea, cu toată existența falșilor sinucigași și a afacerilor murdare de la graniță, spiritul acestor locuri continua să planeze deasupra apelor, nu a apelor oceanului, căci acestea scăldau alte țărmuri departe, ci deasupra lacurilor și râurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
violoncelului, până aici Încă ar mai fi acceptabil, dar să ne imaginăm unde ne-am opri dacă am Începe să spunem camera clarinetului, camera fluierului, camera tobei, camera trianglului. Cuvintele au și ele ierarhia lor, protocolul lor, titlurile lor de noblețe, stigmatele lor de plebeu. Câinele veni cu stâpânul și i se culcă alături după ce făcu cele trei ture În jurul lui Însuși care constituiau singura amintire care-i mai rămăsese din vremea când fusese lup. Muzicianul acorda violoncelul după la-ul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
răceală, eu știu că izbucnirea mea nu face decât să îl îndepărteze, dar nu îmi mai pasă, ar fi trebuit să stau picior peste picior și să ascult manierată discursul său pregătit dinainte, apoi să mă despart de el cu noblețe, poate că acest lucru l-ar fi făcut să își dorească să rămână, dar eu mă zbat ca o fiară, lovesc, înjur, exact ca fetele de la cămin, atunci când li se iau copiii, este al meu, este al meu, urlă ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]