2,543 matches
-
scop științific, fie dintr-un alt motiv, s-a pomenit cu fața și cu brațele jupuite. Vînătorii de balene consideră, pe bună dreptate, că jetul e otrăvitor și încearcă să-l evite. încă ceva: am auzit spunîndu-se că jetul te orbește dacă-ți atinge ochii și nu mă îndoiesc că e adevărat ce se spune. De aceea, cel mai înțelept lucru pe care-l poate face un cercetător este, socot, să lase în pace jetul acesta cumplit. Dar, dacă nu putem
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
dar pumnul lui drept e încleștat pe lanțuri.) Spuneam că-ți recunosc puterea mută și omniprezentă, nu-i așa? Nimeni nu m-a silit să spun asta. Și nici nu vreau să las din mînă lanțurile. Tu poți să mă orbești, dar chiar orb fiind, aș fi în stare să merg, pe bîjbîite. Tu poți mistui, dar eu mă pot preface în cenușă. Primește omagiul acestor ochi sărmani și al acestor mîini ce le slujesc drept obloane. Fulgerele îmi trec prin
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
oare mai bogat Ahab sau mai bun din pricina asta? Uită-te! O, Starbuck, nu-i oare îngrozitor că, după ce că porți o asemenea povară, mi s-a mai smuls și-un picior?... Dă la o parte firele astea cărunte, ele mă orbesc, îmi intră-n ochi și mă fac să plîng. Astfel de fire nu cresc decît din cenușă! Dar, spune-mi, Starbuck, arăt eu chiar atît de bătrîn? Mă simt groaznic de slăbit, gîrbovit și încovoiat ca Adam, apăsat de povara
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
-o! Pequod își îndreptă prova în direcția arătată și, spărgînd cercul magic, reuși să despartă Balena Albă de victima ei. în timp ce monstrul se depărta, furios, ambarcațiunile se grăbeau spre naufragiați. Ahab fu pescuit de ambarcațiunea lui Stubb; cu ochii injectați, orbiți de spuma albă și sărată ce i se usca în zbîrcituri, bătrînul simți că-l părăsesc puterile și se prăbuși, doborît de caznele trupești îndurate prea îndelung; rămase o vreme așa în fundul ambarcațiunii lui Stubb, ca un om călcat în
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
sau poate închipuindu-și că e un dușman mai nobil și mai vrednic de luat în seamă - porni fulgerător spre prova lui Pequod, ciocnindu-și fălcile prin spuma scînteietoare. Ahab se clătină și răcni, pleznindu-se cu palma peste frunte: Ă Orbesc! Oameni buni, veniți în fața mea, ca să pot merge pe dibuite! E pe-aproape? Ă Balena! Corabia! strigară vîslașii îngroziți. Ă La rame, la rame! Potolește-ți, mare, adîncurile, pentru ca Ahab să poată - pînă nu e prea tîrziu - să-și nimerească
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Camilar strică siesta și provoacă insomnii multora. Sunt Încă destui indivizi cărora nu le place Negura. Cartea prezintă pericolul unui instrument de orientare În ceață. Împrăștie negura. Și negura le este necesară ca subsolului adâncurile Întunecate ale pământului. Lumina Îi orbește. Le arată fața hidoasă, buhăită, plină de cute adânci, săpate de frica ispășirii. Sau mai știi? Poate de remușcări Întârziate. Asasinii, jefuitorii de cadavre, crezându-se pierduți În negura uitării, tremură În fața vitrinelor librăriilor, Înnebunesc la gândul că miile de
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
6). În literatura română, calitatea editării este direct proporțională cu progresele filologiei și cu implicarea În actul editorial a unor mari personalități, care au avut și vocația benedictină. Exemplul care ne vine În minte este, desigur, Perpessicius, omul care a orbit de-a lungul redactării ediției monumentale a operei eminesciene. Pentru a demonstra importanța transcrierii textelor, vom da câteva exemple de erori de transcriere În cazul unor poezii. În general, cu excepția filologilor, celelalte categorii de specialiști (istorici, sociologi, filosofi, jurnaliști etc.
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
colective. Ideologiile cele mai nefaste oferă încontinuu astfel de exemple și fiecare epocă a știut să-și mascheze prin argumente pretins logice fanatismul, misoginia sau rasismul. Declarațiile deziluzionate ale lui Freud (1915/1981) despre modul în care războiul i-a orbit pe contemporanii săi, afectându-le logica, reamintesc faptul că „popoarele ascultă mai mult de voia pasiunilor decât de aceea a intereselor lor. Ele nu invocă interesele decât pentru a-și raționaliza pasiunile, pentru a putea justifica satisfacția pe care caută
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
zece ani în vara anului l934, când se duseră în Crimeea. Exaltarea produsă de lunga călătorie cu trenul împreună cu părinții, fratele și sora lui, îl împiedica să doarmă. Văzu ce nu trebuia să vadă. Într-o gară, într-o noapte orbită de reflectoare, mulțimea de femei și de copii pe care soldații îi împingeau spre vagoanele pentru transportul vitelor, agitând patul puștilor. „Cine-s oamenii ăștia?“, întrebă Marelst din cușetă. „Culaci și sabotori“, răspunse iute tatăl și coborî pe peron, pentru
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
dintre baronii filierei nucleare.“ În fotografie, foarte distinct, am descoperit chipul lui Șah. N-am auzit începutul comentariilor făcute de Vinner. M-a întrebat probabil dacă îl cunoscusem bine pe omul din fotografie. Nu i-am dat nici un răspuns, încă orbit de expresia ochilor lui, de mișcarea buzelor, pe care o ghiceam îndărătul fixității fotografiei. Articolul enumera doar obișnuitele componente ale intrigii criminale: contracte dubioase, scurgerea de tehnologii militare dintr-o Rusie aflată în stare de delincvență, comisioanele exorbitante, rivalitățile, reglările
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
scrierea unora dintre cărți, de vreme ce istorici de notorietate precum Benkö József îi vor adresa speciale și necontrafăcute mulțumiri pentru înlesnirile avute pe parcursul cercetărilor, mulțumiri cuprinse în Praefatio ad lectorem la opera Transsilvania sive magnus Transsilvaniae Principatus olim Dacia Mediterranea doctus orbi nondum satis cognitus (Vindobonae, 1778). Toții autorii mai sus amintiți sunt dornici să cunoască și să reprezinte complex istoria Transilvaniei, dar și a regiunilor învecinate. Așadar, vom vedea cum acele interferențe, de altfel inevitabile, au fost nu doar o realitate
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
Pogonat e din rasa Vidrei și a doamnei Clara, în variantă modernă; cu o energie ieșită din comun, bărbătoasă, ea vânează ființele slabe, nefericite și vrea să le aducă la o viață normală. Se căsătorește cu un coleg care a orbit și luptă să-i redea vederea, reușește, apoi îl părăsește, descoperă un alt coleg, George, care trăiește în afara ritmurilor obișnuite ale timpului, și femeia aprigă nu se lasă până ce nu-i distruge curiosul aparat, acceleratorul. Personajul memorabil al narațiunii este
BAIESU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285548_a_286877]
-
colindat, se așezase pe gheață să-și facă un plan de supraviețuire. Foamea îl măcina, dar era și frânt de oboseală, suflând din greu pe frigul aspru. Scruta cerul, era senin, azi nu ningea, nu era nici viscol, dar îl orbea lumina reflectată de calotele glaciare. Își închise un minut ochii ca să-i deschidă brusc din nou. Auzul lui fin îi semnala mișcarea unui animal, era o vulpe polară. Mică, cu blana de culoarea alb-cenușie, trăgea după ea o bucată mare
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
înfricoșătoare, așa cum dispunea Regina însăși, prin poruncile sale. Ei nu-i plăcea muzica armonioasă, doar cea zgomotoasă, de horror. Regina întunericului era însoțită, ca de obicei, de cei trei străjeri temuți: Cingătoarea, Cupa și Degetul de mare, fosforescenți toți, ca să orbească toate ființele din apele mării, cu lumina lor. -Porniți la drum, imediat și aduceți-mi piticii intruși! - striga Regina furioasă. Cum au îndrăznit să pătrundă în împărăție fără voia mea?! Vor fi pedepsiți cu moartea cea mai crudă! Cei trei
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
cele din urmă, GRECIA. ― Uite, e Lefty! Cu o vestă palikari brodată, cu o poukamiso cu mânecile bufante și cu o fustanelă plisată, bunicul meu străbate pasarela. Se oprește o clipă ca să se uite În public, dar luminile puternice Îl orbesc. N-o vede pe bunica mea, care Îl privește la rândul ei, gata să-și trădeze secretul. GERMANIA Îl bate pe umăr. ― Macht schnell. Scuze. Mergi rapid. În rândul Întâi, Henry Ford dă din cap aprobator, savurând spectacolul. Doamna Ford
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
-l vedeam, bătrânul mă strângea de umăr cu o putere supranaturală, de parcă ar fi vrut să mă dezmembreze. Durerea era prea mare. Vălul negru se coborî iarăși peste ochii mei cu o repeziciune incredibilă și, la fel cum se pogorî orbindu-mă, se ridică. Îmi simțeam gura uscată și căscată. Nu mai țipam. Deschisesem ochii și îl văzui pe Sergiu privind în gol, încruntat, cu picături de transpirație ce abia începeau să curgă pe pielea sa, udându-i fruntea. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
să le sărute. Se ridică fulgerător în sus. Ce e? Nimic, zise el conștientizând că eu iau seama la tot prin legătura noastră și că Sfetnicii se înfruptau din simțămintele lui și își reveneau. Mii de privitori indiscreți! Așa că îi orbi pe toți! Pe ei îi trimise în colțuri îndepărtate ale imaginației lui și îi hrăni cu experiențe culinare și aventuri la munte de când era mic, iar mie îmi seceră conexiunea. Păcat! Ar fi fost o noapte plină de experiențe pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
lumina locomotivei electrice inundă discret caverna. Începuse să încetinească și în curând abia se mișca. Nu se opri, ci doar continuă să se târâie de-a lungul primei căi ferate. Când trecu de marginea cavernei și lumina ei nu mai orbi pe nimeni din dom, puturăm vedea vagoanele albastre, ușor scorojite de timp. Ușa unuia se deschise și pe treptele sale apăru un bărbat bine făcut, puțin încărunțit, dar cu ochii albaștri pătrunzători. Venim din Leverif și ne ducem tot acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Un zumzăit începu să se audă de pretutindeni. Se transformă rapid într-un țiuit gros care se subția pe măsură ce treceau secundele. Se opri! Vântul mai aduse la urechile lor niște țipete, apoi totul se făcu lumină! Credeau că au fost orbiți, căci nu mai vedeau nimic decât alb. Totul era alb! Nici mâinile în fața ochilor nu le vedeau! Stăteau încremeniți, lipiți de trunchiurile Spinilor, temându-se pentru viața lor. Până și Vagabonzii erau neliniștiți în stratul gros de zăpadă și mârâiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
mici făceau sunete ritmate în plapuma de omăt. Se auzeau din ce în ce mai puțin. Pași care se îndepărtau rapid! 7... Începură să vadă vinele albastre de pe copacii din fața lor. Țesătura albă de pe ochii începea să se destrame. Lumina atotprezentă se rupea. Nu orbiseră! Corvium prinse privirea lui Helur și-l întrebă din sprâncene ce se întâmplase. Acesta ridică naiv din umeri. Vagabonzii se ridicară din ascunzișurile lor imaculate. Doi o luară înspre dreapta, trei înspre stânga. Cei nouă rămaseră în locurile lor, în spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Cosmin. La vreo alți zece metri de ei, zăceau pe jos, abia ninși, alți doi străjeri, uciși la fel ca și ceilalți doi. Într-adevăr! zise Corvium. Pe acolo a venit. I-a eliminat pe ăia întâi, apoi ne-a orbit pe toți cumva, s-a aruncat înăuntru și i-a spintecat pe ăștia trei. A luat pușca cuiva de aici și i-a ucis și pe ăilalți doi. Uau! făcu Mihail. E tare tipul! Da, dar se evaporă cam repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
principele. Adaugă cu ironie fină: — Dacă-i așa, încep să ți dau dreptate. Livia așteaptă plină de speranță. — Trebuie într-adevăr să ai puteri supranaturale pentru a re zista luni de zile, cum ziceai tu, fără mâncare și fără băutură. Orbită de pasiune, împărăteasa nu vede capcana. — Nu are nici un fel de puteri supranaturale, e o escroacă, atâta tot! răbufnește cu năduf. Se hrănește cu corpuri în putrefacție, scobește în găvanele ochilor ca viermii, roade unghii de pe mâini înțepenite. Bătrânul simte
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Roma, intervine scurt principele. — Exact, luminate stăpâne, așa că l-am trimis pe Narcissus să se intereseze și să-mi aducă toate datele, ca să ne putem adresa pretorului. Începe, pe neașteptate, să se legene, jelindu se. — Vai mie! Zeii m-au orbit și nu mi-am dat seama că-mi nenorocesc băiatul cu mâna mea! Bălăbăneala lui, așa cum stă cocoțat pe cufăr, i se pare atât de caraghioasă împăratului, încât pufnește în râs. Face un efort și redevine serios. Doar vocea îi
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
profesoară, este sacrosanctă. Se bucură de respectul poporului și al celor mai înalte autorități. Au tot felul de privilegii. Dar și responsabilități religioase unice și pedepse pe măsură. Își trece mâna peste față. Umerii îi tremură involuntar. Sărmanul proaspăt îmbogățit, orbit de grandomanie, nu s-a mai gândit și la grelele privațiuni pe care le va avea copila lui de în durat alăturile de vestale. Stau în permanență în preajma altarului și păzesc focul sfânt zi și noapte. Sunt obligate să se
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
aproape: — Acolo e Curia și aici Regia. — Bravo! o laudă cu voce scăzută bătrâna. Își retrage mâna udă din strânsoarea copilei. Cunoaște forul ca-n palmă, de pe vremea când încă vedea. Dar îl cunoaște altfel decât micuța asta. Chiar dacă a orbit, tot își dă seama că cele mai venerabile clădiri ale cetății sunt reutilizate de propaganda im perială. Mulți au ochi și totuși nu observă cum noile mesaje ide ologice se juxtapun celor vechi. Altele sunt alipite. Sau poate-și dau
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]