2,027 matches
-
gros; ham; hamal; hrană; ignoranță; imens; incapabil; iubi; iz; încăpățînat; înfioros; îngîmfat; jignire; jug; lanț; lapte; leneș; limfatic; lung; mamifer; mascul; meșteșug; mic; milă; mitocan; moșul; muget; mulți; muncă la cîmp; mustăți; muu!; necinstit; needucat; neghiob; nerușinat; netot; nițos; noapte; ofrandă; ou; parcare; pășune; pisică; poartă; Ponta; popă; porc; președinte; prostime; rage; ratat; rămas; răule; răutăcios; rural; soarta; stînă; suferință; sunet; taurine; Texas; toreador; tractare; tot tu; țara; țară; la țară; țăran; ură; vaci; vară; Victor; Vlad; voce; vulgaritate; zimbru (1
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
excepție; ezita; ezitare; fundă; generozitate; gratis; iepuraș; important; inimă; încă; încă o șansă; încîntat; însușire; nu s-a întîmplat; întotdeauna; întrebare; lucruri; 8 martie; mașină; măr; medalion; mîncare; moștenire; nesigur; nesiguranță; nevoie; nevoință; niciodată; nou; de nuntă; obligație; obstacol; oferă; ofrandă; omenie; opoziție; pachet; par; păi; părinții; plăcut; pomană; premiu; prețios; prețui; prietenie; probabil; probabilitate; rămîne; regrete; rochie; rugă; sărut; scump; scuză; scuze; sfînt; speranță; suferință; din suflet; nu știu; tata; tărie; trist; urs; ușurare; valoare; valoros; var; veșnic; viața; viață
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
meritată; merită; merituos; mincinos; minte; nu miroase a bine; miros; mișto; mîhni; mîndră; mîngîiere; mîrșavă; motivantă; motivare; prea multă; nu, mulțumesc; mulțumiri; muncă; mustrare; muzică; narcisist; nașpa; nebun; nebunie; nedemnitate; nedorită; nemiloasă; nepoliticos; nepotrivit; nimic; nimic bun; nobili; obține; ofensă; ofrandă; omagii; omul; onorariu; orgolios; părere de bine; părinte; părinți; pierdere; plăcut; pozitivism; preamărește; preaslăvire; premii; premiu; pricepere; priceput; prieten; prietena; prieteni; prietenul; proastă; profesor; promovare; prostească; putere; răsplată; răutate; bine realizat; recunoștință; reluare; reușită; a ridica în slăvi; risipă; rușinos
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
cîrnați; Crăciun; credință; cuminte; cumpărături; curățenie; deget; dezgust; diaree; drob; Dumnezeu; fiert; ființă; frumusețe; Gigi Becali; gras; la grătar; grijuliu; groază; imaș; indiferență; inel; isteț; iubire; mare; miel; mieluț; mirositor; moale; mor; mort; negru, zburdă; neobrăzat; nevinovat; noroc; oaie mică; ofrandă; oiță; oricînd; osîndă; pajiște; parte; pască; păstor; pășuni; nu-mi place; plăcere; post; prost; pur; revelion; sacru; sărbători pascale; Sfintele Paști; sfînt; simplitate; suflet; șașlîc; tandrețe; tăia; tinerețe; tînăr; turc; umil; urs; vacă; vale; vegetarian; viață; vie; vin; vînăt; voie
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
unele locuri îi dau și apă (...)" 251. "Pământul" din propriul ogor sau din ținutul natal reface legăturile cu o lume pierdută, mijlocind delimitarea unui spațiu sacru. a. Nașterea Imediat după naștere, pământul îl primește pe copilul nou-născut ca pe o ofrandă, moașa așezându-l pe pământ sau sub masă, datină moștenită de la romani 252. La huțuli, după naștere, moașa ("baba") îi dă mamei "holercă" (rachiu) fiartă cu unt de oaie, apoi o așază jos, pe podea, pe fân sau pe pământ
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
numele zeului vedic Agni se regăsește în latinescul ignis, în lituanianul ugnis, dar și în paleoslavul ogni 275. Cultul vedic al focului se efectua în "casa sacrificatului" sau pe teren acoperit cu iarbă, pe care se făceau trei focuri. Agnihotra, "ofranda pentru foc", avea loc în zori și în amurg și consta într-o ofrandă de lapte, dată lui Agni.276 La romani, zeița Vesta nu era reprezentată prin imagini, singura figurare era focul. "Vesta" derivă de la rădăcina indo-europeană care semnifică
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
în paleoslavul ogni 275. Cultul vedic al focului se efectua în "casa sacrificatului" sau pe teren acoperit cu iarbă, pe care se făceau trei focuri. Agnihotra, "ofranda pentru foc", avea loc în zori și în amurg și consta într-o ofrandă de lapte, dată lui Agni.276 La romani, zeița Vesta nu era reprezentată prin imagini, singura figurare era focul. "Vesta" derivă de la rădăcina indo-europeană care semnifică "a arde": "flacăra perpetuă a lui ignis Vestae constituie căminul Romei" 277. Există, la
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
după cum se închină oamenii la icoane, așa să se închine și feciorii la ele."383 Fie că este antropomorfică sau cadru al inițierii, apa se supune, ritualic, unor metamorfoze continue, devenind, uneori, "divinitate" a lumii arhaice căreia i se aduc ofrande pentru a putea fi îmblânzită. Astfel de rituri închinate apei sunt Paparuda și Caloianul, ambele fiind rituri de invocare a ploii. Paparuda, "Muma ploii", este o datină care se practică a treia zi după Paști, așa-numita Joia verde, iar
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
aruncau păpuși ("Aragaei") în Tibru, cu scopuri magice, iar în tradiția frigiană, la mare secetă, se înmormânta imaginea de lut a păstorului Attis, îndrăgostit de zeița-mamă, Cybele.388 Ca liant între lumea pământească și lumea de dincolo, apa devine o ofrandă pentru sufletele morților, mai ales, în Sâmbăta morților sau la Moșii de Vară, de dinaintea Duminicii Mari. Peste tot în Bucovina, în sâmbăta de dinaintea Duminicii Mari, se dau de pomană, pentru primenirea morților, căni sau cofițe pline cu apă proaspătă, împodobite
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
plante (ex. alun, cimbru, busuioc), animale (ex. câine, cocoș, corn de cerb), insecte, alimente (ex. aluat, borș, făină, sare, mămăligă), lucruri uzuale (ac, argint viu, cărbune, cuțit, furcă, fus).57 În Bucovina, apa antropomorfă participă direct la ritualul cuvântului, primind ofrandă din partea celui care descântă; "descântătorul", înainte de a începe a descânta, merge la un râu curgător, cu pâine și sare, ținând o oală nouă în mâna dreaptă, face trei metanii, "în contra curgerii apei", aruncă în undele apei cu pâine și cu
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
idele și nonele cădeau la o dată fixă. În cinstea lui Iulius Caesar, numele lunii Quintilis, din vechiul calendar, a devenit iulie, iar în anul 8 î. d. Hr., Sextilis devine august, preamărindu-l pe împăratul Augustus. Calendarul roman, ca o ofrandă adusă divinităților fiecare lună primind numele unui zeu, Ianus, Marte etc. stabilea sărbătorile pentru cinstirea zeilor, chiar și anotimpurile fiind considerate etape din viața unor zei ai naturii care reînvie primăvara, se maturizează vara și toamna și mor iarna, în
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
de-al nostru. / Numai io-oi scăpa / Sub stână de piatră, / De cal bun călcată, / De biciu urzicată, / De voi-ncă mustrată!"142 Simbol solar, leul reprezintă renașterea, împrospătarea energiilor cosmice, "înapoierea soarelui".143 Prinderea și uciderea lui este o ofrandă adusă lumii întregi, reînvierea Soarelui și reluarea drumului înspre "crângul cerului": "Dailerui / Dar n. / De bun cal ce hrănește, / Hrănește, / Nici vestește, / Că lui vestea i s-a dus / Pân` la umbra de schinduf. / Îmi plecară la vânătoare. Vâna ziua
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Anului Nou: se lua capul de porc, se așeza pe o tavă și se împodobea cu cercei, salbe și mărgele, cu bani, cu basmale de mătase sau de lână, cu flori artificiale, cu beteală și cu o oglindă. Cu această ofrandă, numită Vasilca, mergeau din casă în casă pentru a ura spor și belșug în toate, rostind colindul Vasilcei sau Sivei: "Ce-mi e-n cer și pe pământ? / Sus mi-e luna, soarele; / Jos mi-e dalbă mânăstire, / Iar în
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
plutește pe apele oceanului primordial: din partea superioară a cojii apare cerul, din cea inferioară, pământul, iar gălbenușul se transformă în soare. Prezent în majoritatea sărbătorilor dedicate renașterii naturii, oul este un simbol al regenerării și al fecundității, dar și o ofrandă adusă divinităților htoniene. Ca simboluri ale fertilității, fiind prezente în ceremonialul agrar și în riturile de trecere, ouăle erau purtate în buzunar de plugarul finlandez, în timpul semănatului, estonienii mănâncă ouă în timpul lucrării pământului, iar țăranul român îngropa cojile de ouă
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
adâncă, obligând la maximă concentrare. [...] De un dramatism cutremurător este scena jurământului, ca și scena priveghiului, care încheie spectacolul într-o tăcere reculeasă, obligând publicul să părăsească sala cu imaginea lui Manole întins la poalele zidului mănăstirii, ca o veșnică ofrandă adusă creației... (Margareta Bărbuță) Dificultatea fascinantă a creației, astfel ar putea fi definită interpretarea propusă de regie, ceea ce înseamnă tentație discursivă este consecvent sacrificat în numele tensiunii explozive, a vocației artistului. Ciocnirile sunt între doua atitudini: aceea a grupului, a spaimei
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
de înțelesurile, simbolurile și semnele din viața noastră: semantica și semiotica. Am men ționat mai sus gestul de a oferi o floare; în general, gestul de a oferi ceva unei persoane pe care o prețuiești este o rămă șiță a ofrandei practicate în timpurile vechi. Gestul de a oferi este în strânsă legătură cu cel de a sacrifica, adică de a renunța la ceva prețios pentru tine. Adesea, atunci când își dă seama că un băiat a renunțat la ceva important de
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
luni apar de-a lungul întregului se col și prezența lor în tă reș te importanța acor dată în tâ ie tă ții soțului în de flo ra rea soției. Vir gi ni ta tea feminină se definește ca o „ofrandă“ oferită de familia fetei so țu lui. Este pri vi tă ca o formă de respect față de noua familie, de aici dreptul soțului de a di vor ța de soția impură, dreptul familiei sale de a pune în scenă un
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
perioade istorice (ba chiar și în prezent, în unele zone). Câte animale nu au fost tăiate, sacrificate doar pentru a le face pe plac zeilor grecilor și romanilor! Sfântul Augustin se întreba: Cine e atât de neghiob să creadă că ofrandele aduse prin jertfă ar putea răspunde vreunei nevoi divine?". Când Dumnezeu a ales să-și sacrifice propriul fiu ("Beți, acesta este sângele Meu..."), creștinismul monoteist a cruțat animalul, dar l-a și înlăturat, totodată, din universul sacru. Observație : Dumnezeu știe
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
pe care le așeza în jurul ei de parcă voia să-i facă un colier. Iar femela stătea și privea... Este, totuși, destul de abstract, este o oarecare formă de abstracțiune să depui mărgele de sticlă la picioarele rățuștei tale, în semn de ofrandă, nu-i așa? Mărgelele de sticlă nu sunt de mâncare: sunt pur și simplu frumoase. După ce a terminat de așezat mărgelele de sticlă, masculul a cochetat cu rața lui, a făcut dragoste cu ea, a penetrat femela. Doctorul Pagès merge
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
părți. Partea întâi presupune repetarea unei formule mistice de o sută opt ori, după fiecare douăzeci și cinci de formule, sadhana este cel care oferă femeii câteva flori. În această primă parte, nayika este asemănată cu o zeiță căreia i se aduc ofrande. Partea a doua, smarana, adică "amintirea, intrarea în minte", este cea în care se recită altă formulă de o sută nouă ori fixându-se astfel orientarea precisă a ritualului ce va urma. Partea a treia, aropa, "atribuirea altor însușiri obiectului
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
următoare este puja, "cultul propriu-zis", când este adorat locul unde stă femeia, acesteia i se oferă flori, timp în care ea recită, în gând, formule magice. Bărbatul este cel care se apleacă în fața femeii de nouăsprezece ori, oferindu-i alte ofrande. Femeia este așezată pe pat, bărbatul recitând încontinuu. După aceasta, femeia este iarăși așezată pe scaunul ei, unde a primit ofrandele, cu mâinile ridicate, apoi, după câteva rituri mistice, este din nou purtată pe brațe în pat, unde va începe
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
recită, în gând, formule magice. Bărbatul este cel care se apleacă în fața femeii de nouăsprezece ori, oferindu-i alte ofrande. Femeia este așezată pe pat, bărbatul recitând încontinuu. După aceasta, femeia este iarăși așezată pe scaunul ei, unde a primit ofrandele, cu mâinile ridicate, apoi, după câteva rituri mistice, este din nou purtată pe brațe în pat, unde va începe "jocul sexual". Următoarea etapă, sahajiya, este etapa propriu-zisă a jocului. Japa, traductibilă prin sentimentul care există în momentul despărțirii în zori
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
actul dăruirii plinii și vinului lui Iuda. Pîinea-muiată în vinul pe care i-l oferă Iisus lui Iuda simbolizează trupul însîngerat, opera trădătorului. Dar dat fiind că vinul nu este numai simbolul sîngelui, ci în același timp și al sufletului, ofranda care îi desemnează pe trădător și opera acestuia exprimă și faptul că Iisus îi dăruiește sufletul său, îi oferă iertarea"14. Simbolismul vinului ar fi (și) unul de natură psihologică. Semnifică iertarea trădătorului, act de o maximă dificultate pe care
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
plăcerilor. Superstiția este definită prin pasiunea exaltată față de imagini.Omul primitiv deja nu mai operează doar cu imagini verbale, ci și cu imagini figurative, cu statui. El imploră statuia să-l apere de spaimă, de dezorientarea esențială și îi aduce ofrande, simboluri ale intenției lui de a sacrifica darurile pămîntești,dorințele legate de bunurile pămîntești. Implorarea și sacrificiul sînt deci pline de sens simbolic atît timp cît statuia își păstrează semnificația simbolică. Dar există riscul imens ca semnificația să se inverseze
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
ale intenției lui de a sacrifica darurile pămîntești,dorințele legate de bunurile pămîntești. Implorarea și sacrificiul sînt deci pline de sens simbolic atît timp cît statuia își păstrează semnificația simbolică. Dar există riscul imens ca semnificația să se inverseze, ca ofranda să nu mai fie înțeleasă decît sub forma unui act comercial: cumpărarea grației, și rugăciunea, adresată unei statui lipsite de semnificația ei misterioasă, să nu mai pretindă altceva decît protecție împotriva vicisitudinilor vieții, iar binefacerile revendicate să nu mai fie
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]