1,583 matches
-
Dan Deșliu, Ana Blandiana și Toma George Maiorescu - indivizi căzuți de mult timp în cazanul cu ciorbă al manualelor comuniste și dezrădăcinându- se de acolo doar pentru a reprezenta aici - la această ședință de final de "stagiune" - Asociația Scriitorilor București. Optzeciștii se urniseră să citească. Primul și-a plecat puterea către noi, unul, Traian T. Coșovei, al cărui tată, poet și dânsul, cu prenume identic, glosase cu drăgălășenie despre ceapeuri, recolte disciplinate ce îndeplineau politica Partidului, brigadieri ce țineau în buletine
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
am intuit, bineînțeles, că fusese izbită de perete ușa imensă, de stejar, cu două canaturi. Prin breșa căreia, curând, era de așteptat c-au să se năpustească, pocnindu-și cozile și recitând întărîtate din lirica personală, marile carnasiere ale poeziei optzeciste. Era de așteptat, însă nu s-a mai deslușit nici un zgomot... Apoi, dintr-odată, parcă am perceput unul - un zgomot însă nesfârșit de anemic și neînchipuit de jenant: pîca-pîca!... Am ciulit din nou urechile. Zgomotul s-a repetat, nerușinat, penibil
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
limuzinelor sovietice au acoperit, mai multe zile, zidurile de peste drum ale Consiliului de Stat al Planificării. Imens scandal diplomatic. Două săptămâni mai târziu, autoritățile române înscenează, pentru a-i mai potoli pe ruși, moartea accidentală a năpraznicului poet șaptezecist. - Pe când Optzeciștii - scârț, te plesnesc! -, prin ce vax de talent se evidențiaseră ei? Prin ce sângeroase fapte de scris au pătruns tinerele scârbe în Istoria literară? Că de scris, nu au scris încă nimic. Și nici de pătruns, ca să fim principiali, nu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Mă pregăteam s-o servesc și din upercutul meu la ficat, când zgomotul incriminat s-a auzit pentru a treia oară. De data aceasta, suficient de aproape pentru a-mi da perfect seama că zgomotul era emis chiar de lamentabilii optzeciști, deplasîndu-se păcănind către fotoliile lor de lectură. De surprindere am uitat să respir. Trupul mi s-a acoperit de crusta și de sudorile reci ale uimirii... Am priceput înmărmurit că o generație care se deplasa într-un asemenea hal nu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
generație care se deplasa într-un asemenea hal nu putea fi suspectată de cel mai firav dram de talent!! - Că ți-ai și găsit, povestitor al fundului meu, pentru cine să folosești vorba asta: talent! Pentru cine?! Pentru fătălăii de Optzeciști... Păi, proletcultiștii mei, cât sânt de calomniați, erau măcar viguroși ca bărbați. Când tropăiau, despicau munții. Când băteau pas de defilare, săltau fustele la cucoane în cap. Răcneau un hei-rup de te podidea sângele pe nas... - Șaizeciștii, admit, unii erau
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
alcool până și din flaconașele de dezinfectante. Mai de grabă lăsîndu-se împușcați, decât stăviliți din procurarea rațiilor halucinogene. - Psît, măi Bruță! Bă, fulgere! Pișălăule! Bă hoarcă, bre!... Ia, bunghește-te tu colo' șa! Lângă mine, curios să observe la care dintre optzeciștii din cub se ajunsese cu lectura, terchea-berchea își îndoi genunchii. Iar când reveni la poziția bipedă, din căușul palmei sale, cubul de chihlibar își împrăștia reflexele roșiatice pretutindeni. Pe trupurile noastre, afară, în stratul de flori, în care în ultimii
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mititei, expulzați din cub de șocul mecanic. Și depunîndu-se, cu toții, pe planșeul de beton, cu viteze diferite. Când ne așteptam mai puțin, l-am deslușit, apărut din direcție contrară, și pe cel de-al doilea atacator, ciugulind din grosul vedetelor Optzeciste ca dintr-un pumn de grăunțe. Am încremenit. Negriciosul își târâse botul lui, ca de escavator, pe ciment și încărcase cam jumătate din ei. Curând, i-am zărit pe cei mai marcanți scriitori ai tinerei generații malaxați, apărând și dispărând
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de pe aici nu cunosc desfătare mai uriașă decât să ne plimbe pe noi. De dimineață până seara. Pe la femei..." 366 DANIEL BĂNULESCU Nu erau deloc rare cazurile în care îl importunau până și iubitele, crude și vii, de nouăzeciști, de optzeciști, câteva dintre ele date în paștele mă-sii de cât de frumoase puteau fi, fete rafinate, dulci, sclifosite și pline de fumuri albastre în capetele lor alungite, ca de pisici. Prietene ori tovarășe de viață ale unor băieți care încă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
raporturile dintre literatură și lume, dintre teoria și practica literară, și nu în ultimul rand, dintre literatură și... literatură (tradiție, precedență literară). Reflectând, întro primă fază, asupra „poeziei realului” la reprezentanții generației ’80, am constatat că marea contradicție a poeticii optzeciste, opoziția între latura ei ludic-textualistă și cea (micro)realistă, biografistă, este doar una dintre actualizările unui balans perpetuu, simptomatic pentru mai toate epocile literaturii, între mistica actului scriiturii și tendința adecvării la real (a lui adecvatio rei). De aceea, dintr-
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
indicii ale unor prezențe-absențe, devin ambigue și neliniștitoare, neîncetând să uimească prin misterioasa lor simplitate 339. 4.9 Generația ’80: între „poezia realului” și ficțiunea teoreticătc "4.9 Generația ’80\: între „poezia realului” și ficțiunea teoretică" Odată cu așa-numita generație optzecistă (sau „generația în blugi”, cum a fost supranumită), opțiunea poeților noștri pentru metatranzitivitate devine evidentă. După cum prea bine se cunoaște, între anii 1978 și 1985 au loc numeroase debuturi care consacră o metodă nouă, ușor identificabilă, de creație. În general
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
a scrie, înlocuiește entuziasmul creatorului cu instinctul sigur al ironiei și spiritul ceremonios, nesățios de metafore, simboluri și esențe, cu scepticismul evident față de formele încetățenite ale poeticității. Totuși, nu ne vom lansa într-o pledoarie prea avântată în privința metatranzitivității poeziei optzeciste și post-optzeciste. În primul rând pentru că nu am deține prioritate la acest capitol (reprezentanții de marcă ai generației ’80 au făcut deja ei înșiși asemenea exerciții)340. În aceste condiții, nu ar fi poate inutil să plasăm articolele și studiile
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
gradul al doilea”. În articolul citat, Ion Bogdan Lefter (indiscutabil unul dintre criticii cei mai abili ai generației) încearcă să împace, printr-un fel de artificiu ingenios, cele două tendințe majore (și, în fond, incompatibile) care au creat, practic, poetica optzecistă în tot ceea ce are ea mai original și mai discutabil, deopotrivă: „Lumea este considerată ca un uriaș supratext, ca un continuum al natur-culturii, în care toate obiectele (reale sau simbolice) au același statut ființial, așa încât un copac sau o floare
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
toată această echilibristică abilă transpare cu claritate un lucru: că avem de-a face, la urma urmelor, cu un construct de realitate, de o vastă eterogenitate, foarte asemănător cu ceea ce Jean Baudrillard desemnează prin „hiperreal”. Însă marea contradicție a poeticii optzeciste, opoziția între latura ei ludic-textualistă și cea (micro)realistă, biografistă, rămâne nerezolvată. Deși și-o asumă deschis, nici Mircea Cărtărescu nu este mai convingător atunci când încearcă să explice această opoziție prin existența a două grupuri principale care ar fi constituit
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
cea (micro)realistă, biografistă, rămâne nerezolvată. Deși și-o asumă deschis, nici Mircea Cărtărescu nu este mai convingător atunci când încearcă să explice această opoziție prin existența a două grupuri principale care ar fi constituit de la început nucleul dur al mișcării optzeciste: grupul textualist, respectiv cel lunedist, fiecare dintre ele cu sursele și ideologiile lui, primul preocupat, în linia tardomodernismului, de mistica actului scriiturii, iar cel de-al doilea de un „real redus la scară umană”. Chiar dacă lucrurile stau așa, nu este
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
și propriei sale înclinații de a juca, în permanență, dublu: deși are pretenția că ar celebra realul, nu de puține ori îl subminează cu discreție. Din acest unghi de vedere, putem demonstra cu ușurință că textelor teoretice ale autorilor noștri optzeciști li se pot aduce nenumărate obiecții, mai puțin aceea că le-ar lipsi o trăsătură relevantă din punctul de vedere al ficțiunii: calitatea de a fi „demne de povestit”, acea tellability, măsurabilă în funcție de manifestarea unei experiențe importante, unice. Un argument
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
pastișei (și pornind de la aceeași sursă - poezia secolului al XIX-lea), Cărtărescu va construi mai târziu Levantul, acea epopee atipică a literaturii și a Orientului, deopotrivă. În spiritul lui Bolintineanu (dar și al simboliștilor minori, din speța lui Minulescu), poetul optzecist valorifiă în fragmentul nostru rezonanțele numelor proprii („Malcatum”, „Nyemen”), recurge la figuri cu pigment exotic, de o căutată prețiozitate („pe steagul ochilor verzi îi luceau semilunele”, „îmi flutura pe lângă obraz/un inelar cu zgrunțure de topaz”), pentru ca, la sfârșitul secvenței
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
sau excentric nu are nici cea mai mică relevanță pentru filozofia lui. Și Kant era grotesc, și Wittgenstein era excentric. Ei și? De unde atunci prezumția că putem vorbi despre Noica, Heidegger și Wittgenstein cu aplombul cu care îi invocăm pe "optzeciști"? Cum de se mariază atât de bine ignoranța și morga? Este un semn de noblețe mentală să știi să admiri ceea ce te depășește. În principiu, fiecare dintre noi poate, dacă are timp pentru asta și interesul nu îi lipsește, să
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
auzit doar murmurul nemulțumit al asistenței, care nu voia să asculte critici la adresa conducătorilor. Mai rămânea să fie anihilați tinerii scriitori care, nu-i așa?, sunt incomozi, exigenți, pretențioși, elitiști, în general distructivi. Mașina de vot (atenționată de pericolul că „optzeciștii” vor să ia puterea) a funcționat perfect. Pensionarii, majoritatea tăcută și bucuros anonimă, refractară la schimbare, i-a tăiat cu voluptate pe tineri din lista pentru consiliu. A refuzat inteligența, buna lor pregătire profesională, cinstea - calități pe care aceștia voiau
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
condiții de libertate, încât a refuza dialogul cu ei înseamnă a-ți decapita pentru a doua oară șansa care, la vârsta lor, ți-a fost refuzată ție. august, 1999 Generația ’80 în Basarabia - schiță de portret Tinerii scriitori din Basarabia, optzeciștii - replică terminologică a multmediatizatei și valoroasei generații ’80 din România - sunt, fără a supradimensiona segmentul politic al problemei, copiii literari ai perestroicii pe meleagurile noastre. Debutul în presă și, in cazurile fericite, debutul în volum a multora dintre ei s-
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
au intrat în viața literară având o formație sută la sută românească. Conștientizarea faptului că alcătuiesc o echipă, că pot constitui o generație a venit mai târziu, în anii ’89-’92, când a reușit să debuteze editorial și ultimul val optzecist. Critica literară basarabeană - Mihai Cimpoi, Eugen Lungu, Andrei Țurcanu - tot ei manifestându-se și ca prefațatori -, a început să le comenteze cărțile, găsind afinități formative și de opțiune estetică la mulți dintre ei. S-a văzut atunci că acești tineri
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
Mariana Codruț, Petre Stoica, Traian T. Coșovei, Alexandru Mușina, Aurel Pantea, apoi angajându-se și critici de notorietate precum Alex. Ștefănescu, Laurențiu Ulici, Gheorghe Grigurcu, Florin Manolescu, Ion Bogdan Lefter, Ioana Pârvulescu, Al. Cistelecan ș.a. Astfel, buletinul de identitate al optzeciștilor basarabeni este semnat și de critica literară românească - autoritate incontestabilă în domeniu -, fapt care le conferă deodată o aură de învingători în polemica, ce nu a întârziat să apară, cu generațiile mai în vârstă. Disputa s-a iscat pe fundalul
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
deși destul de rodat în lume, pe pământ basarabean nu a fost explicat și comentat de nimeni. Fără a-și „însuși teoria”, tinerii noștri poeți preiau metoda (cu origini pe pământ american) de la confrații lor din Țară. Desigur, exercițiile lirice ale optzeciștilor basarabeni nu egalează întotdeauna valoarea modelelor după care s-au inspirat, însă prin reprezentanții săi de frunte, această producție poetică se poate supune celor mai înalte criterii de apreciere. Caracteristicile principale ale acestei poezii sunt: fragmentarismul, prozaismul, autoreferențialitatea, ironia și
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
fragmentarismul, prozaismul, autoreferențialitatea, ironia și metatextualitatea - toate puse sub imperiul culturii. Cultura, livrescul, sunt semnul heraldic al acestei generații, al cărei merit principal constă în faptul că a adus cultura, prestigiul acesteia, în scrisul său. Lista foarte restrânsă a prozatorilor optzeciști basarabeni, dintre care îi menționez doar pe Mihai Ștefan (Poiată) și Vitalie Ciobanu, îi conține și pe poeții Nicolae Popa, Vasile Gârneț si Vlad Neagoe. Proza acestor autori se distinge prin inserțiuni culturale și livrești, printr-o alternanță de planuri
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
schemă a generațiilor literare pe malul Bâcului. Apoi s-a trecut la dezbateri și nuanțări. Leo Butnaru nu se recunoaște în rândurile generației „Ochiului al treilea”, așa cum a fost înseriat de critica literară. Arcadie Suceveanu se situează între șaptezeciști și optzeciști, simțindu-se mai aproape de felul de a scrie și a gândi literatura al acestora din urmă. Nicolae Popa a mai afirmat o dată că nu se consideră nici optzecist, nici postmodernist, nu se lasă contaminat de „isme”, chiar dacă are în casă
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
fost înseriat de critica literară. Arcadie Suceveanu se situează între șaptezeciști și optzeciști, simțindu-se mai aproape de felul de a scrie și a gândi literatura al acestora din urmă. Nicolae Popa a mai afirmat o dată că nu se consideră nici optzecist, nici postmodernist, nu se lasă contaminat de „isme”, chiar dacă are în casă o poetă prin excelență postmodernistă. La fel Constantin Cheianu, însă deruta sa artistică este mai penetrantă și nu exclude o afiliere la una din grupări după publicarea cărților
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]