90,777 matches
-
umanistului alsacian. Apare ca semnificativ amănuntul că, de la un anume moment, vorbind despre scrierile sale, Baconsky înlocuiește ,a gîndi" sau ,a imagina" cu ,a halucina". Este evident că ,halucinează" prin efecte picturale create pe calea sugestiei lirice și, cum just observă D. Micu, ,nu doar incidental". Posibil vizionar, autorul Cadavrelor în vid exclamă un sfîșietor Vae victis, este impresionat de ,piramida de cranii ce crește mereu" într-o Eternitate amară și se include, printr-un surprinzător plural al persoanei întîi, între
Iunie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/11580_a_12905]
-
cam așa cum fiecare își caută locul în lume și nu e nimic rău în asta sau cine știe eu de vreo trei ori în viață am fost cutremurat de sentimentul că mi-am găsit locul în lume dar imediat am observat cum încep să mă stric unghiile primeau ciuperci nervul ischias mă fulgera din priviri simplele și sfintele-mi ritualuri deveneau complicate și banale tabieturi și colac peste pupăză nevasta îmi zicea vai ce mătăsoasă ți s-a făcut pielea te
Despre actul gratuit sau de grație by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/11047_a_12372]
-
pe liber. Se pensionase așadar, fusese relativ simplu, avea un dosar medical complex, operații, tahicardie, dureri de cap și, în special, multă imaginație care i-a servit de minune, atunci când doctorul care-i întocmea fișa confruntase mai multe diagnostice și observase că multe se băteau cap în cap. - De când vă doare capul? - o întrebase medicul în timp ce-și ștergea plictisit ochelarii de halat și-și întindea spatele. Din copilărie, de când se știa, din burta mamei de ce nu, toată viața avusese
MAFALDA by Ioana Drăgan () [Corola-journal/Imaginative/11750_a_13075]
-
poate doar pe cei de la începuturile creștinismului, când propagatorii acestei credințe erau, în mare parte, evrei. "Orice om ar trebui să cunoască două limbi", continuă autorul și anume "limba grijilor cotidiene" și cea în care vorbește cu divinitatea. Al. Sever "observă" și "judecă", dar nu este vorba de simple trăiri mentale, artistul-filosof este cel care tutelează scrierea și îl cucerește pe cititor. Scrie despre prietenie, despre George Steiner, despre asasinat ca formă de sinucidere (în anii 1900-1945, zeci de milioane de
Un înțelept contemporan by Boris Marian () [Corola-journal/Imaginative/11719_a_13044]
-
ușa unei case unde nu pusese niciodată piciorul, împinse ușa dormitorului și fu gata să se înece de mirosul prafului de pușcă ars, îl găsi pe José Arcadio întins cu fața în jos, peste cizmele pe care le descălțase și observă de unde pornise șuvița de sînge care încetase să-i mai curgă din urechea dreaptă. Nu i se găsi nici o rană pe trup și nici arma nu fu vreodată găsită" (pp. 145-146; trad. modificată, C.-A.M.). Firul acesta, de origine
Heimatograma by Călin-Andrei Mihăilescu () [Corola-journal/Imaginative/11461_a_12786]
-
Mi-au simțit mirosul m-au lăsat să privesc morișca de la răscrucea străzilor pavate mi-au explicat de unde bate vântul în ziua aceasta de noiembrie mi-au arătat catedrala gotică ce-și trimite lumina departe prin cenușiul ploii. Mi-au observat zbârciturile de pe gât mi-au povestit despre fecioarele renovate din biserica Sfânta Hedwiga m-au fotografiat lângă statuia medievală care avea pungi sub ochi mi-au spus să nu calc nici un fir de iarbă germană. Mi-au destăinuit că frunzele
Poezie by Irina Nechit () [Corola-journal/Imaginative/11835_a_13160]
-
în viziunea lui Mitrea Cocor, "drumul spinos al înțelegerii", numai că în sens opus... Este un drum curent al generației sale în anii regimului comunist: de la adeziune la nedumerire, de la nedumerire la decepție, de la decepție la aversiune. E interesant de observat că, spre deosebire de adepții lui Kant, Hegel, Schopenhauer sau ai altora, care se numesc kantieni, hegelieni, schopenhauerieni etc., zelatorilor lui Marx li se spune marxiști - cu un sufix specializat pentru opțiunile politice: socialiști, comuniști, fasciști, leniniști, troțkiști, hitleriști... A adera la
"Va urma" by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11635_a_12960]
-
scurtat-o nițel, am tușinat-o... Uitîndu-mă iarăși în oglindă (se aburise un pic datorită expirului înfierbîntat de milimetrii voioși ai penajului, de febrilitatea muncii inutile; oricum, nu le-aș fi ajustat niciodată exact, egale, bucuroase, radioase chiar...), mda, am observat că în toiul salahorelei mele entuziaste spre o absurdă perfecțiune... păi, am constatat că le-am desființat total! Dar ce bine mă simt fără aripi, am îngînat, ce nestingherit în mișcări, în greșeli... în încîlcit mințile altora cu bazaconiile mele
Într-o neglijență tandră... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11878_a_13203]
-
Mirosea a bălegar de toate felurile. N-are rost să mai lungesc vorba. Trebuia să alegem un miel și l-am ales; Florin l-a ales, fiindcă el era propriu-zis cumpărătorul. L-a arătat cu degetul: acela brumăriu! Abia acum observ că între povestea lui Valerian și cea a mielului există anumite corespondențe. Cînd am început să scriu, nu mă gîndisem la asta, dar uite că lucrurile se mai potrivesc și de la sine; îți vine un gînd care nu știi unde
Ficțiune ilicită - fără sex by Petru Cimpoeșu () [Corola-journal/Imaginative/11143_a_12468]
-
admirate din marile poeme ale omenirei, de la Divina Comedie până la Faust". G. Călinescu a considerat că balada amintită face parte din "temele cele mai vaste, mai adânci în sens universal". Mai târziu, poetul Nicu Caranica, reluând comparația lui Lucian Blaga, observă că între felul cum apar iadul și raiul în balada românească și în capodopera lui Dante există trăsături comune, uneori paralelismul fiind "uimitor". Balada fusese raportată, tot așa în sumare constatări, la eposul grec, îi fuseseră depistate "reminiscențe antice", Grigore
Motivul incestului în folclorul românesc by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/11814_a_13139]
-
mă-njură-n gând toți ăștia, mă văd cu tine și au impresia că sunt fericitul care s-a pricopsit cu o asemenea comoară, cum dracu' a pus plătuga asta laba pe asemenea bucățică, precis spun ei în gând, a observat Albert cu voce egală, placid. Ana-Cristina l-a apucat de braț, luase fraza lui ca pe un compliment reușit și a răspuns oarecum sibilinic: Poate nu se înșeală. Coborâseră din tramvai, aproape de casă, iar Albert a înțeles ce însemna propoziția
Relatare despre moartea mea by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/10968_a_12293]
-
încolțiseră în minte bieților copii, dar e primejdios, zău! a exclamat. Dar tot el s-a schimbat, a întors-o, zicând: În fond, vă dau dreptate, sunteți tineri, aveți tot viitorul în față, iar aici, în rahatul ăsta (Ana-Cristina a observat că unchiul din Timișoara caracterizase situația din țară cam în aceiași termeni ca și Albert - rahat...) nu e nimic de făcut, în fond, acum, când sunteți în putere, trebuie să riscați și pe urmă, gata, libertatea, trăiți ca oamenii, nu
Relatare despre moartea mea by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/10968_a_12293]
-
trăiți toarășe comandant, raportez. Și a raportat. Și curând și-a făcut apariția toarășu comandant. Avea ochi gri, un gri-argintiu lichid, pupilele lui semănau cu două grămăjoare de mercur care, în mod ciudat, se cuibăriseră în orbitele sale. Ana-Cristina a observat că obrazul său e fin, iar în colțul gurii are întipărit un zâmbet subțire, ironic. Arăta ca un intelectual și era un bărbat bine, dacă l-ar fi întâlnit pe stradă l-ar fi luat drept profesor de fizică sau
Relatare despre moartea mea by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/10968_a_12293]
-
sperase cândva, ci o folosise ca să-și ascundă originea, ca să se comporte impecabil în noua lume, cu noua identitate, ca să nu se simtă vreo diferență între ea și ceilalți, cei care compuneau universul select al lui Adam, ca să nu se observe nici o diferență de accent când vorbește englezește sau franțuzește și ca să nu facă nici o greșeală de limbă, de comportament, de folosire a tacâmurilor la dineurile pretențioase, nici o greșeală de discurs sau de ținută vestimentară la banchetele de binefacere, unde Adam
Relatare despre moartea mea by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/10968_a_12293]
-
analiză la obiect a condițiilor noastre istorice particulare, care făceau ca mișcarea literară de la 1840 să nu fie ,nici reacția față de raționalismul excesiv al secolului XVIII, în forma lui clasicizată din Occident", nici dezgroparea unui trecut literar strălucit. Romantismul românesc, observă autorul, a fost o Renaștere fecundată, pe de o parte, de romantismul occidental și, pe de altă parte, propulsată de mitul poeziei populare. Realitățile noastre politico-sociale au impus lirica patriotică de evocare istorică, profetică și libertară, care a găsit sugestii
Ion Pillat,critic literar by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/11411_a_12736]
-
probabil că n-ar fi redactat-o niciodată. Constatarea trebuie să fie valabilă și pentru Cronică. Ca un "havguf", Dumitriu a absorbit tot felul de anecdote și povești spuse de frivoli "domni serioși" din interbelic. Discutînd cu George Pruteanu, Dumitriu observă că, "în buna societate bucureșteană, găseai mulți cu un dar admirabil de a povesti. (Mi-amintesc de un domn Lazăr, nu știu ce era, moșier... ceva; sau I. Igiroșianu, sau Gussi, diplomatul.) Am mai văzut asta în Anglia, talentul de a relata
Petru Dumitriu și "negrul" său (II) by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11795_a_13120]
-
un "înger", iar pe al doilea ca pe un "demon". Cînd s-au cunoscut, în ambianța crepusculară a Henriettei Yvonne Stahl, unul avea douăzeci de ani, era un debutant neobișnuit de precoce, celălalt, un ziarist și scriitor renumit, cinquagenar, care observă cu condescendență "la Petru Dumitriu o preocupare de a-și crea un Ťtipť. Se muncea ca să-și mențină în colțul gurii o pipă masivă, foarte nepotrivită cu figura lui de adolescent, cam palid și obosit", adăugîndu-și, din cînd în cînd
Petru Dumitriu și "negrul" său (II) by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11795_a_13120]
-
să privim înainte și îndărăt, începem să judecăm diversele grupuri literare, categorii ideologice, serii cronologice, "generații" de intelectuali și de scriitori în funcție de modul în care se leagă, se raportează, se întretaie dialectic cu acest nivel central, producător de sens. Vom observa cu mai multă ușurință raportări pozitive sau negative, apropieri mai intime sau mai distante, sporiri și micșorări "canonice". De pildă. Constatăm că "generația de aur" nu se prea raportează la cea antebelică. Celor mai mulți dintre ei "criterioniștii" le rămîn indiferenți: nici
O propunere - Modificări canonice și generații de aur by Virgil Nemoianu () [Corola-journal/Imaginative/11749_a_13074]
-
lor, cu viziuni fie centriste (1947!), fie hibride (1967!). Nici literatura ce se scrie nu pare prea simpatică la prima vedere. Proza pare dominată de anarhism și pornografie, poezia recurge la un limbaj dur și bolovănos, drama nu se prea observă. Impresiile acestea sunt însă numai parțial juste. Pe lîngă amintiții corifei există și un bun număr de critici tineri interesanți și cultivați. Literatura scrisă exprimă (dincolo de forma ei) bucuria unei libertăți de expresie și de tematică recucerite cu greu și
O propunere - Modificări canonice și generații de aur by Virgil Nemoianu () [Corola-journal/Imaginative/11749_a_13074]
-
de la Sibiu, de Albatros? De Șora și Paleologu? Mi-aș permite în schimb să adaug acestei generații de mijloc numele unor Radu Tudoran (scriitor mult mai bun decît mult-glorificatul său frate) sau Pavel Chihaia. Să îndrăznesc? Apoi, cititorul va fi observat că nu m-am atins de numele unor Barbu, Preda, Buzura. N-am să mă ating nici acum: părerile mele ar putea părea prea excentrice. Apoi ce facem cu o seamă de "emigrați"? Cu Goma, Manea, Dorin Tudoran, Ștefan Baciu
O propunere - Modificări canonice și generații de aur by Virgil Nemoianu () [Corola-journal/Imaginative/11749_a_13074]
-
străzi înguste mă-nghesuiau clădirile lor îmi luau pielea de pe mine luau carnea ieșeam la capăt doar suflet. străzi blegite de nefăcut nimic sute de ani. străzi pierdute în vopsea scorojită cu lemnul ferestrelor nedeschise vreodată lipit. eram deprimat. gheorghe observa și el că sunt deprimat mă vedea de departe stingea luminile nu voia să aibă de-a face cu mine. gheorghe! ziceam în șoaptă bucuros c-am găsit în fine unul de-al meu. vezi-ți de treabă mi-o
Poezie by George Geacăr () [Corola-journal/Imaginative/11927_a_13252]
-
sfîrșitul lui 1972 și predată Editurii Minerva în primele luni ale lui 1973. În tot acest răstimp, cartea a fost interzisă spre publicare în România - și Mircea Iorgulescu are bunăvoința de a menționa această interzicere precum și explicația ei. Tot el observă că, mai sus menționata Scrisoare, deși nu figurează în bibliografie, este pe larg citată în Addenda cărții, unde este menționată exact și data apariției. Mai adaugă, pe bună dreptate, că același titlu este omis și din bibliografia finală a variantei
Precizare by Gelu Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/11948_a_13273]
-
ne referim! Ceea ce înseamnă că vina omiterii îmi aparține: fie am uitat, din neatenție, să așez titlul la locul lui în manuscrisul bibliografiei, fie la dactilografierea lui a fost omis dintr-o banală, umană eroare pe care eu nu am observat-o nici la verificarea finală făcută înainte de predarea la Minerva. Interesant este că autorii culegerii Război cu toată lumea, Mariana Vartic și Aurel Sasu, care nu uită să specifice că au consultat bibliografia mea după ediția franceză a cărții, au preluat
Precizare by Gelu Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/11948_a_13273]
-
structura temperamentală și psihologică a lui Ion D. Sîrbu era a unui ins robust și vital, fără timidități și însingurări, căutând întâlnirea, schimbul de impresii și de opinii cu semenii. O mare dorință și o nevoie intensă de comunicare se observă imediat în paginile Jurnalului unui jurnalist fără jurnal, scris pe durata unor simbolice ierni, între 1983 și 1989, ultimii ani de viață ai lui Ion D. Sîrbu. Dialogul și comuniunea cu cititorul pe care acesta ar putea-o intermedia sunt
"Scrisori către bunul Dumnezeu" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Imaginative/11904_a_13229]
-
realitatea exterioară, a "societății socialiste multilateral dezvoltate", prin percepții exacte și analize operate în profunzime. Un prim palier al jurnalului este acesta politic. Deși consideră că "orice putere este de dreapta" și își manifestă solidaritatea cu toți cei exploatați, Sîrbu observă foarte curând că între socialismul utopic și cel real există o falie de teroare istorică și suferințe individual-colective. Edificarea lui asupra naturii comunismului, produsă încă la mijlocul deceniului cinci, primește noi și terifiante confirmări, prin socialismul "regal, de tip asirian", al
"Scrisori către bunul Dumnezeu" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Imaginative/11904_a_13229]