10,880 matches
-
scorneală genială, sau naturaliștii de tip platonic, pentru care disciplina e ecoul în creier a limbajului divin? Cum Mario Livio e un colportor talentat de idei care nu-i aparțin, poziția sa rămîne cu perseverență neutră, mărginindu-se a evoca nuanțele altora. De pildă, un caz aparte stă în relația matematicii cu logica, grație unei ipoteze de ordin ingenios: dacă logica e singura disciplină care, sub unghiul rigorii, poate concura matematica, atunci nu e deplasat să le privim pe ambele ca
Paternitatea numerelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4488_a_5813]
-
proces și de o pedeapsă considerabil mai aspră. Nu puțini au fost cei care au cerut, cu subiect și predicat, condamnarea in toto a gândirii sale, atât filozofice, cât și politice, de la un capăt la altul, fără distincție de etape, nuanțe și glisări. Marta Petreu însăși nu crede că „identitatea și conștiința de sine a românității ori numai a unei părți a intelectualității române trebuie să se regăsească în modelul lui Nae Ionescu“. Nu cunoaștem în ce condiții autoarea acestei declarații
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
la Muzeul de Istorie Națională a României, valoarea lor fiind apreciată la aproape 4 milioane de euro. Mânăstirea Voroneț, considerată Capela Sixtină a Orientului, este apreciată pentru prospețimea și strălucirea remarcabilă a picturii exterioare, ce a ajuns să definească o nuanță mai luminoasă a culorii albastre, numită albastru de Voroneț ? Mânăstirea Horezu este apreciată pentru stilul brâncovenesc sinteză a specificul local alături de stilurile bizantin, renascentist și gotic? Din anul 1993, aceasta face parte din patrimoniul mondial UNESCO. Mânăstirea Curtea de Argeș reprezintă unul
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
m-am trezit. Adormisem pe spate și, când am deschis ochii, am văzut cerul de noapte fără stele și o poartă ce se deschidea în cer, deasupra mea. În fața porții se afla chipul Maicii Domnului. Nu pot să descriu exact nuanțele de albastru ale cerului din poartă și nici ale hainelor Mariei, doar atât că cerul era mai azuriu, iar hainele mai închise la culoare. și Maria era frumoasă și zâmbitoare în hainele ei albastre. și îmi zâmbea mie. și era
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
cred, cu un an înainte de a muri mama, 1996. Mă aflam la Frasin; veneam pe drum, pe lângă grădina noastră, și O văd trebăluind în curte . Am intrat în curte și m-am oprit lângă Ea. Era îmbrăcată în haine de nuanța pământului: bejmaronii. Ea s-a oprit din lucru și mi-a spus : Du-te și spune oamenilor! Eu m-am uitat spre casă și i-am răspuns: „Nu pot să plec, pentru că trebuie sa am grijă aici ! (mama era atunci
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
a potența paraverbalul (asta încerca și Homer cu „Aurora lui cu degetele trandafirii!): „Fața i s-a luminat instantaneu. Atunci i-am observat ochii. Albaștri. Nu albastrul acela clar si transparent al cerului în diminețile de vară, ci albastrul mării. Nuanțe schimbătoare. Un bleu vert, de fapt.” Sau: „Cireșe amare, flori amare. Și zâmbete. Tot amare.” Anafora, simplă sau dezvoltată e și ea prezentă: „Cine (s.n.) este Mihu? Știi, întrebarea asta mi-am pus-o și eu de multe ori, din
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
de an. Îmi place pictura, astfel încât astăzi sunt aici. Dumneavoastră? - Este fiica mea. Fața i s-a luminat instantaneu. Atunci i-am observat ochii. Albaștri. Nu albastrul acela clar si transparent al cerului în diminețile de vară, ci albastrul mării. Nuanțe schimbătoare. Un bleu vert, de fapt. Frumoși. Dar parcă triști, contrastând, pe moment, cu zâmbetul. - Sunt un pic nostalgică, a șoptit. Ziua de astăzi îmi amintește de mine, la treizeci și cinci de ani, când am lansat primul meu roman. Cât de
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
Stai liniștită, asta să fie cea mai mare problemă: că te-am așteptat câteva minute. Uneori, aștepți o viață întreagă. Știu să aștept. Zâmbește. O privesc și îmi dau seama că ochii ei și-au schimbat culoarea, au căpătat o nuanță de verde. Să fie de vină ambientul natural în care ne aflăm sau poate rochia ei ca frunzele copacilor? Nu știu, dar strălucesc la fel. - Comandăm? - Desigur. Oferta - destul de generoasă. Ne hotărâm repede și plasăm comanda chelnerului. - Am o curiozitate
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
al himerelor, perisabil prin maximă conceptualizare. Și atunci, împărțirea lor maniheistă se dizolvă într-o ironie care face conceptele perisabile. Personajele "pozitive" se pot transfor-ma în reversul lor: Luceferi sunteți? Sau tigri și himere? (Aedificabo et destruam) Sau pot căpăta nuanțe șăgalnice ori ironice: Dumnezeu în persoană veni-va... (Copilul nostru) Personajelor negative, atunci când se arată, amenințătoare, li se promite moartea, dar sfârșitul lor rămâne ipotetic: Ca Saul omorând vrăjitoarele, Așa voi ucide Melancolia (Ca Saul) Nu sta la fereastră cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
să-și ia un avânt aiuritor și să renunțe insesizabil, atingând uneori ca o boare culisele propriei existențe, pe care, încăpățânat, și-o refuză. Eugen Simion observa: "Orice element trecut în poezie capătă prin această ridicare la putere simbolică o nuanță de sublimitate metafizică. Prozaicul adverb înăuntru devine un majestuos, înfricoșător Înăuntru, vântul ia înfățișarea mitică a Vântului, o stea, care poate fi identificată cu iubirea, intră în această mitologie ce spiritualizează totul ca o zeiască Lucitoare"6. Cu alte cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
o mare intensitate de atmosferă, nu mai este regizat ca în Întunecatul April, cu tendința deformării tragicului în grotesc, a cultivării caricaturalului ditirambic, pentru a se bagateliza formal gravitatea insuportabilă a lucrurilor"19. Dar prea multă gravitate devine monocordă, obositoare. Nuanțele ironice, ludice sunt, deci, bine venite: Singuraticule, stacojiule, Omega, cântă-mi apoteoza somnului și a morții. de mult dau târcoale și adulmec, vai, tras-am sorții. Sinucisule în bibliotecă, moartea erudită, rarisimă, te-a decavat. agonizai avar peste pleava cunoașterii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
spre pântecul existenței: Prin al iepurilor somn speriat, Au trecut ogarii în lung și-n lat (...) Prin somnul profund al stejarilor Au trecut hoardele tătarilor O mie de toamne despletite Și o mie de ierni, care de care mai cumplite. (Nuanțe) Noaptea, când vânătorul adormi au plecat în somnul său prepelițele ucise peste o zi. (Schiță pentru infernul meu) Somnul devine un spectacol în sensul escatologiei romantice, aproape biblice: Căruntul Dumnezeu (...) doarme sub mărul cu roade minunate, de heruvimi străjuit (Mila
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
a orizontalității absolute. Natura însăși este "o cameră de culcare" în acest univers somnolent. În somn, deci, se primesc vizite (Vizite), în somnul poetului, al fagilor și mai cu seamă al lui Dumnezeu năvălesc personaje aflate în starea de veghe (Nuanțe). Deloc surprinzător, și somnul devine un infern (Schiță pentru infernul meu). Ne este deja cunoscută agresivitatea obiectelor pe care o resimte poetul în stare de veghe, de unde apare și riscul reificării. Iată că acestea îl amenință și în somn: Terasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
Nu mă refer aici la gradul de evoluție intelectuală a omului, ci la treapta de desăvârșire a caracterului său, la întreaga lui personalitate (...). Dacă omul râde frumos înseamnă că are un suflet frumos. Dar trebuie să ții seama de toate nuanțele: râsul unui om nu trebuie să ți se pară în nici un caz prostesc, oricât ar fi de vesel și spontan. Dacă râsul lui trădează cea mai mică urmă de prostie, înseamnă fără îndoială că omul acela e mărginit la minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
texte filosofice, Ed. Viitorul românesc, București, 1992; Omul. Tratat de antropologie creștină, Ed. Timpul, Iași, 1992; Philosophia perennis, Ed. Icar, București, 1992; 321 de vorbe memorabile ale lui Petre Țuțea (ed. I a prezentei cărți), Ed. Humanitas, București, 1993; Filosofia nuanțelor (Eseuri. Profiluri. Corespondență), Ed. Timpul, Iași, 1995; Ieftinirea vieții. Medalioane de antropologie economică, Ed. Elion, București, 2000; Reformă națională și cooperare, Ed. Elion, București, 2001; Anarhie și disciplina forței, Ed. Elion, București, 2002. O posteritate în cincizeci de pagini În
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
au fost băgate sistematic în cap, de ani sau de secole, și care laolaltă constituie zestrea prostiei colective a omenirii și sursa constantă a nenorocirilor ei. Oricine va veni cu inima curată în fața acestor pagini, ceea ce înseamnă cu respect pentru nuanțe, va putea să afle că masca de om poate fi respectată fără să fie nevoie să ascunzi adevărul că oamenii nu sunt egali de la natură; că extremele sociale sunt deopotrivă de condamnabile, ceea ce nu înseamnă că trebuie să uităm că
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
peisajul, apar niște dealuri cu viță de vie, sunt cam În ceață, vezi ce frumos este? Întrebase inocentă Andreea. Da, foarte frumos. Dacă anul viitor vom putea merge În concediu, vom merge la munte, Înainte de Începerea școlii. Să vezi câte nuanțe de ruginiu pot exista și cât de frumoasă poate să fie toamna. De fapt fiecare anotimp este frumos În felul său. Trebuie doar să știi să-l vezi și să-l admiri sincer. Am cam uitat să ne bucurăm de
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
timp și de surprize, apoi știi că În afară de material nu m-a costat nimic, iar modelul este creație proprie. Au mai făcut Încă două colege același model pentru fiicele lor, care au banchetul de sfârșit de liceu. Au ales alte nuanțe. Eu am preferat asta, să se asorteze cu albastrul mării, al cerului...hai că tu te pricepi mai bine la treburi poetice, decât mine. Vei arăta ca o sirenă abia ieșită din mare și ce de cuceriri vei face...mai
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
cât mai puțin vizibil. Se așezase lângă fereastră scrutând orizontul. Cu aparatul foto pregătit să rețină cât mai multe imagini. Cenușiul cerului devenea tot mai vioriu, se oglindea În unda apei, care se metamorfoza și ea, căpătând culori ciudate. Ușoare nuanțe roșcate Începuseră să se vadă pe linia orizontului, devenită Între timp albastruviolet. La Început culorile erau anemice, dar pe parcurs se transformau, devenind aprinse. În stânga lor cerul se Înfățișa privirii ca o imensă avalanșa de zăpadă scânteietoare. Linia orizontului era
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
ierbii mătăsos, ruginit de vreme ca în albastrele poeme chemat de condeierii bătrâni în pagini de suflet stăpâni. Marea iubire nici nu cred că ar greși, ținta scurtă va poposi un timp și ce minune se va împlini! În rest, nuanțe de frig și de cald pe piatra obosită de smarald din inel, o minciună și el. În rotundul lui a rămas un gol, ce plictis, după atâta ocol! N-a înțeles nici fata mea. Ce modele să caut în cărțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
marii scriitoare pe care o va fura lui Ibrăileanu pentru a o atrage printre membrii activi ai cenaclului Sburătorul, unde va insista ca scriitoarea să și obiectiveze stilul narativ, mergând pe linia prozei acelei perioade. Criticul adaugă o mulțime de nuanțe și descrie deosebit de exact Trestia pascaliană a naratoarelor din proza de tinerețe : „eroina tipică a literaturii scriitoarei e în continuă mișcare cu un suflet vibrant în care iubirea se dezlănțuie în uragane, iar dezrobirea pândește la orice cotitură a vieții
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
a vieții. Nimic nu e însă mai mișcător și mai nobil decât acest zbucium peste care plutește sufletul fatalității antice. Îi ierți și frenezia și nevroza și o mare duioșie și milă ne cuprind în fața condiției umane care între două nuanțe a creat această sublimă frământare fără rost, ca o protestare împotriva liniștii eterne ce o așteaptă”. În paginile consacrate Femeii în fața oglinzii întâlnim aceeași imagine a ascunderii misterioase, scriitura feminină devine una retrasă în spatele zăbrelelor realității. Țintuită după zăbrelele vieții
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
nuvela mansfieldiană Beatitudine, motivația artistică se clădește pe numeroase semne contextuale ce desemnează un univers lăuntric, feminin, dominat de un soi de empatie cu spațiul înconjurător, cu natura: descrierea fructelor dintr-un anumit vas, a unui păr din grădină, de nuanță argintie, ce pare să o însoțească pretutindeni și s-o desemneze pe blonda Miss Fulton, protagonista-cheie a întâmplărilor etc. Detaliile joacă însă un rol diferit în proza lui Katherine Mansfield, unde sunt strâns legate în încrengătura narativă, în vreme ce la Hortensia
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
în vis. P.H.L. are o intuiție remarcabilă: Eros este mai puternic decât Thanatos atâta vreme cât în viața Profesorului continuă să existe (chiar dacă acum se întâlnesc ceva mai rar) o „femeie admirabilă” precum Teodora. Ghicesc în meditațiile de mai sus și o nuanță pesimistă proprie, cred, scriitorului însuși, aflat la „vârsta a treia”, cu o bună parte din tinerețe consumată în acțiuni politice și intelectuale, după care au urmat războiul și „sejurul” în „Gulagul” siberian. Prin urmare, presupun, în „aventura” eroului său toarnă
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
în acele picturi umbrele unor persoane cunoscute. De aceea își pune acum o problemă: cât reușește să o „vadă” și să o înțeleagă pe Teodora ca pe o persoană perfect reală, femeia de lângă el care îl cercetează mereu atentă la nuanțe, făcând uneori observații ironice, dar nu agresive, ci mai curând binevoitoare, aproape tandre. Nu cumva - se întreabă Domnul R. - este tentat să construiască, pornind de la ea, un alt „personaj”, tocmai datorită modelului existent în mintea sa, pe al cărui contur
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]