1,227 matches
-
lipsa unui program teoretic și metodologic, este contrabalansată de conștiința efortului conjugat de decriptare și aprofundare a sensurilor operei prin corijări și completări succesive. Astfel, în raport cu poziția lui Maiorescu care plasa decisiv opera lui Caragiale în zona estetică a realismului, nuanțările terminologice ulterioare, cum ar fi cea de realism clasic impusă de Zarifopol, apoi cele ale lui Florin Manolescu, în variantele "realism caricatural din comedii sau din schițe" și "realism creatural din Năpasta, O făclie de Paște sau Păcat"2, sau
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
la Caragiale pare fie de factură clasică, fie realistă sau chiar naturalistă. Polifonia funciară a operei caragialiene ale cărei "jocuri cu mai multe strategii" (Florin Manolescu) justifică multitudinea de genuri și specii abordate în registre diverse, explică numeroasele etichetări și nuanțări: "realism etern", "realism clasic", "realism naturalist", "realism critic", "realism psihologic", "realism grotesc", "realism creatural", "hiperrealism", "microrealism"28 etc. Opera cristalizată în creuzetul artei caragialiene, care a topit realitatea mixând substanțele esteticii clasice, realiste și naturaliste deopotrivă, poartă însă drept marcă
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
al tehnicii analogice asupra autonomiei, adevărului fotografic, eticii, integrității fotografului și creațiilor sale, pe când postmodernitatea aduce prin digitalizare „democratizarea― lucrului cu imaginea și volatilizarea controlului exercitat de către persoana fotografului asupra fotografiilor sale. Martha Rosler, artist și teoretician, propune Însă o nuanțare a distincției operate de Ritchin. Ea argumentează (Lister 2002: 336) că istoria fotografiei este o istorie a manipulărilor „adevărului― fotografic determinată nu atât de tehnologiile analoagă sau digitală, ci de specificitatea lumii capitaliste care prin 160 producția de masă și
Polarităţile arhitecturi by Mărgulescu Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92985]
-
trage analizând documentarea fotografică profesionistă a acestor evenimente? Imaginile fotografice ale memoriei, „obiective― În documentarealor, ne pun astăzi În dilema evaluării corectitudinii acestui gest urban. „Excelența devenită Memorie Reprezentativă― versus „Memorii Preexistente― , este o dualitate tensionată care ne obligă la nuanțările criteriilor după care ne orientăm În gestionarea orașului. Această nuanțare critică este În mod particular benefică pentru conștiințele autohtone care de prea multe ori oscilează Între extremele purelor conservări sau dezvoltări. Fotografia arhivatoare de secol XIX Își dovedește funcționalitatea culturală
Polarităţile arhitecturi by Mărgulescu Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92985]
-
ale memoriei, „obiective― În documentarealor, ne pun astăzi În dilema evaluării corectitudinii acestui gest urban. „Excelența devenită Memorie Reprezentativă― versus „Memorii Preexistente― , este o dualitate tensionată care ne obligă la nuanțările criteriilor după care ne orientăm În gestionarea orașului. Această nuanțare critică este În mod particular benefică pentru conștiințele autohtone care de prea multe ori oscilează Între extremele purelor conservări sau dezvoltări. Fotografia arhivatoare de secol XIX Își dovedește funcționalitatea culturală contemporană prin alimentareaunor gândiri critice atente, aplicate devenirilor urbane. Prezentă
Polarităţile arhitecturi by Mărgulescu Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92985]
-
citire comprehensivă pare să fie mereu un fel de reproducere și interpretare”, dar literatura nu poate fi înțeleasă decât din perspectiva ontologiei operei de artă și nu din cea a trăirilor estetice ce se constituie în etapele lecturi, „acestea constituie nuanțări a ceea ce se numește îndeobște reproducere”, însă conceptul de literatură este strâns legat de raportul său cu receptorul. Literatura analizată din perspectiva teoriilor receptării reține două aspecte esențiale: receptorul, publicul, cititorul decide ce este literatură (ceea ce va pune în discuție
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
au continuat acțiunea, chiar dacă S., ca și Ibrăileanu, nu mai intervine publicistic, aproape un deceniu, în favoarea lor. Lupta va fi reluată, pe alt plan, în paginile „Vieții românești”. În afară de reiterarea ideilor anterioare, directorul „pentru partea literară” aduce o serie de nuanțări ale conceptului, mai ales prin replici incisive date în polemicile purtate cu revistele „Convorbiri literare” și „Convorbiri critice”, cu „Sămănătorul” și „Neamul românesc literar”, cu „Noua revistă română” etc. Impact major are îndeosebi cronica la volumul de debut al lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289921_a_291250]
-
protector. Vrăjitorul tămăduitor, magul vindecător, îmbrăcați în piei smulse de pe animale cornute, pentru sporirea straniului, misterului, impresionării celor din jur și, în mod special a pacientului, caută să fie și conducător și preot și medic, un adevărat sincretism funcționând cu nuanțări, în funcție de ideologii, epocă și spațiu. Ritualuri, tabuuri, practici impresive, caracterizează vremurile obscure în care preistoria medicinii își află primii pași. Desigur că printre tămăduitori cu plante, argilă, piei de animal proaspăt tăiat, masaj, sugestie, nu au lipsit și impostorii, practicienii
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
și extinzându-se la traseele nervoase, ganglionii limfatici, țesutul conjunctiv asigurând echilibrul, sănătatea. Arta afirmă el, vindecă bolile pregătind și excitând crizele. Theophile de Bordeau este colaborator la Enciclopedie și unul dintre cei mai cunoscuți medici ai timpului. O altă nuanțare a concepției lui Stahl o afirmă Paul-Joseph Barthez (1734 - 1806) elev al lui Bordeau și ajuns medic militar. El este a toate știutor: istorie, științe juridice, filologie etc. Barthez este un timp și cancelar al Medicinei din Montpellier și ulterior
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
pentru a-și menține și întări puterea politică, pentru extinderea posesiunilor. Scriitoarele, cântărețele, dansatoarele, actrițele exemplificate au uzat de puterea de seducție pentru a răzbate în lumea artistică, pentru a-și pune în valoare talentele, pentru moduri confortabile de viață. Nuanțarea psihologică a comportamentelor de curtezane și de pseudocurtezane a fost posibilă prin conturarea unor personaje din literatura universală: Manon Lescaut, Marguerite Duras, Marion Delorme, Victorine, Thaïs, Esther, Fantine, Delgadina, Komako, Sayuri, și din literatura română: Chera Duduca, Chira Chiralina ș.a.
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
aprecieri diferite despre componentele trilogiei; Pont des Arts a fost mai puțin prizat decât Hotel Europa, în vreme ce Maramureș a fost salutat cu entuziasm, ca o capodoperă. Diferențele nu sunt însă atât de valoare, cât de modulare a enunțării și de nuanțare tematică. Maramureș, carte într-adevăr extraordinară, dezvăluie mai pregnant forța întregii trilogii și ridică, retrospectiv, valoarea celorlalte. Primul ar fi cronica unei goane generale spre Vest, al doilea ar fi mai degrabă static, un roman al lecturii (aplicată asupra precedentului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
cel care ne vorbește, fie din cauza concentrării gândirii sale la ceea ce ne povestește, fie pentru că a fost prost și prea încet pronunțat." Aparteul, pe lângă asta, nu poate apărea decât atunci când este plauzibil ca dialogul să fie întrerupt. "Trebuie (...) găsită o nuanțare potrivită pentru a-l întrerupe pe cel care vorbește, pentru a da timp celuilalt Actor care trebuie să-și facă Aparteul; și dacă cel care vorbește se întrerupe singur pentru a face unul [aparteu], și spune ceva ca pentru el
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Prima versiune a Paradoxului, destul de scurtă, este scrisă pentru Corespondența literară, cu cel puțin douăzeci de exemplare manuscrise, și difuzată de Grimm în 1770. Diderot lucrează apoi la Paradox până la sfârșitul zilelor sale, neîncetând intervențiile asupra lucrării, dezvoltarea anumitor puncte, nuanțarea altora. De-abia în 1830 va apărea versiunea definitivă. 40 Primul citat este extras din Zaïre (IV, 2) de Voltaire, al doilea din Ifigenia (II, 2) lui Racine. 41 Brecht va pleca de la această dedublare în joc pentru a-și
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
crime cuvintele sale să fie Învesmântate În lacrimile durerii nereținute (,,greu ofta/ Și cu lacrimi cuvânta"). De fiecare dată Însă cuvintele adresate sunt aceleași, evidențiind credință nestrămutata În Dumnezeu și În puterea lui: ,,Doamne, fie-n voia ta!". Aceeași fină nuanțare se observă și În replicile personajelor, prin care se relevă atitudinea lor În diferite momente ale acțiunii. Astfel, Constantin Brâncoveanu este caracterizat prin formulele ,,Boier vechi și domn creștin", ,,Boier vechi, ghiaur hain", ,,Ghiaur vechi, ghiaur hain". Prima dintre acestea
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Florina-Olimpia Lupiș () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92317]
-
dovezile arheologice ale comportamentului de tip religios. A. Leroi-Gourhan (1964) este de părere că trebuie considerată ca fiind religioasă manifestarea oricăror preocupări care par să treacă dincolo de ordinul material. Este o propunere voit flexibilă, folosită, cu un număr infinit de nuanțări, de mulți arheologi (Leroi-Gourhan, 1988, p. 894) sau cel puțin de cei care nu refuză să se ocupe de religie ascunzându-se În spatele pretinsei sale invizibilități și incognoscibilități a atestării preistorice („un argument tabu dezaprobat de cei Îndrăzneți și evitat
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
am descris au durat până la sfârșitul vieții paleolitice, atunci când ultima glaciațiune se termină rapid, iar clima și peisajele de tipul celor de astăzi revin (acum 13 000-10 000 de ani). În această perioadă, lumea conceptuală descrisă mai sus cuprinsese, cu nuanțări și variații, toată Eurasia temperată și rece, inclusiv vastele regiuni din Nord, de unde grupuri de oameni Încep să treacă cu regularitate În America. Același tip de moștenire se regăsește și În jurul Mediteranei, unde fuzionează cu diferite culturi născute departe de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
în domeniul de elecție, Introducere în studiul arhitecturii (1926), ca și acel „essai critique”, Palladio (1928), de o pătrunzătoare inteligență analitică. Mai tehnic, un Dicționar de termeni privind arta românească și universală urmărește să precizeze o serie de noțiuni, cu nuanțări implicând perspectiva etică („nu există estetică fără etică”, clasicismul presupune o „atitudine morală”). Conferințele radiofonice reunite în Arcade, firide și lespezi (1932) se constituie într-o voluptuoasă peregrinare printre esențele spiritualității noastre, recognoscibile în construcțiile laice și religioase ce, prin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286067_a_287396]
-
de evoluție sadiană a acestuia. Melancolia, una dintre temele specific romantice, cunoaște prin decadentism o metamorfoză, transformându-se în spleen, în langoare, în lassitude. Nu termenii însă descriu starea, ci noua état d'âme este cea care edifică termenii prin nuanțări și recontextualizări. În primul rând, melancolia este medicalizată, este transformată la rândul ei în simptom, parte mai largă a unui complex nevrotic pentru a fi în cele din urmă înregistrată ca fenomen patologic. Din această relație cu patologicul în forme
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
departe de categoriile negative ale simbolismului la confluență cu decadentismul, dar dacă acceptăm diluarea acestora într-un senzualism tipic secession-ului descoperim curând aceste figuri sub chipul zânelor așa cum sesizăm adesea alunecarea spre un decorativism al picturii care induce o nuanțare simbolică a compoziției. În cazul lui Kimon Loghi, acesta încearcă să concilieze spațiul sumbru al picturii böckliniene cu cel al feeriilor orientale sau toposul arcadic al antichității greco-latine, desfășurându-și magia într-un climat senin, uneori de un cromatism exuberant
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
săi? Folclorul este el altceva decât o mitologie încă vie, o sursă de inspirație inepuizabilă, unde arta nu are decât să se adape?"212. Nicolae Vermont abordează la rândul lui subiectele mitologice, însă și în cazul său devine sesizabilă o nuanțare în sens simbolist a academismului, atât al temei, cât și al tratării. Elev al lui Theodor Aman, pictorul pleca la München, unde se califica printre primii zece în urma unui concurs și unde a rămas opt ani de zile. În 1897
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Sfântul Anton, tema este revalorificată și de Gustave Flaubert (Tentațiile Sfântului Anton) și pornind de la Flaubert, de Félicien Rops, în contextul unei sensibilități decadente. Apariția psihiatriei în secolul XIX conduce la o revalorizare clinică a melancoliei și o diversificare, o nuanțare, o pulverizare a ei într-o serie de maladii, neurastenie, nebunie circulară, ipohondrie, hipomanie, subliniind totodată bipolaritatea sa. Melancoliei blânde, neptunice a poeților îi corespunde la polul opus melancolia sumbră, sulfuroasă, plutonică 376 a marilor damnați. O parte din opera
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
galbenă (1915), Lectura (1919), Pe gânduri (1924) configurează o preocupare de factură simbolistă a pictorului pentru transcrierea stărilor sufletești în spectrul reveriei. Reflecția așezată sub semnul reveriei este feminizată, lărgind cadrele de percepție și de comentariu al clișeului către o nuanțare și rafinare a datelor feminității. Avem o expresie erotizată a reveriei în Reverie, expresie mai degrabă a unor chagrins d'amour în conceperea scenei în care o tânără femeie stă alungită pe o sofa, cu ochii pe jumătate închiși și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
artă ai perioadei fin de siècle pentru a caracteriza anumite nuanțe și afilieri în pictura românească. Pentru cuprinderea operei lui Luchian este mai eficientă utilizarea alternativă a termenilor, cu preoponderență a celui de simbolism, acolo unde el face loc unor nuanțări și accente necesare. "Cei doi termeni nu trebuie separați de contextul în care ei apar, utilizarea lor ducând adesea la suprapunerea acestora în sfera semnificației. Termenul "decadent" în accepția lui estetică, sinonim aproape cu "simbolist" (cel puțin indicând o direcție
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
fost incluși și copii din școlile speciale (pentru cei cu dizabilități) de tip internat, dar dintre care unii își petrec vacanțele în familie, neputând fi considerați ca fiind în plasament sau abandonați. Din cauza impreciziei acestor categorii de copii și a nuanțării situațiilor diferite privind copiii cu un înalt grad de risc, datele statistice variază foarte mult, între 50 000 și 80 000 pentru copii abandonați, cifră incorectă, de altfel. În acest fel, România apare cu cifra cea mai mare din Europa
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
dezvoltate creșterea economică nu a diminuat sărăcia și celelalte probleme sociale. Legătura dintre venit și bunăstarea individuală s-a făcut prin raportarea PIB la populație (PIB pe cap de locuitor). Indicatorul nu oferea însă nici o informație despre distribuția venitului. Pentru nuanțarea analizelor, s-a extins utilizarea unor măsuri ale inegalității distribuției veniturilor (coeficientul Gini, indicii Sen, Fishlow, Kuznets etc.). Cu timpul, s-a recuperat dimensiunea socială a dezvoltării, accentuându-se importanța calității creșterii, a dezvoltării nu doar economice, ci și sociale
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]