2,453 matches
-
au luat-o la galop. Eu în urma lor, să nu cumva s-ajung târziu. Acu neta știi că Ghervan stă peste drum de popă. Când am ajuns și eu gâfuind, omul deshăma și băga caii în grajd. Sania era în ogradă, cu poclăzile peste fân. I-am dat bună sara și nu l-am lăsat să sufle : - Ioane, zic eu încet, scoate toporul. - Ce topor, bre Dumitre ! se miră el. - Ioane, nu te fă, că te-am prins. Scoate toporu’, zic
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
concentrat tocul dintre degete, șeful pungi un bot creț, apoi, cu bonomie, crăcănă picioarele sub masă. - Ei, haide, moșule, n-o fă pe-a prostu’ ! Din coșul pieptului se auzi un suspin adânc. - S-a găsit urmă proaspătă ieșită din ograda dumitale. Dimineața caii erau în grajd, obosiți. De pe rampă lipsesc șapte sute kile cartofi. Unde i-ai pus ? - Să n-am parte... - Haide, hai ! Leonteanu avea o mutră bleagă care implora caritate iar ochii lui mici, adunați la rădăcina nasului, priveau
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
asta, intervine Pârâială cu gândul la colectiv. Ce, întovărășirea n-au făcut-o ? Și la unii nu le-a mers bine ? - Care-a apucat pământul bun. Lăzurenii, hâtu-i în gură, legau cânepă la butuc și, când ieșeau cu căruța din ogradă, pârleau roată Curătura, făcu admirativ cumătrul. - Merg la furat ?! se miră cu naivitate Gâsca. Da ce-ai gândit că la cumpărat ? Lăzurenii au scos grâul din întovărășire de două ori cât noi. - Au în sat și frizer, făcu Areta cu
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
ațâță : - Bine, dar cum îți explici dumneata că tocmai ei l-au ucis pe perceptor ? - Apoi asta n-au făcut-o decât țiganii de sub pădure. N-au, cucoane, ce mânca. Ce să le iei din vatră ? Toată vara mută în ogradă țolul după soare iar iarna rabdă de foame. Două găini în fereastra bordeiului și-o javră care și-a scociorât bortă sub prag. Asta e averea lor. Fierb mămăliga la dou- trei case într-un ceaun și, când se găurește
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
doi câini. Glasurile care îl treziseră pe Zalomir se auzeau din poarta casei, de sub un mesteacăn. într-o lumină pâcloasă aștepta o roată de oameni. Cu mâneca goală vârâtă în buzunar, unul se aplecă din șale și se uită în ograda primarului printre ostrețe. îi tremura bărbia ca unei capre care behăie. în aceeași parte privea cu sprâncenele posomorâte un bărbățel care părea strivit de căciula mițoasă. Un țigan, cu potcoavă vânătă de păr în jurul gurii, ședea umilit în ciubotele ferfenițite
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
vătăman de hoți ! izbucni un glas. - Ne-o belit de tot, întări sfios altul. - Și ce-ce vreți de la mine ? se bâlbâi Zalomir. - Apoi dreptate, boierule, că nu mai putem răbda. Ne ține în chingi cu camăta, ne ia din ogradă toate, îi muncim și pe degeaba, pacoste pe capul satului ! Rău de noi ș-are să fie și de el, să nu zic vorbă mare... Zalomir își dădu seama că, în închipuirea oamenilor, rolul său luase proporții. De aceea se răsti
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
cu doba. Mergeți sănătoși și nu uitați ce zic ! Nehotărâtă, lumea rămase pe loc. Descumpănit și el, Zalomir se înscorțoșă și, prin ochelari, privi opac la oameni. Dând a lehamite din mână, ciungul porni cel dintâi. Ceilalți se mișcară, părăsind ograda câte unul. Expresia țiganului era jalnică iar toflogosul ridică respectuos căciula. Lăsându-și bărbia în piept, primarul intră în casă. Seara, bâțâind dintr-un genunchi cu mâinile sub cap, procurorul încerca să lege probele pe care le adunase peste zi
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
amin ; îți pup piciorușele șacușa torn și uleiuș în candelă. Doamne, fă-mi mie, păcătoasei, loc la sânul tău, că n-oi fi mai nevrednică ca altele. Frecându-și stăruitor pleoapele, baba săruta evlavioasă pământul, apoi se scula suspinând. în ogradă troscotul scânteia din firișoare de cleștar ; flămândă, o mâță se prelinse din podul în care mieunau glasuri subțirele. Sub un snop de stuf din streșina casei era ascunsă o legătură, adevăratul motiv al frângerii de inimă cu care se rugase
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
s-a dus pe vedere. Și nu i-a plăcut lui Petrache Paraschiva. Dar de rușine n-a zis nu, a zis las’ c-om vedea, m-oi mai gândi... Și după două zile se trezește Petrache cu Paraschiva în ogradă descărcând căruța cu zestre... Băltoaia, care n-auzea nimic, se oprise în cărare lângă punte să culeagă din dudău o mână de frunze moi. - Asta-i cătușnică, zise ea, iarba mâței sau flocoasă, care-i bună în scăldătoare la copiii
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
Străchiind de pe toloacă, o vacă sărise șanțul cu coada arcuită pe spinare și târând lanțul prin praf. Măsurând ulița în goană, cât pe ce să răstoarne babele. Ajunseră în dreptul unei case care părea joasă sub acoperișul ascuțit de paie. Din ograda cu troscot le întâmpină la poartă o femeie. Hâțânând neogoit un copil care scâncea, chipul ei exprima o exasperare mută. - Dă-l la baba. că-i deocheat, zise cu tandrețe Băltoaia și luând plodul înfășat în brațe, îi suflă în
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
a crescut falnic precum bradul, dar cu o încetineală a minții care îl făcea vulnerabil în societate. Pentru a mai câștiga un ban, tânărul își folosea forța fizică, muncind câte ceva prin gospodăriile prietenilor familiei Mladinescu. Așa a ajuns și prin ograda noastră, unde era bine tratat, chiar dacă, uneori, mai făceam glume pe seama lui, glume de care ne amuzam mai mult noi, deoarece el le înțelegea mai greu și le trata ca discuții serioase. Era perioada în care comuniștii i-au desființat
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
găsim noi să facă câte ceva pe aici, în timp ce are grijă de copii, își făcu deja planuri, soacra. - Și apoi, nu mai rămâne curtea goală când suntem la CAP. Nu ai văzut că au început ăștia să-și fure orătăniile din ogradă? rosti împăciutor bărbatul, uitându-se cu drag și curiozitate către copii. Hai, copii, veniți să vă vadă bunicul cum arătați! Veto, termină mămăliga aia odată, că îmi este foame! Adă și sticla aia cu țuică, să ciocnesc cu nora de
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
tata, nu stă departe de aici, cam la douăzeci de minute. Poate găsim acolo o soluție! Au plecat împreună și după ce au trecut de locul unde fusese bariera orașului au coborât pe strada în pantă ce ducea la casa bunicului. Ograda lui arăta precum o gospodărie țărănească bine îngrijită. Bunicul venise de la țară și se făcuse negustor la oraș. Odată cu venirea comuniștilor la putere, afacerea lui a fost închisă, lăsându-i doar cele câteva hectare de pământ pe care le avea
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
O, cât aș vrea să-l văd pe tata prin ogradă Cum se agită și cum face treabă, Dar mă cufund în gânduri sumbre Când pe la poartă zăresc doar numai umbre. Aș vrea ca tu să fii din nou în viață, Pe mine să mă cerți și iar să-mi dai
Tata by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83205_a_84530]
-
Eu prin poarta ta când trec, Privirea nu mi-o mai petrec. Să ai gura ca pelinul, Că m-ai păcălit cu petrosinul. Aș vrea ca vișinul și vița ta de vie din ogradă Când trec eu dimineața să nu se mai vadă, Să se usuce mărul și salcâmul Că tu m-ai păcălit cu petrosinul. Iar soba din veranda veche Să scoată fum, să-ți intre în ureche, În nas, pe față să
Blestem by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83201_a_84526]
-
mare mă apasă, Căci trecutul se-nfiripă Și tu nu mai ești pe prispă. S-a aplecat cireșul din grădină Bătut de viscol și furtună. Pe mine doruri mă frământă acum Căci nu te văd pe vechiul drum. Acuma în ogradă toate-mi par străine, Când nu ești dragă lângă mine. De singurătate și-ntristare strig, În toiul nopții când se lasă frig. Nu se aude pasul tău pe drum Și plin de dor mi-e sufletul acum, Căci stinsă și
Doruri by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83210_a_84535]
-
poze și se-ntoarce cu ea acolo unde Sorin continuă să doarmă. Se așază în fotoliu, deschide cartea și începe s-o răsfoiască. Ce câine frumos! Blana e ca a lui Cuțulache. Dar, parcă, tot mai frumos e câinele din ograda bunicului. Dă, în continuare paginile. Ia te uită! Ce vacă frumoasă! Și ce albă e! laptele ei trebuie să fie foarte alb, foarte curat și foarte gustos. Dar și Vinerica bunicului, care e maronie, are lapte tare bun. Mai bun
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
am scris eu acum, m-ar contrazice imediat: „Nu poate, ci sigur, cea mai frumoasă și mai frumoasă dintre ele!” Numai că, în acest moment, ei n au cum să afle nimic. „De ce?”, veți întreba. Păi pentru că... Toată suflarea din ogradă a luat prânzul. Nimeni n-a fost uitat. Ghidușii noștri voiau, chiar să dea de mâncare și merilor, și perilor și gutuilor... Luaseră, pentru asta, apă în gălețile lor mici și erau gata s-o ofere tuturor plantelor din gospodărie
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
Mai frumos, chiar, decât educatoarea de la grădiniță. Ce mult iubesc acest glas, cel mai frumos și mai catifelat glas din lume...” -Dar, dintre toți, cei mai alintați erau un băiețel și o fetiță care, fiind cei mai mici, făceau, în ograda bunicilor, și cele mai multe pozne. E-adevărat, multe din aceste năzdrăvănii nu le făceau ei chiar singuri. Aveau o sumedenie de prieteni care, cu toate că erau necuvântători, pricepeau pe loc când copiii erau cu chef de joacă sau puneau la cale vreo
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
Bine. Ascultați-mă cu atenție! Se spune că, demult, tare demult, când pământul acesta al nostru avea parte de-o mare urgie, au venit și aici, în sat, hoardele năvălitorilor, care au adus cu ele numai jale, nenorocire și lacrimi: ogrăzi și acareturi distruse, animale luate cu forța, bătrâni și femei umiliți sau chiar omorâți, tineri și copii - fete și băieți - luați în robie și duși hăt! La capătul pământului. Bărbații satului unde erau, bunică? De ce nu-l apărau? întreabă Sorin
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
au ajuns la capătul satului, au văzut ei că aici încă mai rămăseseră oameni cu sufletul înflăcărat și inima vitează, cu toate că, privindu-i, n-ai fi spus decât că-s niște bieți neputincioși, loviți de soartă. Când au pătruns în ograda gospodarului, nu le-a fost prea ușor: căci, cele opt fiice ale țăranului au luat în mâini care un topor, care o coasă sau o bardă, care o greblă... Se spune că mezina, nemaiavând nimic la îndemână, a luat vătrariul
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
să fiu și eu ca ele!”, gândește Sorina. Dar povestea bunicii continuă: Numai că năvălitorii, fiind mulți ca florile de păpădie și răi la suflet, au reușit cu armele lor, să le ucidă pe fetele care avuseseră îndrăzneala să apere ograda. Una câte una au pierit bietele de ele, ca niște flori rupte de-o mână otrăvită. Iar când hoardele-au plecat, părinții fetelor și sătenii le-au săpat mormintele în jurul fântânii și nu departe de casa și ograda pentru care
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
să apere ograda. Una câte una au pierit bietele de ele, ca niște flori rupte de-o mână otrăvită. Iar când hoardele-au plecat, părinții fetelor și sătenii le-au săpat mormintele în jurul fântânii și nu departe de casa și ograda pentru care s-au jertfit. La scurt timp de la această întâmplare, jur împrejurul fântânii au răsărit opt vlăstare mici și firave care, odată cu trecerea vremii, au devenit tot atâtea sălcii mlădioase și pletoase. Parcă fetele ar fi fost tot vii
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
fermecat și doldora de bucurii pentru copii. Și acolo, în Palatul lui de Gheață, vor povesti tot ce au văzut. Pe urmă... Așa că cine vrea să nu-l supere pe Moșul drag trebuie să fie mereu cuminte și ascultător. În ogradă domnește un somn adânc, odihnitor, care pare a fi pus stăpânire, deopotrivă, pe copii, pe oamenii mari, pe animale și, chiar, pe feluritele lucruri. Doar Cuțulache și Motănel sunt la posturile lor în curte sau în podul casei. Căci nimeni
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
nimeni nu trebuie să tulbure ohihna întregii gospodării a bunicilor. Cele mai frumoase daruri Ca și când cineva le-ar fi șoptit un cuvânt magic, cocoșii care, alături de toți și de toate, dormeau duși, și-au început cântecul. Ca la un semn ograda prinde să se dezmorțească și începe să se facă simțit freamătul unei zile noi și frumoase. Cea mai frumoasă din câte au fost în acest an! Încetul cu-ncetul, toată lumea se trezește. Doar cei mici mai dorm. Cel puțin așa
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]