2,025 matches
-
folcloric te pune În contact direct cu o realitate irațională dar concretă: cu o experiență asociată În care s-a concentrat intuiția globală a vieții și a morții”. Romanul Domnișoara Christina este un roman de strigoi și, totodată, un roman oniric, ambele În tradiție eminesciană. Este vorba, de mitul tratat În Luceafărul și În alte poeme eminesciene (mitul hiperionian), dar și de reveria onirică din Sărmanul Dionis. Mitul cunoscut este sugerat În romanul lui Eliade cu mijloacele specifice prozei fantastice. Rolurile
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
a vieții și a morții”. Romanul Domnișoara Christina este un roman de strigoi și, totodată, un roman oniric, ambele În tradiție eminesciană. Este vorba, de mitul tratat În Luceafărul și În alte poeme eminesciene (mitul hiperionian), dar și de reveria onirică din Sărmanul Dionis. Mitul cunoscut este sugerat În romanul lui Eliade cu mijloacele specifice prozei fantastice. Rolurile sunt, desigur, inversate. Luceafărul este În Domnișoara Christina o femeie tânără de origine pământeană, moartă de mult. Simbolul și-a pierdut solemnitatea astrală
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
de „treziți”. Dar, În egală măsură, acest joc trimite și la tradiția indiană care spune că universul „a fost creat printr-un joc (naturaj)” () și care dezvăluie În monden sportivul Andronic un erou cosmocrator. De semnalat În roman și experiența onirică: Dorina trăiește mai Întâi experiența erotică În somn, anticipând ceea ce se va Împlini pe insula magică. Situația din Domnișoara Christina se repetă: personajul visează, se deșteaptă din vis, reflectează și duce mai departe inițierea erotică. Trezită, ea ajunge pe insula
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
de pe punte etc.), toate au un scop moralizator. În literatura germană a secolului al XIX-lea s-a remarcat Ernst Theodor Wilhelm Hoffmann. În operele sale magia coexistă cu ironia, apare întreaga gamă a fantasticului. La el apar feericul, mirificul, oniricul, halucinantul, iar sugestiile provenite din romanul negru și din cărțile medievale de demonologie sunt foarte evidente. Însă dincolo de fantasticul macabru preluat din literatura romancierilor gotici, dincolo de filonul negru și de demonismul romantic, putem descoperi în cea mai importantă lucrare a
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
provine și din caracterul excesiv al lui Ahab, el fiind văzut din unghiul care demonstrează răzbunarea. Un alt scriitor foarte important este Edgar Allan Poe, al cărui operă se inspiră din romanul gotic, din fantasticul romantic german și amestecă terifiantul, oniricul, halucinantul investigației psihologice cu stările maladive, nevrotice, morbide, căci coexistă atracția pentru terifiant (horror) și tendința spre fantastic, care dau naștere la episoade halucinante și enigmatice. Printre cele mai reprezentative opere ale lui Edgar Allan Poe putem enumera Prăbușirea Casei
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
basm, este absența fabulosului, motivația exclusiv realistă a faptelor, dar mecanismele exoticului sunt atât de bine mânuite încât suplinesc această lipsă. Chiar dacă Abu Hasan trăiește o aventură de-a dreptul fantastică, fondată pe clasica ambiguitate dintre realitatea fenomenală și cea onirică, ezitare ce degenerează, firesc, în nebunie, percepții evenimentelor nu este la fel de ambiguă și pentru cititor, căruia i se îngăduie să observe și ceea ce se petrece în culise. Cititorul, spre deosebire de personaj, știe că totul e nu este decât o punere în
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
al operei. Studiul sentimentului de groază al cărui protagonist este hangiul Stavrache, întemeiat în spirit balzacian, pe elementele cupidității dezumanizante, se abate brusc din albia observației metodice, cu aspect de fișă clinică, înscriindu-se, fascinant și acut, pe traiectoria coșmarului oniric. Subiectul are în vedere următoarea desfășurare a nuvelei: un popă tânăr este căpetenia unei bande de tâlhari. Atunci când ceata acestuia este prinsă, popa se mărturisește fratelui său mai mare, d-l Stavrache, hangiu, care îl ascunde și-l sfătuiește să
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
vieții lucide și cele din vis. Se poate observa, mai mult ca înainte, cum însuși prozatorului îi scapă controlul, cum ficțiunea i-o ia înainte și avansează în confuzia și nesiguranța balansului dintre cele două planuri. Glisările dinspre real spre oniric sunt aproape imperceptibile, atât în ordinea consemnării semnelor naturii, cât mai ales în aceea a comportamentului lui Stavrache în lupta cu himera. Divulgând prezența subtilă a unor reminescențe apocrif biblice, cele două ,,vizite’’ făcute de popa Iancu lacomului său frate
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
formulă care va deveni una dominantă în deceniile următoare, constituie un fenomen cu strălucire ilustrat de această nuvelă. Faptul că a doua întâlnire din vis dintre cei doi eroi coincide aproape cu întâlnirea din momentul final face ca aceste imagini onirice, de o concretețe brutală, probează nedesmințita consecvență a naratorului față de formula analitic fantastică pentru care a optat din capul locului. Rămas stăpân peste averea fratelui, el își face socoteală că acela este cu neputință de a veni să și-o
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
Cei doi scriitori, în operele de tinerețe, sunt influențați de poezia trubadurilor, de lirica Dulcelui Stil Nou, de poezia lui Dante Alighieri sau cea a lui Francesco Petrarca. Întâlnim, la ambii, preferința pentru poemul de tip viziune, cultivând motivul evadării onirice și imaginea serafică a unor personaje feminine angelice, deposedate de individualitate, simple simboluri sau alegorii. Donna angelicata, a cărei prezență sau importanță nu poate fi ignorată, tinde totuși să facă loc unei donna demonicata mai veridice, mai autentice și mult
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
trista poveste a cavalerului îndurerat și a preafrumoasei sale Dalba. Geoffrey Chaucer a ales să debuteze în literatură, acest poem este prima sa creație mai importantă, cu un elogiu adus perfecțiunii feminine, chiar dacă aceasta stă sub lumina idilicului și a oniricului. O altă operă a tinereții scriitorului englez este Divanul păsărilor (The Parliament of Fowls, c. 1380), scrisă de data aceasta într-o manieră comică și fiind structurată în patru părți: introducerea naratorului, rezumatul cărții lui Macrobius (o lucrare despre un
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Cei doi scriitori, în operele de tinerețe, sunt influențați de poezia trubadurilor, de lirica Dulcelui Stil Nou, de poezia lui Dante Alighieri sau cea a lui Francesco Petrarca. Întâlnim, la ambii, preferința pentru poemul de tip viziune, cultivând motivul evadării onirice și imaginea serafică a unor personaje feminine angelice, deposedate de individualitate, simple simboluri sau alegorii. Donna angelicata, a cărei prezență sau importanță nu poate fi ignorată, tinde totuși să facă loc unei donna demonicata mai veridice, mai autentice și mult
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
trista poveste a cavalerului îndurerat și a preafrumoasei sale Dalba. Geoffrey Chaucer a ales să debuteze în literatură, acest poem este prima sa creație mai importantă, cu un elogiu adus perfecțiunii feminine, chiar dacă aceasta stă sub lumina idilicului și a oniricului. O altă operă a tinereții scriitorului englez este Divanul păsărilor (The Parliament of Fowls, c. 1380), scrisă de data aceasta într-o manieră comică și fiind structurată în patru părți: introducerea naratorului, rezumatul cărții lui Macrobius (o lucrare despre un
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
în 11 Aproape întotdeauna, în spatele semnelor catatonice vizibile, se află elemente psihoproductive, care pot determina aspectul clinic al celor dintâi, succesiunea și uneori variația lor extremă (de la stupor la agitație și raptus agresiv sau suicidar). Delirul catatonic (apropiat de cel oniric) pare să fie impulsionat de o intensă activitate halucinatorie cu experiențe terifiante de fragmentare corporală sau idei fantastice. poziție fetală o perioadă lungă de timp, aparent fără a obosi și având mimică stersă. Formele catatonice după Ey sunt următoarele : - marea
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
a lui, să o "uite" definitiv spre a putea deveni, în sfârșit, un "erou" creator, adică un romancier în toată puterea cuvântului, cu personalitate distinctă. Nu întâmplător, dialogul dintre scriitor și agronomul din Fălticeni pare să se deruleze în regim oniric, într-un vis din care naratorul se "trezește" la un moment dat cu volumul de Memorii uitat deschis semn că travaliul onirico-anamnetic se va fi declanșat în chiar timpul relecturii propriului text memorialistic. Detaliul merită evidențiat, pentru că semnalează explicit legătura
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
cunoștinței. E vorba despre procesul de disoluție a personalității, semnalând tentativa de asumare a unei identități noi (înmormântarea e un ritual de "trecere" prin excelență) printr-o proiecție empatică ce reflectă ca-ntr-o oglindă, acum la nivelul personajului, "dedublarea" onirică din incipitul romanului (dialogul imaginar autor-personaj). Prima "viziune" e prilejuită de contemplarea unui cadavru, a cărui descompunere iminentă angrenează, în imaginația lui Bizu, spectacolul dezagregării universale: "Privind cu spaimă la bietul Truțu, el se gândea că peste câteva zile va
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
supra, capitolul Memorie involuntară și proustianism). În pofida voinței sale, Lovinescu rămâne de fapt consecvent cu sine și scrie la fel, același tip de roman, în registru melodramatic, indiferent de "nuanțe". Atunci când se referă, de pildă, la procedeul "alternării" dintre planul oniric și cel al percepției conștiente element de construcție narativă întâlnit de altfel și în romanele anterioare, și ilustrând invariabil configurația "schizoidă" a psihologiei eroului lovinescian -, Șerban Cioculescu îl consideră un "viciu tehnic" ce ar conduce la acea gravă "eroare psihologică
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
pentru Veronica, Eminescu poate să-și retrăiască viața pas cu pas, ca pe un curs de biografie celebră, ni se pare cu totul o eroare psihologică. Pe care, mai la urma urmei, singur monologul interior, așa de înrudit cu stările onirice, ar fi putut-o atenua". Peste toate acestea, s-a observat că Eminescu își reamintește (ordonat, cronologic) nu doar trecutul propriu, ci și o serie de "secvențe" la care nu a participat semn că "memoria poetului se confundă cu o
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
i-a lipsit), Eminescu a izbutit să ambiguizeze până la deplina lor fuziune cele două "planuri narative", "secretul" reușitei sale fiind de găsit în modul în care a "construit" naratorul "o instanță enigmatică, nici autor, nici personaj, răspunzătoare de ambiguitatea semnalelor onirice", astfel încât, "în loc să le povestească doar, acest cineva fără nume și corp trăiește visele eroului, mai exact, le visează el însuși". Așadar, Eminescu pare să fi experimentat avant la lettre o "modalitate narativă insolită un onirism ireductibil la logica nuvelistică și
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
a eminescianismului", în volumul Paradigma eminesciană (Editura Pontica, Constanța, 2000), pp. 61-93. Pornind de la ipoteza că aventura Cătălinei stă "sub semnul reveriei și al visului nocturn", criticul o asimilează unei experiențe cognitive profunde, de investigare a "sinelui", de "sondare, prin oniric, a omenescului însuși". Ca atare, Hyperion desemnează, de fapt, "daimonul (prototipul) Cătălinei", "ființa ei individuală cea mai abstractă și mai autentică" (p. 64). Luceafărul reprezintă, finalmente, "imaginea noastră din oglindă, ce ne contemplă în timp ce noi ne vedem în ea: un
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Ioan Petru Culianu, Eros și magie în Renaștere. 1484, traducere de Dan Petrescu, prefață de Mircea Eliade, postfață de Sorin Antohi, Editura Nemira, București, 1994. 161 Succesul melodramei se datorează, după cum au apreciat cercetătorii cei mai avizați ai fenomenului, evaziunii onirice (Peter Brooks, Michael R. Booth etc.). În melodramă, s-a remarcat, visul e prezentat în așa fel încât pare mai real, mai familiar decât "realitatea" exact ca în romanele lovinesciene. 162 Ulterior, după o vizită oarecare, femeia i se adresează
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Nemira, București, 2000, pp. 72-75. 168 Îngânându-l pe Aristotel, Eminescu credea că sufletul "nu înțelege niciodată nimic fără fantasme", poetul localizând și el "aparatul pneumatic" în inimă. După cum a arătat Ilina Gregori, citând un fragment manuscris, pentru Eminescu "organul oniric" (care e principalul instrument de cunoaștere, câtă vreme deschide o cale de acces către inconștient) este inima: "orice cugetare serioasă, orice descoperire mare purcede de la inimă și apelează la inimă" (apud Ilina Gregori, op. cit., p. 100). 169 Vezi Ioan Petru
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
pe la 1880, cu vorbele autorului și cu perspectiva din 1936". 207 Ceea ce nu-i tocmai lipsit de legitimitate, dacă ne gândim la "teoriile" lovinesciene despre "specific". În aceeași ordine de idei, Ligia Tudurachi observă, corect, că visul eminescian "nu e oniric, ci se bazează pe rememorare", iar visele acestea, care "refac trăitul", "nu au legătură cu subconștientul" de câte ori se întrerupe, "visul e reluat din punctul în care a fost părăsit" (Ligia Tudurachi, op. cit., p. 37). Vezi și Vladimir Streinu, " E. Lovinescu
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Acest raport poate fi: - de analogie: principiul mimesisului a generat viziunea obiectivă specifică realismului, naturalismului, literaturii autenticității, literaturii document etc. - de contrast: principiul phantasía modelează viziunea subiectivă, definitorie pentru romantism (idealismul/fantasticul/fabulosul/grotescul romantic), pentru avangar dism, pentru literatura onirică, literatura absurdului etc. - Deși este influențată de modele culturale ale epocii (modele estetice, științifice, filozofice, religioase etc.), viziunea despre lume a fiecărui scriitor poartă o amprentă personală, originală. Astfel, scriitorii realiști au o viziune obiectivă, vastă asupra lumii oglin dite
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
perfecțiune etc. - Motive romantice: visul, somnul, solitudinea, astralul (luna, steaua, luceafărul, zborul cosmic etc.), acvaticul, cosmogonia, apocatastaza, tenebrele, nocturnul, demoniacul, mortul viu, dublul, voluptatea suferinței, evaziunea (fie întrun trecut medieval sau întrun timp mitic, fie în spații exotice boreale, astrale, onirice), metempsihoza, copacul sacru, codrul, floarea albastră, pasărea, lumina etc. - Literatura creează eroi excepționali (atipici) puși în situații de excepție. Personajul romantic (geniul, magul, îngerul, demonul, daimonul, Lucifer, Prometeu, Hyperion) este sentimental, imaginativ, visător, contemplativ, dilematic, solitar, interiorizat, însetat de absolut
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]