6,670 matches
-
cu tot cu șantierul Centrului Civic. Atunci a fost când localul cantinei concentraților și hala bucătăriei s-au transformat într-un depozit de mărfuri cu vânzare angro, iar conducerea intreprinderii de Gospodărire Locală și Alimentație Publică, care aparținea cantina, s-a simțit obligată să nu-și lase salariații de izbeliște. Încă nu se ajunsese la concedierile și disponibilizările masive de personal de mai târziu, iar șomajul era în zilele acelea, imediat după Revoluție, mai mult o poveste, nu chiar de speriat, de vreme ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
găsit prostu’? La care Mirela că nu ești prost, bineînțeles, ești făcut grămadă, și după una și alta mă mai prostești și pe mine. Adică tot tu o faci și tot tu cu gura mare, și până la urmă nu sunt obligată să suport, și iarăși că ea nu-i nevastă-sa și nici curvele alea pe unde umblă și p-ormă vine la ea ca s-o umple de tot felul de boli. Nu mai acceptă și nu mai permite, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
pridideau s-o încurajeze și s-o ajute cu ce ar fi putut și ele... Ce mai, săritoare, n-ar fi avut cum să uite că și Mirela le făcuse cândva rație din rațiile concentraților. Le îndatoraseși, Mirelo, se simțeau obligate să-ți țină companie și să-ți țină curajul treaz, dându-ți ceva bani și câte ceva de mâncare și hăinuțe pentru ăla mic din ce le rămăsese de la ai lor și întrecându-se să-l bălăcărească pe idiotu’ ăla de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
să țin pasul cu tine oricând. — N-ai decât jumătate de normă aici, spuse Rachel, agitând spre mine unul dintre degetele ei lungi și elegante. Așa că nu-ți lua nasul la purtare cu mine, fătuco. Nu eram În nici un fel obligată să mă supun la asemenea insulte vulgare. — De ce muzica ta de fond sună mereu la fel? am Întrebat dulce. N-ai vrea să-ți Împrumut niște casete cu melodii? Ochii lui Rachel se Îngustară. — Gata, până aici ți-a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
evenimentele care frământă celălalt capăt al planetei ne afectează, de-acum, viețile. Dacă aș avea astăzi douăzeci de ani, În loc de șaizeci, aș fi foarte tentat de o aventură În Orient. Mai ales dacă m-aș numi Omar! M-am simțit obligat să explic de ce mă dezinteresasem de Khayyam. Și, pentru a face aceasta, am amintit de dubiile care Înconjurau Rubaiatele, de lipsa operei care putea să le certifice, o dată pentru totdeauna, autenticitatea. Cu toate acestea, pe măsură ce vorbeam, În ochii lui apărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
o hârtie cu toate timbrele, semnăturile și ștampilele necesare, prin care, din motive de interes național, se autoriza În mod expres transportarea suferindului cutare cutărescu la o destinație neprecizată, pe deasupra incluzând și indicația că forțele militare trebuiau să se considere obligate să acorde tot sprijinul solicitat, pentru a le garanta ocupanților fiecărei furgonete o perfectă eficacitate a operației de transportare. Nimic din toate acestea n-ar fi putut suscita Îndoieli În mintea demnilor sergenți dacă, cel puțin În șapte cazuri, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
acel gest furios pe care obișnuia să-l folosească În Împrejurări evident mult mai puțin dramatice, prin urmare resemnați-vă și muriți fără să comentați pentru că nu v-ar folosi la nimic, Însă, există un punct În legătură cu care mă simt obligată să-mi fac mea culpa, legat de procedura nedreaptă și crudă care se aplica, și care consta În a lua viața oamenilor În mod trădător, fără aviz prealabil, fără a spune păzea, trebuie să recunosc că era vorba de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
funcție. Și, dacă efectiv le primește și nu reacționează la extraordinara veste că cineva n-a murit când trebuia, atunci din două una, ori episodul, contrar așteptărilor noastre logice și firești, nu o interesează și prin urmare nu se simte obligată să intervină pentru a neutraliza perturbarea survenită În procesul vieții și al morții, ori se poate subînțelege că moartea, contrar celor ce credea ea Însăși, are mână liberă să rezolve, cum crede de cuviință, orice problemă survenită În munca ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
lăsându-mă singură cu acest nou cuvânt. Deci așa se numește această nouă femeie din viața lui, paralizie conversivă, gust fiecare literă, mirosuri grele se degajă din ele, mirosurile pivnițelor în care oamenii erau torturați pe vremuri, strigătele celor înfricoșați, obligați să se convertească, strigătele acelor maranos 1, renunțând la religia lor, acceptând forțat un crez străin, dar ce înseamnă asta, de fapt, și câtă vreme va dura și cum va trece, mi se pare că am învățat pe vremuri despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
trece. Îmi venea să le scot ochii. Nu voiam să-i trântesc lui Finn aceste clișee. N-ar fi fost de nici un folos; oricum, ele îl ajută mai mult pe cel care vorbește, deoarece, în astfel de situații, te simți obligat să apelezi la înțelepciunea universală. N-ai să auzi vreodată pe cineva căruia tocmai i s-a frânt inima spunând: „Ai dreptate! Lumea nu se sfârșește aici. De ce mă agit așa?“ Așa că prefer să stau și să ascult ce are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
e la fel de bulversată ca și mine. Ce dracu’ se întâmplă aici? Tocmai am anunțat că nu avem voie să intervenim. Pentru moment, mă simt ușurată că nu există printre noi nici un negru, pentru că, în caz contrar, m-aș fi văzut obligată să îi atrag atenția că a făcut un comentariu nepotrivit. Probabil că ghinionista persoană de culoare s-ar fi simțit înconjurată de o adunătură de rasiști. Totul se învălmășește cu repeziciune în mintea mea, dar revin la discursul lui Charlotte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
expresie pe chip. — Vom petrece un weekend de pomină. Nessa de-abia așteaptă să vă cunoască mai bine, exclamă Barney, de parcă n-ar ști cât de bine îi cunoaște viitoarea nevastă fratele. Nimeni nu zice nimic, așa că Barney se vede obligat să continue: — Așa că, frățioare, nu crezi că ar fi o bună ocazie să îngropăm securea războiului? îi sugerează lui Finn, bătându-l pe umăr. Ce-a fost a fost! Veșnica luptă pentru supraviețuire! Asta e! A, să nu uit! Vanessa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
nimic. Am vrut să aibă încredere în mine. Nu mai procedasem așa cu nici o fată. Eram atât de îndrăgostit că aș fi așteptat oricât. Într-un final, am plecat împreună în weekend. Am rezervat camere separate, ca să nu se simtă obligată, dar am petrecut de minune. Urcam zilnic pe munte și făceam plimbări lungi, iar seara ne întorceam foarte obosiți, stăteam de vorbă despre orice, devenisem foarte deschis față de ea. Duminică seara - urma să stăm până luni - am condus-o în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
își va da seama că o iubesc mult și că aș face orice pentru ea. I-aș fi lăsat timp să se adune, nu era nevoie să ne mutăm împreună, puteam continua ca și până atunci, ca să nu se simtă obligată... În cele din urmă a apărut. Locuia în altă parte, cu o prietenă, dar s-a întors la serviciu. Era nevoită. Știam asta, așa că mi-am concentrat atenția asupra locului de muncă. Sună a hărțuire, dar n-am avut de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Toți plângem. Mă rog, aproape toți. Eu, una, am făcut-o deja. — Și eu, o completează Ben repede, ca să se simtă mai puțin vinovat că a supărat-o pe Charlotte. —Și eu, recunoaște Daisy. Aproape că și eu, mă văd obligată să precizez la rândul meu. Ca de obicei, Jim se uită în pământ, așa că îl chestionăm pe Finn din priviri. —Eu nu mi-am vărsat amarul în felul ăsta. Parcă aș fi constipat. Sunteți mulțumiți? Dar n-am vrut... începe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
unde se țin cursurile de yoga, dar apuc să-i mai scriu unul pentru a-l necăji un pic. De ce, nu ți-ar plăcea? Îmi răspunde nervos: Ești beată? Măi, să fie, i-a pierit simțul umorului, așa că mă văd obligată să clarific lucrurile. Nu. Mă duc la ora de yoga. BINE (răspunde). TE VA CALMA. VORBIM MÂINE. O, litere de tipar! S-a simțit foarte vexat. Mă hotărăsc că trebuie să-l mint, adică să-l asigur că n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
de nisip, stătea o bătrânică cu părul de frișcă și ochii azurii. Curată și degajată, aveai senzația că stă într-un fotoliu și privește la televizor. Prima oară când s-a uitat la mine sau prin mine, m-am simțit obligat să-i întind o bancnotă. A luat-o, a răsucit-o de câteva ori, a privit-o în soare și mi-a înapoiat-o: ce să fac cu ea? Mi-am dat seama că era o zeiță a nisipurilor, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
sărut, simțindu-se inundat de o plăcere deosebită care creștea cu fiecare atingere a buzelor de fața ei, cu fiecare vibrare de dragoste a fetei din brațele lui ținându-se de mijloc până în fața apartamentului Teofanei și el se vede obligat să-i spună. — Teofana, te rog să mă ierți, că acum nu sunt în cea mai bună stare, dar asta nu șterge ceea ce simt eu pentru tine. Se topesc amândoi în plăcerea ultimului sărut înainte de a se despărți. — Ciau! — Ciau
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
prin vorbele acestea l-a și înduplecat. ― Altfel nu-i chip să mai trăim, boierule, că prea ne-a cotropit calicia! spuse și Vasile Zidaru blând și moale, încît abia-și mai recunoștea glasul. Erau doisprezece și fiecare se crezu obligat să arunce în cumpănă câte o vorbă sau măcar un oftat. Miron Iuga îi privea mirat, ca și când i-ar fi văzut întîia oară sau ar fi ascultat cuvinte străine, neînțelese. Tocmai într-un târziu, după ce oamenii își epuizaseră rugămințile, întrebă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
bucuria inimii sau spre a-și satisface o tentație, ci numai pentru că îi apăreau ca atributele firești ale frumuseții ei. Niciodată n-a înșelat pe Grigore dintr-o pornire de pasiune, întocmai precum nu fuma de dragul beției tutunului. Se credea obligată să facă tot ce e susceptibil să o ridice deasupra altor femei ca o statuie divină. Se contempla în oglindă îndelung, goală din cap până-n picioare, și se minuna cum s-au putut îmbina atâtea forme și linii superbe într-
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
te lași de meseria asta, că te văd băiat cinstit și corect, și anevoie răzbești în gazetărie când ești așa, dar oriunde te-ar duce destinul, ai să faci treabă, să știi de la mine! Titu Herdelea se credea la rîndu-i obligat să-i raporteze când a luat masa la Gogu Ionescu sau când a fost poftit la Grigore Iuga, și alte asemenea evenimente de ale sale de interes mai public. Secretarului nu-i plăceau și le considera apucături de arivism, enunțând
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
vis și zise aspru: ― Îți jur!... Jur! Se așeză lângă ea, pe dunga patului. Jurământul li se părea acum amândurora exagerat. Cuvântul parcă destrămase din vraja ce se țesea în jurul lor. Tanța, ca o scuză și un îndemn, se crezu obligată să dea lămuriri. Nu se gândise să vie pe aici nici azi. De ce să mai vie dacă el n-o iubește mult, nespus de mult. Când a văzut însă că Lenuța cu Jenică au picat la ei și au să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
venindu-și în fire, continuă dojenitor: ― A, vasăzică, dumneata erai duduița nostimă, domnișoară? Ei, bravo, ce să-ți spun, frumos îți șade! Să-ți fie rușine obrazului! Titu Herdelea sărise în picioare, dar nu știa ce să facă. Se crezu obligat să intervie, deși își dădea seama că intervenția lui are un romantism ieftin, nepotrivit cu împrejurările: ― Domnule, te rog să... ― E sora mea și aș avea dreptul s-o iau de urechi! făcu Jean cu o gravitate pe care Titu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
viața tuturor... ― Dumneata în numele cui vorbești? întrebă iarăși Iuga. ― În numele sătenilor, domnule Iuga! zise Dragoș simplu. ― Te-au însărcinat ei pe dumneata să-mi comunici doleanțele lor? ― Nu, nu m-a însărcinat nimeni, domnule Iuga, dar eu m-am crezut obligat, fiindcă mi s-au plâns și... ― Atunci pune punct, făcu bătrânul sever. N-am nevoie de mijlocirea dumitale pentru a afla ce doresc oamenii mei! Mijlocitorii de teapa dumitale sunt pacostea sătenilor. În loc să fiți luminătorii poporului, îi otrăviți sufletul și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
vrând cu orice preț să convingă pe tânărul Herdelea, parcă de convingerea lui ar fi atârnat liniștirea tuturor primejdiilor. Titu era convins în sineși că elocința secretarului s-a dezlănțuit mai cu seamă din pricina nedelicateței lui involuntare și se credea obligat să asculte cu resemnare, deși în buzunar îl ardea o scrisorică găsită adineaori la portar, rămasă necitită, cu slovele Tanței. Spre norocul lui sosi Antimiu, un reporter gras, asudat, într-o blană soioasă, cu căciula de lutru fals pe ceafă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]