2,009 matches
-
au preferat renunțarea la serviciul militar datorită atitudinii imperiale perverse ce pretindea existența unui jurământ militar ostil conștiinței creștine și supunerii datorate Dumnezeului biblic. Acestei atitudinii i se adăugau și sacrificiile păgâne, inclusiv cele menite să atragă protecția divină asupra oștirii ori a Imperiului, care, prin ritul și semnificația lor intrinsecă, presupuneau credința păgână a participanților, respectiv pierderea celei creștine. Sublimarea cultului idolilor de către autoritățile romane devenise în ochii lui Tertulian (155-230): Principalul delict al neamului omenesc, cea mai mare acuzație
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
idolatrice, nu erau rare printre creștini. Ideea este susținută de atitudinea proconsulului care nu considera categoric acel nomen christianum în luarea deciziei sale, ba chiar amintin-du-i recrutului de existența multor creștini care prestau serviciul garda imperială (in sacro comitatu). Identificând oștirea lumească (militia saeculi) cu săvârșirea răului (malefacere), recrutul opune afirmației proconsulului o concepție revoluționară politico-religioasă, inacceptabilă în ochii autorității civile a cărei politică era întemeiată pe baze religioase în fața unui creștinism care se propaga prin concepții opuse, implicând semnificații socio-politice
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
glorioasele bătălii pe care sfinții martiri Nicandros și Marcianus le-au dus împotriva diavolului. Acești bărbați care luptau între armatele acestei lumi, întăriți de armele adevăratei dreptăți, disprețuind gloria acestei lumi, cu ajutorul lui Cristos au intrat să facă parte din oștirea cerească. Au fost conduși la tribunal ca unii care ar fi săvârșit lucruri josnice. Guvernatorul Maximus, sub jurisdicția căruia au fost puși, le-a spus: „Nicandros și Marcianus, dacă nu ignorați poruncile împăraților, prin care vi se ordonă să aduceți
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
8) și simțindu-se depășiți de situație să apeleze la sprijinul lui Licinius (Acte, 9), iar în final să fie masacrați chiar din porunca celui pe care l-au slujit spre a-i da ca exemplu de pedeapsă întregii sale oștiri (Acte, 11). Descrierea urmează o succesiune de evenimente din ce în ce mai impresionante, captivante și miraculoase, cu scopul de a introduce cititorul în atmosfera creștinului abandonat în Dumnezeu, capabil să înfrunte și să reziste împotriva oricărei amenințări. O asemenea relatare i-a încurajat
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
ridicate, fericitul slujitor al lui Dumnezeu s-a rugat timp de trei ore continue. Și iată că s-a făcut o mare lumină, de strălucirea căreia ochii marinarilor și cei ai soldaților au fost orbiți, pentru ca să nu mai poată vedea oștirea îngerească. Marinarii auzeau numai vocile care îi vorbeau preafericitului Theogenes, așa încât marinarii căzuți în prada fricii nu mai aveau de gând să-l arunce în mare. Atunci el i-a implorat spunând: „Faceți ceea ce vi s-a poruncit, și reîntorcându
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
fost episcopii, îndemnând credincioșii să revină la îndeplinirea îndatoririlor militare, fapt sancționat prin canonul 3 al conciliului din Arelate (Arles, Gallia, 314), care-i lovea cu excomunicarea pe toți cei care renunțau la serviciul militar ori refuzau înrolarea în rândurile oștirii romane. Intervenției religioase i-a urmat după patru ani și cea politică. Pentru a opri, prin autoritatea și severitatea legilor, ardoarea acestor idei pacifiste, care se răspândeau oriunde printre supușii săi, împăratul Constantin a dat un decret (30 iulie 318
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
publice, potrivit legilor, pe cei care erau numiți, de asemenea iniția și regulamentele necesare executării legilor. După cum se subînțelege, prevederile constituționale cu certitudine îngăduiau monarhului posibilitatea de a controla totul în statul român, inclusiv faptul că el era și capul oștirii, deci comandantul suprem al armatei (art. 88). Pentru un rege ambițios, inteligent și fără scrupule, ce dorește cu orice preț să controleze și să dețină puterea, cu promptitudine va specula prevederile constituționale ce îi vor înlesni acțiunile în erodarea edificiul
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
administrative, luate de generalul Ion Antonescu, au constat în înlăturarea unor generali din cadrele Armatei prin Decretul-lege nr. 3 094. Au fost „scoși din cadrele active” 11 generali, întrucât „au săvârșit acte grave de incapacitate, demoralizând prin faptele lor prestigiul oștirii și elementarele comandamente ale răspunderii de ostași”. De asemenea, au fost acuzați că s-au dedat la „lingușiri și metode incompatibile cu demnitatea de ostaș, au ocupat înalte comandamente, încurajând neseriozitatea și lipsa demnității ofițerești”. De altfel, sunt exact tarele
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
tarele pe care le condamnase generalul Ion Antonescu și cu alte ocazii: când și-a dat demisia din funcția de Șeful Marelui Stat Major sau când a demisionat din funcția de ministru. În scrisoarea-memoriu, din 19 iunie 1940 adresată capului oștiri, regelui Carol al II-lea, Antonescu condamna modul cum era condusă țara și enunța unele defecte ale ofițerilor superiori; cum era de așteptat din partea regelui Carol, verticalitatea morală a generalului i-a adus domiciliul forțat la Mănăstirea Bistrița, dar i-
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
ofițerilor superiori; cum era de așteptat din partea regelui Carol, verticalitatea morală a generalului i-a adus domiciliul forțat la Mănăstirea Bistrița, dar i-a atras atenția și simpatia opiniei publice. Acuze serioase erau aduse unor ofițeri superiori, cadre importante în oștire, cu privire la comportamentului ce a produs „decăderea oștirii” și „acte grave prin pierderea granițelor”, iar înlăturarea lor constituia „exemplul datoriei și al răspunderii prin sancționarea celor care s-au făcut vinovați de abateri”. Generalii înlăturați erau: Constantin Ilasievici, Gheorghe Argeșanu, Florea
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
regelui Carol, verticalitatea morală a generalului i-a adus domiciliul forțat la Mănăstirea Bistrița, dar i-a atras atenția și simpatia opiniei publice. Acuze serioase erau aduse unor ofițeri superiori, cadre importante în oștire, cu privire la comportamentului ce a produs „decăderea oștirii” și „acte grave prin pierderea granițelor”, iar înlăturarea lor constituia „exemplul datoriei și al răspunderii prin sancționarea celor care s-au făcut vinovați de abateri”. Generalii înlăturați erau: Constantin Ilasievici, Gheorghe Argeșanu, Florea Țenescu, Ion Ilcuș, Gheorghe Mihail, Grigore Cornicioiu
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
ca Suveranul însuși să-l convoace pe Antonescu la Palat, în București, și să dispună arestarea lui, dacă se mai opunea armistițiului, iar, în continuare, în lipsa Conducătorului statului și a Comandantului Armatei, singur Regele, în calitatea-i de Cap al Oștirii, era în măsură să se adreseze Țării și Armatei, pentru a le comunica schimbarea și a le chema la luptă, de data aceea alături de Națiunile Unite (în speță, U.R.S.S.) și împotriva Germaniei și a ultimilor ei aliați. În etapa
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
polonă, au schimbat soarta bătăliei de la Marienburg din anul 1422. Și scrie un cronicar polon: «Astfel într-un chip minunat românii cu o ceată de 21 puțini oameni au bătut oastea mare a dușmanului și s-au întors în tabăra oștirii regale învingători și încărcați cu o pradă uriașă». Fata de la Cozia După Mircea-vodă au rămas mai mulți fii și nepoți de frați. Între aceștia au izbucnit certe pentru domnie, fiecare voind să ajungă domn. Aflând turcii despre aceste neînțelegeri, intrau
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
vadă față. CURTEANUL: De ce, șir? KENT: Rușinea-l copleșește: asprimea lui Ce binecuvîntarea i-a retras, Străinei sorți lăsînd-o, dîndu-i dreptul Acestor fiici cîinoase, -acestea-mpung Mintea-i cu-atît venin, că-arzînd, rușinea-l Depărta de Cordelia. CURTEANUL: Bietul domn! KENT: De-oștirile lui Albany și Cornwall N-ai auzit? GENTLEMAN: 'Tis șo; they are afoot. KENT. Well, șir, I'll bring you to our master Lear, And leave you to attend hîm: some dear căușe Will în concealment wrap me up awhile
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
lupta? CURTEANUL: Sigur, toți știu; aude asta-oricine Poate distinge sunet. EDGAR: Dar, te rog, Cealaltă-oștire-aproape-i? CURTEANUL: Aproape, și-n pas iute: corpul principal E așteptat din oră-n oră. EDGAR: -Ți mulțumesc. CURTEANUL: Deși regina cu-un motiv e-aici, Oștirea ei e-n marș. EDGAR: Îți mulțumesc. (Iese Curteanul) GLOUCESTER: Etern buni zei, luați-mi răsuflarea, Duhul meu rău să nu mă-nșele iar, Să mor pîn' nu voiți. EDGAR: Bin' te rogi, taica. GLOUCESTER: Acuma, domn bun, cine ești
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
e tot mai rău! ALBANY: Îi este rău, duce-ți-o cortul meu. (Iese Regan, însoțită. Intra un crainic) Vino aici, herald. -Să sune goarna. Citește asta. (Trompeta sună) CRAINICUL: "Dacă vreun om de rang sau de grad din rîndurile oștirii vrea să susțină împotriva lui Edmund, pretins conte de Gloucester, că este de mai multe ori trădător, să apară la al treilea sunet de trîmbița. El este gata să se apere." EDMUND: Sună! (Primul semnal de trîmbița)CRAINICUL: Încă-o
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
mamei se oprea și asupra lui Florian Becescu, poetul neurastenic al Piteștilor începutului de veac XX, dar în urma verificărilor Legației României de la Bruxelles, acesta din urmă nu părea să fi fost implicat 2... Ofițer demisionar (locotenent) din armele speciale ale oștirii române așa semna într-o seama de epistole ce le adresa Legației României de la Bruxelles prin ultimii ani ai secolului al XIX-lea Vasile Butză, bucureștean de origine, și-a început studenția belgiană la Facultatea Tehnică a Universității din Liège
Studenți români la Universitatea Liberă din Bruxelles (a doua jumătate a veacului al XIX -lea prima parte a secolului al XX -lea) by Laurenţiu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/1076_a_2584]
-
zarvă mare și toate fetele alergau și zoreau ca sfârlezele, încât deabia a putut schimba două vorbe cu Marioara. Era mulțumit și cu atâta. Dăduse ochii de altfel și cu boierul Miron, care la lăudat că sa purtat vrednic la oștire. Pe drum, din vorbăn vorbă, Petre se răcori tânguinduse că ar vrea să se așeze și dânsul, că biata Marioara destul la așteptat doi ani, dar nu știe dacă se va putea înlesni să facă nunta în iarna asta, că
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
lui Titu de vecinul lui din Pripas, Ion. Întreaga secvență sugerează un conflict social latent, generat de sărăcia țăranilor. În același timp, are rol în caracterizarea indirectă a personajelor, reliefând contrastul dintre calitățile umane ale tânărului țăran (fusese vrednic la oștire, ajungând caporal, o iubește pe Marioara, plin de tandrețe și recunoștință etc.) și condiția lui socială precară, care nui îngăduie împlinirea aspirației firești de a se așeza la casa lui. SUBIECTUL al IIlea (30 de puncte) Rolul internetului în alegerea
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
avut tăria să elibereze neamul omenesc de toate acestea; nu numai pe romani, ci și pe perși, și, într-un cuvânt, toate neamurile barbare. A săvârșit acestea fără să Se folosească de arme, fără să cheltuiască bani, fără să pornească oștiri, fără să dezlănțuie războaie, ci numai cu unsprezece oameni la început, oameni fără vază, de jos, neînvățați, de rând, săraci, goi, flămânzi, neîncălțați, cu o singură haină. Dar pentru ce spun eu: a săvârșit? A putut să convingă atâtea seminții
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
momentul jocului ei se identifică cu rolurile și produc public uimitoarea iluzie că ei sunt convinși de ceea ce zic."65 Deși Eminescu n-a fost un "fan" al regelui Carol I, el laudă acum prevederea acestuia de a crea "această oștire disciplinată și ecuipată, pe atâta pe cât l-au iertat starea noastră înapoiată în cultură și calamitățile economice", în pofida intereselor "păturii superpuse", cea care credea că n-avem trebuință de tunuri și de baionete. Eminescu răspunde și jubilației presei austro-ungare față de
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
nevoie de pace grabnică, ci Rusia. Împărăția de la răsărit nu putea invoca nici faptul că Moldova, apoi România i-ar fi fost ostilă în timp, dimpotrivă: "Căci prin ce păcătuise Țările Românești Rusiei? Nu le-am hrănit într-atâtea rânduri oștirile, nu erau țările noastre adăpostul lor, doveditu-ne-am vreodată dușmani ai ei? Într-adevăr nu găsim cuvinte pentru a califica această pretențiune, necum împlinirea ei. Oare puterea cea mare a Rusiei i-ar da dreptul de a-și bate
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
dacă mi-e vulturi și mănânc pliscuri, dacă mi-e apă și mănânc râuri, dacă mi-e munte și mănânc piscuri, rămâne scuipat până la urmă, ceva printre dinți, sau printre priviri, un fel de disperată turmă, un fel de învinse oștiri. Rămâne până la urmă cuvântul... Finalul menționatului Cântec de drum e un joc facil, discurs prelungit pe seama termenilor răsare și răsărit: "Răsare inima, uite / răsare moartea, uite / răsare însuși răsăritul, uite / răsare însuși răsăritul răsăritului..." Douăzeci și șapte de atribute (în
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Interesant este că nimic nu pare să se fi schimbat din aceste strategii. S-au regăsit de la începutul existenței noastre statale din Evul Mediu și până în timpurile recente ale modernității sau chiar contemporaneității. Victoriile din trecătorile Posada și Ghindăoani asupra oștirii maghiare au avut un ecou, în Primul Război Mondial, în luptele de la Oituz contra ofensivei austro germane. Succesele repurtate în codrii Plonini și Cosminului asupra cavaleriei poloneze și-au aflat corespondent în ambele conflagrații mondiale. De pildă, avem în vedere
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
din fântâni fusese otrăvită, iar hrana, tăinuită. Foamea și setea îi chinuiau grozav armata care devenea tot mai chealfădă. Așa că trimisese akingii să iscodească împrejurimile, pentru a găsi niște sate pe care să le prade... Sau măcar să dea de urma oștirii ghiaurului pe care să o zvânte în bătaie. Dar soarta lor a fost nemiloasă. Erau pândiți din apropiere de cete de viteji care îi răpuneau. Nimeni nu risca să rămână în urmă. Erau hărțuiți din toate părțile. Voinici călare apăreau
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]