1,324 matches
-
deși Însurat, fetele Îl jumuleau de bani. În speranța că Îl liniștesc, l-am obligat să-și aducă În 1981 soția, Betool. A Înscris-o la Școala Populară de Artă și În curând le-a venit primul copil, o fetiță Nour. Ne vizitau adesea. Îi vizitam și noi la cămin și consideram că totul decurge normal. Dar vizitele lui În București sub diferite pretexte erau tot mai dese și mai lungi. Îl cucerise o tehniciană de la Institutul Pasteur, de care s-
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
penală din Țara Românească: judecata avea loc într-o odaie mobilată cu o masă veche de brad și câteva scaune. Iarna se făcea focul cu trei ore înaintea sosirii judecătorilor și după ce se încălzea odaia se deschidea ușa, ca să dispară nourii de fum ieșiți dintr-o sobă veche și dărăpănată. Acoperișul, rupt prin toate colțurile, lăsa să se scurgă toată apa de ploaie înăuntru. Aici era reședința departamentului al III-lea al vinovaților, care judeca toate crimele și delictele săvârșite în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
atrage atenția că "în evoluția romanului românesc al formării individuale, scrierea lui Eminescu dezbate pentru întâia oară problema constituirii unui personaj masculin prin intermediul iubirii", adâncind și răscolind diversele fețe ale Erosului și creează un fel de "mistică a eroticii", Toma Nour fiind "un personaj autentic interiorizat, care a transformat gândirea proprie în destin". Semnificativ în acest sens, ține să precizeze exegetul, este însuși numele său: Toma Nour, "combinație care semnifică o dublă neîncredere: a lui Toma, ca individ particular, și a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
răscolind diversele fețe ale Erosului și creează un fel de "mistică a eroticii", Toma Nour fiind "un personaj autentic interiorizat, care a transformat gândirea proprie în destin". Semnificativ în acest sens, ține să precizeze exegetul, este însuși numele său: Toma Nour, "combinație care semnifică o dublă neîncredere: a lui Toma, ca individ particular, și a lui Nour, ca ființă cosmică. Această proiecție în infinit este caracteristică întregii gândiri artistice eminesciene și se vădește și în conceperea romanului" (Din nou despre Geniu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
un personaj autentic interiorizat, care a transformat gândirea proprie în destin". Semnificativ în acest sens, ține să precizeze exegetul, este însuși numele său: Toma Nour, "combinație care semnifică o dublă neîncredere: a lui Toma, ca individ particular, și a lui Nour, ca ființă cosmică. Această proiecție în infinit este caracteristică întregii gândiri artistice eminesciene și se vădește și în conceperea romanului" (Din nou despre Geniu pustiu). O situare a "istoriei faptice și erotice într-o istorie mitică a poporului român", află
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
eroul "se retrăsese în odaia lui... și se plimba cu pași mari prin casă. Era brunet și cam poetic... Acum stătea cu mirare în fața oglinzii, se uită cu mirare în ochii lui proprii și părea că-i întreabă ceva"; Toma Nour din Geniu pustiu, zice și el: "altădată mă pomeneam că mă uitam ore întregi în oglindă și mă strâmbam la mine singur"; la fel marchizul din Avatarii faraonului Tlá: "seara după ce închise ușa după sine se puse în dreptul oglinzii și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
fevruarie 1866 și pănă la 8 april același an, când se proclamă plebiscitul prin care Principele Carol de Hohenzollern fu ales cu consimțimântul său Domn României, întreaga națiune pluti într-un întuneric. Dar atunci, ca prin farmec, s-au râsipit nourii ce acopereau ceriul patriei, lumină mare s-a făcut dinaintea ochilor noștri, căci de astă dată se împlinise pe lângă Unirea țărilor și cea din urmă dorință a divanurilor ad-hoc: Domniia străină ereditară. Mare și nesfârșită a fost bucuria în toată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
gândeam că aceste pietre sunt depozitarele atâtor taine ale trecutului, că atâta amar de lume s-a prăbușit sub dânsele, că iarăși atâta amar de lume le-a privit și le privește de veacuri stăpânind șesul și munții din înălțimea nourilor, fără a-și spune cuvântul. Maiestatea acestui străvechi cuib de viteji, tăcerea misterioasă ce îl învăluia, legendele care parcă dădeau viață zidurilor ne țineau pironiți în loc și, deși soarele asfințise și umbrele nopței începeau a se rădica de la poalele munților
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
noi de asemenea n-am încetat de a-i privi pe dânșii precum și minunele ce ne-nconjurau. De ce ne suiam, de ce vederea se întindea asupra Alpilor mai largă, mai impunătoare; dar, odată ajunși sus, ne-am pomenit acoperiți de un nour negru și posomorât care a venit ca un balaur asupra noastră și ne-a închis vederile din toate părțile, de mai nu ne puteam distinge între noi. Apoi nourul a trecut lăsând pe mantalele noastre o pătură subțire de țurțuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
impunătoare; dar, odată ajunși sus, ne-am pomenit acoperiți de un nour negru și posomorât care a venit ca un balaur asupra noastră și ne-a închis vederile din toate părțile, de mai nu ne puteam distinge între noi. Apoi nourul a trecut lăsând pe mantalele noastre o pătură subțire de țurțuri de gheață; am întrevăzut câteva minute albastrul ceriului și alt nour proaspăt, mai negru, mai posomorât, năvăli asupra noastră sub care iarăși ne făcurăm nevăzuți; apoi un al treilea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
noastră și ne-a închis vederile din toate părțile, de mai nu ne puteam distinge între noi. Apoi nourul a trecut lăsând pe mantalele noastre o pătură subțire de țurțuri de gheață; am întrevăzut câteva minute albastrul ceriului și alt nour proaspăt, mai negru, mai posomorât, năvăli asupra noastră sub care iarăși ne făcurăm nevăzuți; apoi un al treilea, un al patrulea și așa necontenit la scurte intervale unul după altul, parcă ceriul înadins ordonase batalioanelor sale de nouri să dea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
și alt nour proaspăt, mai negru, mai posomorât, năvăli asupra noastră sub care iarăși ne făcurăm nevăzuți; apoi un al treilea, un al patrulea și așa necontenit la scurte intervale unul după altul, parcă ceriul înadins ordonase batalioanelor sale de nouri să dea asalt asupra noastră, ca să ne împiedice de a ne bucura de mult lăudata priveliște și să ne și ude pe deasupra. Dac-am văzut așa, am stat acolo cu mantale și șaluri în spate numai timpul cât să mâncăm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
să glorifice pe falnicul luceafăr al zilei în momentul îndrumărei sale spre ceielaltă față a pământului. Am avut norocul rar să privesc această neînchipuită scenă a asfințitului de la început pănă la sfârșit, căci nu era pe ceri un strop de nour care să-i micșureze frumusețea. Apoi încet, încet umbrele nopții se ridicau din văi spre vârfuri, și când cea din urmă rază de diamant, cea din urmă scânteie de rubin s-au stins de pe culmi și de pe ceriul acum înstelat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Apoi mai departe, tocmai la orizon, se profilează un șir de alte dealuri mult mai mari, aproape cât niște munți, peste care se întinde, cât cuprinzi cu ochii, un codru imens secular, locaș de dihănii sălbatice și izvor nesecat de nouri și furtuni. De treizeci de ani de când am dinaintea ochilor această neasemanată panoramă și nu mă mai satur de a o admira. Totdeauna parcă-i descopăr o nouă frumuseță. De multe griji, de multe necazuri, farmecul ei mi-a ușurat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
umbra-ntunecoasă; Călăreții umplu câmpul și roiesc după un semn Și în caii lor sălbatici bat cu scările de lemn, Pe copite iau în fugă fața negrului pământ, Lănci scânteie lungi în soare, arcuri se întind în vânt, Și ca nouri de aramă și ca ropotul de grindeni, Orizonu-ntunecându-l, vin săgeți de pretutindeni, Vâjâind ca vijelia și ca plesnetul de ploaie... Urlă câmpul și de tropot și de strigăt de bătaie. În zadar striga-mpăratul ca și leul în turbare, Umbra
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
asprul Întins al ogoarelor. și-n zilele acelea și după suferința ceea, soarele se va Întuneca, luna nu va mai lumina, stelele vor cădea din cer și puterile cerului se vor clătina. Atunci vedea-vom pre Fiul Omului coborând din nouri cu putere și strălucire mare. Atunci Își va trimite el Îngerii s-adune pe cei buni și aleși din cele patru vânturi, din capătul pământului În capătul celălalt al cerului. (Marcu, 13, 24-27) PENTRU FIECARE DIN EVENIMENTELE ACESTEI JUMĂTĂȚI de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
literare, În Gân direa și În Cuvântul liber, precum Cetate de Argint și cele fără titlu, numai cu o numerotație de cifre romane. Schimba totdeauna vorba!... Sta singuratec și tăcut În cortul lui sfânt, cortul biblic „al desco peririi“ cu nourul Domnului veghind deasupra și nelăsând pe nimeni să intre... [...] Emanoil Bucuța a Început să scrie În Ideea Europeană sub o rubrică proprie, „Carnetul unui drumeț“, care nu depășea o coloană-două și era semnată Em. B. Pe atunci, prietenul nostru era
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cei existenți, au făcut ca în scurtă vreme faima liceului privind pregătirea elevilor să fie cunoscută în țară. Profesorul Vișan a promovat formațiunile pentru tineret: Cecetasia, Arcășia, Străjeria și Premilităria și a încurajat activitaea sportivă a tineretului. Din anul 1947 nouri negri ai prigoanei se abat asupra țării și implicit și asupra distinsului cărturar și dascăl Ilie Vișan, fiind arestat și închis 100 de zile la Văcărești, fără judecată, reîntors în 1948 a fost încadrat profesor de cultură genrala la Scoala
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93279]
-
a decis să-l oprească pe tânărul absolvent Traian Galan pe postul de asistent universitar. Această alegere este dovada cea mai autorizată a pregătirii, capacității intelectuale și perspectivei absolventului. După o muncă asidua de asistent universitar cu rezultate meritorii, cănd nourii nenorocirilor treceau peste Bucovina, profesorul Traian Galan renunța la calitatea de cadru didactic universitar și vine la Liceul din Rădăuți. În arhiva Colegiului Național “Eudoxiu Hurmuzachi” sunt documente care arată că în anul 1941, profesorul Traian Galan a fost concentrat
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93281]
-
care l-ai deschis. Tu ești semnul mântuirii, răstignit a fost pe tine Dumnezeu Mântuitorul, între chinuri și suspine. Tu ești semnul sfânt al păcii, ce vestește bucurie Și împrăștie-n popoare frică, dragoste, tărie Tu ești semnul, ce prin nouri, la grozava judecată, Vei veni ca s-o cunoaștem și ca să primim răsplată. .............................................................. Te salut, o cruce sfântă, instrumentul mântuirii Și copac al vieții nouă, scump atât Dumnezeirii! Tu ești Arca alianței întru care-s strâns unite Mila cea dumnezeiască
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
de ei, împinși de un măturoi uriaș, într-o învălmășeală cosmică, spre ținutul zăpezilor veșnice. Priveam uimit și înfricoșat la colosala forță distructivă a acestor formațiuni ciclopice în momentul descărcărilor electrice. Fantastic! "Și-ai s-asculți cum cornul vântului mereu Nourii pe ceruri către zări îndeamnă." (Nicolae Labiș) Încet-încet, cu eforturi din ce în ce mai mari, ne-am apropiat de spitalul unde robotea mama de dimineața până seara, ca femeie de serviciu și spălătoreasă. Apoi am traversat linia ferată, lăsând în partea dreaptă gara
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
judicioasă a afișului, cu gândul la înalta funcție educativă pe care o are de îndeplinit arta și la care ne cheamă atât de fierbinte partidul.“ (Scînteia, 13 iulie 1972) RAICU Al. „Se poleia arama din piepturi. Cădea zidul ce-n nouri de pucioasă ținuse-un cer de spini. Sub arcuri de izbândă se desfăceau lumini pe care, ca o torță, le înălță Partidul.“ („Se făureau istorii“, Orizont, 28 octombrie 1976) „Ni-e inima fierbinte ca barele de-oțel când trec incandescente
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
o obrăznicie deve nită apoi pro verbială). Cum sînt un om timid, com bativitatea asta mă inhiba, mă făcea să mă-ncurc, mai ales că n-aveam mereu timp să mă pregătesc. Cezar domina, ca un Ceahlău cu fruntea-n nouri, sălița meschină și prost luminată. De altfel, i-am făcut pe undeva un portret com plet greșit în detalii, dar adevărat pe ansamblu (susțin și acum), pe care-l reiau aici din lenea de a face altul : „Junele masiv, cu
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
vieți omenești s-au produs în aproape toate zonele țării. Asta-i pedeapsă de la Dumnezeu, maică, pentru că prea suntem păcătoși! - spune câte o bătrână care se află în relații mai apropiate cu divinitatea. Doar în câteva clipe se întemeiază un nour aparent nesemnificativ dar care, cât ai zice ploaie, se transformă într-o perdea de apă ce cade vijelios pe pământul saturat de umezeală. Recoltele care nu au fost luate de puhoaie au rămas nestrânse pe câmp din cauza precipitațiilor frecvente și
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
și cumnaților mei de a face o călătorie cu mașina în localitatea natală a mea și a cumnatei mele, Dorobanți, nu departe de Botoșani. Dimineața frumoasă, luminată de un soare prietenos, cerul senin presărat ici-colo cu câte o zdreanță de nour alburiu, discuțiile lejere și apropiate ce se purtau între ocupanții autoturismului, drumul bun și nu prea aglomerat ne-au favorizat o călătorie agreabilă și tihnită. Tânărul de cetățenie româno-canadiană dorea să facă această deplasare pentru a revedea satul bunicilor după
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]