1,781 matches
-
departe, cu popasuri de 3000 de semne (cred că și mai puțin...), povești scurte de viață lungă. De aici, un fel de-a condensa întîmplările așa cum, spuneam, dau almanahurile mapamondul în cîteva rînduri. Știați că? De recitit, în anotimpurile ușor nostalgice, cîntarea Bucureștiului pe note, sau despre Proust-ul din fiecare, între parole din Ionesco și viața pe Berthelot. Și-un Cuvier făcînd anatomia colțului de stradă, din poze și refrene. Plouă la Paris, plouă cu replici bruște, sacadate, de narator
Lângă Mântuleasa by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10429_a_11754]
-
Monteoru (terminată în același an, după schițele aceluiași Ion Mincu). De altfel, tot acest București monumental, de tip neoclasic sau ,Art Nouveau"datează din anii care au premers sau au urmat intrării în secolul XX. Un excelent prilej pentru întoarcerea nostalgică în lumea capitalei din anii în care totul era de inventat și de construit îl constituie apariția celor trei albume de fotografii, Bucureștii în imagini. În vremea lui Carol I . Realizate în stilul celebrelor albume ale Editurii Parigramme, dedicate vechiului
Nostalgii bucureștene by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10008_a_11333]
-
fi luate drept variante epice ale celebrului eseu al lui Horia-Roman Patapievici, Omul recent. Unele excese stilistice (fiction oblige, nu-i așa) au făcut să se vorbească despre Dan Stanca, în anumite cercuri, ca despre un hiperconservator, fundamentalist ortodox și nostalgic al ordinii legionare. Firește, autorul nu a avut și nu are nici o vină. Ca de atâtea ori în literatură, convingerile unor personaje au fost trecute în contul autorului însuși. Figura uimită a lui Dan Stanca, cu vocea sa sugrumată și
O moarte fictivă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9901_a_11226]
-
o schimbare a unei asemenea mentalități primitive și obscurantiste nu poate veni decît printr-o largă și susținută campanie de lămurire și culturalizare. Ceva asemănător, păstrînd proporțiile, îmi spunea recent profesorul Nicolae Balotă referitor la ură, prejudecățile și anumite mentalități nostalgice retrograde care mai colcăie în România lui Gigi Becali sau Corneliu Vadim Tudor, cel cu bîlciul grotesc din parlament. La antipodul lor stau personalități exponențiale precum poeta Ana Blandiana de care îmi amintesc în acest context prin asociație cu un
Între dragoste și ură by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/9599_a_10924]
-
academic se ascund de fapt condeiul autorului de ficțiune și ochiul lectorului pasionat! Abia în final, retrospectiv, vei vedea în altă lumină imixtiunile celuilalt Daniel Vighi de-a lungul întregii cărți, imixtiuni care îl înfățișează pe acesta în postura estetului nostalgic, nu a academicianului scorțos și aplicat: "Așa mi-a fost dat să-l văd întîiași dată în manualul de istorie. Acolo, în gravura aceea, stătea întins pe sofa, cu perne cilindrice sub cap și la picioare, între doi, trei pilaștri
Critica si condeiul autorului de fictiune by Stefana Totorcea () [Corola-journal/Journalistic/17678_a_19003]
-
fi putut fi luat drept o capodoperă a genului dacă apărea la începutul anilor ’90. Astăzi, un roman vintage, cu aer de vechi, cu idei cunoscute, reambalate în realități la fel de familiare; respectabil, fără îndoială, dar care satisface doar gusturile cititorului nostalgic după textualismul de altădată. Nicolae Stan este un foarte bun scriitor, ce merită recitit și reevaluat.
Textualism vintage by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3604_a_4929]
-
cele două extreme (poli sau antipozi) - Paul Goma și Ion Druță - unul cosmopolit și prooccidental, celălalt naționalist și (paradoxal) promoscovit, văd desfășurându-se celelalte avataruri ale romanului basarabean. Constantin Stere e sentimental și memorialistic în Smaragda Theodorovna, George Meniuc e nostalgic și poetic în Disc, Vasile Vasilache e comic și satiric în Povestea cu cocoșul roșu, Aureliu Busuioc e neorealist și ușor melodramatic în Singur în fața dragostei, Serafim Saka e socializant și psihologizant în Linia de plutire, Vladimir Beșleagă e analitic
Ieșirea în larg a romanului basarabean (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12353_a_13678]
-
minor, contestând "decadentismul imagist și formalismul sec" (p. 223). Însă cei mai mulți dintre poeții publicați în revistă (Virgil Carianopol, Ștefan Baciu, Ovid Caledoniu, Aurel Marin și ceilalți antologați de Al. Husar) rămân în perimetrul unei poezii de atmosferă, o poezie sentimentală, nostalgică, elegiacă. În proză, Vintilă Horia propune "o nouă înțelegere a fantasticului" (așa se intitulează un articol din 1939): concentrarea într-un simbol, evadarea din realitate - tendințe ce pot fi sintetizate în noțiunea de "fantastimbolism" (p. 176-177). Revista se susține în
Depășirea respectuoasă a gândirismului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12111_a_13436]
-
totul speciale, între textul dramatic și cititorul său. Se deschid piste inedite de lectură, indicațiile de regie stimulează imaginația, iar replicile - citite, și nu rostite sau ascultate, deturnate, adică, într-un fel, de la destinația lor - se învăluie, imperceptibil, în farmecul nostalgic al oricărui lucru nedesăvârșit. Nu altfel stau lucrurile în cazul celor cinci piese adunate în volumul de față; Răfuiala, Cutia, Cetatea soarelui, Luca și Casa cu multe fotolii (dintre care primele trei au apărut, în versiune franceză, în L'Avant-scène
Ithaca, estetica și "est-etica" by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16629_a_17954]
-
se situează sub îndoitul semn al Celuilalt. Este un motiv în plus pentru care cartea merită citită, căci și atunci când exagerează sau supralicitează autoarea nu uită să tragă un semnal de alarmă, fie el și deghizat sub forma unei interogații nostalgice: "Vocea: Greci... Greci antici mai sunt?...". Iulia Petrescu - Răfuiala, Editura Univers, București, 2000, 126 de pag.
Ithaca, estetica și "est-etica" by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16629_a_17954]
-
pe șleau despre falii deja sedimentate. Nu e întâmplătoare, ca o contrapondere a atâtor și-atâtor disoluții, imaginea pragului. Evoluția stilistică consună cu maturizarea formulei. Stoiciu nu mai resimte, astăzi, urgența transcrierii în timp real. Dislexicul de altădată a devenit nostalgic și profetic, ceea ce îi permite să instrumenteze numeroase schimbări de perspectivă. Salturile sunt mai ample: „Constat în fiecare zi că rămân cu mult în/ urma mea, mai exact în urma/ a ceea ce e nedefinit în mine, rămas pe prag, un/ suflet
Vârstele poeziei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5954_a_7279]
-
în mare parte atemporală, dar cu repere geografic-culturale recognoscibile. Primul set de înregistrări începe cu The Story I. Tema melodică „acoperă” un spațiu etnic vast, ce include Balcanii, linia melodică plutind, ca o doină fără sfârșit. Se mai simte mireasma nostalgică a cântului tradițional din Armenia și din Azerbadjan (care circulă azi datorită pianiștilor Armen Donelian și Aziza Mustafa Zadeh). Curgerea neântreruptă a improvizației într-o atmosferă extatică amintește de stilul pianistului Keith Jarrett, unul dintre modernii pe care Körössy mi-
CREA?IE ?I DESTIN - IANCY K?R?SSY by Alex Vasiliu () [Corola-journal/Journalistic/84368_a_85693]
-
încântă insidioasele jocuri ale întâmplării, cu acele stranii țâșniri de imprevizibil ce deconspiră ciudate întâlniri, peste timp, ale spiritului, mă acaparează firul coincidențelor genuine sau elaborate, degajând un sens al apariției până în cele mai fragile întruchipări ale literarului. În locul obsesiei nostalgice teoretizate de Harold Bloom în clasica The Anxiety of Influence și trăite de victimele vreunui «sindrom succesoral», prefer expresivele ezitări ale memoriei care întrețin tensiunea lanțului de sonuri reverberate și ondulări de umbre faimoase reactivate aproape topologic”. În același timp
Obsesia identității by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3288_a_4613]
-
pulsează la adieri abia palpabile. Poate că, trecând de la un singur compozitor, în primul ceas de lied evocat, la un secol de melodii în cel de al doilea, de la lumescul așezării cuvintelor pe portativul cântecului la sonurile de cântec nostalgic în care cuvântul cheamă muzica, este nevoie pentru interpreți de căutarea unor anumite alte mijloace, în pătrunderea creației, a componisticii. Cei doi muzicieni nu au ostenit întâmplător, lucrând pentru a-și șlefui modul spunerii muzicale. Ei s-au ascultat întâi
Ceasurile liedului ?i melodiei by Grigore Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/84244_a_85569]
-
o cutie de rezonanță, formule prozodice de o mare diversitate. Divers și din punct de vedere tematic, volumul rămâne totuși perfect unitar, convergența poemelor fiind dată de viziunea retrospectivă a poetei, care se fixează cu obstinație asupra trecutului, propune promenade nostalgice prin muzeul memoriei și lecții vaporoase de melancolie. Amintirea are - în poemele Mioarei Cremene - ceva din puterea de fascinație a apei „ofelizate”, astfel că orice imersiune în elementul acvatic e sinonimă aici, ca și actul poetic, cu tentativa - mereu eșuată
Mioara Cremene la aniversară by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/3166_a_4491]
-
cu adevărat autentic, ca o poetă a distanțelor spațiale, dar mai ales temporale, cu o remarcabilă știință a cantilenelor melancolice și, de aici, ca o poetă a nostalgiei. Exilul (din 1970 poeta trăiește în Franța) alimentează, la rândul său, stările nostalgice, concretizate în volumul Poèmes en exil. Poeme în exil / Versiuni fraco-române (Editura Gutenberg, 1994), în legătură cu care Mioara Cremene ține să sublinieze: „Cele ce urmează nu sunt simple traduceri, ci versiuni, transpuneri dintro limbă sau alta. Distanța în timp dintre ele
Mioara Cremene la aniversară by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/3166_a_4491]
-
dacă îmi permiteți v-am visat erați așa și pe dincolo/ era acolo și o cîrtiță pe care aș dori să v-o exprim/ o dați-mi voie (care mă purta în brațe cînd eram copil)/ apoi își intuiește memoria nostalgică îmi spune/ aveți o cicatrice vastă ați putea scrie cu ea v-aș citi cu plăcere aș plînge." O mențiune aparte ar merita capitolul dedicat "prozopoemelor", în care Ion Pop face o observație foarte interesantă, referitoare la alunecarea spre post-suprarealism
O monografie by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14894_a_16219]
-
de onestitate. A fost frământat fără încetare de întrebarea de ce gândește așa și nu altfel. Într-o primă fază a crezut că ideile vin dintr-o anumită psihologie, pentru ca ulterior să se lupte cu propriul temperament moldovenesc, orientat greșit (liric, nostalgic, pasiv, rural sau provincial, oricum contemplativ - deci tradiționalist), pentru a-și impune o direcție în consonanță cu spiritul timpului (spre epic, urban, obiectivitate, depășirea complexelor, autoanaliză lucidă, psihologism, voință de sincronizare europeană - deci modern). A simțit o contradicție internă pe
E. Lovinescu - 125 - Confesiunile unui critic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10641_a_11966]
-
dispare din cadru, imagine chinuită, austeră și caldă fără sicitatea consacrării monahale. Pedro Almodóvar nu urmărește doar consacrarea fondului arhaic, cutumiar al unei Spanii vertebrate revăzute în sens invers decît Ortega y Gasset, a regăsirii tradițiilor, ci și un rapel nostalgic la o anumită vîrstă a cinematografiei italiene, mai ales cea din anii '50. Întoarcerea la copilărie, la care regizorul face aluzie și prin asemănarea pe care o are Carmen Maura cu propria sa mamă, pentru a nu mai pomeni o
Mame și fiice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9387_a_10712]
-
la ea. Cele cîteva proze reușite, toate de redusă întindere, au luat naștere doar atunci cînd furia polemică a lui Delavrancea s-a stins încet. Aflat în vîrful piramidei sociale, prozatorul începe să privească spre locul copilăriei sale cu simpatie nostalgică. Perspectiva asupra mahalalei bucureștene se schimbă acum radical, iar copilăria petrecută acolo capătă treptat formă de micro-paradis ce poate fi revizitat pe calea artei. Iau astfel naștere evocările din De azi și de demult, Bunicul, Bunica, dar mai ales din
Complexele avocatului de succes by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6211_a_7536]
-
și ștearsă în rochia de lână făcută în casă, dar cu o lucire în privire pe care nu i-o văzusem niciodată. S-a așezat, nemișcată, în unul dintre fotoliile din salonul cel mare, vecin, cu o atitudine încordată și nostalgică, privește intens în noapte, prin ușa vitrată, deschisă spre grădină, unde un vânticel subit bate, face să danseze primele frunze moarte. Tulburare, vreo flacără, la Miclăușeni? O iau razna, pe cuvânt! Aceasta ar implica un secret pasional, un bărbat în
Memoriile Mariei Cantacuzino Enescu by Elena Bulai () [Corola-journal/Journalistic/15802_a_17127]
-
măreață și ingenuă, pe cînd alterarea ei cu o singură piesă vestimentară aduce totul în vulgaritate. Și pentru că tot veni vorba de clasicism, este notoriu că orice variantă a acestuia, fie ea greacă, romană, din spațiul Renașterii sau din acela, nostalgic și întîrziat, al neoclasicismului, avea drept reper al stabilității absolute, al împăcării cu lumea și al armoniei cu universul, al coabitării cu eternitatea și al victoriei cu duratele mici tocmai nudul, forma paradigmatică, deplină, a umanului, aceea în care se
Despre percepția feminității by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11548_a_12873]
-
înfățișează acum, prin mijlocirea unui jurnal și a unei ample convorbiri, pe latura d-sale intimă. E o fericită completare a imaginii celebrei militante anticomuniste care coboară de pe piedestalul istoric, pășind cu un aer firesc printre noi, adoptînd vocea confesiunii, nostalgică, dolorică, revoltată, îmbărbătătoare după circumstanțe, umanizîndu-se ca pentru a-și justifica acțiunea prin invocarea unor rădăcini existențiale și evocarea unor note biografice puțin sau defel cunoscute. Fără a-și prejudicia coerența figurii, Doina Cornea distinge în sine două tipuri de
Mărturiile Doinei Cornea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7177_a_8502]
-
cel al gîndului searbăd.// Pînă și din propriul ei trup am văzut-o plecînd./ Ea s-a adăpostit în inima mea,/ în piramida fără oprire” (Ea strălucește). Performanța unei atari producții nu e identificarea cu pretextul tematic, ci alteritatea, îndepărtarea nostalgică de acesta, pînă la negație: „Nu mai am nici un semn de la tine. Uneori, marea vine la mine - și marea nu ești./ Uneori vine muntele - și muntele nu...” (Tratat de singurătate). Fundalul poemului nu e de factură ontologică, ci, la un
Rolul imaginarului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4550_a_5875]
-
capacele/ lăzilor de zestre în sat” (p. 308). O referință precisă, de natură emoțională, lipsește. Ceea ce dovedește nu lipsa poeticității (așa cum concluzionează sus pomeniții adversari ai lui Stoiciu), ci lipsa lirismului. Poetul nu ține să mărturisească explicit nimic. Nu e nostalgic (sau, oricum, n-o afirmă în gura mare), nu e melancolic (sau nu se laudă cu melancolia lui). Nu are, cum se spune, sentimente. Criza și revelația sunt continue, acte cotidiene, și sincrone cu actul scrisului. Greu de definit, literatura
Pa vu ga di by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4365_a_5690]