2,169 matches
-
excavat un anumit număr de sculpturi în piatră, reprezentând femei culcate într-o rană. Dar descoperirea cea mai senzațională este enorma statuie a unei femei - cu siguranță o zeiță - așezate. Săpăturile au relevat un cult elaborat, cu sacrificii de animale, ofrande de hrană și libațiuni, rituri de incubație și de divinație, indicând existența unui coq) sacerdotal important și bine organizat. Cultul morților juca probabil rolul central, în remarcabila necropolă de la Hal Saflieni, numită acum Hypogeu și cuprinzând mai multe săli tăiate
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
unui arbore sacru. Pe al doilea panou se vede desfășurarea unei libații funerare: o preoteasă răstoarnă lichidul roșu dintr-un crater într-o mare urnă. Ultima scenă este cea mai misterioasă: în fața mormântului său, mortul, în haină lungă, asistă la ofranda funerară: trei sacrificatori bărbați îi aduc o mică barcă și doi viței 56. Numeroși savanți, judecând după aspectul său (după Picard, "s-ar zice că " A J. Evans, op. Cit., III, p. 220, fig. 154; Ch. Picard, p. 144, 199; A
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
ori cu regina, el celebra cele mai importante sărbători ale anului. După moartea lor, regii erau divinizați. Vorbindu-se despre moartea unui rege se spunea că "devenise zeu". Statuia sa era plasată în templu și suveranii care dormeau îi aduceau ofrande. După anumite texte, regele era considerat, în timpul vieții sale, drept o încarnare a strămoșilor săi divinizați 4. 44. "Zeul care dispare" Originalitatea gândirii religioase "hittite"5 se lasă surprinsă mai ales din reinterpretarea câtorva mituri importante. O temă dintre cele
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
conferă acest rol tatălui 2 într-o frumoasă rugăciune, regina Puduhepas o identifică pe zeița din Arinna cu Hepat (cf. traducerea lui A, Goetze, ANET, p. 393). Este, totuși, singura mărturie în acest sens; în ritualuri și în listele de ofrande, numele celor două zeițe sunt citate unul după altul. Fapt care poate să se explice prin importanța dobândită, sub suveranii hittiți, de către cele două celebre epifanii ale Zeiței-Mame. 3 Ritual pentru ridicarea unui nou palat, traducere de A. Goetze, ANET
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
înzestrată cu atribute masculine și, prin urmare, considerată ca bisexuală. După o nouă lacună, textul îl arată pe Baal trirmțându-i mesageri încărcați de cadouri. El o informează că războiul îi este odios; 'Anat să depună deci armele și să aducă ofrande pentru pace și pentru prosperitatea ogoarelor. El îi transmite că va crea fulgerul și tunetul pentru ca zeii și oamenii să poată cunoaște apropierea ploii. 'Anat îl asigură că îi va urma sfaturile. Totuși, deși suveran, Baal nu are nici palat
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
știe că juca un rol important în cult, îl reprezenta pe Baal în aceste scenarii mitico-rituale; dar argumentul este încă controversat. Sacrificiile erau considerate drept hrană oferită zeilor. Sistemul sacrificial pare asemănător aceluia din Vechiul Testament; el comporta holocaust, sacrificiul sau ofranda de "pace" sau de "comuniune", și sacrificiul expiator. Preoții, khnm, aveau același nume ca în ebraică (Kohăn). Alături de preoți sunt menționate, de asemenea, preotesele (khnf) și qadecim, persoane "consacrate", (în Biblie, acest termen desemnează prostituția sacră, dar textele ugaritice nu
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
tuturor nenorocirilor care au copleșit omenirea. Eva a dat naștere lui Cain, care "lucra pământul" și lui Abel, "care păștea oile". Când frații au oferit sacrificiul de mulțumire - Cain roadele pământului și Abel primii miei din turmă - Iahve a primit ofranda celui din urmă, nu și pe a lui Cain. Furios, Cain "s-a aruncat asupra fratelui său și 1-a omorât" (4: 8). De acum înainte, proferă Iahve, "ești blestemat [.]. Când vei lucra pământul, acesta nu-și va mai da
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
zeu al spaimei", specialist, prin excelență, al fecundității. Abia mai târziu, cultul său a fost execrat și a devenit dovada exemplară a apostaziei. A fost adoptat în mare parte sistemul sacrificial canaanean. Forma cea mai simplă a sacrificiului consta din ofrande, într-un loc consacrat, a diferite daruri, sau din libații de untdelemn și de apă. Ofrandele erau considerate hrană pentru divinitate (Judecători, 6: 19). Israeliții încep acum să practice holocaustul ('olah), pe care îl interpretau ca o oblațiune oferită lui
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
și a devenit dovada exemplară a apostaziei. A fost adoptat în mare parte sistemul sacrificial canaanean. Forma cea mai simplă a sacrificiului consta din ofrande, într-un loc consacrat, a diferite daruri, sau din libații de untdelemn și de apă. Ofrandele erau considerate hrană pentru divinitate (Judecători, 6: 19). Israeliții încep acum să practice holocaustul ('olah), pe care îl interpretau ca o oblațiune oferită lui Iahve. Ei au împrumutat, în plus, numeroase practici canaaneene în relație cu agricultura, și chiar anumite
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
celților) și care le permiteau, în plus, să reînnoiască periodic lumea (prin lupta ritualică între două grupuri de celebrând, rit din care subzistă urme în India și în Iran). Zeii erau considerați ca fiind prezenți la festivități, alături de oameni, și ofrandele aduse lor erau arse. Indo-europenii nu ridicau sanctuare: foarte probabil, cultul era celebrat într-o incintă consacrată, sub cerul liber. O altă trăsătură caracteristică: transmisia orală a tradiției și, în timpul întâlnirii cu civilizațiile din Orientul Apropiat, interzicerea de a folosi
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
foc", "obrazul de aur", zgomotul și spaima pe care o stârnește. "Când te năpustești asupra arborilor ca un taur flămând, lași în urma ta o dâră neagră" (RV, I, 58,4). El este "crainic" între Cer și "Pământ" și prin el ofrandele ajung până la zei. Dar Agni este mai ales arhetipul preotului; e numit sacrificator sau "capelan" (pitrohitd). De aceea imnurile care îi sunt închinate se găsesc la începutul Rig Vedei. Primul imn se deschide cu această strofă: "îl cânt pe Agni
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
este mai ales arhetipul preotului; e numit sacrificator sau "capelan" (pitrohitd). De aceea imnurile care îi sunt închinate se găsesc la începutul Rig Vedei. Primul imn se deschide cu această strofă: "îl cânt pe Agni, capelanul, Zeul sacrificiului, preotul, închinătorul ofrandelor, care ne umple de daruri" (citat după traducerea lui Jean Varenne). El este veșnic tânăr ("Zeul care nu îmbătrânește", RV, I, 52,2) pentru că renaște cu fiecare foc nou. Ca "stăpân al casei" (grihaspati), Agni alungă beznele, îndepărtează diavolii, apără
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Domnul fiarelor sălbatice" (Sat. Br., XII, 7,3,20) și îi ocrotește pe cei ce stau departe de societatea ariană, în timp ce zeii locuiesc la răsărit, Rudra sălășluiește la nord (i. E. Himalaia). El e exclus de la sacrificiul soma și primește doar ofrande alimentare care sunt azvârlite pe pământ (hali) sau resturi de oblațiuni și ofrande sacrificiale vătămate (Sat. Br., 1,7,4,9). Epitetele se îngrămădesc: e numit Siva, "grațiosul", Hara, "distrugătorul", Samkara, "salvatorul", Mahădeva, "marele zeu". Potrivit Vedelor și Brahmanelor, Rudra-Siva
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
cei ce stau departe de societatea ariană, în timp ce zeii locuiesc la răsărit, Rudra sălășluiește la nord (i. E. Himalaia). El e exclus de la sacrificiul soma și primește doar ofrande alimentare care sunt azvârlite pe pământ (hali) sau resturi de oblațiuni și ofrande sacrificiale vătămate (Sat. Br., 1,7,4,9). Epitetele se îngrămădesc: e numit Siva, "grațiosul", Hara, "distrugătorul", Samkara, "salvatorul", Mahădeva, "marele zeu". Potrivit Vedelor și Brahmanelor, Rudra-Siva pare o epifanie a puterilor demonice (ori cel puțin ambivalențe), populând spațiile sălbatice
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
ÎNAINTE DE GAUTAMA BUDDHA: DE LA SACRIFICIUL COSMIC LA SUPREMA IDENTITATE ĂTMAN-BRAHMAN 72. Morfologia ritualurilor vedice Cultul vedic nu cunoștea sanctuarul; riturile se efectuau fie în casa sacrificantului, fie într-un teren învecinat acoperit cu iarbă, pe care se instalau trei focuri. Ofrande erau laptele, untul, cerealele și prăjiturile. Se rnai sacrificau capra, vaca, taurul, berbecul și calul. Dar o dată cu epoca Rig Vedei soma era considerată sacrificiul cel rnai important. Riturile se pot clasa în două categorii: domestice (grhya) și solemne (srauâa). Primele
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
în afară de întreținerea focului domestic și de sărbătorile agricole, cele mai importante sunt "tainele" sau "consacrările" (samskărd) legate de zămislirea și nașterea copiilor, prezentarea (upanayana) tânărului copil învățătorului său brahman, căsătoria și funeraliile. E vorba de ceremonii destul de simple: oblațiuni și ofrande vegetale 2 și, în ce privește "sacramentele", gesturi rituale însoțite de formule murmurate de către stăpânul casei. Dintre toate "sacramentele", upanayana este, desigur, cel mai important. Acest rit constituie echivalentul inițierilor de pubertate specifice societăților arhaice. Atharva Veda, XI, 5,3, unde upanayana
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Brahmanul} trebuie considerat tată și mamă: între părintele natural și învățătorul lui Brahman, tatăl veritabil este acesta din urmă (II, 146); adevărata naștere 3, altfel zis nașterea 1 Numărul lor variază. Cel mai important este hotr sau "cel ce varsă ofranda" (cf. avesticul zaotar, "preot"); el devine mai târziu recitatorul, prin excelență. Cel numit adhvaryu are responsabilitatea sacrificiului: el se deplasează, întreține focurile, manipulează ustensilele etc. Brahmanul, reprezentând puterea sacră desemnată prin numele său (brahman neutru), este supraveghetorul tăcut al cultului
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
supraveghetorul tăcut al cultului. Așezat în centrul ariei, adevărat "medic al sacrificiului", el nu intervine decât dacă o eroare e comisă, îndeplinind atunci expierea necesară. Brahmanul primește jumătate din plata cuvenită preoților, ceea ce confirmă importanța sa. 2 O parte a ofrandelor, azvârlită pe foc, era transmisă prin intermediul lui Agni zeilor. Restul era consumat de către oficianți, care participau astfel la hrana divină. 3 E vorba de o concepție panindiană, și ea este reluată de buddhism. Lepădându-și numele de familie, novicele devenea
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
etc. Riturile solemne constituie sisteme liturgice de o mare, și totuși monotonă, complexitate. Descrierea detaliată a unui singur sistem ar necesita mai multe sute de pagini. Ar fi zadarnic să încercăm a rezuma toate sacrificiile srauta. Cel mai simplu, agnihotra ("ofranda pentru foc"), are loc în zori și în amurg și constă dintr-o ofrandă de lapte dată lui Agni. Mai există și rituri în legătură cu ritmurile cosmice: sacrificiile zise "de ploaie și de lună nouă", ceremonii legate de anotimpuri (căturmăsya) și
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
detaliată a unui singur sistem ar necesita mai multe sute de pagini. Ar fi zadarnic să încercăm a rezuma toate sacrificiile srauta. Cel mai simplu, agnihotra ("ofranda pentru foc"), are loc în zori și în amurg și constă dintr-o ofrandă de lapte dată lui Agni. Mai există și rituri în legătură cu ritmurile cosmice: sacrificiile zise "de ploaie și de lună nouă", ceremonii legate de anotimpuri (căturmăsya) și rituri ale primelor produse din recoltă (agrayana). Dar sacrificiile esențiale specifice cultului vedic sunt
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
spațiului, Le. Să stăpânească Universul (VI, 7, 2,11 sq.). Dar dlksă este identificată totodată cu moartea. Când se consacră, el (cel ce sacrifică) moare a doua oară" (Jaim. Upanisad Br., III, 11, 3)9. După alte surse, "dlkșita este ofranda" (Taitt. Șam., VI, l, 45), căci "cu adevărat, victima este sacrifiantul însuși" (Ait. Br., II, 11). Pe scurt, "inițiatul este oblația oferită zeilor" (Sat. Br., III, 6, 3, 19)10. Exemplul a 7 Cf. M. Eliade, Naissances mystiques, pp. 115
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Aceasta este o nouă aplicare a ideii arhaice reclamând repetarea anuală (sau periodică) a cosmogonici. Faptul constituie totodată justificarea orgoliului brahmanilor, convinși de importanța decisivă a riturilor. Căci soarele nu s-ar ridica dacă preotul, în zori, n-ar aduce ofrandă focului (Sat. Br., II, 3, l, 5). În Brahmana, zeii vedici sunt ignorați sau subordonați puterilor magice și creatoare ale sacrificiului. Se proclamă că, la început, zeii erau muritori (Taitt. Șam., VIE, 4,2, l etc.); ei au devenit divini
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Gautama Buddha corelația macrocosm-microcosm, bază a speculației vedice, dezvăluie acum omologia dintre divinitățile cosmice și cele din corpul omenesc (cf. Aitareya Aranyaka, 1,3,8; H, l, 2; III, l, l etc.). Prin urmare, "interiorizarea sacrificiului (cf. § 78) permite adresarea ofrandelor atât zeilor "interiori" cât și zeilor "exteriori". Țelul ultim este unirea (samhită) între diversele niveluri teo-cosmice și organele și funcțiile psiho-fiziologice ale omului. După numeroase omologări și identificări, se ajunge la concluzia că "conștiința de Sine (prajnătmari) este unul și
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
la natura actului (karman). Cei vechi, cunoscând acest sacrificiu autentic, nu ofereau agnihotra (Kausltaki-Brăhmana-Upanishad, II, 5). După Chandogya Up., V, 19-24, adevăratul sacrificiu constă în jertfa suflurilor; "cel care oferă agnihotra fără să știe aceasta este aidoma celui care [.] pune ofrande în cenușe" (V, 24,1). 28 Poziția lor religioasă este reflectată (destul de obscur de altfel) în tratatele Aranyaka. India înainte de Gautama Buddha în epocile ulterioare. Cum vom vedea, dialectica omologării își dezvăluie posibilitățile "creatoare" mai ales în momente de criză
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
răsplăti "pietatea", Apollon i-a transportat pe Cressus și pe fiicele sale în țara hyperboreenilor. E vorba deci despre un loc paradisiac comparabil cu Insulele Fericiților unde se duceau sufletele eroilor. Herodot (IV, 32-35) consemnează informațiile date de delieni privind ofrandele pe care Apollon le primea de la hyperboreeni: anumite obiecte învelite în paie de grâu erau transmise din om în om și dintr-o țară în alta până ce ajungeau la Delos. Ar fi în zadar să se caute o eventuală amintire
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]