57,942 matches
-
ascendent și finalizat în descendent. Rezultă de aici posibilitatea elasticizării timpului, oricare segment (sgm) dintr-un șir Sdpc putând fi sau nu repetat (juxtapus ori dihotomic). Exemplificăm teoretic un dpc compus prin șirul A-B-C-A-B-D-E-B-B-F-A-A-A-C-G-F-C, în care toate sgm evenimențiale sunt notate cu litere diferite, marcând totodată sgm A, C și ca funcții narative (In, respectiv Fn). Se succed în total 17 segmente, (a căror durată nu ne interesează), din care evenimențiale în ansamblu sunt doar 7. Dintre acestea, numai 4 se
Mișcarea de instrumentare a formei muzicale by Oleg Garaz () [Corola-journal/Journalistic/84314_a_85639]
-
straturi ale Jurnalului mi-am propus să mă opresc doar la impresionanta complexitate a relațiilor interumane, la bogăția și varietatea "personajelor", una din principalele explicații ale convingerii că ne aflăm în fața unei capodopere. O știa Sebastian însuși, căci iată ce notează, parcă în treacăt, printre alte regrete de autor în criză de timp: "...și deodată am întrezărit întreaga rețea de legături, în care sînt prinși absolut toți oamenii pe care îi cunosc, ca și cum viața fiecăruia din ei n-ar fi decît
Jurnalul lui Sebastian by Virgil Duda () [Corola-journal/Journalistic/8497_a_9822]
-
-se la unul din colegii de liceu, căruia nu se ostenește să-i dea numele, al cărui destin îl deplînge, un tip delicat, vulnerabil, care se sinucide în plină tinerețe, aruncîndu-se sub roțile unui tren, se simte însă dator să noteze "era antisemit, ca toți ceilalți". Din acest unghi de vedere, nu ieșea din rînduri. Încercînd să compun, pentru uz propriu, un dicționar al acestor figuri de neuitat, cu o scurtă caracterizare, am umplut zece foi, după care am renunțat, din
Jurnalul lui Sebastian by Virgil Duda () [Corola-journal/Journalistic/8497_a_9822]
-
aceluia "ce monstruoase contraziceri cu sine însuși debitează", dar nu apucă, deoarece profesorul "era grăbit", alta în care scrie despre același: "Este cel mai complex și mai interesant om pe care l-am cunoscut", (după ce, în Cum am devenit huligan, notase cu dezgust "m-am înșelat"), intenția formulată în 1935: "Nu scriu aici decît cînd îmi face plăcere", numai bună pentru a fi pusă alături de rîndurile notate cînd află de la profesorul Balmuș, ceea ce îi spusese și profesorul Oțetea, anume că pogromul
Jurnalul lui Sebastian by Virgil Duda () [Corola-journal/Journalistic/8497_a_9822]
-
decît triștii mei ani de umilință și ratare." Dintr-o călătorie la Roman, unde-l vizitase pe marele scriitor și marele bolnav Max Blecher, acela care ar fi dorit să-și asume suferințele tuturor celor dragi, revine zguduit, îngrozit și notează: "Pot exista și nefericiri mai mari decît un regim antisemit. Știam... dar uitasem!" Blecher insistă s-o întîlnească pe bizara sa prietenă și admiratoare, Maria Ghiolu, aceea care îl consideră pe Sebastian "mai inteligent decît Gide", una din femeile în
Jurnalul lui Sebastian by Virgil Duda () [Corola-journal/Journalistic/8497_a_9822]
-
se trezește scriind la patru piese deodată, în vreme ce așteaptă înfricoșat și resemnat deportarea, după ce a ieșit teafăr din rebeliunea legionară, pe care "Cioculescu o judecă detașat, eu o judec cu însăși viața mea", avînd chiar puterea și bucuria de a nota acel "maximum de entuziasm" datorat nemuritoarei replici porno a actriței Natașa Alexandra "la o repetiție, cu Marietta de față". Și n-a apucat, din fericire, s-o vadă pe Marietta, ca noi, primind cadou de la Dej, titlul stalinist de maestru
Jurnalul lui Sebastian by Virgil Duda () [Corola-journal/Journalistic/8497_a_9822]
-
literar și nu numai. Recitește Război și pace, pentru a compara bătăliile de la Smolensk și Borodino cu situația de pe frontul hitlerist, impresionat de "valoarea literară și de document" a capodoperei tolstoiene, aflate atunci, pare-se, într-un con de umbră. Notează: "Aș cere vieții doar puțină liniște, o femeie, cărți și o casă curată." Se îndrăgostește de o actriță, crede că "ar putea fi un amor", peste trei zile afirmă "ne iubim, ne-am spus-o", iar peste alte cîteva zile
Jurnalul lui Sebastian by Virgil Duda () [Corola-journal/Journalistic/8497_a_9822]
-
Constantin Țoiu In antichitate, istoricul lăsa să treacă timpul "urilor proaspete încă", spre a trece mânia stăpânilor, și abia ele trecând, ei se eliberau și puteau să scrie despre faptele adevărate... Tacit a spus-o. Notând vremea imposibilă a "urii proaspete încă". Care, în viitor, avea să rămână observația capitală în scris... Ne referim la cel istoric, în orice istorie, până la... Stalin, cea mai cruntă perioadă a totalitarismului. Cu Hitler, acest tip de cenzură totalitară avea
Cenzura... in integrum by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8537_a_9862]
-
a publicisticii scriitorului, Jurnal de epocă), Momente ale romanului, G. Călinescu sau "Seriozitatea glumei estetice", Traiectorii, Cornelia Ștefănescu a publicat recent a doua ediție a unui alt studiu întru totul remarcabil, Destinul unei întâlniri: , apărut la Editura Elion (2008). Să notez că adevăratele pasiuni literare sunt "de longue haleine", ca să nu spun că uneori, ele nu te părăsesc toată viața. Așa i se întâmplă și autoarei noastre, ale cărei preocupări proustiene ating ușor câteva bune decenii. Așa cum singură menționează, a început
Marcel Proust și românii by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8519_a_9844]
-
încât în 1904, a intenționat să petreacă lunile de primăvară la moșia acestuia de la Corcova din Oltenia. Tocmai murise mama prințului român și era afectat de suferința lui morală. Defuncta se numea Elena Bibescu, născută Elena Kostachi-Epureanu, persoană foarte importantă, notează Cornelia Ștefănescu, pentru că în salonul ei din Paris, frecventat de muzicienii Liszt, Wagner, Gounaud, Débussy, Saint-Saëns, Fauré, de scriitorii Lecont de Lisle, Pierre Loti, Jules Lemaître, Maeterlink, de pictorii Bonnard, Vuillard, cât și de diplomați străini și francezi, Proust și-
Marcel Proust și românii by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8519_a_9844]
-
pur și simplu, nu să figureze. Din Cartea micilor invazii, volumul nou al lui Ștefan Manasia, se poate vedea cum amplasamentul e transformat într-un crez literar și un program cu adresă polemică. "Scrie despre margin(al)i, dinspre margine", notează poetul despre el însuși, pe una dintre clapetele plachetei, selectând pe cealaltă un citat din scrisul unui alt tânăr provincial de calibru, de data aceasta critic: Radu Vancu. Polemica va continua în interiorul cărții, pornind de la motoul din Ernst Junger ("În
Dinspre margine by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8552_a_9877]
-
epocă, desenează ample tablouri ale modului de viață ale boierimii patriarhale (Rosetti-Tescanu) și al strălucitei familii Cantacuzino, care afișa un lux exorbitant, ca la o curte regală; participă la nunți fastuoase și înmormântări pline de pompă. Maria Cantacuzino-Enescu (îi voi nota numele, din cauza lungimii, cu inițiale) e o moldoveancă romantică, foarte sensibilă care vibrează înfiorată când aude "lătrat familiar de câini pașnici, potrivit cu noaptea pe care în loc să o tulbure, o face mai misterioasă". La fel, se comportă în fața naturii. Prinsă de
Are și literatura partea ei by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8539_a_9864]
-
spălăcite de albastru și ocru care lasă să transpară cartonul brut, nepreparat. Cvasimonocromia ca refuz al voluptăților cromatice e programatică. Avem de a face aici tocmai cu simplificările la care Tonitza înțelege să recurgă pentru "a ajunge la adevăr". De notat că Daumier, artist cu care Tonitza a fost mereu și întemeiat pus în legătură, recurgea și el la monocromie în uleiurile sale, în intenția similară de a provoca în spectator o reacție morală. Oricât ar părea de curios admiratorilor de
Tonitza și întâmplările artei românești by Ioana Vlasiu () [Corola-journal/Journalistic/8563_a_9888]
-
rămân însă, poate, rezerve de formulat din altă perspectivă. Ce vreau să afirm? Contactul cu o materie deloc neutrală ascunde și o capcană. Intrând în vizuina fiarei, nu poți fi sigur că vei scăpa teafăr, necontaminat. Fascinația anulează simțul moral, nota un filozof. E o evidență a literaturii autentice că ea se nutrește și din ambiguitate. Dacă scrii obiectiv despre un netrebnic, constați că urâtul nu epuizează întreg mecanismul psihic pus sub lupă. Printr-un proces de reflectare se scot la
Diavolul văzut dinăuntru (Romanele lui Nicolae Breban) by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8559_a_9884]
-
a unui proiect care l-a ispitit pe Dostoievski cu tabloul descotorosit de un balast din ciclul Voința de putere. Investigând biografia tulbure a lui Ivan cel Groaznic pe care voia să o transpună într-un roman, scriitorul rus a notat într-un carnet: "Desfătarea criminală prin încălcarea tuturor legilor. Desfătarea mistică (prin spaimă, noaptea). Desfătarea prin pocăință, prin mănăstire (prin post alb și rugăciune). Desfătarea culturală (prin învățare). Desfătarea prin înfăptuirea binelui." La o contabilizare a variantelor, observ că la
Diavolul văzut dinăuntru (Romanele lui Nicolae Breban) by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8559_a_9884]
-
la rangul de a fi ciracul favorit al unui corifeu în știință, profesorul Martinetti. Aparent se gudură bucuros că poate culege laude pentru destoinicia sa, dar în depozitele din străfunduri se strânge lava în preajma revărsării. Registrul său de manifestare, cum notează autorul, este cel al unui carnasier proaspăt, avid să înhațe și să înghită. Atacă totuși rar; ca să evite penibilul unei înfrângeri (mai târziu în altă fază din ciclul Voința de putere, personajul capătă alte trăsături nu destul de convingătoare). De un
Diavolul văzut dinăuntru (Romanele lui Nicolae Breban) by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8559_a_9884]
-
fi atenți nu numai la "conținut" ci și la "formă", asumându-ne riscul de fi taxați drept estetizanți, o învinuire gravă. Această tendință emancipatoare a noilor critici este remarcată de o cercetătoare avizată și calmă a intervalului, Ana Selejan, care notează în Literatura în totalitarism. 1959-1960 (Cartea Românească, 2000): "... adaug imediat câteva evidențe care se impun pentru oricine citește textele analitice ale tinerilor critici: ceva-ceva, și ceva esențial, s-a schimbat în modul de abordare (de către ei, n.m.) a scriiturii: posibilitatea
Generația mea în anii '60 by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/8596_a_9921]
-
Pentru Nietzsche, perspectiva se schimbă: voința de putere este peste tot și în toate regnurile, de la piatra care zace pe marginea drumului pînă la floarea care își răspîndește polenul, de la animalul care își delimitează teritoriul pînă la poetul care își notează stihurile. Mai mult, voința de putere nu trebuie înțeleasă ca un substrat al universului, un fel de temei obscur și nediferențiat din care apoi vor lua naștere toate ființele. Nu există o singură voință de putere, ci o infinitate de
Bazarul cu iluzii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8597_a_9922]
-
că te-am înșelat - (și tu ești sigură de acest lucru în sinea ta). * P.S. Am pus ca titlu , ceea ce sună altfel decât celelalte... Memorii din când în când, apărute, în care explicam alegerea făcută asupra căreia revin... în AVERTISMENT notam: "L-am numit astfel (Memorii din când în când), întrucât un jurnal în înțelesul obișnuit al cuvântului m-a preocupat mai puțin decât o stabilire cvasicronologică a ideilor, lecturilor, întâmplărilor, o biografie cărturărească, mai curând, mai important pentru mine și
Jurnal intim by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8631_a_9956]
-
Ceaușescu, fapt care situa deja, extrem de grav, condiția politică a soției secretarului general cu mult peste limitele ei normale; și mai ciudat este că nici un reprezentant al Securității nu l-a informat pe liderul regimului despre acest aspect" (p. 126-127) - notează Silviu B. Moldovan, bazându-se pe alte surse și speculații. Nu-i tocmai aberant să susținem că exista riscul să intre în conflict sau într-un fel de competiție internă două orientări ale Securității: una controlată de Nicolae Ceaușescu, alta
Birocratizarea suspiciunii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8629_a_9954]
-
care se face fără muncă" (" Noi muncim, noi nu gândim!" s-a strigat și pe străzile Bucureștiului de către contramanifestanții de la I.M.G.B., cu ani în urmă), "o anexă de lux și un bagaj reacționar." Un singur lucru nu-l uită comuniștii, notează mereu cu spirit percutant Zarifopol, "că munca intelectuală are prestigiu decorativ și tocmai pe aceasta o speculează la ocazii festive" (Muncitorii decorativi - 1925). Altminteri, intelectualul e un dușman de clasă, un parazit. O astfel de gândire, troglodită, va fi copiată
Comunismul și intelectualii by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8620_a_9945]
-
alții (printre care Lucian Blaga), i se fixează domiciliu obligatoriu și i se suprimă pensia, ca fiind "bestie moșierească". Octogenarul ajunge la sapă de lemn. E silit să înfrunte sărăcia, să-și vândă ultimele obiecte din casă. La capătul puterilor, notează exasperat: "Sunt fără provizii și lemne de foc. Și ca mine sunt mulți alți colegi, foști profesori universitari și membri ai Academiei Române. Dacă oamenii care reprezintă în România comunismul bolșevic ar fi cât de puțin umani, nu ne-ar pătimi
Comunismul și intelectualii by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8620_a_9945]
-
cea mai interesantă a operei sale, precedîndu-l involuntar și la acest capitol pe genialul său urmaș. Tema tuturor fragmentelor lui Russo, publicate sau nu, rămîne aceeași: contemplarea Moldovei, ca entitate peisagistică, istorică, spirituală, de către un observator adînc introvertit, care își notează impresiile sub regim memorialistic. Toate însemnările lui Russo pleacă de la o circumstanță autobiografică. Sensul lor ultim poate fi sintetizat în următorul proiect: Moldova din prima jumătate a secolului al XIX-lea privită de un îndrăgostit de provincia natală, dar care
Inventatorul melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8384_a_9709]
-
partiturile clasice: Beethoven, Mozart, Haydn); b) partituri învăluitoare (care ascund esențialul în ciuda exploziei de acribie cu care sunt consemnate detaliile, cum ar fi opusurile impresioniste sau cele enesciene); c) partituri care învăluie dezvăluind (vezi cele baroce ori romantice, precum și muzicile notate proporțional, aparținătoare școlii poloneze a anilor ‘60- ’70); d) partituri care dezvăluie învăluind (vezi muzicile hiperdense ale unui Ferneyhough sau Xenakis); e) partituri care nici nu dezvăluie, nici nu învăluie (cum ar fi, bunăoară, cele redevabile variilor forme de aleatorism
Partitura ?ntre conspirare ?i deconspirare by Liviu D?NCEANU () [Corola-journal/Journalistic/83951_a_85276]
-
dar inteligibil. Pe pag. 1, Paul Constantinescu a scris: Muzica pe motive din Fundul Moldovei (jud Câmpulung-Bucovina) culese în monografia d-lui profesor Dimitrie Gusti. Manuscrisul este în creion și cuprinde 172 de pagini. Cu creion roșu, Paul Constantinescu a notat indicații privind atitudinile personajelor. ONB, Cota 6115: manuscris în cerneală neagră, foarte îngrijit scris, conținând 150 de pagini. Este partitura generală a lucrării. Din punct de vedere al distribuirii semnelor muzicale pe pagină, există o corespondență perfectă între acest manuscris
Opera componistica a lui Paul Constantinescu. Catalog cronologic(III) by Sanda Hîrlav Maistorovici () [Corola-journal/Journalistic/83702_a_85027]