5,006 matches
-
Iesus Christos, dar și din Theou Yios Soter. Iar prin traducere obținem esența lui Hristos Iisus, în ipostaza Lui de Uns, ca și de Fiu trimis de sus”. Nițel stingherită de cele spuse aproape pe nerăsuflate, Procula se oprește și oftează. Apoi, mai înainte ca Pilat să poată interveni, ea îl privește drept în ochi și continuă cu hotărâre: Aceste lucruri, dragul meu, îmi par atât de însemnate, încât de El, pe-ai noștri zei nemărginitul îi desparte. De-aceea, rogu
TEATRU: PONTIUS PILATUS (POEM DRAMATIC) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 790 din 28 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351853_a_353182]
-
tu nu ești somnoroasă Și pe brațe mă alinți, Poezia mea frumoasă! Curge liniștea șuvoi, Între lacrimă și rază, Între Dumnezeu și noi, Îngerii nu dorm, veghează... ȘI VINE PRIMĂVARA Și vine primăvara din gânduri mai devreme, Se-aude ghiocelul oftând pe sub zăpezi, Citește-i bucuria ascunsă în poeme, E crezul întru care și tu de-o vreme crezi! Și vine primăvara, nu vezi cât e de-aproape? Ascult-o cum tresaltă în piept ca un ecou, Poemul meu, acesta, abia
POEME DE DRAGOSTE de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 790 din 28 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351994_a_353323]
-
că la gura lui Chiruță apăruseră și niște spume gălbui, iar de la geamul Marlenei se auzea cum musacaua era arsă din nou, oamenii plecară spre casele lor, deoarece un roi de țânțari înnebuniți de mirosurile domnului Vică atacau furibund. Administratorul oftă și închise carnețelul că se făcuse întuneric și nu mai vedea să scrie. Așadar, lumea se retrase, convinsă că s-a distrat de minune și că viața e frumoasă și merită din plin s-o trăiești, mai ales dacă ai
UN ET ÎN MAHALA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1469 din 08 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352324_a_353653]
-
de a îndura până îmi închei misiunea, apoi poți face ce vrei Tu cu biata mea făptură! Slavă Ție, Mult Prea Milostivule, slavă Ție! Bătrânul își ridică ochii înlăcrimați către cerul înstelat și simți cum o liniște adâncă îl cuprinde. Oftă și se închină... Referință Bibliografică: UN ET ÎN MAHALA / Mihai Batog Bujeniță : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1469, Anul V, 08 ianuarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mihai Batog Bujeniță : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
UN ET ÎN MAHALA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1469 din 08 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352324_a_353653]
-
trăind din plin drama donei Rosalba ce se încurcase în amor cu o haimana frumoasă foc și cu uniformă de husari, unul Mighel, de la care ce-i drept nu-ți puteai dezlipi ochii, așa era de tunțurliu, beleaua! Domnul Aristide oftă, aducându-și aminte de propria tinerețe când fusese și el ceva mai subțirel decât era acum și, atunci când intra la balurile de la căminul cultural cu cizmele lustruite bec și cu șapca pusă puțin pe o sprânceană se țârcâiau fetele după
UN ET ÎN RURAL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352220_a_353549]
-
nașu’ cu mine, că ăla spune tot, că nu-i tâmpit să moară de mâna mea, de dragul tău și a secretelor voastre prostești!! Destul de îngrijorat să nu moară ars de sete, mai ales că găsise, uimitor, o ieșire onorabilă, soțul oftă și recunoscu sincer (polițist-sincer = antimomie n.a. ): - Măi, fato, uite, voiam să-ți fac o surpriză de ziua ta, de asta țineam secret... Și ce surpriză ar fi mai frumoasă pentru tine decât o fântână, în curte, cu numele tău pe
UN ET ÎN RURAL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352220_a_353549]
-
din 08 octombrie 2013 Toate Articolele Autorului Vibrații sonore de unde vin unde se duc din picuri de rouă roua iubirii așa către suflet ele mă fac să te-aud mi te apropie chemările tale vin cum în șoaptă glasuri ce-oftează în noapte prin ploaie picăturile m-ating atingerea e a ta în locul buzelor tale buze ce în căutare asemeni unui foc încearcă a mă stinge în timp în umedul privirii își fac loc s-ajungă la văpaie expresia uimirii cascadă
ESENŢELE IUBIRII MELE de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1012 din 08 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352385_a_353714]
-
să îi spună. Poate că eu voi muri dar voi lăsa lumi cel de pe urmă lucru al meu: Visul împlinit al lui Aristotel! Lacrimile din ochi îl înțepau. De cum le permise să curgă mintea îi deveni limpede ca un izvor. Oftă din rărunchi lucru care, descoperi numaidecât îl eliberă de spasmele abdominale atroce. Acum putea vorbi generalilor adunați lângă el: - Sunt sigur că mama mi-ar lua durerea ca cu mâna. Ce-aș dori să o mai strâng în brațe și
RUGUL de ALEXANDRU CRĂCIUN în ediţia nr. 1010 din 06 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352367_a_353696]
-
e de glumit. Mă va înfunda și pe mine așa cum a făcut cu... nu-și termină gândul dar ocheada fugară îndreptată spre pat la muribund grăia de la sine. După ce Lysimah dispăru în mulțimea adunată în semicerc în jurul patului bătrânul războinic oftă cu patos aruncând o privire rapidă lui Alexandru. Ei bine... se pare că gândul îi e deja departe! Și se prea poate ca să mai ducă o noapte. Dar oare cine moare astăzi? Noi care ți-am grăbit sfârșitul otrăvindu-te
RUGUL de ALEXANDRU CRĂCIUN în ediţia nr. 1010 din 06 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352367_a_353696]
-
leacurile. Dar dacă vrei să te vindeci , spune-mi cu adevarat păcatele tale și eu îți voi da un canon potrivit lor. Căci într-un fel se vindecă desfrânatul, altfel ucigașul, altfel fermecătorul și altul este ajutorul dat lacomului. Tânărul oftând din adâncul inimii și lovindu-si pieptul se pierdea din pricina lacrimilor și a suspinelor. Din pricina că inima să îi era așa de tulburata, nu putea nici să vorbească. Când l-am văzut căzut într-o neputința și o durere atât
LIVADA DUHOVNICEASCA (25) de ION UNTARU în ediţia nr. 1015 din 11 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352417_a_353746]
-
respectiv drac împielițat. Piic! Din canea căzu o pleașcă destul de mare, în care se distingeau ceva inteligență, multă nepăsare și o enormă lăcomie. Draco-j își frecă mâinile, mulțumit. Apăruse pe lume un viitor magnat al finanțelor. Pic! Angelo-i și Draco-j oftară la unison. Cu un strop atât de mic, omulețul va fi cu siguranță o persoană ștearsă, care nu va lăsa nimic în urmă. Pic! Pic! Pic! Piiic! Angelo-i surâse larg, nuanța arămiu deschisă indica un violonist de excepție. Dar Draco-j
SUFLETIŞTII de DAN NOREA în ediţia nr. 1232 din 16 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350518_a_351847]
-
visul peste priviri senine. Eu sunt, pe țărm pustiu, ca spumă dantelata... Pe talpă unui val mă risipesc spre tine. Nisipul sărutat de marea zbuciumata Ti-asterne la picioare cărări fierbinți și fine. Eu sunt, pe creste sure, zefirul ce oftează... Lovindu-ma de piscuri, mă unduiesc spre tine. Se-aud departe-n zări, nori gri care nechează Și-n tropotul pădurii se nasc acorduri line. Eu sunt, în gândul tău, clipă neașteptată... Și din clepsidra vremii, tăcută, cad spre tine
EU SUNT... de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2019 din 11 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350623_a_351952]
-
Iancu decide să plece din nou în munții săi și să adune moții, pentru a răzbuna victimele române de la Mihalț. Cu greu reușesc Simion Bărnuțiu și George Barițiu să îl convingă pe Iancu să nu ia această măsură. Iancu renunță oftând „Dacă este așa, ascult de domnia-voastră, dar să ție minte secuii!” Poate că George Barițiu a crezut că a reușit să îl potolească pe Avram Iancu, dar acesta din urmă pleacă la 5 iunie 1848 din Sibiu, hotărât să organizeze
IN MEMORIAM – ÎMPLINIREA A 140 DE ANI DE LA NAŞTEREA ÎN VIAŢA CEA CEREASCĂ ŞI VEŞNICĂ A „CRĂIŞORULUI MUNŢILOR” – EROUL NAŢIONAL, LUPTĂTORUL ŞI PATRIOTUL ROMÂN AVRAM IANCU ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţ [Corola-blog/BlogPost/351276_a_352605]
-
la număr, i-au oferit sume triple pentru perversiuni sexuale. Nu s-a lăcomit la bani. S-a păstrat curată, n-a „pus botul cu ochii la bani”, după expresia ei. Când a ajuns cu povestirea la acest moment a oftat adânc, dureros de adânc, plecându-și capul pentru a-mi ocoli privirea. Observasem în acea clipă lacrimi mari în ochii ei triști, tocmai când să-și înceapă rostogolirea pe obraji, dar ea s-a plecat grăbită să îndepărteze de pe fustița
IOI, IOI, IOI! ÎN PRIMĂ AUDIŢIE (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 338 din 04 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351379_a_352708]
-
atinsă brutal. -E din hârtie? -Și din hârtie, că vântul o ridică și o zboară către libertate, către aripi ... -E din semințe? -Probabil, această stare a-mpânzit lumea ... -E din iarbă și flori? -Negreșit, unde calci, ai grijă, sunt duhuri, care oftează, speranțe sugrumate, iluzii protectoare, vise fără interdicții - în iarbă, în floare ... -E ruptă din soare? -Așa e, mică prințesă, dragostea e ruptă din soare și din vântul blând și nebun de multe ori, dragostea stă la geam, se uită afară
LECŢII DE VIAŢĂ PENTRU PRINŢESĂ CE-I DRAGOSTEA, ÎNVĂŢĂTORULE? PARTEA I. de SUZANA DEAC în ediţia nr. 344 din 10 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351509_a_352838]
-
trist) Și prin ce să te exprimi? Prin sunet, care este o umbră decăzută, o formă căzută în haos, o destrămare a substanței și a formei? (mică pauză) De aia îmi place piatra. (gândurile îi curg molcom, tace un timp, oftează) CONSTANTIN BRÂNCUȘI : (privind în zare, cu o expresie de milă pe chip) Să mulțumesc Domnului că sunt sculptor. (i se aude respirația obosită) De fapt de ce să-i mulțumesc? (după un timp, pe drum se aude trecând un car, scârțâind
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
ale pescărușilor ) CONSTANTIN BRÂNCUȘI : Nu, nici nu m-am gândit...Ăsta ar putea fi doar un gând secret al artistului și nu se poate în mintea geniului să nu se ivească o asemenea măreție de gând. ( respiră adânc, ca și cum ar ofta) Ce gând diavolesc... Dar ce gând mare! Geniului, la un moment dat, când ajunge să aibă conștiința valorii lui, a puterii lui urieșești în lume, îi trece prin minte un gând nesăbuit și diavolesc, acela de a-l întrece pe
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
clădit dacii s-a surpat când au venit romanii. Apoi ce au construit protoromânii, românii vechi, moșii și strămoșii noștri s-a surpat de fiecare dată când au venit vandalii, hunii, avarii. Apoi au venit ungurii, turcii, rușii, austriecii, nemții...(oftează ) Și la urmă o să venim noi să ne distrugem ce am construit. (privind înainte, așa cum privesc orbii) Catedrala aceasta care este neamul și poporul român cer o jertfă prea mare, (tragic) pe care noi n-o vom putea da-o
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
el este tăișul, și partea aia de fier, iar coada este filozoful. Nu există artist pur, cât am stat eu și mi-am muncit mintea. Și-n mine este filozoful, am încercat să scap de el, dar n-am putut, (oftează ) și este bine că n-am putut. ( se pomenește râzând singur) CONSTANTIN BRÂNCUȘI : ( râde cum râd bătrânii) Ha ha ha ha ha ha ha ha ! Dar nici el, filozoful, nu poate singur. Nu poate. Și atunci , ce este filozoful decât
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
spune, dar și în prima formă, materia ne spune mult mai mult decât în forma cioplită de mine, numai că noi, oamenii, nu știm să citim, să auzim ce ne spune prima formă. (tunetul se pierde în depărtare) CONSTANTIN BRÂNCUȘI : (oftând) Și atunci mă apucă, asemenea unui dor sfâșietor, nostalgia după prima formă...Căci creația este distrugere mai întâi, distrugerea formei în care Dumnezeu a lăsat piatra, materia, și abia după aceea este creație. Întotdeauna mă apucă un dor și o
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
suferință pe chip) O, Doamne, ce spectacol măreț și cutremurător! Ce soartă are și omul în acest univers absurd și măreț, care este asemeni unei clepsidre, ce când se surpă, după ce se golește, se umple iar. CONSTANTIN BRÂNCUȘI : (se gândește, oftează ) După ce se golește se răstoarnă... ca să se umple iar. Și clepsidra asta o pun eu în Coloana infinitului, o pun adică în țipătul omului. Clepsidra este cea care-i umple gura ca un pumn și nu-l lasă să țipe
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
o dată și o dată...Dacă ar înțelege nu ar fi prea devreme, dar nici prea târziu... (meditând) Și poate că este bine că e prea devreme, și că omul este prea slab, prea prost, prea neevoluat. După mult timp...(gândindu-se, oftează) După mult timp el își va da seama că nu poate să împiedice clepsidra Universului, și atunci va voi să poată. Și într-un târziu, dar foarte târziu, poate prea târziu, via putea și lucrul acesta! (emoționat, ca și cum ar plânge
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
fericită. Și-mi era bine. (după un timp ) Vezi, Costache...și noi, femeile, creem lumea. Amândoi o creează...și bărbatul și femeia. Însă femeia este cea care a ținut și ține în pântecele ei lumea. Și istoria. ( după un timp, oftând) Acolo, în pântecele ei este geneza lumii. (ca și cum s-ar lamenta) Și ea știe asta. Simte lucrul acesta. Dacă nu știe cu știința, acolo în subconștientul ei, ea știe asta. Inconștientul sau subconștientul ei știe, știe că acolo, în pântecele
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
ele se țin de mână, totul se ține de mână cu tatăl său și cu fiul său, și așa ca și cum ar fi niște păduri pe o câmpie nesfârșită... Șirurile de oameni care se țin de mână vin din adâncul timpului. (oftând ușor) Și păcatul trece prin ei, venind din începuturi. Păcatul originar, este așa cum trece curentul prin sârmă, și pe ultimul cu care se termină șirul tău se va opri... odată cu tine, Costache. În timp ce șirurile de oameni de alăturea vor continua
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
de mult de spus omului, și popoarelor, câte am în clipa aceasta când mă duc. (după câteva momente) Parcă mi-am mai revenit. Simt din nou în mine vlaga, cum vine, cum abia susură, ca apa în fântână... ( respiră adânc, oftează ) COSTANTIN BRÂNCUȘI : (vorbind cu el) De câte ori n-am fost eu doborât la pământ , și tot de atâtea ori m-am ridicat. (se ridică în capul oaselor. Transpirația îi curge pe frunte, pe obraji. Face câțiva pași clătinându-se prin atelier
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]