576,192 matches
-
23 august 1944, nu numai că nu aveam nici un gând de emigrare, dar credeam că mă întorc în 48 de ore! Cum în timp ce eram în aer, în avion, s-a petrecut lovitura de la Palat, m-am văzut blocat la Stockholm. Noul guvern avea în frunte pe generalul Sănătescu și pe Grigore Niculescu-Buzești la Externe, care fusese șeful meu în minister, director al Cabinetului; primul lucru pe care l-au făcut a fost să mă numească în post la Stockholm, dându-și
Neagu Djuvara by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13985_a_15310]
-
un război? - Ceea ce nu se înțelege suficient la noi este că puterile occidentale sunt țări democratice în care există o opinie publică, o presă și un Parlament și că acestea nu puteau fi schimbate peste noapte în sensul declanșării unui nou război fostului aliat pentru că el nu a permis alegeri libere în România și Polonia, în condițiile în care abia se sfârșise unul care durase vreo șase ani și făcuse milioane de morți. Să fim serioși! Era un lucru de negândit
Neagu Djuvara by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13985_a_15310]
-
istoria! Dar să nu se mai spună că am fost vânduți la Yalta! - Mi-a plăcut o observație din "Memorii": "Cei care ar vrea să fim iar pe mâna rușilor sunt la noi, nu în America", deci nu e o nouă înțelegere la Malta! V-aș ruga să punctați puțin în legătură cu întoarcerea în țară, despre șocul pe care l-ați simțit. - Întâmplarea a făcut (tot întâmplarea!) să plec în Africa în 1961, cu gândul să stau acolo doi ani de zile
Neagu Djuvara by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13985_a_15310]
-
Paris; hotărârea de a mă stabili în țară am luat-o abia în anul următor, când mi s-a propus să țin conferințe la Universitățile din București - unde am fost numit "profesor asociat" -, Iași, Cluj. A început astfel un capitol nou în viața mea. Nu vreau să ascund publicului care mă va citi faptul că am fost extrem de șocat de ce am găsit în țară. - De ce anume? - Nu se schimbase prea mult centrul Bucureștilor, deci mă regăseam acasă, Calea Victoriei era aceeași, strada
Neagu Djuvara by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13985_a_15310]
-
răspuns lucid la această întrebare încearcă să ofere profesorul Lucian Boia în cea mai recentă carte a sa, Mitul democrației. Adept al lui Fernand Braudel și al școlii de istorici formați în jurul revistei "Annales", Lucian Boia a introdus o viziune nouă în istoriografia românească (zona sa predilectă de cercetare este istoria recentă, cu precădere regimul comunist). Spre deosebire de istoriografia tradițională care prezenta evenimentele unilateral, noua metodă presupune analiza structurilor economice, sociale și, mai ales, mentale ale epocii aflate în discuție, ceea ce duce
De la Tocqueville la corectitudinea politică by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14057_a_15382]
-
Fernand Braudel și al școlii de istorici formați în jurul revistei "Annales", Lucian Boia a introdus o viziune nouă în istoriografia românească (zona sa predilectă de cercetare este istoria recentă, cu precădere regimul comunist). Spre deosebire de istoriografia tradițională care prezenta evenimentele unilateral, noua metodă presupune analiza structurilor economice, sociale și, mai ales, mentale ale epocii aflate în discuție, ceea ce duce la o multitudine de interpretări. Dacă o bună parte din istoria tradițională se reduce la o poveste epică transmisă din generație în generație
De la Tocqueville la corectitudinea politică by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14057_a_15382]
-
este însă contrazisă nici aici. La noi, prezența sticlei în planul expozițional al muzeelor este încă frustrant de mică. Explicații, evident, există - începând de la cele de ordin material și terminând cu cele legate de o mentalitate "prea tradiționalistă", neadaptată încă noilor realități din domeniu. Este vorba, mai curând, de acea veche și neinspirată delimitare a artelor în "majore" și "minore" care mai stăruie încă în "moștenirea genetică" a unor funcționari muzeali. În concepția lor dăinuie, bine ancorată, ideea că o expoziție
Sticla în muzeu by Cătălin Davi () [Corola-journal/Journalistic/14071_a_15396]
-
și formele artistice mai noi chiar dacă, și ele, au deja o vârstă onorabilă - happening-ul, instalațiile, obiectul etc., a căror promovare este privită cu suspiciune și cu adversitate, mai ales în spațiile muzeale din provincie unde o sclerotică rezistență la nou este ridicată la rang de virtute. În ceea ce privește noile media, ele au stârnit interesul Muzeului Național de Artă Contemporană însă, și aici, inerții greu explicabile eludează zona importantă a artelor decorative. Este cu atât mai regretabilă această mentalitate a managerilor culturali
Sticla în muzeu by Cătălin Davi () [Corola-journal/Journalistic/14071_a_15396]
-
au deja o vârstă onorabilă - happening-ul, instalațiile, obiectul etc., a căror promovare este privită cu suspiciune și cu adversitate, mai ales în spațiile muzeale din provincie unde o sclerotică rezistență la nou este ridicată la rang de virtute. În ceea ce privește noile media, ele au stârnit interesul Muzeului Național de Artă Contemporană însă, și aici, inerții greu explicabile eludează zona importantă a artelor decorative. Este cu atât mai regretabilă această mentalitate a managerilor culturali cu cât, după 1990, odată cu "liberalizarea pieței", cea
Sticla în muzeu by Cătălin Davi () [Corola-journal/Journalistic/14071_a_15396]
-
aparentă a obiectelor împrumutate din concretul cotidian al existenței constituie elementul de acroș al receptorului la dimensiunea spirituală intenționată de artist. Astfel, obiectele-personaje sunt marcate de nenumărate sensuri simbolice. Artistul le reinvestește emoțional și semantic pentru ca acestea să capete o nouă autenticitate. Găsim aici trimiteri, mai mult sau mai puțin acuzate, către ideea de ortodoxie, filtrată, evident, într-o scriitură proprie, cu note discret elegiace specifice, de altfel, gândirii sale plastice. Deși, în aparență, discursul se poartă în sfera rarefiată a
Sticla în muzeu by Cătălin Davi () [Corola-journal/Journalistic/14071_a_15396]
-
rezultatul unei atitudini ferme, ironice și sarcastice, în același timp, față de ceea ce el consideră a fi Monștrii - de fapt personaje "emblematice" ale lumii noastre. Acest ultim ciclu, prezentat în mai 2002 la Hulshoff Design Center din Amsterdam, conturează o dimensiune nouă a artistului, atât din punctul de vedere tematic cât și la nivelul expresiei plastice. Până acum, lucrările lui Mihai Țopescu erau receptate ca forme originale ale unui spirit preocupat să-și identifice propria amprentă în registrul unei realități esențializate, în jurul
Sticla în muzeu by Cătălin Davi () [Corola-journal/Journalistic/14071_a_15396]
-
în raporturile cu lumea. În esență, el denunță acele prezențe ale vieții publice care sînt predispuse la "monstrita cronică" (după propriul diagnostic), atunci când selecția lor are la bază alte criterii decât cele ale performanței și moralei. Ciclul actual conturează o nouă dimensiune, aceea a unui plastician angajat în viața cetății. Așa a apărut această serie "manifest" împotriva prostiei, a mitocăniei, a ignoranței, a mediocrității și a unui star-sistem de suprafață. Mihai Țopescu își materializează galeria de portrete caricaturale pe coordonatele unor
Sticla în muzeu by Cătălin Davi () [Corola-journal/Journalistic/14071_a_15396]
-
materialului sunt deliberat minimalizate în favoarea unei cromatici vii care accentuează grotescul personajelor, impunând astfel și un alt tip de "privire" asupra sticlei. Transparența, ambiguitatea, permanenta schimbare în funcție de lumină - calități specifice acestui mediu - sunt mult estompate pentru a impune materiei valori noi, aproape nefrecventate până la el: opacitatea, o cromatică vie și forme bine definite - valori ce o apropie de pictură și de sculptură. În concluzie, dacă Valer Neag aduce Sacrul în spațiul fragil al umanului, Mihai Țopescu esențializează individualul în caractere și
Sticla în muzeu by Cătălin Davi () [Corola-journal/Journalistic/14071_a_15396]
-
foarte tânăr și compromisul, pe care atunci nu ni-l reprezentam la dimensiuinile lui reale, îl învățam, din păcate, chiar de la marii noștri profesori, de la G. Călinescu și T. Vianu, de la Al. Rosetti și Iorgu Iordan, aliniați, în grade diferite, noului regim și încercând efortul de a deveni, chipurile, marxist-leniniști. O epocă tristă care a umbrit, în bună măsură, ultimele opere ale maeștrilor mei, iar mie și generației mele ne-a schilodit sufletele, obligându-ne la o fioroasă existență duplicitară." Dar
Act de confesiune by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14064_a_15389]
-
doi șoticari, care s-au dovedit a fi falși șoticari, vremea însă trecând frumos și dens și parcă nediferit îi ridică din conul de umbră în care au stat citind și scriind cu mult folos, să ni-i arate din nou săvârșind același joc împreună, prăpădindu-se de râsul în dublu dedicat păcălelii... Și fraza noastră riscă, iată, să nu-și găsească sfârșitul nicăieri. Rezumând totul în prețul simbolic a doi, (cum altfel?), trandafiri lăsați la redacție împreună cu câteva poeme dintre
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14075_a_15400]
-
anume. Nu era vorba de niște idei, de ceva teoretic. Era la mijloc o chestie afectivă, sentimentală. Nu că nu ar exista și aici dezacorduri... Există, bine înțeles, însă în alt mod. Pe urmă mai e o chestie... Un cuvânt nou, necesar, își sapă încet și sigur albia cea mai lesnicioasă în pofida împotrivirilor, asprimilor, configurațiilor complicate ale terenului, supunându-se dinamicii neînduplecate. Până ce, într-o zi, ori într-o epocă, ajunge la liman, se varsă în eleșteul comun clocotind de lișițe
La persoana întâi by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14088_a_15413]
-
terenului, supunându-se dinamicii neînduplecate. Până ce, într-o zi, ori într-o epocă, ajunge la liman, se varsă în eleșteul comun clocotind de lișițe și de rațe sălbatece al limbajului general folosit. Ce mă frapase pe mine în vagonul acela nou de metrou ce mirosea încă a vopsea și în care parcă și vocabularul pasagerilor din el se primenea, e că, în uzul vorbirii curente, iată, intrase, așa dar, nu prin efracție, ci în chip firesc, fără să mi se pară
La persoana întâi by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14088_a_15413]
-
pentru o cursă până la Gara de Nord cu unul mai În vârstă, cu prestanță și ton civilizat. Am acceptat un preț foarte apropiat de prima lui strigare. Pe drum, am vorbit mai Întâi despre vreme și starea drumurilor din țară, apoi despre nou Înființata legătură cu trenul dintre Otopeni și Gara de Nord, pe care omul mi-a prezentat-o ca pe-o glumă, o pierdere de vreme. În continuare, ca să umplu golul din conversație, i-am povestit despre cei trei țigani care călătoriseră În
Tămâie, unde mergi?. In: Editura Destine Literare by Florin Oncescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_358]
-
spus, și cu mânerul Împodobit cu banderole de hârtie multicolore, atestând, dacă mai era nevoie, o călătorie internațională cu avionul. Am smuls pe loc banderolele de hârtie, dar ele deja Își făcuseră efectul. În timp ce schimbam cu taximetristul urări de anul nou, tânărul individ binevoitor a continuat: „Unde mergeți? Avem microbuze În orice direcție!” „N-am nevoie, mulțumesc” - i-am spus iar. Atunci am băgat de seamă că un alt individ, asemenea primului, mă privea de la vreo cinci metri distanță, În direcția
Tămâie, unde mergi?. In: Editura Destine Literare by Florin Oncescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_358]
-
umane. Implicit, o asemenea carte este o pledoarie, în spirit conservator, pentru prezervarea valorilor tradiționale și un atac la adresa globalismului, a corectitudinii politice și a mercantilismului frenetic, specifice epocii actuale. În subsidiar, apare drama omului care nu se poate adapta noilor realități, cu identitatea strivită într-o societate care a abolit valorile și regulile tradiționale și se lasă guvernată de principii anarhice. Toată această viziune asupra istoriei este prezentată prin prisma evoluției/involuției unui personaj narator, Sabin Carp, fost profesor de
Călare pe două lumi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14083_a_15408]
-
Eugenia Vodă Săptămîna trecută, la Cinematecă, am văzut "un nou film românesc", cu titlul 3 păzește. Proiecția a fost una pentru inițiați sau pentru invitați, pentru că filmul (realizat pe suport digital) nu e intrat " deocamdată - în nici un circuit de difuzare. La sfîrșitul proiecției, regizorul, Ovidiu Georgescu, și-a prezentat, pe
Taximetrist: Ovidiu Georgescu by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14091_a_15416]
-
bine! P.S. În programul de sală, regizorul se declară pregătit să primească "din partea dumneavoastră, următoarele, în ordine aleatorie: roșii, huiduieli, aplauze, pupături, ridicări din umeri, zîmbete sarcastice, înjurături, efuziuni, palme, flori, Palma de Aur, Leul de Argint sau chiar un nou proiect de film cu finanțare solidă. La alegere"... În ceea ce mă privește, am ales altceva: ceea ce s-ar numi "o cronică bună" (și, molipsindu-ne de la film, oarecum concesivă). Dar, atenție, 3 păzește e o experiență irepetabilă, și nu o
Taximetrist: Ovidiu Georgescu by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14091_a_15416]
-
sex; plăcerea pe care o provoacă o masă cu icre, pește, friptură, ciuperci, stropită cu un vin bun, e în sine asemeni unei reușite sexuale. În Sexus, subiectul este, evident, voit șocant, o încercare de a provoca cititorul prin un nou fel de proză, nonșalantă și exhibiționistă. În Plexus, exhibiționismul e mai degrabă intelectual - Miller nu pierde nici un prilej de a pomeni despre lecturile sale preferate, de a cita lungi pasaje din ele, de a se lăuda cu capacitatea sa de
Romanul care se scrie singur by Ilinca Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/14073_a_15398]
-
Gheorghe Grigurcu Stabilit din 1991 în Statele Unite, scriitorul Gabriel Stănescu e, firește, în cunoștință de cauză în raport cu subiectul românilor trăitori în Lumea Nouă. Ne propunem a excerpta în prezentele însemnări elementele menite a-l oglindi, din cuprinsul volumului intitulat jucăuș ("ca o parafrază la un bine cunoscut volum de versuri pentru copii de Marin Sorescu", după cum se alintă autorul) Unde am fugit de
Românii din Lumea Nouă (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14086_a_15411]
-
Mulți din cei care au venit în SUA în ultimii zece ani la studii, sau cu un contract de muncă temporar, sau pur și simplu în vizită, se încăpățînează să rămînă. Este aproape imposibil să se stopeze această avalanșă de nou veniți. În America vin aproximativ 2 milioane de imigranți legali sau ilegali, în fiecare an, în timp ce rata șomajului rămîne una din cele mai scăzute din ultimii 30 de ani". Problema crucială care se pune în fața noilor veniți în America este
Românii din Lumea Nouă (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14086_a_15411]