2,119 matches
-
să-i recunoască trupul neînsuflețit, pretinzînd că nu avea nici un copil. Foarte ciudat mi se pare mie. Aproape Împotriva naturii. Nu există pe lume tată care să facă așa ceva. Orișicîtă dihonie ar exista Între ei. Moartea presupune lucrurile astea: toată omenia se deșteaptă din sensibilitatea exacerbată. Dinaintea unui coșciug, toți vedem numai partea bună și ceea ce vrem să vedem. Ce citat mare ați rostit, don Gustavo, interveni Fermín. Vă supărați dacă Îl adaug În repertoriul meu? — Pentru orice există și excepții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
trebue să fie capitanul” , e de părere cineva. De-a lungul gropii au apărut forme omenești. Aruncați cu fața în jos, de-a valma. Iată, distincte, capul, trunchiul, mâinile și picioarele. Aruncate de-a valma, trupurile dovedesc ferocitatea, lipsa de omenie și înstrăinarea față de tot ce-i credință creștinească, ale călăilor. Toți au fost aruncați cu fața în jos. Nici unuia nu i s-a îngăduit să-și îndrepte fața spre Dumnezeul în numele căruia căzuseră și spre cerul ce le acoperea sfânta lor
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
ți-oi da știre la vreme. Aștept să sosească omul meu de la Vad și pe dată oi trimite feciorul să te vestească... ― După asta, om vedea noi ce datorii mai am față de dumneata... ― Nu-i vorbă de datorie, ci de omenie. Că de... Mai am și eu obligații față de jandari, față de primar și față de oamenii mei. ― Nu te plânge, jupâne, că te-oi îndestula eu cum se cuvine. Numai să ai grijă ca nu cumva să scape vreo unul o vorbă
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
cu mine la suflet și ființă, clădim o lume nouă din dragoste și muncă femeia mea iubită, tu jumătatea mea. MAMELE NOASTRE Mamele noastre au fost toate împărătese mândre pe obârșia lor strămilenară , pe blazonul pe care au scris răzvădit: Omenie și dragoste de țară. Împărătesele acestea purtau două coroane firește așa cum le purtau pe toate ale lor, pe câmp și‐ n bătătură; Coroanele lor erau călcâiele crăpate. Olmazurile din palme nu le‐ascundeau de furi că nu le ajungea timpul
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
orice vremi amare, Țara ajutând să crească, Este și‐ a fost, din vechime Limba noastră românească. E Ne‐a‐nvățat și ne‐a fost stea. l e la ea știm ce‐i iubirea, ut aica limbă românească ăbunii ste limba omeniei e, i» uiul meu, măicuța care et u cinstește‐ o ca pe Țară, l, Cât ne‐a fost de aspru drumu Ne‐ a dat viață de la ea. D Ea ne‐a dat tot ce‐ a avut. Ne‐ a fost mamă
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
lacrima de‐o samă, Mi‐e dor de‐a ta privire, Mi‐ e dor de tine, mamă. Măicuța mea : grădină Cu flori, cu nuci și mere, A ochilor lumină, Văzduhul gurii mele ! Măicuțo, tu : vecie, Nemuritoare carte De dor și omenie și cântec fără moarte ! 315 Vânt hulpav pom cuprinde și frunza o destramă. Mi‐e dor de‐ a tale brațe, Mi‐ e dor de tine, mamă. Tot cască leul iernii Cu vifore în coamă. Mi‐e dor de vorba‐ ți
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
unor oameni foști gospodari, respectați de consăteni până la acea vreme, cu ceva carte - patru clase primare - dar cu o totală deformare sufletească și de caracter. Era vicepreședintele Sfatului popular comunal, om cu un zel sporit, care acționa călcând peste orice omenie, dar foarte abil, un adevărat vulpoi cu două picioare care se căznea a fi altceva și pe care satul, dar și comuna întreagă l-au botezat «Ghetu’ om, săracu’!». Și nu întâmplător. În calitatea pe care o avea, intra mai
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
a vândut consătenii pentru «un blid de linte». După atâția ani de la întâmplările evocate înfierez și eu această comportare inspirată de interese străine țării, cu gândul la acei oameni care din prea multă încredere în omul de lângă ei au plătit omenia lor cu prețul îndurării unui regim de exterminare pe care numai lagărele de muncă și pușcăriile comuniste l-au putut arăta, unii dintre ei chiar cu jertfa supremă - viața. Cât privește ticălosul căruia nu i-am pomenit numele adevărat trebuie
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
imagine ca pe o persoană străină cu obrajii brăzdați cu șanțuri și cicatrici săpate de sarea plânsului, ca o adevărată hartă a durerii. Și din infernul pușcăriei, cu chinuri suferite și orori îndurate, își amintește și de un strop de omenie a unui gardian care-i oferă o ramură de liliac înflorit pe care i-a înapoiat-o la ieșirea lui din schimb, la fel de proaspătă ca la primire, fiindcă a scăldat-o în lacrimile sale, iar la întoarcere către închisoarea din
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
oricui, fără să păgubești; nu te lăcomi la munca altuia, că munca străină strigă la cer și Dumnezeu nu bate cu ciomagul și că puterea multora stă în chimir; noi suntem săraci și nu avem altă avere decât cuvântul și omenia; nu poți trage la lege pe omul bogat care sare pârleazul legii, că se întâmplă și în zilele noastre când tâlharul bogat este ocrotit de judecători (mai ales când are și imunitate parlamentară - zic eu); de omul dulce la grai
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
locurile natale de către „prietenii” din Răsărit...) și care știe să aprecieze sinceritatea unor mărturii ale unui OM înzestrat de Cel de Sus cu harul povestirii, caracteristică unor moldoveni autentici din Țara de Jos, unde sunt vinuri bune și oameni de omenie... Iași, 23 octombrie 2008 Constantin Ostap, „Academia Bârlădeană”, Nr.4(33), trim. IV, 2008 *** Bârlad, 21 dec. 2008 Stimate Domnule C. Ostap, Mare surpriză am avut când am primit numărul recent al „Academiei Bârlădene”, în care am văzut inserat, imediat
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
tatălui său când îi spunea tatei: „Măi, Nică, pentru copii să faci totul ca să-i faci oameni... Nu știi câți bani am dat eu să-l fac om pe Ghițăluș al meu” (pe domnul îi chema Gheorghe). Mă gândeam dacă omenia se cumpără sau e doar o iluzie. Și-n inima mea de copil se dădea o luptă pe viață și pe moarte.Apoi, mai târziu, singură am împărțit lumea în două categorii: a celor care cumpără totul și a celor
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
în două categorii: a celor care cumpără totul și a celor care câștigă, prin sudoarea frunții, totul. Am știut că o să fac parte din a doua categorie. Cine, și când ne face oameni și cât trebuie să plătească cineva pentru omenia din noi? Sărmane învățător care nu mi-ai lăsat amintiri plăcute în inimă! Cum te-am iubit ca pe o icoană atunci când mintea mea nu putea pătrunde în adâncurile omenești. Alergai mereu pe imaș și noi te priveam de acasă
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
generozitate, ajutând până și pe coreligionarii noștri, atunci când nici unul dintre acuzatorii de astăzi ai prințului n-au făcut nimic pentru frații lor, nu poate fi numit hoț și nici trădător.” Era, însă, doar o voce singulară, o biată picătură de omenie și adevăr într-un ocean de ticăloșie și minciună. O rază de soare îl orbi pentru câteva clipe și prințul frisonă. Se făcuse cald, dar își simțea trupul înghețat. Se lăsă în voia calului. De fapt urca și cobora prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
tăiau pădurea noastră, Înotând În noroi pân-la genunchi, plângând, ardeau ceea ce tocmai doborâseră, debitaseră, stivuiseră... Atunci, când cu tăierea și arderea Codrului, am Început să Înțeleg câte ceva din sufletul comunismului - nu numai În privința economiei, că-i mizerie bine-planificată, dar a omeniei față de... toate, Începând cu omenia față de pădure, de codrul nostru... - În ’40-’41 abia Începuseră - acum, se zice, n-a rămas mai nimic decât pe ici, pe colo, câte un stejar, un paltin, doi-trei ulmi. I-a rămas doar numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
noroi pân-la genunchi, plângând, ardeau ceea ce tocmai doborâseră, debitaseră, stivuiseră... Atunci, când cu tăierea și arderea Codrului, am Început să Înțeleg câte ceva din sufletul comunismului - nu numai În privința economiei, că-i mizerie bine-planificată, dar a omeniei față de... toate, Începând cu omenia față de pădure, de codrul nostru... - În ’40-’41 abia Începuseră - acum, se zice, n-a rămas mai nimic decât pe ici, pe colo, câte un stejar, un paltin, doi-trei ulmi. I-a rămas doar numele: Codrul Orheiului... - Cum au făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
improvizăm. Temporizăm. Poate-poate apare, totuși, un sponsor, cineva cunoscut. Ce belești ochii? Pe cămilă! Go one! Executarea! Aoleu, Șefu', da'cum să-l car în cârcă, că e de două ori cât mine, huiduma nesimțită? Mă cocoșează! Mă rupe! Nițică omenie! Măcar luați-l și voi, amândoi, de câte-o aripă... Nu vreau să știu! Ce omenie? Mă doare-n cot! Suportă! Na...! Poftim! Descurcă-te! Du-te, clipă, treci, ești de rahat! ricanează Dănuț. Haidem, frățicule, să mergem d'acilea
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Executarea! Aoleu, Șefu', da'cum să-l car în cârcă, că e de două ori cât mine, huiduma nesimțită? Mă cocoșează! Mă rupe! Nițică omenie! Măcar luați-l și voi, amândoi, de câte-o aripă... Nu vreau să știu! Ce omenie? Mă doare-n cot! Suportă! Na...! Poftim! Descurcă-te! Du-te, clipă, treci, ești de rahat! ricanează Dănuț. Haidem, frățicule, să mergem d'acilea, am stat destul la soare. E cazul să mai și coborâm, noi doi, cu silogistica, în
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
de însuși Cârciumarul Busuioc cu încrederea cuvenită unor oameni de seamă și siguri de plată. Busuioc de altminteri lua parte și el la tocmeală, cât îi îngăduia negustoria, fiindcă era doar vorba de pământ, iar dânsul, ca orice om de omenie, tot numai pământ visa, că și de cârciumărit s-a apucat de nevoie și cu nădejdea să agonisească ceva, să-și mai cumpere câteva pogoane bune și să se facă om adevărat. Luca Talabă, un bărbat cât muntele, fost primar
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
când trăia tata?... Așa e cinstit, măi băieți! Boierul să cumpere de la voi, nu voi de la boier! Câțiva încercară să mai spună ceva, dar Miron Iuga își pierdu răbdarea: ― Acum hai, plecați! Am isprăvit. Că voi nu știți ce-i omenia! Țăranii mormăiră "sărut mîna" și se cărăbăniră spre poartă. Îndepărtîndu-se, Lupu Chirițoiu le spuse așa încît să audă și boierul: ― Are dreptate dumnealui, că moșia una a fost de la Izvoru până la Șerbănești. Că-mi aduc bine aminte că odinioară... În
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
tot mă mai chivernisesc... Dar, zic, de ce să ia alții moșia muncită de noi și de ce să n-o cuprindem noi, toți dimpreună? Că doar n-am s-o împart eu numai cu Marin Stan, ci cu toți oamenii de omenie care vor să muncească. Și cu tine, Ignate, și cu tine, Trifoane, și cu care vă poftește inima, numai să ne ajute Cel-de-sus să punem mâna pe ea... Așa-i, măi oameni buni? Explicațiile fură lungi. Primarul zâmbea batjocoritor. Era
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pe făptași și să facă ordine în sat. Serafim Mogoș iar mormăi, ca și când ar fi avut un spin în inimă: ― Că nici jandarmii nu-s puși să batjocorească și să chinuiască degeaba pe oameni! ― Dar și oamenii să fie de omenie, Serafime! replică primarul energic. Și, de altfel, continuă către ceilalți, eu am isprăvit de spus. Să mai spuneți și dumneavoastră ce știți și cum socotiți. Numai pe urmă să nu zică nimeni că-s om rău și că n-a
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
eu om în toată firea, dar d-astea n-am pomenit. Și nici dumnealor, nici Luca, și doar a fost primar înaintea mea, nici Filip, nici moș Dragoș, nici moș Lupu, măcar că-i mai bătrân ca toți... Numai bărbați de omenie, și n-au pomenit! ― Apoi cine are de toate nu mai aude nimic, dar cine n-are nimic ascultă la toate și trage nădejde! se tângui Ignat Cercel. C-altfel am pieri sau cine știe ce am mai face. ― Rău, Ignate! Foarte
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
dintre vânzătorul unei proprietăți agricole și amatorii de a cumpăra, afară de anume cazuri prevăzute de lege, iar aici nu e cazul. V-ați învățat să umblați cu jalbe nedrepte în loc să vă învoiți cu boierii voștri și să fiți oameni de omenie. Ba acuma v-a mai intrat în cap să cereți și pământurile boierilor pe prețuri de batjocură, ori chiar de pomană. Ați ajuns să nu vă mai cunoașteți lungul nasului... Potoliți-vă, măi oameni, ascultați de boieri și munciți! Fiți
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și vouă mintea cea bună a rumînului! Câțiva strigară obraznic să-l ierte. Miron se înfurie: ― La mine nu se prind treburile astea! Mă mir că încă nu mă cunoașteți, că doar împreună trăim! Eu v-am socotit oameni de omenie, dar mă tem că am greșit. Acuma veniți grămadă, iar la învoieli vă codiți! ― Nu mai putem, cucoane, cu învoielile vechi! țipă Toader Strîmbu. Îmi pier copilașii de foame, măcar că am muncit de... ― Nu mai puteți? făcu Miron Iuga. Foarte
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]