1,340 matches
-
bulgară din Rusia și vorbea mai bine rusește ca bulgărește; de altfel, o femeie fină și plăcută. Probabil că germanii simțeau că aliații lor nu erau devotați unei cauze care nu-i interesa și de aceea deveneau din ce în ce mai nervoși și obraznici, chiar cu cei de-ai noștri care îi serveau, dar pe care nu puteau decât să-i disprețuiască. Astfel, se repetau scene violente cu Lupu Costache, căruia i se ceruse semnătură pentru o supunere necondiționată oricărui ordin al guvernului german
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
copilărie. Mamă-sa, teribila ducesă de Coburg, adevărata soră a autocratului Alexandru II, disprețuitoare a valahilor, îi zise lacomă: „Nu plânge, fiica mea, ai toalete frumoase, fii obraznică, vei reuși“. Din fericire, copila avu rochii splendide, dar nu fu nicicum obraznică. Dimpotrivă, așa de gingașă, simplă, naturală, încât, deși lipsită de orice cultură, câștigă pe toți care o apropiau și mai ales pe rege, încântat de a avea această rază de soare în viața lui întunecoasă. Mari serbări se deteră la
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
în București cu preceptorul, căci kneazul nu avea timp să se ocupe de ei și cu mare bucurie îi depunea dimineața și îi lua seara. Deodată, fata cea mare, Aglaița, și cei doi băieți nu mai salutară, ba George, mai obraznic, întâlnindu ne pe stradă, își îndesă pă lăria pe cap cu pumnul. Pe de altă parte, doamna Moruzi încetă să mai vină la mama. Câțiva ani în urmă o întâlnii la doamna general Manu la vizită. Noi nu vorbisem de
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
poezie a lui Labiș Moartea căprioarei („Mănânc și plâng, mănânc...“), tema se impusese într-adevăr masiv și puțini erau exponenții amintitei generații care să nu evoce nefericirea de-a fi fost copii în timpul războiului: lipsuri, bombardamente, ocupație, nemți abuzivi și obraznici, tați duși pe front, mame plânse ș.a.m.d. Critica vremii comenta cu sârg producția literară axată pe acest set de reprezentări, și eu însumi, luat de val, am făcut caz de ele, identificându-le în povestiri de D.R. Popescu
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
șira spinării" ș.a.m.d., Eminescu reprezentând "cadavrul din debara" al culturii noastre, de care trebuie să ne debarasăm cât mai curând pentru a putea să intrăm în Europa. La vremea respectivă, Răzvan Codrescu a polemizat dur cu autorul acestor obraznice teribilisme ("am criticat-o ferm în articolele mele polemice"), acum însă, în două articole cuprinse în sumarul actualului volum (Recurs la "cadavrul din debara" și Eminescu vs Patapievici?) reia discuția dintr-un alt unghi de vedere și într-un alt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
închipuiam că s-ar fi putut întâmpla altfel. Îmi aduc aminte ca unchiul meu Vlădica 36 Hermeziu, Episcopul de Roman, acel care mai în urmă s-a făcut celebru votând în divanul ad-hoc contra Unirei, m-a tratat de trântor obraznic, fiindcă am îndrăznit să-mi manifestez bucuria fața cu dânsul despre căderea Sevastopolului. Aș putea să povestesc an cu an, zi cu zi, tot ce am văzut, am simțit și m-a mișcat în frageda mea copilărie, căci țin mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
îi zise frate-meu, apăsând asupra acestui din urmă cuvânt. Dacă nu te ții de tocmală 84, nu-ți dăm nici o para. Asta nu-i pe voia d-tale! Cu cât caii își domoleau mersul, cu atât el devenea mai obraznic. Ne trebuia o răbdare de înger, ca să nu facem explozie. Eu unul, drept să spun, îmi mușcam limba de frică să nu scap un cuvânt neparlamentar, care m-ar fi obligat apoi să trec de la vorbe la fapte. Când deodată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
iubit și m-a ținut numai în puf și miere. Pe vremuri, bunicul era considerat cel mai frumos bărbat din sat, dar era de o severitate obsedantă când venea vorba de curățenie și de perfecțiunea gazonului său. Eu, fiind copil obraznic și hlizit, nu făceam altceva decât să mă tăvălesc prin iarba proaspătă și să mănânc corcoase din prun împreună cu vara mea. Și vai, când ne prindea bătrânul, ne amenința că “ne arată el nouă când se întoarce acasă”. Bineînțeles că
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
nece sități istorice pentru ca acest popor să dispară de pe scena acestei lumi. Rabinul Niemirover, șeful pe atunci al cultului mozaic și senator de drept, ca și ierarhii noștri, spu nea după citirea directorului nostru: „Foarte frumos articol, dar și foarte obraznic!“ [...] Împovărat de bagajele lui ancestrale de acasă, Ion Trivale s-a realizat și integrat curând de tot printre noi și În climatul nostru cel mai cald și senin al cugetului și al scrisului românesc - Începând cu debutul său amintit, care
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ne ațineam după o fe melă În dezmăț, ziua nămiaza mare, un cârd Întreg de bărbați, și mai tinerei, și mai bătrâiori, și mai spălați, și mai nederetecați, dar toți vră jiți parcă de foșnetul fustelor ei, de legănatul ei obraznic pe șolduri și de mirosurile iuți pe care le lăsa dâra În urma ei, această servitoare fugită de la stăpân și bătând acum ciamburul pe ulițele Bucureștiului, ca Într-o junglă erotică răsunând tăcut și Înfundat de mârâitul, de miorlăitul, de grohăitul
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
e oarece înghesuială, în timp ce căpșunile din farfurie s-au împuținat. „Serviți o căpșună“, îi spune doamna Potcoavă colonelului, care interpretează greșit amabilitatea gazdei și-i bagă viguros mâna sub fustă. Doamna Potcoavă a mai avut de-a face cu colonei obraznici. Strânge tare picioarele - e de speriat ce forță au unele femei când e să strângă - și țipă: „Atenție, vine bărbatu-miu. Auleo, ne căsăpește!“. Bietul colonel! De unde să știe că e doar o provocare? Pe ușă nu poate să iasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Delft, citeam tomurile lui Ortega y Gasset, schițam romane pe care nu avea nici un rost să le încep, fiindcă n-ar fi apărut niciodată, iar după-amiaza cutreieram ca un Don Quijote de Obor magazinele, făcându-mă simpatic măcelarilor, vânzătoarelor rumene și obraznice de la raioanele de mezeluri, șefiilor de „Alimentare“, care le dădeau pachete pe ușa din spate milițienilor, și unor responsabili de restaurante, generoși, în felul lor, cu amărâții de intelectuali: „Ia, bre, de-aici, de-o supă, dar ascunde-o, să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
destul de regulat. Pentru prima dată apariția ziarului a fost sistată 2 luni la începutul anului 1849 din cauza decretării stării de asediu în Bucovina. Apoi în iunie-iulie 1849 ziarul a fost sistat din cauza unor articole, în care se discuta „în mod obraznic și răzvrătitor de spirite” după cum se menționează în nota trimisă la Cernăuți de administrația din Lemberg iar arestarea lui Barițiu și conținutul articolului „Poziția ierarhiei române în Austria”. Pentru publicarea acestui articol, care purta semnătura E.H., Alecu Hurmuzaki a stat
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Loredana Puiu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93272]
-
vorbească de la sine. A fost ca și cum din acel moment româna ar fi făcut parte din mine. Dar, spre deosebire de germană, cuvintele românești făceau ochii mari atunci când, fără să vreau, ajungeam să le compar cu cele germane. Întortocherile lor afurisite erau voluptuoase, obraznice și tulburător de frumoase. În dialectul satului se spune: „Der Wind geht“ șvântul mergeț. În germana literară vorbită în școală se spunea: „Der Wind weht“ șvântul adieț. Pe când aveam șapte ani, asta-mi suna ca și cum vântul și-ar pricinui o
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
clonați inconștient și impasibil, urmărindu-și doar satisfacerea plenară a celui mai puternic instinct primar: foamea, mergând tot mai departe, mai departe și mai departe, spre linia invizibilă a orizontului însoțit de un stol de păsări de companie mari, gălăgioase, obraznice și răgușite, ca urmare a vocalizelor stridente emise alandala, nonstop... Cireada înainta păscând liniștit. În urma ei un roi de grauri, Ca niște valuri cenușii, S-amestecă prin bălării. S-așază-n coarne pe la tauri, Fac fel de fel de nebunii. Până ce-n
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
s-a dovedit a fi mult mai rău decât cel precedent, încât, pe bună dreptate, se poate spune că "am nimerit din lac în puț". Alături se afla hambarul de porumb, sursă excelentă de hrană pentru șobolani. Erau puternici și obraznici. Tata a lipit găurile, blocând accesul lor în casă, dar acțiunea s-a dovedit a fi ineficientă. Erau mari și mulți și de o îndrăzneală extraordinară. Orificiile astupate ziua de tata cu resturi de cărămizi și cioburi de sticlă introduse
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
am ajuns la un fel de onanie spirituală, să-i spunem. R.P. A existat totuși, în acest șotron comportamental, o rigoare supremă? A.R. Cum să nu. Rigoarea supremă era respectul față de părinți. În viața mea nu le-am răspuns obraznic, niciodată nu i-am contrazis. Astăzi rămân uneori siderată când aud cum vorbesc unii copii - fiice sau fii - cu părinții lor. R.P. Ați fost, doamnă Ralian, fată de bancher și nepoată de industriaș. Totuși, după ani și ani, ați ajuns
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
se poate ca dreptatea să nu biruiască și sacrificiile să nu ducă la înălțările supreme și eterne. Pe când Iașul intercalării politicianiste făcea calcule de guverne și socoteli de profituri din pânea mucenicilor, pe când cei ce nu se pot ierta paradau obraznic în zilele nenorocirilor naționale, pe când cetățuia împotrivirii la cea mai nobilă faptă colectivă a unei generații împroșca insulte asupra răstignirii unei armate, sentimentalii de la 1890 dovedeau un lucru: că faptele cele mai reale se îndeplinesc de aceia care au părut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
părul moale ca mătasea vegetală de culoarea unui tutun copt și cârlionțat la vârfuri. Când încetase să îl mai îmbrace în haine de fetiță se întristă și o întrebă: - Mamă!? De ce nu mai pot fi îmbrăcat ca fetițele? - Ai fost obraznic, ți-a crescut un cuc între picioare așa cum au toți băieții. Duse repede mâna între picioarele lui care erau perfecte, fără să le mai fi avut în ghips, pentru a se convinge de cele spuse de maică-sa, se rușină
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
capitalist în anii 30 cu comuniști buni și oameni ai Siguranței răi era scrisă de Ion Mihăileanu (tatăl viitorului regizor Radu Mihăileanu), el însuși un evreu cu simpatii comuniste. Sigur pe materialul său politic corect, Pintilie își permite să deturneze obraznic mesajul dorit de autorități printr-o manevră extrem de abilă : se inspiră, pentru partea formală a filmului său, din filmele Noului Val francez. Trebuie spus că, la vremea respectivă (1965), Noul Val era ”trendul” cel mai autoritar și mai zgomotos din
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
biscuiți pe care să-i mănînc din mers. Oricum, la masă mă voi duce pe la ora unu, cînd nu e coadă prea mare. Dinspre pavilionul administrativ, pe partea cealaltă a aleii, vine o fată înaltă și frumoasă, cu o privire obraznică, ba chiar provocatoare. Prima oară cînd am întîlnit-o, acum vreo trei ani, și-am stat de vorbă cu ea, mi-am zis: "Ori îi dau o palmă, ori îi dau o întîlnire!" M-am hotărît să-i propun o întîlnire
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
mîna un fotoliu: Luați loc, vă rog! Cu ce problemă? mă întreabă, întinzînd mîna să ia dosarul. "Așa, băiatu'! Fii cuviincios, că-ți șade bine", îi zic în gînd bucurîndu-mă că am reușit să-i impun respect prin atitudinea mea obraznică. Dar, odată ce el a depus armele, mă văd nevoit să le depun și eu: îmi scot casca, îmi reiau aerul modest și-i întind dosarul spunîndu-i ce vreau. Materia primă o luați de aici din combinat, îmi spune șeful Aprovizionării
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
și mă întorc la voi. Salut. Apropo, mă întorc eu spre el, am observat o chestie azi: dacă intru într-un birou cu o atitudine modestă, puțin timidă, sînt tratat cu sictir. Cînd intru ferm, sigur pe mine, ba chiar obraznic, sînt tratat cu respect. Ar putea fi și adevărat, dar ar putea fi și o simplă coincidență... Eu ți-am spus așa, poate-ți folosește în confruntarea cu generalul. Succes! Mulțumesc! Salut! Continuu să cobor scările, fără să mă mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
de la Universitate, la ora cinci, după-amiază. "Totuși, de ce să-i plătesc polițe?! m-am întrebat, văzînd-o cum coboară din troleibuz, cu părul ei vaporos stîrnind fiori în jur, și-acum, ca și-n urmă cu zece ani, în timp ce vîntul serii, obraznic, îi necăjea poalele pardesiului. Oare nu tocmai comportarea ei a răscolit corzile sufletului meu, făcîndu-le să-și găsească tonalitatea proprie?!" A fost o revedere ca între prieteni. Ascultă, Mihai, mi-a spus ea, pornind alături de mine, am vrut să te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
clipă, apoi se întoarce spre interfon, dar înainte ca ea să sune pe cineva, Brîndușa exclamă: Domnul vrea locuință! Da-da, trebuie să-i dăm locuință! Una mai bună și mai în centru. Merită! Se pricepe de minune să fie obraznic cu femeile care vin în delegație după materiale. Rămîn stupefiat, privind-o cu ochii măriți. Simt brusc o durere apăsătoare în piept, deasupra inimii și, pentru o clipă, am din nou senzația aceea de prăbușire pe care am avut-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]