1,653 matches
-
lungul drumului Kokoda în regiunile muntoase din Noua Guinee. Contraofensivele americano-australiene au culminat cu capturarea capului de pod japonez din răsăritul Noii Guinee de la începutul anului 1943. În iunie 1943, Aliații au lansat Operațiunea Cartwheel, care a definit strategia lor ofensivă în Pacificul de sud. Operațiunea avea ca obiectiv izolarea importantei baze japoneze de la Rabaul și tăierea liniilor de aprovizionare și comunicație ale inamicului. Succesul acestei operațiuni a pregătit calea pentru declanșarea campaniei trupelor de sub comanda amiralului Nimitz de înaintare spre
Războiul din Pacific (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308431_a_309760]
-
Kyushu lângă Hakata și se întâlnesc din nou cu rezistența armatei japoneze care s-a pregătit bine prin ridicarea unui zid de apărare de-a lungul coastei. După o lună de lupte, o furtună distruge flota mongolă iar restul armatei ofensive fuge în Coreea. 1284 - Hojo Tokimune moare. Fiul său, Hojo Sadatoki (în vârstă de 14 ani) devine regent. Una din primele sale îndatoriri este să încerce să satisfacă cererile venite din partea razboinicilor pentru despăgubirea cheltuielilor și pentru recompense în urma succesului
Cronologia Perioadei Kamakura () [Corola-website/Science/303064_a_304393]
-
triumfal a fost întemeiată de Traian cetatea romană "Tropaeum Traiani", care este menționată în inscripții pentru prima dată ca municipiu în anul 170. Cetatea romană a fost întemeiată de Traian pe locul vechii așezări geto-dacice. Făcea parte din sistemul limesului ofensiv creat de Traian la Dunărea de Jos.Cetatea se află pe o prelungire joasă a dealului pe care a fost construit monumentul, de care se leagă printr-o limbă de pământ îngustă. Platoul este înconjurat pe toate celelalte laturi de
Tropaeum Traiani () [Corola-website/Science/302238_a_303567]
-
acord să dezarmeze, în secret, bazele de rachete din Turcia, dar doar la o dată ulterioară, pentru a preîntâmpina protestele Turciei, un membru-cheie al NATO. La 28 octombrie, Hrușciov a anunțat intenția guvernului său de a demonta și îndepărta toate armele ofensive sovietice din Cuba. Transmițând mesajul acesta publicului prin Radio Moscova, URSS-ul își confirma dorința de a continua pe linia soluției propuse de americani cu o zi înainte. În acea după-amiază, tehnicienii sovietici au început să demonteze bazele de proiectile
John Fitzgerald Kennedy () [Corola-website/Science/302305_a_303634]
-
înainte. În acea după-amiază, tehnicienii sovietici au început să demonteze bazele de proiectile, iar lumea nu mai era în pragul războiului nuclear. Criza proiectilelor cubaneze era încheiată. În noiembrie, Kennedy a retras blocada navală și, până la sfârșitul anului, toate rachetele ofensive au fost retrase din Cuba. Curând după acestea, SUA și-a retras, în tăcere, proiectilele din Turcia. Criza Rachetelor Cubaneze a părut în acele timpuri o victorie clară a SUA, dar Cuba a ieșit din această criză cu un sentiment
John Fitzgerald Kennedy () [Corola-website/Science/302305_a_303634]
-
Armata Roșie a profitat de proasta pregătire pentru iarnă a armatei germane și de faptul că forțele lor din sudul Uniunii Sovietice erau suprasolicitate. În flancuri armatele germane foloseau armate mai slabe, spre exemplu armatele române, ungare și italiene. Punctele ofensive de plecare au fost stabilite de-a lungul secțiunii frontului opus armatei române. Aceste armate ale Axei nu aveau echipamente grele cu care să poată face față blindatelor sovietice. Având în vedere durata frontului creat de ofensivele germane de vară
Operațiunea Uranus () [Corola-website/Science/302345_a_303674]
-
artilerie pe Volga. La 17 noiembrie Vasilevski a fost rechemat la Moscova, unde i-a fost arătată o scrisoare scrisă pentru Stalin de generalul Volsky, comandantul Corpului a4a patra mecanizată, care a cerut de așteptarea ofensivei. El a sugerat amânarea ofensivă și reproiectarea ei în întregime. Mulți soldați sovietici nu aveau articole de îmbrăcăminte de iarnă, și mulți soldați au murit de degerături, "din cauza atitudinii iresponsabile de comandanți”. Deși serviciile secrete sovietice a făcut eforturi oneste pentru a colecta cât mai
Operațiunea Uranus () [Corola-website/Science/302345_a_303674]
-
La 22 noiembrie, trupele sovietice au început să traverseze râul Don și au continuat avansul lor spre orașul Kalach. Forțele germane care apărau Kalach, cea mai mare parte compusă din personalul de întreținere și de aprovizionare, nu erau conștienți de ofensivele sovietice până la 21 noiembrie, și chiar și atunci nu știau în ce putere Armata Roșie se apropia. Sarcina de a lua podul de la Kalach a fost dat la Corp 26 de Tancuri, care a folosit două tancuri capturate germane și
Operațiunea Uranus () [Corola-website/Science/302345_a_303674]
-
(în limbile rusă: Курская битва, "Kurskaia bitva"; germană: "Unternehmen Zitadelle" - Operațiunea Citadela), 5 iulie 1943 - 23 august 1943), a fost ultima acțiune ofensivă de tip "blitzkrieg" de pe frontului de răsărit al celui de-al doilea război mondial. Beneficiind de cele mai bune informații asupra intențiilor lui Hitler, sovieticii au proiectat, realizat și disimulat cu grijă mai multe inele de lucrări defensive și câmpuri
Bătălia de la Kursk () [Corola-website/Science/302352_a_303681]
-
8.000 de tancuri) și a inclus cea mai costisitoare zi de lupte aeriene din întreaga istorie. Germanii consideră drept bătălia de la Kursk numai Operațiunea Zitadelle, în timp ce sovieticii consideră că Zitadelle este numai faza defensivă a bătăliei, urmată de faza ofensivă formată din Operațiunile Kutuzov și Polkovodeț Rumianțev. Deși germanii concepuseră inițial o lovitură ofensivă, apărarea bine organizată a sovieticilor nu numai că a stopat cu succes acțiunea germană, dar le-a permis să contraatace, după încheierea cu succes a fazei
Bătălia de la Kursk () [Corola-website/Science/302352_a_303681]
-
din întreaga istorie. Germanii consideră drept bătălia de la Kursk numai Operațiunea Zitadelle, în timp ce sovieticii consideră că Zitadelle este numai faza defensivă a bătăliei, urmată de faza ofensivă formată din Operațiunile Kutuzov și Polkovodeț Rumianțev. Deși germanii concepuseră inițial o lovitură ofensivă, apărarea bine organizată a sovieticilor nu numai că a stopat cu succes acțiunea germană, dar le-a permis să contraatace, după încheierea cu succes a fazei defensive, în două operațiuni consecutive: Operațiunea Kutuzov și Operațiunea Polkovodeț Rumianțev. După încheierea luptelor
Bătălia de la Kursk () [Corola-website/Science/302352_a_303681]
-
războiului fulger" funcționase fără greș până atunci împotriva tuturor inamicilor germanilor, inclusiv împotriva Armatei Roșii. Nimeni nu reușise să stăvilească atacurile germane și să prevină străpungerile efectuate de formațiunile masive de tancuri sprijinite de aviație. Pe de altă parte, acțiunile ofensive din ultimele două ierni dovediseră că și sovieticii puteau da atacuri încununate de succes. Totuși, majoritatea membrilor STAVKA în frunte cu Jukov considerau că este mai potrivit să se aștepte mai întâi ca germanii să-și epuizeze energia atacului inițial
Bătălia de la Kursk () [Corola-website/Science/302352_a_303681]
-
unor succese tactice locale. Cu toate acestea, frontul de răsărit era principalul teatru de operațiuni de-a lungul a mai multor ani și, dacă victoria pe acest front ar fi fost posibilă, ea ar fi fost prea importantă pentru ca operațiunile ofensive să fie abandonate datorită invaziei din Sicilia. În cele din urmă, doar divizia germană "Leibstandarte Adolf Hitler" a plecat pe nou deschisul front în Italia, lăsând însă pe frontul de răsărit tot echipamentul de care dispuneau. Operațiunea Kutuzov, ofensiva sovietică
Bătălia de la Kursk () [Corola-website/Science/302352_a_303681]
-
anumite câștiguri de partea germanilor, operațiunea germană reușind „cel puțin să distrugă parțial unitățile mobile ale rezervelor operaționale ale inamicului”. Totuși, în ciuda pierderilor suferite de sovietici în fazele defensive ale bătăliei, Armata Roșie a trecut în două săptămâni la faza ofensivă, împingându-i pe germani spre vest pe râul Nipru și mai departe în Ucraina, ceea ce a demonstrat că, per total, campania a fost un dezastru pentru germani. Până pe 22 august, ambele tabere au fost afectate de o uriașă epuizare și
Bătălia de la Kursk () [Corola-website/Science/302352_a_303681]
-
mai mult în luarea deciziilor pentru desfășurarea operațiunilor zilnice tactice, iar, în cazul Armatei Roșii, care câștigase o tot mai mare libertate de decizie, a dus la un șir tot mai bine articulat și mai de succes de operațiuni militare ofensive.
Bătălia de la Kursk () [Corola-website/Science/302352_a_303681]
-
și, la 18 martie 1442, înfrâng oastea transilvană la Sântimbru. În retragerea lor, otomanii sunt urmăriți de Iancu care își refăcuse armata și înfrânți în apropiere de Sibiu pe 22 martie. În urma altor victorii obținute împotriva turcilor Iancu începe campaniile ofensive împotriva Imperiului otoman, în 1443, la chemarea Papei Eugeniu al IV-lea începe „Campania cea lungă", încheiată în 1444 prin victoria creștinilor, consființită prin pacea de la Seghedin, pace favorabilă creștinilor. Tratatul de pace este rupt de creștini, în 1444,an
Cucerirea Transilvaniei de către maghiari () [Corola-website/Science/302174_a_303503]
-
spre surprinderea tuturor, pentru a forța victoria și a-i avea proaspeți pe final. În penultima etapă (21 iunie 1972), la Pitești, FC Argeș a învins Crișul Oradea, devenind campioană cu o etapă înaintea finalului de campionat. Echipa a jucat ofensiv și ambițios, cu un Dobrin inspirat, la timonă. Scorul a fost 4-1 (3-1) pentru piteșteni, prin golurile marcate de Dobrin (min. 25 și 43), Prepurgel (min. 28), C. Radu I (min.83), respectiv Tămaș (min. 39), în fața a peste 17
FC Argeș Pitești () [Corola-website/Science/302536_a_303865]
-
la 31 de ani - să decidă orice meci din campionatul nostru (exemple mărturii: partidele cu F.C. Baia Mare, pe teren propriu, și cu Steaua, în deplasare), să marcheze goluri de o mare spectaculozitate. Când Dobrin a absentat, a intervenit Iovănescu, mijlocașul ofensiv care a avut un sezon de excepție, poate cel mai bun al carierei sale. El și-a asumat și rolul de puncheur atunci când vârful Radu II a fost accidentat. Dar a fost și turul lui Stancu, devenit, la numai 22
FC Argeș Pitești () [Corola-website/Science/302536_a_303865]
-
a alb-roșilor. În anii începutului de carieră, până prin 1966, stilul de joc al echipei era apărare de fier și goluri marcate pe contraatacuri, iar cel care a lansat contraatacurile a fost . După 1968, echipa a adoptat un joc spectaculos și ofensiv, căutând golul. Cel care a împins echipa în atac a fost din nou Radu Nunweiller. Și exact în aceeași perioadă și cu aceiași coechipieri, la echipa națională, Radu Nunweiller a fost principalul exponent al temporizării jocului, stil impus de selecționerul
Radu Nunweiller () [Corola-website/Science/302551_a_303880]
-
în principal datorită secretomaniei staliniste. Uniunea Sovietică era în al patrulea deceniu al secolului al XX-lea o putere militară mediocră, și toate acțiunile sale de până la izbucnirea acestui nou conlict ruso-finlandez pot fi considerate măsuri defensive realizate prin mijloace ofensive. Partiționarea împreună cu Germania nazistă a Poloniei, anexarea statelor baltice și a Basarabiei și invazia Finlandei în Războiul de Iarnă sunt toate elemente ale politicii de construire a unei zone de securitate de jur împrejurul Uniunii Sovietice, similară înființării de mai târziu a
Războiul de Continuare () [Corola-website/Science/302583_a_303912]
-
cazuri intervenția artileriei și blindatelor rusești reușind să salveze din încercuire un număr de luptători ai Armantei Roșii. La 10 iulie armata finlandeză a început înaintarea spre Istmul Karelia și nordul Lacului Ladoga. Ordinele lui Mannerheim erau clare în privința caracterului ofensiv al acțiunilor finlandeze. Până la sfârșitul lui august 1941, finlandezii atinseseră vechile granițe de dinaintea Războiului de Iarnă. Traversarea acestui aliniament a dus la tensiuni în armată, guvern, partidele parlamentare și în opinia publică. Continuarea atacului a câștigat numeroși adepți, dar și
Războiul de Continuare () [Corola-website/Science/302583_a_303912]
-
Continuarea atacului a câștigat numeroși adepți, dar și numeroși opozanți. Relațiile internaționale ale Finlandei erau încordate în special cu Marea Britanie și Suedia, în special după ce ministrul de externe finlandez afirmase cu tărie că nu există absolut nici un fel de plan ofensiv și nici o cooperare militară coordonate cu germanii. Toate pregătirile militare finlandeze erau numai defensive, mai afirma ministrul finlandez. Membrii de frunte ai guvernului suedez au sperat să îmbunătățească relațiile țării cu Germania nazistă prin sprijinirea indirectă a Operațiunii Barbarossa, în
Războiul de Continuare () [Corola-website/Science/302583_a_303912]
-
malurile râului Svir, (care leagă extremitatea sudică a Lacului Ladoga cu Lacul Onega, râu care marchează limita sudică a Karelia Răsăriteană. La sfârșitul anului 1941 frontul s-a stabilizat pe aceste poziții, iar finlandezii nu au mai întreprins alte acțiuni ofensive majore în următorii doi ani și jumate de război. Moralul trupelor a scăzut când soldații și-au dat seama că războiul nu părea să se sfârșească în curând. Se afirmă în zilele noastre că executarea pacifistului Arndt Pekurinen din noiembrie
Războiul de Continuare () [Corola-website/Science/302583_a_303912]
-
Observatorii americani și britanici au considerat că invazia avea să ducă la victoria germanilor mai înainte de sfârșitul lunii august. În toamna anului 1941, această opinie s-a dovedit a fi nefondată, iar englezii au început să se îndoiască de capacitatea ofensivă a naziștilor. Trupele germane din nordul Finlandei s-au lovit de greutăți pe care nu erau pregătite să le depășească, ceea ce a dus la eșecuri în atingerea obiectivelor propuse, cea mai importantă nereușită fiind necucerirea portului Murmansk. Strategia finlandeză s-
Războiul de Continuare () [Corola-website/Science/302583_a_303912]
-
în toata Moldova, premierul Valeriu Muravschi îndemnând poporul să fie gata să-și apere țara. A doua zi, Guvernul Republicii Moldova dă un ultimatum de două zile minorității rusești din Transnistria pentru depunerea armelor, după care guvernul amenință să înceapă acțiunile ofensive asupra rebelilor. Nefiind acceptat ultimatumul, la 1 aprilie 1992, Guvernul Republicii Moldova trimite grupuri de polițiști din Ministerul de Interne în orașul Bender, acest atac reprezentând prima acțiune de război oficială între Republica Moldova și separatiștii din Transnistria. La 21 iunie 1992
Valeriu Muravschi () [Corola-website/Science/302607_a_303936]