1,758 matches
-
Marmottan. Prin eliberarea de convențiile academice, impresionismul continuă să se bucure de o opinie publică favorabilă: tablouri simple și vesele ale vieții în aer liber (Un dejun pe iarbă), viziune fugitivă a unui bal sătesc de odinioară și a amintirilor nostalgice pe care le evocă... Celebrul "Salon al refuzaților" (1863) se voia o "reparație publică" care să sfideze critica academică dominantă în epocă, care asimila pur și simplu tablourile simboliste unei "mâzgălituri" de copil (Jacques Lethève, Impressionistes et symbolistes devant la
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
e-mail în care îi povesteam ce comoție provocase în mine reântâlnirea cu cei care fuseserăm atunci. Cu el trăisem timpul acela și pesemne că atunci ajunseserăm să fim cel mai aproape unul de celălalt. Scriindu-i, îl convocam în fond, nostalgic și comemorativ, din străfundul afecțiunii mele pentru el, către împlinirea noastră de atunci. Mi-a răspuns astăzi, iar rândurile lui mi-au încălzit inima și totodată m-au întristat ca o după-amiază de duminică. "Era inevitabil ― în calitatea ta de
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
clasică, răsună Mână birjar, Iubesc femeia, Adio, doamnă... Monica și Virgil încep să schimbe priviri complice, nevenindu-le să creadă că anii adolescenței lor bucureștene pot să năvălească atât de convingător peste ei. Sîntem toți trei pe muchia dintre lacrima nostalgică și râs, pentru că muzica e insinuantă, iar versurile sânt pe alocuri, uluitoare. (Rețin, la un moment dat, portretul femeii care zdrobește inimile tuturor bărbaților: "șarpe cu trup de felină".) Și totuși, nicăieri, nici cea mai mică urmă de vulgaritate. "Gabriel
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
grosul populației îl constituiau țăranii care aveau același mod de viață ca și înaintașii lor. Cele care s-au opus acestei centralizări au fost clasele elitiste marginalizate din punct de vedere politic, ai căror membri erau considerați drept niște visători nostalgici și utopici într-adevăr, mulți erau intelectuali de provincie și poeți. Am văzut deja că geografii, evident perfect conștienți de dimensiunea spațiului fizic, aveau totuși o reprezentare a Franței din perspectiva impresionantei diversități regionale fizico-geografice, climatice și economice. Totuși, chiar dacă
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
au existat în Franța la sfârșitul secolului al XIX-lea. Acestea acționau în special pentru conservarea culturală a limbilor regionale aflate în pericol, fie pentru projetarea culturii, sau pentru crearea unor programe de dezvoltare economică. Unele dintre ele reprezentau menifestări nostalgice față de Franța Vechiului Regim. Este interesant că au existat multe încercări în timpul primilor ani ai secolului al XX-lea, de a introduce o legislație în cadrul Adunării Naționale pentru a înființa consilii regionale.15 În 1910, primul ministru Aristide Briand, a
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
răspundă "da" aproape la fiecare din aceste întrebări, răspunsul corect la oricare din ele este "nu". Astfel, o bună parte din ceea ce mulți oameni cred că știu despre familie nu este adevărat. De fapt, numeroși oameni încă rămân atașați imaginii nostalgice a familiei românești ca fiind compusă din tatăl care câștigă pâinea pentru familie, mama care stă acasă și doi sau trei copii. Aceasta nu este o descriere realistă a majorității familiilor românești de astăzi și, bineînțeles, din oricare societate modernă
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
1. E o trăsătură pe care o vom regăsi adeseori chiar În opera lui Plutarh: subiecte ca acela al decadenței oracolelor sau acela al predominanței prozei În oracolele contemporane ar fi putut foarte bine să provoace nu doar o privire nostalgică și plină de regrete față de gloria trecutului, ci și un sentiment al derizoriului generat de situația actuală. Nimic de felul acesta la autorul nostru. Admirația pentru trecut nu-l Împiedicăsă arunce o privire sinceră și lucidă În jurul lui. Vizita lui
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
dat. Am putea încadra în această categorie toponimele: După Deal, La Inărie, La Vie, cu sensul de loc împodobit cu flori, plante, grădini și vii. Toate toponimele împletesc o coloratură variată, exprimând foarte sugestiv geografia locală. FII AI SATULUI MOMENT NOSTALGIC - REVEDERE Într-o zi de vară când am revăzut casa părintească. Am cercetat cu ochii în lacrimi leagănul copilăriei, cerdacul vechi, fereastra mică dinspre grădină, am colindat, cum ai căuta izvorul, ograda cu garduri de nuiele în ruine și tot
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
faptului cotidian nud, ce surprind viața cât mai detalia t și mai plină de semnificații, încărcată mai întotdeauna cu stări emoționale, ce nu‐ și pierd forța de penetrație, o dată cu trecerea timpului, ci dimpotrivă, exercită asupra noastră, peste vremuri, o stare nostalgică de transmigrație, de transpunere în alt timp aparținând transcendentului, empatizându‐ne și copleșindu‐ne aproape figurativ cu drama clipei consumată cân dva. Răsfoind Istoria presei bârlădene descoperi cu emoție personalități, evenimente despre care generații le mai vârstnice au auzit întâmplător
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
nu vor putea fi înlocuite. Alte rubrici în jurnalul informativ de la SC. „Rulmenți" SA Bârlad: „Investiții cogenerare". „Știri date despre companie", „Talente printre noi Maria Gramaticu", „Cupa și Supercupa Rulmentul", „Amalgam cuvinte încrucișate", dintre care am reținut documentarul cu note nostalgice „Bârladul oameni și locuri dragi nouă", semnat de prof. Teodora Spânu. Cei care mai semnează: Marcel Popa, Pinar Ari, Băcuța Valeriu, Marcela Ungureanu, Nelu Maftei, Costel Filiuță ar trebui să știe că: beneficiarii publicației rămân încă atenți să găsească în
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
îmi scrie din Deva, locul de domiciliu, I. Codreanu la 26 februarie 2000. În continuare, autorul reportajelor „Boabe albe” despre cultiv area orezului la Gologani - Focșani și „Ciobanul colectivei” de la Paltin - Vrancea, din Steagul roșu din 22 octombrie 1955 notează nostalgic și acuzator parcă: ...” Câte s‐au mai întâmplat de atunci! În primul rând că am mai îmbătrânit. Din 1990 sunt pensionar. O primă constatare: discutăm deseori cu Angelica faptul că nu ne‐am închipuit că la pensionare vom fi atâta
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
însă memorii concurente, greu de învins. Cei adaptați fostului regim se simt astăzi, la rândul lor, victime, cenzurate tacit atunci când vor să își expună propriile variante de trecut. Oamenii care se refugiază în imaginarul construit de comunism nu sunt neapărat nostalgici, ei resimțind, mai curând, o nevoie de continuitate temporală, inerentă ființei umane. De remarcat că și educatorii au, la rândul lor, un segment biografic antedecembrist și o situație economico-socială frustrantă, deci consonantă cu etosul nostalgic. Din păcate, sondajele de opinie
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
de comunism nu sunt neapărat nostalgici, ei resimțind, mai curând, o nevoie de continuitate temporală, inerentă ființei umane. De remarcat că și educatorii au, la rândul lor, un segment biografic antedecembrist și o situație economico-socială frustrantă, deci consonantă cu etosul nostalgic. Din păcate, sondajele de opinie nu pot explica mecanismul prin care oamenii reușesc să transmită generațiilor postcomuniste amintiri tot mai îndepărtate de realitatea celor întâmplate atunci. Cum ar putea satisface manualul această nevoie de perpetuare a unor conștiințe de grup
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
condițiile pentru odihnă, sport și petrecerea timpului liber"35. Aprecierea nu era însoțită de evaluări ale calității serviciilor, ale distribuției lor reale în teritoriu sau ale costurilor ascunse. Dincolo de inerția propagandei socialiste, pare să fi fost, mai curând, o rememorare nostalgică a unor comodități dificil de obținut în Bulgaria postcomunistă, decât un set de afirmații istorice bine documentate. Cu riscul de a se contrazice, manualul nu uita să amintească apoi una dintre cele mai neplăcute caracteristici ale regimului și anume existența
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
Micile pete luminoase strecurate uneori în aprecierile legate de "realizările" regimului (de exemplu, nivelul de viață mai bun decât acela din timpul povestirii) nu reușesc să schimbe această impresie, adăugându-i, cel mult, un regret suplimentar, mai umanizat și mai nostalgic. Viziunea occidentală despre cele petrecute în Est a fost altfel structurată. Manualele vestice au detensionat mult povestirea, în primul rând pentru că uzajele didactice actuale nu mai permit o reconstituire rigidă, exclusivistă, sobră sau chiar tragică. Aici, textul a fost redimensionat
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
țară" (vezi http://www.primaria-iasi.ro/http://www.primaria-iasi.ro/content.aspx?lang=RO &item=1381&nid=563, accesat la data de 20.03.2010). Un sumar sondaj de opinie pe străzile orașului, publicat la 27 ianuarie 2010, completa aspectul nostalgic cu altul pragmatic: "nu știu însă dacă politicienii, prin aceasta recunoaștere, se vor gândi mai mult la zona Moldovei, problemele lor fiind mai mult cele de interes personal" (Romică Iloaia, 46 ani, muncitor). Motivația istorică a fost prezentă la toți
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
benefice ale reformei agrare și efortul intens de reconstrucție, început cu refacerea căilor de comunicație. În acei ani, lozincile au fost productive, pentru că oamenii chiar le-au urmat: "cu fața spre căile ferate!", "lupta podurilor", "lupta cu cărbunele". Privirea aproape nostalgică a autorului reda ceva din patetismul anilor respectivi: "reconstruirea a însemnat o mare dăruire pe care poporul a făcut-o cu mare încredere și abnegație, cu toate că condițiile de viață erau foarte grele" (Ibidem, p. 144). Abia după acești ani începuse
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
de la începutul anilor '30, fiind îndrăgostită de André Fraigneau a cărui figură mitologică favorită era monstrul. În timpul perioadei întunecate de la Hartford de pe la mijlocul anilor '40 chiar a scris o piesă despre Minotaur intitulată Fiecăruia, Minotaurul lui, una dintre cele mai nostalgice acte din timpul acelui deceniu. Acum, aproape de sfârșitul vieții, când își trecea în revistă ră dăcinile, imaginea labirintului a devenit extrem de importantă. Un labirint ascunde și ține închiși monștri și lucruri monstruoase. Pe măsură ce Yourcenar îmbătrânea ajunsese să creadă că, simbolic
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
istorice conservatoare, distanțând autorii de narațiunile lor99. Și mai mult decât atât, Yourcenar s-a distanțat și de modernismul epocii ei, lucru pe care Woolf și compania nu l-au făcut și în schimb s-a retras într-o formă nostalgică de literatură romantică formulată în formă clasică. Se susține că operele ei aparțin mai curând epocii lui Gide și Mann decât celei a lui Warner și Woolf. Și-a ascuns oare Yourcenar adevăratul ei eu? Examinați atent opera ei și
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
procesul de generare a semnificației, parodia postmodernă activează, implicit, și împotrivirea lui la sistemul politic dominant. Scriitori precum Umberto Eco sau David Lodge aderă la parodie respingând opinia reductivă după care orice invocare a trecutului trebuie să fie, prin definiție, nostalgică și sentimentalistă. Acesta este și motivul pentru care romancierii importanți ai momentului (Malcolm Bradbury în articolul An Age of parody. Style in Modern Arts, Umberto Eco în Șase plimbări prin pădurea narativă, David Lodge în Limbajul ficțiunii, Mircea Cărtărescu în
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
din poemele Cântec pentru mine al lui Walt Whitman și America a lui Allen Ginsberg. În ceea ce privește dublarea/ multiplicarea începuturilor, interesant e cazul lui Umberto Eco. Acesta chiar punea în directă legătură "sofisticatele combinații de stiluri din arhitectura postmodernă cu parodierea nostalgică a operelor secolelor al XVII-lea și al XVIII-lea" pe care o încercase, după spusele sale, în Numele trandafirului. Romanul său are cel puțin trei incipituri, fără a mai vorbi de tehnica povestirii în ramă (din desfășurarea propriu-zisă a evenimentelor
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
își extrag resursele în principal de la membrii lor, constituind o serie de cazuri aberante. III. Dreapta protestatară Această scurtă analizare a conservatorismului liberal ar rămîne incompletă dacă nu am aminti cîteva elemente exacerbate și extreme. Ele pot îmbrăca fie forme nostalgice și reacționare, fie forma revoltei "poujadiste", a sectoarelor amenințate de clasele de mijloc, fie, în sfîrșit, cea a anarhismului de dreapta care se traduce prin lipsa simțului civic al celor bogați. 1. Extrema-dreaptă sau dreapta extremă. Termenii sînt mai puțin
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
parvenit până la postura de ministru al domeniilor publice, Lovinescu izbutea, poate, să compună un corect roman balzacian sau măcar o banală cronică de familie, fără pretenții de originalitate. Pentru că versatilul Lică e înfățișat aici într-o ipostază surprinzătoare, de ins nostalgic, sentimental (și el e moldovean!), ce se lasă copleșit, după oficialul discurs ținut pe peronul gării, de "șuvoiul amintirilor", memoria lui afectivă focalizându-se obsesiv asupra primelor experiențe erotice (mersul la curve, devenit rutină, capătă retrospectiv semnificația unui rit de
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
acest timp doamna Marga, participând fără să intervină la toate discuțiile la care a fost antrenat soțul ei, precum și la explozia spontană de bucurie colectivă ce a izbucnit cu câteva secunde în urmă, profitând de intervalul de liniște prelung și nostalgic, hotărî să intervină: Domn profesor, observ că ați căzut pe gânduri, intrăm deja în gara Buzău, încă o oprire și suntem în capitală! Contrar tuturor așteptărilor, Bidaru aproape că nu reacționă la această observație. Încă trăia cu impresia că vagonul
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
aproape trei ore până la tren, mi-am propus să mă plimb puțin. Am suficient timp. Abia este cinci și un sfert. Cât despre minune, te rog să nu exagerezi! Cinci și un sfert... 9 octombrie... Apoi adăugă cu un zâmbet nostalgic. Apropo, mai știi ce s-a întâmplat aici cu 46 de ani în urmă? Un eveniment care mi-a schimbat total viața. Cu 46 de ani în urmă? Nu mai țin minte ce s-a întâmplat ieri Azi e joi
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]