1,783 matches
-
peisaj), de timp (cronografie), de animale și plante. Montajul în paralel (descrieri consecutive sau alternative, fondate pe asemănare sau opoziție) este una din tehnicile recomandate, împreună cu hipotipoza (expunerea vie a obiectului, adus în prezent și însuflețit prin munca stilistică a oratorului sau a scriitorului) și tabloul (punere în situație, regrupare în jurul unui motiv sau personaj principal) (Adam 1993). Pentru a ieși din această situație, P. Hamon a propus în domeniul poeticii literare o teorie generală a ceea ce el definește drept "efect
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
Rolf, Deutsche Geschichte, 1-4 Band, Frankfurt am Main, 2002. STILES, Andriana, Unificarea Germaniei: 1815-1890, All, București, 1998. STREISAND, Joachim, Deutsche Geschichte in einem Band. Ein Überlich, Berlin, VEB Deutscher Verlag der Wissenschaften, 1971. TACITUS, P. Cornelius, Opere, I (Dialogul despre oratori; Despre viața și caracterul lui I. Agricola; Despre originea și țara germanilor), Ed. Științifică, București, 1958. TEODOR, Pompiliu, Interferențe iluministe europene, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1984. TREITSCHKE, Heinric von, Deutsche Geschichte, Berlin. TRÓCSÁNY, Zsolt, Az Erdélyi fejedelemség korának orszaggyülési, Budapest, 1976
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
sportivi, să respecte regulile, adversarii, partenerii de întrecere, pe ei înșiși, să participe indiferent de vârstă, religie, sex, rasă, apartenență politică sau religioasă la întrecerile sportive. Spiritul de competiție și rivalitatea există în toate sferele vieții sociale. Muzicieni, poeți, filosofi, oratori, pictori și sculptori se întrec în atingerea excelenței, așa cum atleții se întrec pentru obținerea ramului de măslin. Modelele culturale reprezintă o varietate de factori ca: limba în care se comunică, cultura asociată cu istoria, etnologia, valorile estetice, ceremonii de deschidere
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
o carte sau o conversație! Ele corespund atît de bine vederilor noastre, încît ne-am mira să descoperim că nu noi sîntem autorii lor. Ne gîndiserăm deja la asta": nu ne dăm seama că nu sîntem decît un ecou. Arta oratorului constă, poate, în a da ascultătorilor iluzia că sentimentele și convingerile pe care le trezește în ei nu le-au fost sugerate din afară, ci ei înșiși au ajuns la ele, iar el a ghicit numai ceea ce formula, în secret
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
mai prompt, în general" (Retorica, 1356a)153. "Așadar, trei sunt motivele necesare pentru ca vorbitorii înșiși să fie credibili; căci atâtea sunt cele datorită cărora căpătăm încredere într-un lucru, în afara demonstrațiilor. Acestea sunt: înțelepciunea practică, virtutea și bunăvoința"(1378a )154. Oratorul trebuie să creeze o anumită imagine despre sine, trebuie să se arate prudent, virtuos, binevoitor pentru a-și convinge auditorul. Acest ethos nu aparține individului considerat independent de discursul său; el este doar un personaj adaptat cauzei pe care o
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
să creeze o anumită imagine despre sine, trebuie să se arate prudent, virtuos, binevoitor pentru a-și convinge auditorul. Acest ethos nu aparține individului considerat independent de discursul său; el este doar un personaj adaptat cauzei pe care o apără oratorul. Acesta din urmă nu spune în mod explicit " Sunt onest, curajos etc.", ci adoptă, vorbind, tonul, felul de a fi pe care opinia comună le atribuie unui om onest, curajos, etc. Ethosul ține deci de locutorul L, de persoana din
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
el oferă imaginea unui locutor L sincer, veridic, care își ține promisiunea făcută de "a le arăta semenilor săi un om în tot adevărul naturii sale". Studierea textelor literare din perspectiva ethosului este deosebit de importantă. Departe de a fi rezervat oratorilor, ethosul este implicat în scriitură în mod constant: textele nu pot fi separate de o anume "voce", de un anume "ton". De când există comentarii despre literatură au existat eforturi de caracterizare a acestei dimensiuni, fie doar și sub forma unor
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
până la un punct extrem, vom ajunge la faimoasele puncte de suspensie din ultimele scrieri ale lui Céline. Și la el, ca la Bloy, fărâmițarea textului este contrabalansată la un nivel superior prin continuitatea unei enunțări globale în care autorul este oratorul poemului lui epic medieval. Între respectul față de o economie narativă canonică și tentația de a impune un decupaj propriu în paragrafe, numeroși scriitori se străduiesc să definească compromisurile, să opereze cu decalaje. Este și cazul lui Flaubert, când folosește procedeul
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
1.2. Portretul tatălui Adeseori pe parcursul acestor pagini de "amintiri", eroul pare să fie copleșit de personalitatea tatălui, în diferitele sale ipostaze, de învățător persecutat pentru opțiunile sale socialiste, de deputat, ministru chiar, pentru câteva ceasuri, de ziarist, de desăvârșit orator, care vorbea despre socialism "în fața unui auditoriu format din muncitori din jurul Belfortului" sau care "își făcea istovitoarea lui meserie, ținând discursuri și parlamentând, obținând într-un loc o mărire a salariilor, făcând să cadă în alt loc un obstacol administrativ
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
asistat Panaite Topliceanu și Gheorghe Jovianu, acesta de asemenea profesor al lui Bacovia.22) Lascăr Veniamin vorbea și scria în graiul moldovenesc („omienește”, „dovidesc”, „rîdica”, „disvolte”, „apusană” etc), dar cu substanță, coerent și într-o cadență atent studiată, de veritabil orator. în 1985 am pregătit pentru tipar cuvîntarea sa din 1900, exemplu de pedagogie optimistă, dar nu i s-a găsit loc în paginile revistei. Ar fi fost un „cap de pod” spre un viitor volum care să le adune pe
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Luminile oglinzilor, ediția cit., 1974, p. 63. „Eu sunt un monstru pentru voi...” 1. Opere, p. 74-75. 2. „Puterea celor mulți”, în O lume nouă, p. 63. Obsesia de a dărîma străbate, de asemenea, discursurile furibunde ale lui Panait Vedea, orator și publicist socialist, din Purgatoriul lui Corneliu Moldovanu: „...Și noi clădim, și noi construim, dar nu edificii peste ruine, așezăminte șubrede cu temelii în nisip sau bălegar, ci schele pentru dărîmat, imense eșafodagii pentru năruit bisericile vechi, crăpate de cutremur
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
dacă îi frecventa pe directorii revistei, nici dacă a avut neînțelegeri cu vreunul dintre ei. Pentru mine, cert e numai faptul că între el și Bacovia era o mare diferență de stil. I. I. Stoican era, în textele sale, un „orator” abundent, patetic și un metaforist (pe alocuri incongruent). La Bacovia, din contra, totul e discret, spus cu parcimonie. Nu-i exclus ca metaforistul să se fi considerat mai dotat. Mai ales că era și un avocat cu faimă, unul din
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
ar fi făcut față, oare, la o asemenea reuniune mondenă, la care agreabili și remarcabili sînt cei cu facondă? Cert, nu. Incapabil de elocvență umflată, de jocuri de cuvinte și de rimări facile, nu ar fi atras atenția nici ca orator și nici ca epigramist. Lucru ciudat, întro vreme și în tîrgul în care epigrama era o specie în vogă, el n-a scris decît una. Culmea: „Unui alcoolic”! Mai mult, n-a răspuns nici la epigramele (e drept omagiale) ce
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Hermogenes, Longinus și Aristotel. Într-adevăr, discuția despre oratorie se potrivește cu stilul clar (care a fost cerut de nimeni altul decât Preotul Sprat la întemeierea Societății Regale, în secolul precedent), la fel ca și stilul "inferior" neoclasicist 89. Astfel, oratorii au încercat să impună schimbări în modelele neoclasiciste în privința stilului scrierii. Nici în privința limbilor moderne, limba engleză nu o ducea prea bine. Tratatul menționează despre Chaucer că "oricine îl examinează, va observa diferența uriașă dintre el și prezent, care se
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
de Gramont îl caracterizează pe francez astfel: "désireux de plaire, îl aime à paraître" [p.88]. A.Siegfried intitulează capitolul asupra Franței "l'ingéniosité française", menționând în special artă de a improviză în public, prezența de spirit și talentul de orator. 160 "Leș enfants ne se doutent de rien, et ils arrivent à l'âge de vivre à leur tour, avec un bandeau sur leș yeux et sur l'esprit, sans soupçonner leș dessous de l'existence, sans savoir qu'on
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
raportul dintre hormonii pe care îi secretă glanda și inteligență. Folosirea acestora e la îndemâna oricui, iar bancurile pe seama unei boli sunt de suficient prost-gust pentru a nu mai fi reluate în paginile unei publicații. Însă amănuntul decisiv privind calitățile de orator politic ale lui Traian Băsescu ne-a fost oferit tot din spațiul Spitalului Militar, unde domnia sa a suportat acea operație, în momentul în care președintele, spiritual nevoie-mare, i-a strâns mâna doctorului Mircea Ghemigian, glumind caracteristic: „În sfârșit, văd și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
că limbajul gestual care acompania întotdeauna limbajul verbal se adresa emoțiilor și nu rațiunii ascultătorilor. În acest sens, Marcus Fabius Quintilianus (c.35-96 e.n.), primul profesor de retorică publică din Roma, ne oferă informații detaliate despre limbajul trupului folosit de orator în concepția romanilor în cel de-al XI-lea volum al compendiului ,,Institutio oratoria" (Formarea vorbitorului în public), singurul care s-a păstrat până în zilele noastre. Autorul menționa delimitarea gesturilor oratorului atât de cele ale conversației uzuale, cât și de
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
ne oferă informații detaliate despre limbajul trupului folosit de orator în concepția romanilor în cel de-al XI-lea volum al compendiului ,,Institutio oratoria" (Formarea vorbitorului în public), singurul care s-a păstrat până în zilele noastre. Autorul menționa delimitarea gesturilor oratorului atât de cele ale conversației uzuale, cât și de mișcările actorilor. Fiecare parte a corpului oratorului era supusă atenției lui Quintilianus: de la mișcările sprâncenelor (contractate exprimă mânie; lăsate în jos, tristețe; destinse, veselie) până la poziția picioarelor (a îndepărta picioarele prea
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
al XI-lea volum al compendiului ,,Institutio oratoria" (Formarea vorbitorului în public), singurul care s-a păstrat până în zilele noastre. Autorul menționa delimitarea gesturilor oratorului atât de cele ale conversației uzuale, cât și de mișcările actorilor. Fiecare parte a corpului oratorului era supusă atenției lui Quintilianus: de la mișcările sprâncenelor (contractate exprimă mânie; lăsate în jos, tristețe; destinse, veselie) până la poziția picioarelor (a îndepărta picioarele prea mult unul de altul când stăm este urât). Astfel, totul era strict codificat în spiritul principiului
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
mult unul de altul când stăm este urât). Astfel, totul era strict codificat în spiritul principiului formulat de Cicero, conform căruia orice mișcare a sufletului trebuia însoțită de o mișcare a trupului 5. Cu fiecare mișcare pe care o face oratorul în timpul prezentării publice (de la cele ale sprâncenelor și degetelor, până la bătăi din picior în momentele cheie ale discursului), spectatorii erau îndreptați spre cascada de emoții și sentimente necesară convingerii acestora. Practic, Marcus Fabius Quintilianus și, ulterior, Cicero nu erau de
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
dezvoltat de-a lungul timpului: relația gest-cuvânt. Interpretând explicațiile oferite de Marcus Fabius Quintilianus, putem menționa câteva caracteristici ale gestualității, care relevă legătura dintre limbajul gestual și cel verbal: a) gesticulația ajută la înțelegerea amplorii emoționale a discursului și a oratorului, atrăgând publicul; b) gesticulația contribuie la înțelegerea logică a discursului, a componentelor sale structurale, deținând astfel virtutea de a persuada publicul; c) gesticulația nu se limitează numai la seducerea și persuadarea publicului, prin amplificarea fluxului emoțional și logic al discursului
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
contribuie la înțelegerea logică a discursului, a componentelor sale structurale, deținând astfel virtutea de a persuada publicul; c) gesticulația nu se limitează numai la seducerea și persuadarea publicului, prin amplificarea fluxului emoțional și logic al discursului, ci și trădează trăsăturile oratorului în fața publicului ,,devorator"; d) gesticulația are loc concomitent cu vorbirea, distingându-se gesturi care pornesc firesc din noi (spontane, înnăscute) și gesturi care indică anumite lucruri prin mijlocirea imitării (învățate, dobândite). Recomandările lui Cicero cu privire la mișcările corpului țin cont de
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
devorator"; d) gesticulația are loc concomitent cu vorbirea, distingându-se gesturi care pornesc firesc din noi (spontane, înnăscute) și gesturi care indică anumite lucruri prin mijlocirea imitării (învățate, dobândite). Recomandările lui Cicero cu privire la mișcările corpului țin cont de faptul că oratorul se urca pe rostrii, de unde auditoriul îi putea observa cea mai mică șovăială a picioarelor, nervozitatea pașilor, gesticulația dezordonată a mâinilor, mișcări care ar fi putut trăda teama, timiditatea și nesinceritatea. Gesturile oratorului variau în funcție de tonalitatea dicțiunii cu care-și
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
mișcările corpului țin cont de faptul că oratorul se urca pe rostrii, de unde auditoriul îi putea observa cea mai mică șovăială a picioarelor, nervozitatea pașilor, gesticulația dezordonată a mâinilor, mișcări care ar fi putut trăda teama, timiditatea și nesinceritatea. Gesturile oratorului variau în funcție de tonalitatea dicțiunii cu care-și rostea discursul și de caracterul cuvântării sale (întinderea brațului corespundea tonului puternic al vocii, iar îndoirea acestuia tonului mai dulce). Însemnătatea gestului în teatru a fost covârșitoare dintotdeauna, deoarece limbajul scenic s-a
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
social; gestualitate-cultură; gestualitate-spațiu și timp. 3. Particularități ale accepțiunilor gestului. Teme de reflecție 1. Specificați de ce kinezica nu este o știință exactă precum matematica, fizica, chimia. 2. Explicați contribuția gesticulației la înțelegerea amplorii emoționale și logice a discursului și a oratorului. 3. Argumentați de ce femeile au o abilitate mai bună în descifrarea gesturilor decât bărbații. 4. Descrieți cum influențează parametrii gesturilor unei persoane starea de sănătate fizică și mentală. 5. Menționați efectele contopirii ființei umane cu tehnologia asupra comportamentului nonverbal. Întrebări
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]