132,685 matches
-
experimente fac Grotowski, Kantor, teoriile lui Brook circulau în exemplare xerox sau scrise de mînă. Exista conștiința unei generații, studenții de la teatru conviețuiau cu cei de la arte plastice, filozofie, filologie, arhitectură - seriozitatea era contaminantă, dezbateriile de idei stimulau. De multe ori, după școală, au lucrat într-un fel sau altul împreună, și-au gîndit altfel, mai complex, mai suplu aparițiile. Multe din toate astea s-au pierdut. Și se vede. După '90, lucrurile și-au căutat aici diferite forme și substanțe
Șase nopți cu Casandra (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12033_a_13358]
-
peste tot în societate. Au fost anii euforici ai începutului, cu Victor Rebengiuc rector, au fost anii de redefinire ai unei structuri și mentalități, poate din ce în ce mai diferite. Au fost serii și serii cu enorm de mulți absolvenți, realitate de două ori bizară. Pe de o parte, este extrem de dificil să lucrezi eficient la orele migăloase de actorie, de pildă, cu zeci de studenți în același timp. Acest tip de întîlnire presupune o relație specială, o atenție nuanțată la percepții, reacții, grad
Șase nopți cu Casandra (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12033_a_13358]
-
mai dificil să acoperi găurile mari cu care vin studenții din liceu, de pildă. Se instalează un decalaj mental, de comunicare, psihologic, se vorbesc limbi diferite. UNATC-ul nu a fost scutit de degradare. Am discutat asta serios de nenumărate ori, cu argumente. Am găsit prea puțini parteneri de dialog acolo. Prea puțini. Defilarea sub lozinci de tot felul - sîntem minunați, sîntem cei mai buni, sîntem toți de nota zece, sîntem geniali - mi s-a părut întotdeauna periculoasă, neproductivă. Și fără
Șase nopți cu Casandra (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12033_a_13358]
-
formuleze nimeni critici sau comentarii, degradarea se vede pe scene. Cu ochiul liber. Cine și-o asumă? Se înțelege în proporție tot mai mică ce se rostește, limba - un instrument prețios - este călcată în picioare, actorii nu pricep de multe ori ce spun, nu mai zic de spiritul textului, accentele pe cuvînt, în frază se pun aiurea, autocenzura pare alungată, dăruirea, concentrarea, repetițiile se fac cu coada ochiului la ceas, ca la pontaj. Încet-încet, în școală au pătruns și au devenit
Șase nopți cu Casandra (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12033_a_13358]
-
unora sau altora la cenaclu sau în redacție, căci altfel riscăm să confundăm fenomenul cultural cu unul administrativ. Dar dicționarul lui Horea Poenar suferă tocmai la capitolul informațiilor, extrem de reduse tocmai pentru a face loc unor interpretări "analitice", de cele mai multe ori nepotrivite prin dimensiunile exagerate. Datorită acestor dezvoltări, dicționarul ne întâmpină cu următoarele raporturi de importanță acordată fondatorilor, în ordine: Eugen Uricaru, 21 de pagini; Mircea Muthu, 18 p.; Ion Pop, 10 p.; Ion Vartic, 9; Petru Poantă, 7; Mircea Ghițulescu
Dicționar de sentimente echinoxiste by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12047_a_13372]
-
care gura lui Laszlo Alexandru a strecurat-o în urechea lui Gabriel Andreescu, e foarte probabil ca transmiterea să se fi efectuat de la un capăt la altul întregului rînd, pe cale așa-zicînd orală, înainte de a fi așternută, și încă de două ori, pe hîrtie. Inutil să te întrebi a cui a fost și ce a spus gura din urechea lui Laszlo Alexandru. funcționează, cum spuneam, după o regulă absolut misterioasă.
Telefonul fără fir by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12052_a_13377]
-
pentru deschiderea spre compromis a ziariștilor români: "LA 15 ani de la Revoluție, cu mici excepții, jurnalistul român nu pare să alerge după o moralitate sănătoasă, atâta vreme cât veniturile sale sunt atât de mici... Din punct de vedere social, au de două ori de suferit: pe lângă salariul mic, majoritatea banilor îi primesc nu pe baza unui contract individual de muncă, ci în baza unui contract de drepturi de autor... Cine îl apără pe jurnalist? Doar societatea civilă, simțind că vremurile în care cenzura
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12038_a_13363]
-
complementaritatea lor sacrificială, compun alibiul moral al vînătorii celor dintîi: Culegînd ici și colo cîte un fragment, prin practica alegerii cireșelor din castron, ies cumva la socoteală, între a nu descuraja curiozitatea cititorului și a nu mă da definitiv uitării". Ori: "Handicapați celebri au scris aforisme extraordinare. Din fericire ale mele sînt modeste". Sau următoarea scenă caustică a marginalizării date odată pentru totdeauna, în chiar momentul iluzoriu izbăvitor al evenimentelor din decembrie '89, rimînd sonor cu "lipsa de orice încredere în
Barbu Cioculescu par lui meme by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12046_a_13371]
-
a o indentifica și, mai apoi, introduce în procesul de comunicare, artiștii au folosit Cetatea în întregul său, atît ca spații construite cît și ca spații vide cărora le-au adăugat propriile lor semne. Și, în felul acesta, pentru prima oară în spațiul românesc , o acțiune artistică include în discursul său și temporalitatea ca o prezență perceptibilă. Pentru că aici nu mai este vorba despre o privire istorică liniară, despre marcarea unei succesiuni, ci despre simultaneitatea și conjuncția în același proiect a
Arta contemporană între atitudini și medii noi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12035_a_13360]
-
însă importanța artei video nu stă în clasificări, ci în faptul că ea a reușit să redimensioneze un limbaj, să-i deconspire strategiile, tehnicile și, în ultimă instanță, scopurile. Pentru că prin imaginea video - și televiziunea a demonstrat-o de atîtea ori - se poate face orice; de la dublarea realității la falsificarea ei și de aici mai departe pînă la suspendarea oricărui simț moral. n P.S. În vederea unei dezbateri mai cuprinzătoare asupra Muzeului Național de Artă Contemporană, atît în ceea ce privește proiectul în general, amplasamentul
Arta contemporană între atitudini și medii noi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12035_a_13360]
-
expert reușește Fellini să jongleze cu percepțiile spectatorului, fie el oricât de avizat. De altfel, nu degeaba vorbesc de acest film "de cumpărat". Mie mi se pare echivalentul cinematografic al "Muntelui vrăjit" de Thomas Mann: trebuie văzut de mai multe ori, pe îndelete și cu răbdare. Altfel, e posibil ca prima vizionare să-ți dea doar o durere de cap. Aceeași proprietate o are și al doilea film. Nu știu dacă i se trage de la regizor sau de la romanul SF de
De cumpărat o dată și de vizionat de două by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12034_a_13359]
-
htonic și un mag al tactilității, însă unul care nu a reușit să se ridice complet pînă la înălțimea și la abstracția vorbirii articulate. Această percepție, pe lîngă faptul că este extrem de confortabilă prin schematismul ei leneș, are, de multe ori, și pretențiile unui criteriu axiologic. Dacă un scriitor se abate cumva de la norma apriorică a infirmității cotidiene și se dovedește un om de acțiune și o conștiință practică foarte dinamică, în mod subit calitatea inspirației lui este privită cu mefiență
Bata Marianov (un portret) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12055_a_13380]
-
să-și trădeze, idealul estetic și moral pe care și l-a format în timp, dar supus unei tot mai puternice presiuni a contextului, artistul a găsit soluția angajării într-o dezbatere directă, lipsită de orice ipocrizie și, de cele mai multe ori, publică. în cadrul unor expoziții, simpozioane, convorbiri sau chiar monologuri, el a căutat să argumenteze, cu o credință autentică și cu o enormă energie morală, necesitatea unei Arte înalte, pornită din infinitul originar și limitată, dacă se poate spune așa, de
Bata Marianov (un portret) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12055_a_13380]
-
s-au născut cărțile Trecerea nimicului prin ceva, Editura Crater, București, recent apăruta Drumul spre La Mancha, Editura Marineasa, Timișoara, și amplul dialog cu Mihaela Cristea care își caută încă un editor, cărți pasionale, polemice, incisive și, nu de puține ori, pline de amărăciune. Portretul artistului, așa cum se desprinde el din aceste cărți, este unul inconsecvent și paradoxal la suprafață, dar dramatic și de o incontestabilă autenticitate în profunzime. Denunțînd vehement mercantilismul și disoluția ideilor mari din arta apuseană de astăzi
Bata Marianov (un portret) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12055_a_13380]
-
Adică de oameni foarte vizibili. Apăsând pe accelerator mai mult decât era necesar, dl Timofte a căzut într-o plasă pe care-o credea de mare subtilitate, dar care e, de fapt, de-o imensă grosolănie. Mă mir (a câta oară?) că după șirul de minciuni, de gafe și dezinformări dl Timofte continuă să rămână în funcție. O fi chiar de neînlocuit, așa cum încearcă să se prezinte? O fi noua administrație atât de slabă, încât n-a putut, în două luni
Pompierul însetat de medalii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12039_a_13364]
-
editor al clasicilor, care se vedea neputincios în fața pierderii (adică a distrugerii) unei instituții culturale ce fusese principalul instrument de realizare a unui program de importanță națională în gestionarea patrimoniului literar. Z. Ornea a tras semnale de alarmă de nenumărate ori, și-a exprimat neliniștea, dând o pildă de vigilență culturală. Nu zăbovește în textologie decât rareori, căci ar însemna să facă observații ce se cuvin făcute la masa redacțională, în editură. Cititorul de revistă vrea o deschidere de orizont, iar
Gestiunea patrimoniului literar by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12069_a_13394]
-
cu profesorul Laurens, prețuit profund și sincer, Camil Ressu ia contact în mod firesc atît cu pictura stocată în muzee și colecții, cît și cu mișcarea artistică vie, de dincoace și de dincolo de Sena; diversă, cosmopolită și, nu de puține ori, de-a dreptul derutantă. Astfel, în muzee îi va cunoaște, desigur, pe Ingres, acest rafaelit tîrziu, posedat aproape mistic de ideea perfecțiunii expresiei și pătruns în aceeași măsură de înalta funcție a desenului în definirea formei plastice, pe Cezanne, cel
Camil Ressu - 125 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12095_a_13420]
-
Est. Cum s-a întâmplat în lumea elenistică și, apoi, în lumea romană. Roma a fost, după Gheorghe Ceaușescu, al doilea "stâlp" al constituirii Europei. Prin spiritul lor organizatoric, prin dreptul și sistemul lor administrativ, romanii au realizat, pentru prima oară, unificarea reală a Europei, generând după asimilarea culturii grecești - grundul cultural care a supraviețuit prin veacuri, prăbușirii imperiului, asaltării lui de către migratori, în Vest, și orientalizării lui, în Estul bizantin. Sub romani, Europa și-a continuat confruntarea cu Asia, ca
Ce înseamnă Europa? by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/12081_a_13406]
-
extrem de util. în primul rând, s-ar circumscrie petele biografice, derapajele reale, dincolo de exagerări tendențioase ori de aproximări vulgare; în al doilea rând, s-ar invalida apetitul denigrator al unora și s-ar imprima un curs firesc dezbaterilor, de multe ori contraproductive, din pricina inflației necontrolate a certitudinilor, atât în tabăra avocaților, cât și în cea a procurorilor, pe fondul sărăcirii vizibile a adevărurilor relativ ușor de recoltat din publicistica eliadescă. Cam aici ar fi problema, după cum o vede Al. Săndulescu. Multe
Un mănunchi de fascicole critice by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12067_a_13392]
-
încă prodigioasa lui carieră. Compozitorul-misionar, dimpotrivă, suferă de inflația propriei identități. La fel de credincios ca și pelerinul, fie că perorează ideile altora, preluate însă după chipul și asemănarea sa, fie că-și strigă propriile-i gînduri, el se instituie, de cele mai multe ori, în șef de școală, sărbătorind, cu fiecare ocazie, racolarea cîte unui prozelit. Originalitatea lui e dictatorială, sacrosanctă. Orgoliul lui, cu cît e mai profund, cu atît mai mult roade, ca unul dintre acei acizi ce curăță rana, devorînd însă țesuturile
Originalitatea călătorului by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12077_a_13402]
-
atît de firesc prin alte părți, atît de viciat la noi. Clubul La Scena este de fapt o casă boierească, adevărată, mare, spațioasă, generoasă cu volumele și dimensiunile, așezată la răspîntia străzii Mîntuleasa cu Calea Călărașilor. Am intrat de cîteva ori și înainte, cînd găzduia mici spectacole teatrale asezonate cu atmosfera de bar. Nu m-am rătăcit niciodată și nu m-am întîlnit nici măcar din întîmplare cu Gavrilescu. Asta poate și pentru că nu mai circul cu tramvaiul. Ca la orice început
Șomeri de lux by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12075_a_13400]
-
mai dinamic și mai direct pentru problematica de acolo. Interpretarea ei mi-a apropiat și piesa, și spectacolul, care mi se pare important, ca etapă, pentru ea. Întîlnirea cu mari actori i-a subtilizat discursul. Cred că trăiește pentru prima oară o astfel de întîlnire-experiență majoră pentru un regizor, pentru un artist. Fără nici un dubiu, distribuția este miza, în jurul ei se strînge totul, este ca o cremă savuroasă, o cremă care te lasă să-i simți pe cerul gurii delicatele-i
Șomeri de lux by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12075_a_13400]
-
perestroika. Imediat după 1990 am remarcat chiar o tendință, manifestată pentru puțin timp, de extindere voită și aluzivă a scrierii cu k pentru a polemiza cu orientări pro-rusești sau pro-comuniste: proletkultură, florikultori. În presa extremist-naționalistă, k a apărut de multe ori inserat în numele de persoană pentru a insinua originea maghiară sau evreiască, în orice caz "non-românitatea" (Nisztoreszku, Doyna Kornea). De mai multă vreme, k e asociat mai ales cu limbile germanice: cu germana (Kitsch) și mai ales cu engleza. Încă dinainte de
Domnul K by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12110_a_13435]
-
Aici este punctul cîștigat al regizorului, în felul surprinzător de a le distribui pe cele trei actrițe în roluri mai puțin abordate. Dar nu-și duce ideea și lucrul pînă la capăt cu ele, din păcate. Descoperită rămîne, de cele mai multe ori, Elvira Deatcu, căreia pare că îi este teamă să intre adînc în angoasele și în tragedia lui Agnes. De aceea, reacțiile ei, în special în scenele bîntuite de spiritul malefic al mamei, de conflictul major cu ea, rămîn exterioare, le
Accente by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12115_a_13440]
-
Cipariu, Elemente de poetică, metrică și versificațiune, Blaj, 1860. Lectura manualelor de poetică era una din preferințele lui Eminescu în timpul popasului blăjean; unul din prietenii blăjeni ai poetului își amintește că, prin a doua jumătate a lunii septembrie, "pentru ultima oară când a venit la mine, l-am văzut plângând... Ce a avut, ce n-a avut nu știu, destul că în semn de recunoștință, mi-a donat toată averea sa, care a constat din Lehrbuch der Poetik... von Dr. Friederich
Cipariu și Eminescu by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/12114_a_13439]