3,178 matches
-
Camil Ressu, tablou aflat, zice-se, în stadiu avansat de degradare, mă lăsă sceptic în privința plauzibilității informației. Și asta din simplul motiv că o lucrare de atare importanță patrimonială ar putea sta pe un culoar, fie el și al unei onorabile școli. Morbul scepticismului se convertește în morbul curiozității și mă îndrept spre școală. Informație exactă! Nu pe un culoar, ci pe casa scărilor se află, într-adevăr, o lucrare impunătoare, de aproximativ doi metri pe unu jumătate, semnată Ressu și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
activitatea. State mari, puternice, expansive arte robuste, imaginative, novatoare, pe măsură. În paranteză spus, o pictură precum cea românească dintre războaie, dacă s-ar fi bucurat, ab absurdo, de posibilitățile de dispersie ale celei franceze, ar fi făcut, sigur, figură onorabilă în lume. Dar România nu e Franța, nu e Germania, cu atît mai puțin America. Iar dacă avem în vedere catastrofele ciclice care marchează istoria noastră, atunci putem înțelege și "ciclurile" picturii românești. Cu o formațiune strălucitoare între războaie, marcată
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
tancurile rusești și dăinuind prin sloganele unui neaoșism găunos. Contingentele imnografilor de serviciu se întrec în campanii din ce în ce mai grotesc onomastice și se-nfig, prin rotație, la bucate. Printre protagoniști, și inși dotați, dar autoanulîndu-se prin chiar dezerție morală. Pentru modalitatea onorabilă, adesea demonstrativ onorabilă, optează acea parte de breaslă care nu vrea să abdice de la condiția ideală, singura în stare să producă opera. Autentica operă. Chiar dacă artiști din această categorie practică un etilism vag antipatic, în plus, arondînd în perimetru doar
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
dăinuind prin sloganele unui neaoșism găunos. Contingentele imnografilor de serviciu se întrec în campanii din ce în ce mai grotesc onomastice și se-nfig, prin rotație, la bucate. Printre protagoniști, și inși dotați, dar autoanulîndu-se prin chiar dezerție morală. Pentru modalitatea onorabilă, adesea demonstrativ onorabilă, optează acea parte de breaslă care nu vrea să abdice de la condiția ideală, singura în stare să producă opera. Autentica operă. Chiar dacă artiști din această categorie practică un etilism vag antipatic, în plus, arondînd în perimetru doar spirite bucureștene, ce
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
întîmplător (întîmplător?), este ministru al Culturii. Deci, dintr-o singură mișcare de prestidigitator abuziv, dispar de pe nobilele simeze: Aman, Grigorescu, Andreescu, Luchian, Șirato, Iser și, bineînțeles, Ștefan Dimitrescu, pentru a-i face loc pictorului-activist. Obrăznicie! De regulă, Muzeul se achită onorabil de îndatorirea de a găzdui artiști contemporani și o face în sălile, absolut optime, din latura dinspre Ștrand. Aici au fost dispuse expoziții de mare ținută și e de ajuns să ne referim la cele mai recente, ale unor pictori
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
alături de ahtiatul după mondenități cu perfide ținte populiste, la primirea unui premiu-glumiță, destinat, firește, celuilalt? Și, la urma urmei, care altă academie ar fi fost mai în măsură să premieze limba de lemn comic-sinistră a unui Ianus orient-occident, decît Academia onorabilului Nae Cațavencu? 30 ianuarie Ghiță Dej, uvrierul, n-avea timp să scrie, s-asculte istorie. O făcea. A burdușit închisorile și Canalul cu români, a umilit, a schingiuit și a ucis istorici de mare vocație, păstrîndu-și-l doar pe Roller. De
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Ionescu, Mircea Eliade, Emil Cioran, Acterienilor, cel care, în anii de avînt ai realism-socialismului nostru sovietic, a fost, alături de Comarnescu, unul din spiritele ce au tras de zăbală, cît de cît, mîrțoaga nărăvașă a canonului jdanovist, cel care a semnat onorabil, ani și ani, cronică plastică în Contemporanul, cel care... care, da, el, intelectualul de rasă, făcea ghidajul cizmarului printr-o Bienală bucureșteană înțesată de lumea bună, încă interbelică, de lumea proastă, postbelică. Mă rog... Să nu trec însă direct la
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
o astfel de aberație? (nici măcar echidistanța plasării nu a fost respectată, cele două intervale laterale, dintre vechea și noua clădire, rămînînd caraghios inegale). Iată însă că acestui galimatias i se adaugă un altul, de dată foarte recentă: o piață omagiind, onorabil în intenție, unirea noastră statală. Impresie de total disconfort aperceptiv, cauzat de amplificarea dezordinii compoziționale a întregului, melanjul amatoristic de repere. E, în ultimă instanță, o stigmatizare a locului predestinat a fi stat, ideal, la temelia unui nucleu dăinuitor. Remedii
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
legitima cu mai multă (sau mai puțină) demnitate în corul european. Rămâne, de fiecare dată, iar și iar, să aflăm cine-i dirijorul. De unde și vocația noastră istoriografică. Să fim serioși: românul s-a născut poet. 4 februarie Sal' tare, onorabile! Cum se salutau cîndva ai noștri, ca-n Caragiale tatăl (și fiul). Era în dialogul canotierelor multă operetă de împrumut, dar parcă am prefera-o lipsei totale de operetă de-acum: încrîncenatele noastre sal' tări, de împrumut și ele, dar
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cîteva nume, asta se datorează în mare parte și comodității de a memora minimumul necesar. Necesar cui? Necesar superficialității noastre din ce în ce mai endemice. Care preferă într-o șuetă mai mult sau mai puțin avizată doar jaloanele importante, lipsindu-se de celelalte, onorabilele, deși redundantele jaloane. Înainte de a numi nebuloasa axiologică în care ne mișcăm noi, cei de azi, să mai zăbovim, o clipă, în apropiatul trecut ce ni se pare perfect clarificat. Ar trebui să fim cel puțin circumspecți atunci cînd avem
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
artist singular, un scriitor care nu contaminează plasticianul, un plastician care nu se hrănește din imaginarul retoric al scriitorului și un intelectual care înțelege foarte bine climatul cultural în care trăiește, îl hrănește și îl animă într-un mod absolut onorabil." 31 ianuarie Dacă realitatea nu ar arăta așa cum arată, atunci recentul comunicat austriac privind construirea unei închisori (austriece) în România ar suna ca-n opereta Liliacul, a unui Johann Strauss care avea în vedere acea societate vieneză fin de siècle
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
comunist, s-au înregimentat din timorare, din oportunism structural în formațiunile care au întovărășit îndeaproape propaganda. Dacă nu s-au putut salva prin calitatea intrinsecă a picturii, au decăzut în piese artizanale, cărora le-au lipit titluri zornăitoare. Un pictor onorabil ca Bunescu, după ce, înaintea războiului, pictase extrem de consistente "colțuri" bucureștene, s-a dezlănțuit, în anii ascensiunii comunismului, în peisaje false, care nici brumă din măiestria veche nu mai păstraseră. Parcul circului se numea unul din ele cu blocuri-calup, în care
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
așadar, ci trei! Ar trebui, în stilul catastrofic al evaluărilor la modă, să împrumutăm aceleași concluzii de un pesimism iremediabil, vorba lui Topîrceanu. Nu e cazul. Păstrînd proporțiile reieșite din diferența de civilizație credem oare că olandezul, francezul, neamțul, italianul, onorabili carevasăzică, puși în fața situației interogative de pe trotuar, s-ar distanța tranșant de român? Nici vorbă. De cînd e lumea (civilizată) chestiunea e dihotomică, în... alb și negru. (Fără ca asta să fi produs, ea singură, un război mondial.) Chiar în medii
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
declanșarea războiului prin rapoarte false către Poartă, a îngăduit cu o complicitate binevoitoare acțiunea agenților ruși în Principate, a intrat în legătură cu Rumianțev pentru ca, în cele din urmă, „să se lase prins” de inamicii Porții. Concomitent, el continua să facă amendă onorabilă la Poartă ca „să se ție [...] cu mâna de amândouă funiile”. Domnitorul urma o cale proprie în interes propriu. Desigur, nici boierimea autohtonă filorusă nu-și ignora interesele de clasă, dimpotrivă, dar ea se socotea singura îndreptățită să facă apel
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
sunt în întregime artificiale, pure decizii ale voinței arbitrare a suveranului. Continuatorul lui Hugo Grotius, Christian Thomasius consideră că, dreptul are un caracter negativ, pe când morala unul pozitiv și pentru a îmbunătăți doctrina dreptului natural, face o triplă distincție între onorabil, drept și corect (în limba latină, honestum, iustum, decorum)159. Pentru Thomasius, dreptatea urmărește să-i împiedice pe oameni să-și facă unul altuia rău astfel încât societatea să nu poată merge mai departe. Dreptul reglementează comportamentul ce trebuie urmat în
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
referă la relațiile cu ceilalți, la modalitatea în care cineva i-ar putea ajuta pe ceilalți sau și-ar putea îmbunătăți propria stare lăuntrică, în așa fel încât să nu dorească să-i rănească pe ceilalți. Prin contrast, ceea ce e onorabil privește doar viața interioară a cuiva. Oamenii onorabili își controlează pasiunile și dorințele, nefăcând nimic rușinos. Dacă persoana onorabilă e cea mai demnă de respect, iar cea nedreaptă cea mai rea, o persoană corectă este de un tip intermediar 161
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
care cineva i-ar putea ajuta pe ceilalți sau și-ar putea îmbunătăți propria stare lăuntrică, în așa fel încât să nu dorească să-i rănească pe ceilalți. Prin contrast, ceea ce e onorabil privește doar viața interioară a cuiva. Oamenii onorabili își controlează pasiunile și dorințele, nefăcând nimic rușinos. Dacă persoana onorabilă e cea mai demnă de respect, iar cea nedreaptă cea mai rea, o persoană corectă este de un tip intermediar 161. În cazul omului înțelept, toate cele trei tipuri
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
putea îmbunătăți propria stare lăuntrică, în așa fel încât să nu dorească să-i rănească pe ceilalți. Prin contrast, ceea ce e onorabil privește doar viața interioară a cuiva. Oamenii onorabili își controlează pasiunile și dorințele, nefăcând nimic rușinos. Dacă persoana onorabilă e cea mai demnă de respect, iar cea nedreaptă cea mai rea, o persoană corectă este de un tip intermediar 161. În cazul omului înțelept, toate cele trei tipuri de bunătate morală trebuie să conveargă, însă Thomasius are pentru fiecare
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
fă-le tu lor", iar principiul dreptății este: "Orice ai vrea să nu ți se facă, nu le face nici tu altora"162. Regulile dreptății sunt însoțite de amenințări cu pedeapsa, nu însă și regulile celorlalte două domenii. Ceea ce e onorabil constituie o chestiune cu totul interioară și de aceea nu are legătură cu folosirea forței, iar Thomasius este destul de explicit când vorbește de corectitudine. "Fără îndoială, regulile corectitudinii privesc oamenii în relațiile lor cu ceilalți oameni. Totuși, nimeni nu poate
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
mai suficient acord cu cultura (sufletul poporului), dar ea lucrează continuu pentru ea însăși. Vorbind în termeni kantieni, am putea spune că persoana energetică este "scop în sine", pe când cea personalist mounieristă este doar în ultimă instanță mijloc (un mijloc onorabil, desigur) al îndreptării către Dumnezeu. În primul caz, omul este scopul; în al doilea, Dumnezeu este scopul. În primul, omul poate să apară ca scop final al existenței și, într-un fel, drept cel care dă legea naturii prin extinderea
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
precum și pagina de facebook a editurii Junimea. (c) Gheorghe SCHWARTZ (c) Editura JUNIMEA, IAȘI ROMÂNIA Gheorghe SCHWARTZ JUSTIȚIA SUVERANĂ sau adevăratul TRATAT DE DREPT PROCEDURAL Curs practic cu pilde edificatoare (Vocalize în mi minor) EDITURA JUNIMEA IAȘI 2016 Se dedică: onorabilului judecător Academician Doctor Doctor honoris Causa Profesor Emerit Julius Zimberlan; eminentului procuror Doctor Ragnavaldur Sicl; genialului avocat Ludovic L. (pe care nu-l cheamă nici pe departe Ludovic L.); dar, în primul rând, Justiției suverane, care ne dovedește mereu că
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
pun la cale sau chiar se comit tot felul de crime, cu o victimă sau mai multe, care ajung, în majoritatea lor, în fața aceluiași complet de judecată: comisarul Abraham Puiu Snupf arestează suspecții, eminentul procuror Doctor Ragnavaldur Sicl face rechizitoriul, onorabilul judecător Profesor Universitar Emerit Academician Dr.Dr.h.C. Julius Zimberlan dă sentința, după ce inculpații vor fi fost apărați de maestrul Ludovic L., Cavalerul Adevărului Ultim sau al Dreptății Finale, genialul avocat care reușește, contra unor onorarii consistente, să piardă toate procesele. Ne
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
Liniștea și siguranța cetățenilor nu pot fi asigurate decât de Justiția suverană, chiar dacă nimeni nu este mai puțin vinovat decât noi ceilalți." Gheorghe Schwartz, (Postume, vol. VIII, p. 729 ș. u.) 2. " Dreptul nu este o știință, ci o artă" (Onorabilul judecător Academician Profesor Universitar Emerit Dr. Dr. h. C. Julius Zimberlan, cf. Borak cel Bătrân (Opere, vol. VII, p.213.) Secțiunea I Îndrumar practic sau fragmente din cursul de drept procedural ținut de onorabilul judecător Academician Profesor Universitar Emerit Dr.
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
este o știință, ci o artă" (Onorabilul judecător Academician Profesor Universitar Emerit Dr. Dr. h. C. Julius Zimberlan, cf. Borak cel Bătrân (Opere, vol. VII, p.213.) Secțiunea I Îndrumar practic sau fragmente din cursul de drept procedural ținut de onorabilul judecător Academician Profesor Universitar Emerit Dr. Dr. h. C. Julius Zimberlan Acest Îndrumar practic, atât de competent cel mai competent! -, este absolut necesar pentru înțelegerea pilduitoarelor cazuri prezentate în continuare, cazuri care, de fapt, nu constituie decât anexele precizărilor introductive
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
și exemplar practician. De asemenea, fără această pregătire (obligatorie!), nu este posibil să fie înțeleasă în adevărata ei grandoare inegalabila prestație a genialului avocat Ludovic L. (pe care nu vom obosi să amintim mereu că nu-l cheamă Ludovic L.). Onorabilul judecător Academician Profesor Universitar Emerit Dr. Dr. h. C. Julius Zimberlan și genialul avocat Ludovic L. (pe care nici vorbă să-l cheme Ludovic L.!) iată o întâlnire providențială cum doar o dată la sute de ani se întâmplă să aibă
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]