1,311 matches
-
Al tău, Aurel P.S. Voi veni la Iași după Anul nou. Pînă atunci nu cred că mai pot veni! Va trece Adrian (Alui Gheorghe n. red.), în curînd. Aurel 1983 Borca, 16 ian. '83 Dragul meu, Din munți. Aici e omăt, un omăt înghețat, dar omăt. Am început să învăț. Am trecut pe la Centrul de librării, am discutat cu Bararu. S-a simțit puțin ofensat că Andi Andrieș folosește intermediari, cînd ar putea să-i dea un telefon, plus că se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
Aurel P.S. Voi veni la Iași după Anul nou. Pînă atunci nu cred că mai pot veni! Va trece Adrian (Alui Gheorghe n. red.), în curînd. Aurel 1983 Borca, 16 ian. '83 Dragul meu, Din munți. Aici e omăt, un omăt înghețat, dar omăt. Am început să învăț. Am trecut pe la Centrul de librării, am discutat cu Bararu. S-a simțit puțin ofensat că Andi Andrieș folosește intermediari, cînd ar putea să-i dea un telefon, plus că se văzuse la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
veni la Iași după Anul nou. Pînă atunci nu cred că mai pot veni! Va trece Adrian (Alui Gheorghe n. red.), în curînd. Aurel 1983 Borca, 16 ian. '83 Dragul meu, Din munți. Aici e omăt, un omăt înghețat, dar omăt. Am început să învăț. Am trecut pe la Centrul de librării, am discutat cu Bararu. S-a simțit puțin ofensat că Andi Andrieș folosește intermediari, cînd ar putea să-i dea un telefon, plus că se văzuse la București cu el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
22 februarie 1984 Dragul meu Lucian, A venit epistola, mulțam pentru toate vorbele! Azi am învățat cinci ore în șir, acum ascult Mikis Theodorakis, merg bine s-ar zice! Și aici a nins ca-n Andersen, dar nu știu de ce omătul nu-mi place. Mi-a plăcut doar faptul că fulgii erau grași. Albul e culoarea în care orbesc singur; sau, în orice caz, e o culoare prea rece și neclintită pentru fragilitatea-mi meridională. Rămîn să chem ploile, puhoaiele și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
mai liniști mîhnirea. Mamele noastre rămîn primele și cele mai adevărate icoane cărora ne închinăm, de care depindem! Și-i așa greu să trăim în amintiri, totuși! Chiar dacă fără Mnemosyne am locui o lume tehuie de noi! Poate că și omătul ăsta prost și rece se va duce tiptil și țipetele verzi ale naturii vor liniști cît de cît sufletul dragului nostru domn Liviu! Sincer îmi pare rău! Mi-l amintesc vorbind cu ea la telefon! Într-adevăr însemna foarte mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
bun, Aurel Borca, 14 martie 1985 Dragul meu, Ies din iarnă fără limbaj, cam tîmpit, sec, prăbușit între stupidități orgolioase, dar cu sentimentul că totul se va schimba în bine odată cu venirea căldurii. Seri și dimineți reci. În rest, soarele. Omătul s-a cam dus. Un buletin constatativ care-mi împuținează ridurile. Acum o săptămînă am fost la P. Neamț numai pentru a vedea filmul lui Daneliuc "Glissando". Memorabil! Nu o capodoperă, evident, dar ador aceste filme "de cinematecă", incongruente, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
și prin Iași. Pînă atunci nu voi mai pleca de aici, cred, doar pînă pe la P. Neamț. Aș vrea să mă simt mai bine pentru a putea face mai multe lucruri bune! A fost o toamnă rea și obositoare. Aici omătul e de 30-40 cm și copacii sînt încărcați de omăt carte între timp s-a întărit. Noaptea, cînd e lună, parcă e pe altă planetă! Dar iarna nu poate să-mi placă niciodată. Cam astea ar fi veștile de acum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
aici, cred, doar pînă pe la P. Neamț. Aș vrea să mă simt mai bine pentru a putea face mai multe lucruri bune! A fost o toamnă rea și obositoare. Aici omătul e de 30-40 cm și copacii sînt încărcați de omăt carte între timp s-a întărit. Noaptea, cînd e lună, parcă e pe altă planetă! Dar iarna nu poate să-mi placă niciodată. Cam astea ar fi veștile de acum! Domnu' Liviu (Rusu n. red.) s-a întors (din Elveția
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
cu pricina, pentru a nu mai persista bănuieli, zice Eufrosina, verișoara mea. Astfel au sporovăit ceasuri bune iar eu tiptil tiptil m-am retras și mi-am văzut de treabă, cu pânzele mele. Mă bucuram nespus văzându-le albe ca omătul, că se usucă așa de iute și le pot ghilii de multe ori. De scăldat, parcă mi-a cam trecut pofta... Nu știam ce să cred despre fantome. Cu tata mi-era rușine să discut, până într-o zi când
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
caii și împreună cu mama veneam acasă, încet pe ulița principală să ne vadă sătenii ce mândre suntem noi, cu nănașa. Am plâns pentr-un boboc În cartierul "Gavaraș" (porecla noastră) aveam cele mai frumoase gâște. Pene albe și curate ca omătul și dolofane, de mergeau legănându-se ca niște bărcuțe. Toți le admirau și mama nu-și mai încăpea în piele de fudulă. Mare gospodină! Pentru ele se depunea muncă destulă. Meritul era (în parte și al meu) trebuie să recunosc
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
șoldurile și capul, rămâneau vreo săptămână în covată. Toată grăsimea se topea, se strecura de jumări li se turna în oale smălțuite de lut, ce le păstram în pivniță. În curte se făcea curățenie, ca să nu rămână nici un pai, pe omăt sau sânge vărsat pe jos. Ușa se spălă bine și se așeza din nou la locul ei. Mama mai venea pe la Oltea să vadă cum se descurcă cu foile de tort și prăjiturile. O transfera pe Ileana Veronei, să-i
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
atât de mult, că, uneori stratul de zăpadă depus, întrecea gardul de la ogradă. Când să ieșim în uliță, trebuia să facem cărări, ore în șir, făcând mormane de zăpadă, alături. De cele mai multe ori, căram cu tărăboanța (roaba) o parte din omăt și-l depuneam în jurul pomilor ca să nu se topească tot în ogradă, în lunile de primăvară. Cu vecinii ne vedeam destul de rar și-atunci cu lopețile în mână, la deszăpezit aleile și drumul din fața porților. Noi copiii, ne mai încumetam
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
trimiteți-mi o notă, pot fi și mai mulți, Încă am exemplare. Cu dragoste și prețuire, vă spun Tuturora: A d e v ă r a t c a Î n v i a t! Ion Olteanu </citation> <citation author=”OMĂT Gabriela” loc=”București” data =”23 august 2001”> Stimate domnule Eugen Dimitriu, Sunt mai bine de trei săptămâni de când v-am primit scrisoarea, la fel de prețioasă ca și precedentele. Numai lipsa Îngrozitoare de timp m-a făcut să Întârzii a vă răspunde
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
și de n-ați avea nimic acum a-mi mai spune, ceea ce am aflat mulțumită dvs. e mai mult decât speram. Să vă aibă Dumnezeu În grijă și să vă țină pe amândoi sănătoși. Cu cel mai cald respect, Gabriela Omăt P.S. Dar... tot nu-i tot! Sare acum din vraful de fișe una pe care n-o „clasasem” pt. E. Dimitriu Încă. E vorba despre un general Marinescu, pare-se din Fălticeni, cu care se Întâlnește, Într-o vară, la
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
Asfințit splendid: aur topit (16 Mai). Cuconu Ilie Leu acceptă automobile și aeroplane, radiofonie etc. Nu poți fi om mare pentru femeia cu care trăiești. Trunchiuri scurte de răchită, ciumpăvite și tunse: par niște adunări de gnomi. [POLONIA ȘI GERMANIA] Omăt pe munți. Pământul de cultură lucrat tot în răzoare. Se vede că-i strâmtoare. Vaci și capre păscute pe marginea drumului. Trecem Prutul înainte de Sviatin și Nistrul după Kolomeia. Țăranii, după îmbrăcăminte, ca și Rutenii din Bucovina. La Sviatin căruțe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Beiuș în târg: o dată la 1848, pe vremea lui Kosuth, ș-odată acum. țucur la zahar: miere albă dumbravnic calapăr nimaș hat harmasar ladă îndărătru galițe bumb turea(t)că boscorodi mogorogi tont aici gădină. pieri (animale) tăt bunavremea groscior omăt. neauă S-a scumpit rachiul, sarea, gazul, tutunul. Țăranii se tânguiesc notarului. Notarul, om serios, le dovedește că rachiul e prăpădenia neamului, rachiul sărăcește și îmbolnăvește. Da, domnule notarău, răspunde unul, așa este cum spuneți dv., Dumnezeu să vă alduiască
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
a pus un troian enorm, blocând circulația. Temperatura n-a scăzut (0o). Luni, la amiază, viscolul a contenit. Îmi comunică azi (13 Aprilie), Huidei, care a venit la mine cu budgetul Teatrului, că vremea e tot umedă și învăluită și omătul încă nu s-a topit. Asta întârzie din nou lucrările agricole. E o întârziere care poate deveni catastrofală dacă până la 7 Mai (Sf. Gheorghe stil vechiu) nu se încheie toate sămănăturile. Probabil că vor veni brusc căldurile. Pământul are apă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
le ție mâne bine; Că s-or duce la Bacău La Bacău, la Vadu-Rău S-ație drumurile Să-și primească vămile; Să prindă ciocoi de barbă Să-i puie să pască iarbă. Primăvară maica noastră, Suflă bruma din fereastră Și omătul de pe coastă; Să mă las iarăș la vale Cu durdă și cu pistoale. Frunza-n codru cât se ține Toți voinicii trăiesc bine. Frunza codrul dacă-l lasă Toți voinicii merg acasă Și la para focului Zac de dorul codrului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cazac. Am dormit foarte bine, însă foarte puțin într-un hotel comod cu camere largi. La ora 6 1/2 am plecat; am urcat la 2500 m. altitudine, în vederea Mării Negre; pe urmă am avut viziunea marilor goluri alpine acoperite cu omăt ale Caucazului. În acele pustii de piatră la Kasbeg, a fost înlănțuit Prometeu. Înspre miază-zi se găsește undeva Araratul biblic, unde s-a oprit corabia lui Noe. Noi zburăm spre Tbilisi, capitala Gruziei, țara unui popor despre care știm foarte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
care pâlcuri de pini și brazi. Munții pe care i-am văzut la Tbilisi erau pietroși și fără vegetație. În vecinătatea mării vegetația e susținută și bogată. Poalele Caucazului au pământ bun cărat de apele ce vin de sus din omăturile piscurilor. Munții cătră care mergem deși nu întrec 2000 m. au zăpadă în râpele coastelor. Într-un loc ghețarul a ajuns până la marginea șoselei. E tare ca o stâncă. Într-un loc găsim un pârău care coboară din munți, având
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cascade, sar din treaptă în treaptă. Pe alocuri cascade adevărate, cu pânze de apă căzând în perdele de la mari înălțimi. La fiecare cotitură a drumului aveam priveliștea pâraielor viforoase, ce se eliberează spre văi din ghețarele de sus. Stânci de omăt sunt și-n marginea drumului ici-colo. Priveliștea e pitorească prin sălbătăcie; deoparte și de alta a șoselei păreți abrupți de stâncă; și în prăpastie tunetul apei. Șoseaua e tăiată în coasta muntelui deasupra râpei. Pe-alocuri, brazi bătrâni foarte înalți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
e vremea. Le arăt ceasul; îmi răspund că nu cunosc cifrele. Se mulțămesc cu răspunsul meu. La fundul lacului Rița, o vilă frumoasă cu grădini de pomi de curând sădite. Muntele din fața hotelului Rița, împodobit cu diferite figuri fantastice de omăt, se chiamă Apituka. Valeria a citit o carte scrisă de un romancier Osetin Arsen Cațoev, tradusă din limba osetină în rusește. Multe expresii și cuvinte ale poporului oset ne-au deșteptat prespusuri asupra originii lui. Mamaliga nana (mamă) Slomie, Sofi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
picioare, că zbor de-a binelea, că însuși miezul cerului e pe-aici, pe-aproape. De aterizat, n-am putut ateriza decât după ce rupsesem, cum ai culege ciuperci și pere zemoase toamna, gâtul celor patruzeci de păsări de vis și omăt. Cădeau stele ca niște bufnițe pe câmp, sălbatice și gâtuite de alice. Notă. Cele două interviuri/ dialoguri au fost realizate în două momente diferite și au fost publicate în presa locală din Neamț. Recuperarea lor, integrală, e un omagiu adus
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
amenințările, cererea de locuință, mai era și urgia timpului. Cincisprezece zile la rând a viscolit cu zăpadă, [a fost] măzăriche, polei și iar zăpadă, fără ca gerul să scadă sau să se oprească viforul măcar un ceas. Orașul era îngropat în omăt, toată circulația oprită, automobilele lor, deși foarte puternice, stăteau pe loc, camioanele nu mai porneau. Această zăpadă nemaipomenită, curățită după trotuare în cele mai multe cazuri de proprietari, în lipsa servitorilor, era aruncată în mijlocul străzii, unde forma un munte așa de înalt, încât
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
urcărilor pe munții Șvițerei. Astăzi nu ai nevoie să fii barbat în toată puterea cuvântului, cu inima sănătoasă și plămânii teferi în piept, să ai picior zdravăn de munte, cap nesupus amețelei, ochi care să nu se orbească de albeața omătului. Astăzi îți trebuie numai un bilet de drum-de-fier, iar inima, plămânii, picioarele și chiar capul sunt de prisos. Cum ar zice Guillaume Tell, dacă s-ar scula din mormânt și ar vedea țara lui astfel schimonosită, sulemenită ca o mahalagioaică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]